Mihnea al II-lea Turcitul (Mehmet-beg)

Mihnea al II-lea Turcitul (Mehmet-beg)

Domnitor al Ţarii Românesti în doua rânduri (septembrie dupa 11, 1577-iulie 1583; 6 aprilie 1585-mai, dupa 19, 1591). Fiul domnitorului Alexandru al II-lea Mircea.

Începuturile domniei Mihnea are vreo 13 ani la moartea parintelui sau. Asa încât, la început, conduce mama sa, doamna Ecaterina Salvaresso. Trecerea puterii, pâna cînd a sosit confirmarea Portii (steagul a fost adus de Mitrea din Hotarani, prim sfetnic si mare vornic al noii domnii), s-a facut fara incidente.

Confrutari cu pretendenti O conspiratie a boierilor - în favoarea unui fiu de domn aflator la Rhodos - pare sa fi avut loc destul de curând totusi: asa ne informeaza un raport din Istanbul din 19 februarie 1579. Mai grava a fost o razmirita a boierilor din Mehedinti, prin 1580 - 1581 "când au fost al patrulea an din domniia lui", în frunte cu un pretendent "ce i-au zis Raciu Popa". Lupta s-a dat la Craiova "si au fost izbânda Mihnii-voda".

Noi dari impuse tarii Pentru a treia oara consecutiv, dupa Petru cef Tânar si Alexandru al II-lea, se produce o sporire a darilor, aruncate, fireste, tot asupra masei celei mari a locuitorilor; "S-au adaos în tara galeata", consemneaza laconic aceeasi cronica. (Letopisetul catacuzinesc).

Cam odata cu amintita încercare a lui Radu Popa, Ecaterina si Mihnea au de luptat pe teren diplomatic, la Poarta, cu un fiu al lui Patrascu cel Bun, Petru Cercel. Tânâr, frumos, cult, vorbea mai multe limbi, a facut si versuri în italiana. Ajunsese în 1579 pâna la regele Frantei, Henric al III-lea, care, câstigat de farmecul solicitantului, daduse ordin ambasadorului sau la Istanbut sa-i sprijine candidatura. Chemat, Petru ajunsese la Poarta la 8 mai 1581, dupa ce trecuse prin Venetia (unde a fost bine primit si daruit cu 1.000 de ducati) si prin Raguza. Solicitarile pe lânga demnitarii otomani au durat circa doi ani: sprijinul diplomatic si darurile pretendentului erau contracarate de banii si darurile Ecaterinei Salvaresso. Pâna în iunie 1583 când, dupa ce au sosit carele cu tributul Ţarii Românesti, Petru a fost numit domn. Adusi la Istanbul, Mihnea si a sa mama au fost exilati - pentru putin timp, e adevarat - la Tripoli, pe coasta Africana.

Ctitorii În aceasta prima domnie, Mihnea reface biserica manastirii de la Podul Colentina: "... am zidit si am facut prea frumoasa biserica mare si am dat si am adaos singur domniia mea si maica domnii mele doamna Ecaterina cu toate câte sunt de trebuinta si podoaba bisericii, cu feloane si cu multe scule ce la o manastire de lavra, cu vii, cu baia cea noua, cu pravalii în orasul Bucuresti si cu mosii si mori" (hrisov din 21 octombrie 1585, de la începutul domniei a doua a lui Mihnea).

A DOUA DOMNIE Cu sprijinul beglerbegului Greciei si, fireste, cu mari cheltuieli, Mihnea revine la putere (6 aprilie 1585-mai, dupa 19, 1591).

Cresterea exploatarii prin noi dari asupra tarii Pentru acoperirea datoriilor "au mai adaos în tara un bir ce i-au zis napaste (numele însusi e elocvent!) si au pus peste rosii un bir foarte mare si peste megiiasi galeata de pâine si dijma den cinci stupi un stup..." (Radu Popescu). În aproximativ trei decenii (de la Petru cel Tânar la Mihnea) au fost impuse, cel putin de opt ori, dari majorate sau noi, pentru a împlini datoriile contractate fata de finanta constantinopolitana, de competitorii la domnie si pentru a acoperi urcarea periodica a tributului. Exploatarea masei mari a locuitorilor se agraveaza sensibil, în timp ce uneltirile boieresti ramân manifestari obisnuite vietii politice interne. În aceasta a doua domnie este executat logofatul Stanciu.

Dupa alarma din 1589 Mihnea îsi continua cârmuirea pâna în mai 1591 când este mazilit (a treia oara) pentru ca ar fi refuzat sa plateasca 1.000.000 aspri "din datoriile vechi". Dus la Istanbul si anuntat ca va fi exilat la Alep, de frica sa nu fie lichidat ca si predecesorul sau Petru Cercel - Mihnea se converteste la mahomedanism si primeste sangiacatul de Nicopole, odata cu numele de Mehmet-bei.

Familia Casatorit (iunie 1582) cu Neaga, fiica lui Vlaicu clucerul din Cislau, au avut trei baieti: pe Radu (nascut în 1584), Alexandru cel Tânar (decedat înainte de 8 februarie 1589) si Vlad (amintit într-un act din 5 mai 1591) si o fata Erina. Dintr-o legatura cu Visa (sora comisului Bratu), Mihnea a avut mai multi copii, între altii Radu (viitorul domn Radu Mihnea).

Visa a stat mult timp cu copiii ei la Venetia. Aci învata carte viitorul Radu Mihnea: "am primit scrisoarea ta, scrisa cu mâna ta, si mult m-am bucurat de sanatatea Domniei tale si de sârguinta cu care înveti literele", îi raspunde tatal sau, fostul domn.

Ctitorii Împreuna cu sotul ei, Neaga ridica biserica de zid la manastirea Aninoasa-Cislau (c. 1580, judetul Buzau), în locul celei de lemn facuta de înaintasi ai ei. Manastirea Tutana (judetul Arges) se reconstruieste tot cu banii lor (între 9 iulie si 10 septembrie 1583). Poate la îndemnul Neagai daruieste Mihnea manastirii Vlatadon (de la Salonic) 2.000 aspri (15 februarie 1587) si la Hilandar (Athos), un mertic anual de 15.000 aspri, plus 400 cheltuieli de drum. Alte danii îndreapta catre manastirile atonite Sf. Pavel, Iviron, Xeropotamu, Xenofon si Sf. Ilie. La 1600 doamna Neaga pune sa se sculpteze o cruce, ferecata apoi cu argint si ornata cu pietre scumpe, pe care o daruieste mitropolitului Teofan, viitor patriarh al Ierusalimului.

A murit în octombrie 1601.