Mihai
Viteazul deschide în
istoria poporului român o noua epoca, care se va desfasura
sub semnul marii lui înfaptuiri politice: Unirea Ţarilor Române. Puternica personalitate a marelui
domn si faptele sale, de rasunet european, au dat un nou curs politic
istoriei Ţarilor Române.
Ridicându-se împotriva
regimului dominatiei otomane si biruind în raporturile cu Poarta, el
a dovedit resursele puterii pe care Ţara Româneasca le avea. Sporind
prestigiul acesteia prin Unirea Ţarilor Române, Mihai Viteazul a pus sub semnul întrebarii, deopotriva,
stapânirea otomana si tendintele de dominatie ale
Imperiului Habsburgic si Poloniei. Dar domnia lui Mihai Viteazul, si mai cu seama stapânirea lui în
Transilvania, a fost pentru nobilimea de aici un prim semn al
prabusirii dominatiei ei în viitor. Unirea din timpul lui MihaiViteazul a devenit un simbol în epoca emanciparii
nationale pentru unirea într-o singura tara.
Ca
urmare a razboaielor purtate în
Asia, cu persii si, în Europa, cu puterile crestine,
cerintele Imperiului Otoman fata de Ţarile Române au
sporit. Amestecul în treburile interne, abuzurile de tot felul si
stirbirea autonomiei interne vadeau intentia de a le transforma
în pasalâcuri. Tributul Ţarii Românesti ajunsese la suma de
155 000 galbeni. Singura solutie de a iesi din acest impas era o
angajare de puterile crestine în lupta antiotomana.
În aceste împrejurari
politice, o parte a boierimii pregatea înscaunarea lui Mihai Viteazul (1593-1601) pe tronul
Ţarii Românesti. Înainte de a fi domn, a câstigat o
vasta experienta strabatând lumea
Rasaritului. A parcurs toate treptele dregatoriilor, ajungând
ban al Craiovei. Cu asentimentul sultanului, sprijinit de boieri, de puternica
familie a Buzestilor, de Cantacuzinii de la Constantinipol, în 1593
ocupa tronul. El a avut si sprijinul principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory.
Confruntat de la începutul domniei cu opresiunea si
exploatarea otomana, Mihai adera,
din proprie initiativa, la Liga crestina. Anterior, din
îndemnul lui Rudolf al II-lea, împaratul Austriei, Sigismund Báthory, urmat de Aron Voda s-au alaturat
si ei Ligii. În aceste împrejurari, declansarea rascoalei
antiotomane are loc la 13 noiembrie 1594. Mihai
a adunat pe creditorii levantini la vistierie si I-a ucis, lichidând
si o unitate otomana, cantonata în Capitala. În continuare,
ataca cetatile de la Dunare: Giurgiu, Braila, Nicopole
etc. Între timp, la Putinei si Stanesti (Ilfov), Mihai învinge o oaste
tatareasca ce venea din Ungaria, iar la
serpatesti (Ilfov), o armata otomana. Cu exceptia
Giurgiului, unde otomanii rezistasera, toate celelalte cetati
din stânga Dunarii sunt cucerite de ostile muntene si moldovene.
Încurajate de victoriile lui Mihai, popoarele asuprite din sudul
Dunarii amenintau cu o rascoala generala. Pentru a o
preîntâmpina si, mai cu seama, pentru a reduce Ţarile
Române sub ascultare, otomanii pregatesc o ofensiva împotriva
Ţarii Românesti. În aceasta grava situatie, Mihai trimite o solie la Sigismund Báthory pentru strângerea
aliantei. Depasind instructiunile domnului, delegatia
de boieri si clerici a încheiat, la Alba-Iulia, la 20 mai 1595, un tratat
cu conditii nefavorabile, recunoscându-l pe Sigismund drept suzeran.
Domnul Ţarii
Românesti, conform tratatului, era socotit loctiitor a principelui.
Conducerea tarii era încredintata unui numar de 12
boieri munteni, care urmau sa faca parte din Dieta Transilvaniei. Pus
în fata acestei situatii si datorita apropiatei
confruntari cu otomanii, Mihai
Viteazul a fost nevoit sa accepte conditiile impuse de Sigismund marii boierimi, dornica
si ea sa limiteze si ea puterea domneasca si sa
si-o largeasca pe a ei. S-au prevazut cu acest prilej,
si restabilirea vechilor hotare ale tarii si ajutor militar
împotriva otomanilor, precum si subordonarea bisericilor ortodoxe din
Transilvania Mitropoliei din Ţara Româneasca.
Sigismund,
intervenind apoi în Moldova, l-a înlocuit pe Aron Voda cu stefan
Razvan. La 3 iunie, la Alba-Iulia, el a încheiat si cu acesta un
tratat, asemanator celui din 20 mai. Astfel, principele Transilvaniei
a devenit suzeranul celor doua tari Românesti.
Sprijinit de unii boieri
munteni în frunte cu Buzesti, Mihai
si-a organizat o armata proprie, de mercenari, formata din
poloni, secui, cazaci, sârbi etc. Alaturi de acesta, el si-a format
unitati de calarasi, "rosii", unitati
de "darabanti" si voluntari din sudul Dunarii.
Pentru cucerirea liniei
Dunarii, intrata sub stapânirea lui Mihai din primele luni ale anului 1595, oastea otomana se
pregatea de lupta. Dusmanul a încercat sa treaca
fluviul. Primele tentative au esuat. Mai multe unitati de
munteni, moldoveni si cazaci au facut incursiuni pe malul
Dunarii, pustiind Nicopole si 24424b15y Bagdadul. Insuccesele l-au determinat
pe sultan sa încredinteze comanda trupelor batrânului vizir
Sinan-Pasa, care, între 14 si 17 august 1595, a trecut Dunarea
la Giurgiu. Pregatind lovitura decisiva, Mihai, cu 15 000 de oameni, ajutat si de o oaste din
Transilvania, condusa de Albert
Kiraly, a ales locul favorabil de lupta la Calugareni, pe
apa Neajlovului. Folosind cu pricepere terenul (râul, mlastina, zona
paduroasa), la 23 august 1595 Mihai
a repurtat, si datorita exemplului personal, o mare victorie.
Armata otomana
retrasa spre Giurgiu se reorganizeaza. Domnul, pentru a evita o
noua lupta, se îndreapta spre munti, asteptând ajutor
de la Sigismund Báthory. Între timp,
Sinan-Pasa a ocupat orasul la Bucuresti, începând organizarea
tarii în pasalâc. Încercarea de organizare a pasalâcului a
provocat o categorica opozitie a tuturor fortelor sociale
si mai cu seama a maselor taranesti.
În luna
septembrie, 20 000 de ostasi trimisi de Sigismund, împreuna cu un contingent de artileristi
toscani, se unesc cu oastea refacuta a lui Mihai. Ei elibereaza Târgovistea si-I urmaresc
pe otomani. Contraofensiva le-a fost usurata de loviturile date de
masele populare cotropitorilor otomani. Ajunsa la Giurgiu, o mare parte
din oastea otomana si-a gasit moartea în Dunare. Aici,
trupele unite ale Ţarii Românesti, Transilvaniei si
Moldovei au zdrobit trupele otomane, care încercau sa treaca Dunarea
pe un pod de vase, au ocupat, Giurgiu obtinând o stralucita
victorie. Aceasta izbânda a însemnat asigurarea independentei
Ţarii Românesti. Victoria a dovedit ca unirea eforturilor
Ţarilor Române este cheia succesului militar si temeiul
pastrarii neatârnarii.
În perioada
care urmeaza, în relatiile cu Poarta, Mihai alterneaza negocierile cu politica de confruntare
armata. Actiunile lui sunt tot mai îndraznete si
încununate de succes. În acesti ani reapare însa si
opozitia boiereasca, nemultumita de domnia lui
autoritara. Uneltirile de la Istanbul pentru a aduce un nou domn,
comploturile boieresti, navalirile tatarilor,
intentiile polonilor de a pune în scaun pe Simion Movila, fratele domnului moldovean, precum si
confruntarile dintre imperiali si otomani în Ungaria îl fac pe Mihai sa-si dea seama ca
singura solutie posibila este pacea cu otomanii, în conditiile
recunoasterii domniei si independentei tarii. Mihai încheie pacea cu otomanii în 1597,
nu înainte de a fi întarit alianta cu Transilvania. Pacea cu Imperiul
Otoman a fost determinata de politica nedecisa a Imperiului
Habsburgic, de înscaunarea lui Ieremia
Movila în moldova de catre Polonia si de renuntarea lui
Sigismund la tron în favoarea
austriecilor. În aceste împrejurari, pentru Ţara Româneasca se
prefigura o situatie dificila.
Convins
ca pacea cu Imperiul Otoman însemna de fapt un armistitiu, duce
tratative cu Imperiul Habsburgic si semneaza un tratat, în 1598.
Aceasta a anulat pretentiile de suzeranitate ale principelui Transilvaniei
asupra Ţarii Românesti. Mihai
s-a dovedit cu acest prilej un mare si iscusit diplomat, stiind
sa deschida noi posibilitati de afirmare a tarii
si planurilor sale de viitor. Introducerea în tratatul cu imperialii a
clauzei domniei ereditare în familia domnului si a independentei
tarii marturiseste gândurile politice ale marelui voievod.
Mihai a
desfiintat, în conditii externe nu întotdeauna favorabile si sub
presiunea boierimii, dreptul de libera stramutare a
taranilor, legându-I de glie (1595-1596). Documentele afirma
ca taranul "care pe undeva
va fi acolo sa fie rumân vesnic, unde se va afla". Au fost
transformati în serbi si unii tarani liberi si
oraseni, retrasi în fata pericolului otoman în timpul
razboiului si asezati pe pamânturile boieresti.
Prin acest act, Mihai a servit
interesele boierimii. A urmarit în acelasi timp, întarirea
puterii centrale, asigurarea de venituri boierimii si domniei în vederea
sustinerii politicii de independenta.
Situatia
politica a tarii parea pentru un moment partial
consolidata. Nu dupa mult timp însa, politica oscilanta
si nehotarâta a lui Sigismund,
revenit la tron pentru scurta vreme, aduce pe tronul Transilvaniei pe
cardinalul Andrei Báthory,
sprijinitor al politicii poloneze. Aceasta a însemnat renuntarea la
politica de independenta fata de otomani. În aceeasi
vreme, apropierea de Polonia deschidea calea lui Simion Movila spre tronul Ţarii Românesti.
Momentul impunea o solutie imediata, hotarâta, fiindca
dominatia poloneza în Ţarile Române ar fi dus la anularea
rezultatelor politice obtinute de Mihai
Viteazul. Era amenintata independenta Ţarii
Românesti si, de asemenea, sistemul politic întemeiat pe alianta
Ţarilor Române. Cu atât mai mult, cu cât Andrei Báthory a adoptat o politica hotarât
dusmanoasa fata de Mihai,
cerându-i recunoasterea suzeranitatii, apoi parasirea
tarii.
Constient
de destramarea coalitiei antiotomane, Mihai si-a dat seama ca, în aceste împrejurari
politice primejdioase, numai unirea Ţarilor Române sub o singura
cârmuire mai putea salva independenta obtinuta cu atâtea
sacrificii.
MIHAI
VITEAZUL
(1593-1601)
Mare Ban al Craiovei "domn
al Tarii Romanesti si al Ardealului si a toata tara
Moldovei"
realizatorul primei uniri a celor trei tari romane (1600-1601)
"...se
zice ca Romanul (Mihai Viteazul -
n.n.) este foarte tare si ca planurile
lui cresc potrivit cu izbanzile" Henric al IV-lea, rege al Frantei
(1593-1616)
"... un barbat vestit si ales prin
nastere, cat si prin statura lui mandra. De asemenea era vrednic de lauda cea
mai mare prin virtutile cele mai alese, prin marea sa evlavie catre Dumnezeu,
prin iubirea de tara, prin bunavointa fata de cei deopotriva cu el, in sfarsit
fata de toti, prin dreptate, adevar, statornicie, marinimie si deprinderea
altor virtuti de acest fel. Pe langa acestea, era drag tuturor celor buni
pentru darurile inalte ale sufletului lui nobil cu adevarat, pornit chiar prin
fire sa savarseasca ispravi grele, ca si prin cuvantul sau, care, de cate ori
era nevoie si chiar fara pregatire dinainte, ii iesea din gura bland si
intelept." Baltazar Walter Silezianul,
"Scurta si adevarata descriere a faptelor savarsite de Io Mihai, Domnul
Tarii Romanesti", aparuta la Gorlitz, 1599 "Este un lucru demn de cea mai mare
consideratie si de glorie eterna, intrucat ceea ce nu au putut realiza atat de
multi imparati, regi si principi a izbutit un Mihai, cel mai neinsemnat si mai
sarac dintre duci, anume sa invinga ostile marelui Sultan." Edward Barton, agent englez la
Istanbul, 7 noiembrie 1595 "Nu pot sa nu va comunic ca din zi
in zi creste teama atat in pieptul cat si in sufletul fiecaruia din cauza marii
valori pe care o demonstreaza in aceste parti ale Europei acest nou Alexandru
(cel Mare), caruia ii spune Mihai Voievodu." Misionarul franciscan la
Constantinopol Eustachio Fantena, 17 octombrie 1958.
CRONOLOGIE
S-a nascut Mihai Viteazul, fiu al lui Patrascu cel Bun (domnitor al Tarii
Romanesti intre anii 1554-1557).
Dupa unii istorici, s-a nascut in 1557. 1588
Ocupa in ierarhia administrativ-politica a tarii dregatoria de Ban Mic sau
Banisor de Mehedinti. 1588 (sfarsitul anului)
Ocupa dregatoria de Mare Stolnic in domnia lui Mihnea Turcitul 1591
Mare Postelnic in domnia lui Stefan Surdul 1591
Zideste manastirea "Mihai Voda" din Bucuresti 1592
Ocupa dregatoria de Mare Aga, si chiar Ispravnic, in locul unchiului sau Iane,
care locuia la Istambul 1593
Mare Ban al Craiovei in timpul domniei lui Alexandru cel Rau 1593 (septembrie)
Este numit Domn al Tarii Romanesti de catre Poarta Otomana. Intrarea in
Bucuresti si ocuparea tronului au avut loc pe 11 octombrie. 1594
Mihai Viteazul adera la "Liga Sfanta", ce reprezenta alianta
puterilor crestine impotriva turcilor. A incheiat si un tratat de alianta cu
Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, si cu Aron Voda (Tiranul), domnul
Moldovei. 1594 (toamna) - 1595 (primavara)
Campania militara impotriva turcilor. 1594 (3 noiembrie)
Incepe actiunea de lichidare a creditorilor straini si a detasamentelor
turcesti care-l supravegheau pe domn.
Concomitent a inceput aceeasi actiune la Iasi, condusa de Aron Voda. 1594 (noiembrie - decembrie)
Restabilirea hotarului Tarii Romanesti pe Dunare. Ostile Tarii Romanesti au
atacat Giurgiu, au distrus Cetatea de Floci, Harsova si Silistra. 1595 (ianuarie) 1 ianuarie - Au fost eliberate
cetatile Harsova si Braila. 8 ianuarie - Au fost atacate
localitatile de la sud de Dunare: Silistra, Macin, Sistov, Nicopole, Rahova. 10 ianuarie - Au fost infrante ostile
otomane care asediasera Cetatea de Floci. 14-16 ianuarie - Luptele cu tatarii,
care sunt infranti la Putinei si Stanesti. La Serpatesti sunt infrante ostile
unite otomane si tataresti. Mihai Viteazul a trecut Dunarea, infrangand la
Rusciuk ostirea pasalelor Hasan si Mustafa, care primisera ordin sa-l
inscauneze pe tronul Tarii Romanesti pe Bogdan, fiul lui Iancu Voda. 1595 (ianuarie - martie)
Ostile Tarii Romanesti au atacat Silistra, Harsova, infrangand si garnizoana
otomana condusa de Cara Caves din Cetatea Brailei. Au fost atacate cetatile
Cervena, Turtucaia si Nicopole pentru a-i impiedica pe turci sa-l alunge pe
Aron Tiranul de pe tronul Moldovei. 1595 (10/20 mai, Alba Iulia)
Reprezentantii lui Mihai Viteazul (boieri si prelati) si cei ai lui Sigismund
Bathory incheie un tratat de alianta prin care Tara Romaneasca devine vasala
Transilvaniei, iar Mihai Viteazul o va conduce in calitate de Locotenent
Domnesc. Inclusiv principele Transilvaniei fagaduieste ajutor militar impotriva
turcilor. 1595 (13/23 august)
Batalia de la Calugareni pe apa Neajlovului unde ostirea otomana, condusa de
Sinan Pasa, a fost infranta si zdrobita de ostirea Romana. 1595 (6 octombrie)
Mihai Viteazul, cu ajutorul primit din partea lui Sigismund Bathory, al
arhiducelui Maximilian, al domnului Moldovei, Stefan Razvan, si al marelui duce
de Toscana, a silit ostirea otomana sa se retraga, eliberand Targovistea. La 12
octombrie a fost eliberat Bucurestiul, iar la 20 octombrie a fost eliberat
Giurgiu. Hotarul Tarii Romanesti se stabileste pe Dunare, fiind eliberata si
Braila. 1595
Polonii impun ca domn al Moldovei pe Ieremia Movila. 1596
Actiuni de lupta si armistitiu cu Imperiul Otoman. Oastea Tarii Romanesti a
intreprins o serie de incursiuni in sudul Dunarii, ducand lupte cu turcii la
Vidin, Plevna si Nicopole, la Turnu si la Babadag. A fost nimicita garnizoana
turceasca din Cetatea Cladovei si recucerita Braila. Au fost infrante ostile
tataresti ce au atacat Buzaul, Gheorghita si Bucurestiul. 1596 (9/19 decembrie)
Mihai Viteazul se intalneste cu Sigismund Bathory la Alba Iulia, propunandu-i
acestuia o intelegere hotarata impotriva turcilor. Sigismund Bathory oscileaza
intre sprijinul acordat Tarii Romanesti si incheierea pacii cu turcii. 1595 - 1597
Mihai Viteazul a ridicat la Alba-Iulia, in afara zidurilor cetatii, o noua
catedrala si resedinta mitropolitana. 1597 (ianuarie)
Sultanul otoman a trimis steag de domnie lui Mihai Viteazul, recunoscand
independenta Tarii Romanesti. 1597 (12 februarie)
Solii lui Mihai Viteazul solicita imparatului Rudolf al II-lea sa ia sub
protectia sa Tara Romaneasca si sa li se asigure mijloace materiale pentru
intretinerea unei armate. 1598 (30 mai / 9 iunie)
Tratatul de la Targoviste (Manastirea Dealu). Imparatul Rudolf al II-lea se
angajeaza sa-i asigure lui Mihai Viteazul, lunar, plata a 5000 de soldati si la
nevoie "tunuri, praf de pusca si alte instrumente de razboi, iar Mihai
Viteazul sa se straduiasca sa indeparteze ostile otomane de Transilvania, Tara
Romaneasca si din partile Ungariei. Imperiul recunoaste domnia lui Mihai si a
urmasilor sai asupra intregii tari. 1598 (2/12 iunie, Targoviste)
Incheierea Tratatului de Pace cu Gazi Ghirai, hanul tatarilor. 1598 (septembrie)
Reluarea ostilitatilor cu Imperiul Otoman. Oastea Tarii Romanesti, organizata
si condusa de Mihai Viteazul, a purtat o serie de lupte cu turcii in sudul
Dunarii la Nicopole, Vidin, Rahova, Plevna. La 6 octombrie au continuat
ostilitatile cu Imperiul Otoman, dupa infrangerea ostilor turcesti de la
Oblucita (Isaccea). 1598 (16 octombrie)
Poarta otomana este nevoita sa incheie din nou pacea cu Mihai Viteazul,
recunoscandu-l ca domn al Tarii Romanesti si pe fiul sau Nicolae Patrascu
mostenitor al tronului. 1598
Cu ocazia atacului turco-tatar asupra Oradei, Mihai Viteazu, fidel aliantelor,
trimite un ajutor de 1500 de osteni comandati de aga Lecca. 1599 (29 martie)
Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, renunta la tron in favoarea
varului sau, cardinalul Andrei Bathory. Noul principe era protejatul polonilor,
care erau in relatii bune cu Poarta otomana. 1599 (16/26 iunie)
Mihai Viteazul incheie la Targoviste un tratat cu trimisii lui Andrei Bathory,
acceptand sa fie inclus in pacea cu otomanii, pentru a castiga timpul necesar
in vederea finalizarii pregatirilor pentru a neutraliza ostilitatile Portii. 1599 (august)
Mihai Viteazul primeste "Steagul de la Istanbul", semn al confirmarii
domniei. 1599 (toamna)
Ieremia Movila, domnul Moldovei, ii cere lui Mihai Viteazul, printr-un trimis
special, sa paraseasca Tara Romaneasca, al carei tron urma sa fie ocupat de
Simion Movila, fratele acestuia, sustinut de Polonia si de boierii fugiti din
Tara Romaneasca in Moldova. Andrei Bathory trimite si el soli la Mihai
Viteazul, cerandu-i sa inceteze lupta impotriva turcilor si sa-i cedeze lui
Tara Romaneasca. 1599 (18/28 octombrie)
Are loc batalia de la Selimbar. Mihai Viteazul obtine o victorie decisiva
asupra cardinalului Andrei Bathory. 1599 (1 noiembrie)
Mihai Viteazul intra triumfal, cu un alai impresionant, in Alba Iulia, primind
cheile cetatii aduse de episcopul Napragy. 1599
Dupa unirea Transilvaniei cu Tara Romaneasca, Mihai il numeste pe Ioan de
Prislop mitropolit al romanilor din Transilvania, instalandu-l in manastirea
ridicata in 1595-1597. 1599 (noiembrie)
Recunoasterea unirii de catre Poarta. Sultanul ii trimite lui Mihai Viteazul
steag de domnie ca stapan al Transilvaniei si lui Nicolae Patrascu pentru Tara
Romaneasca. 1600 (1/11 februarie, Pilsen)
Tratat de inchinare si credinta incheiat de Mihai Viteazul cu Rudolf al II-lea,
imparat al Germaniei si rege al Poloniei si Ungariei. In schimbul recunoasterii
suveranitatii sale, in calitate de rege al Ungariei, Rudolf al II-lea
fagaduieste lui Mihai Viteazul ajutor si ocrotire, domnie ereditara in linie
barbateasca. 1600 (8-9 mai)
Ostirea romana, condusa de voievod, infrange ostile lui Ieremia Movila si cele
poloneze la Bacau. 1600 (27 mai)
Mihai Viteazul emite un hrisov din Iasi in care se intitula "Io Mihai
Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Romanesti si al Ardealului si al
Moldovei". 1600 (10 septembrie)
Batalia de la Miraslau. Mihai Viteazul a fost infrant de catre ostile lui Gh.
Basta, unite cu cele unguresti. 1600 (octombrie)
Mihai Viteazul zdrobeste ostirea otomana care trecuse Dunarea in Oltenia. 1600 (octombrie)
In urma negocierilor cu Poarta, Mihai Viteazul obtine neutralitatea acesteia. 1600 (19-20 octombrie)
Mihai Viteazul pierde batalia de la Bucov (langa Ploiesti) cu ostile poloneze,
conduse de Jan Zamoiski. 1601 (1 si 5 martie)
Mihai Viteazul s-a intalnit cu Rudolf al II-lea la Praga. Stabilesc o actiune
conjugata impotriva lui Sigismund Bathory, care ocupa Transilvania. 1601 (3 august)
Batalia de la Guraslau. Ostirea lu Mihai Viteazu si cea a lui Gh. Basta il
infrang pe Sigismund Bathory. 1601 (9/19 august)
Mihai Viteazul a fost ucis pe Campia Turzii din ordinul lui Gh. Basta.
Document Info
Accesari:
9442
Apreciat:
Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta
