Se împlinesc patru veacuri de la înscaunarea lui Mihai Viteazul, personalitate care înmanuncheaza trasaturi si virtuti ce-l detaseaza de contemporanii epocii prin înfaptui 151c24b ri ce au produs schimbari de esenta în framântatul subcontinent central si sud - est european, pentru un timp, "Pe neamul sau, cunoscut pâna atunci ca o interesanta ramasita a vechii Rome, patata de barbariile înconjuratoare, el l-a asezat în vazul popoarelor ca element esential de vitejie în conflictele vremii", precum remarca Nicolae Iorga.
Mihai a realizat prima mare actiune deschisa împotriva tuturor ce contestau dreptul nostru de a exista în spatiul de etnogeneza fie ei otomani, austrieci, poloni sau nemesi din Ardeal, "cunoscând bine toate rosturile neamului sau, neputând ramâne nesimtitor la râvnirile Românilor spre o unitate" (N. Iorga ).
Confruntându-se cu marile puteri ce-si disputau întâietatea la aceasta rascruce de vânturi, otomanii, habsburgii, polonii, Mihai a înfaptuit ceea ce nici unul din înaintasii sai nu izbândisera: independenta dublata de unitate nationala. Pentru scurt timp, este adevarat, dar mostenirea peste veacuri s-a dovedit a fi covârsitoare.
Biruitor la Calugareni si Târgoviste, Giurgiu apoi selimbar si Guraslau, sfidând taria ostilor otomane si pe cele ale lui Andrei Báthory, cele polone în Moldova, Mihai devenea "Restitutor Daciae" cum mentionau izvoarele contemporane, recunoscând cu sau fara voia lor identitatea spatiului dacic cu cel al etnogenezei noastre.
Iar ardeleanul Florian Aaron consemna ca "unind pe toti românii într-un tot, restatornicind Dacia veche, Mihai a facut o natie mare, demna de a fi recunoscuta de alte natii. Ca un alt Temistocle, se sili sa-si dezrobeasca tara, sa faca respectat statul românesc si sa dea românilor puterea de a-si tine demnitatea lor".
Alba Iulia de unde Mihai îsi exercita autoritatea ca domn al tuturor românilor devenea capitala politica la 1 noiembrie 1599, de acolo biruitorul rostea: "Io Mihai voievod, domn al tarii Românesti, al Ardealului si a toata Ţara Moldovei".
Iar de atunci (27 mai 1600) Alba Iulia a ramas si va ramâne capitala de suflet pentru noi toti.
Mihai Viteazul este personificarea curajului, demnitatii, tariei de caracter, chipul sau regasindu-se în nenumarate documente si cronici românesti si straine, este redat în frescele bisericilor neamului, în cântece si legende populare.
si-a vazut opera înfaptuita: "si hotaru Ardealului, pohta ce-am pohtit, Moldova, Ţara Românasca! , a pierit apoi tradat de lasi si lingusitori, de neputinciosii a caror arma era minciuna si crima mârsava. si "cazu ca un copaciu frumos" la 9 august 1601, pe Câmpia Turzii. "A ispravit tânar, dar în mijlocul unei groaznice furtuni pe care nu el o stârnise desi se simtea mai bine oriunde aiurea în mijlocul vâjâirilor ei . Autorul moral (Basta - n.n.) nu avu nici mustrare si nici o rusine. Nu se învrednici de nici o cinste corpul neânsufletit pe care batjocorisera dusmanii si-l sfâsiasera câinii, dar nu îndrazni sa trimita împaratului (Rudolf II) proba sângeroasa a infamiei sale. Astfel capu putu fi "furat de Radu Florescu care-l aduse neclintitului credincios Radu Buzescu Sunt cuvintele lui Nicolae Iorga, cel ce veghea cât traia, sa nu se stinga candele de la Manastirea Dealu, unde "zace cinstitul si raposatul cap al lui Mihai Marele Voievod, ce au fost Domn al Ţarii Românesti si Ardealului si Moldovei".
La patru veacuri distanta, în zbuciumul istoriei, de la Dealu parca ne razbat vorbele lui Mihai: "aceasta slujba a mea am facut-o pentru Ardeal, ca mi-am dat tara mea prada turcilor si tatarilor. si atâtia ani am stat împotriva turcilor cu oamenii mei si cu putinul ajutor al tarii mele, necrutând sângele nostru pentru Ardeal care fiind sub apararea mea, întru nimic n-a cunoscut nici o paguba si este întreg".
Arhiva Directiei Judetene Covasna a Arhivelor Nationale, Dos.15/1993
|
