De curând, la Arhivele Statului - sediul central din Bucuresti, în fata unui public numeros si a unor reprezentanti ai mass-media din tara si strainatate, a avut loc lansarea lucrarilor "Diplomatia europeana si miscarea memorandista, 1892-1896 si "Minoritatile nationale din România vol.I. N-au lipsit unii atasati culturali dintr-o serie de ambasade precum nici reprezentanti ai Ministerului român de Externe.
Cele doua lucrari, de fapt editii de documente, abordeaza controversata problema a minoritatilor în Europa centrala si de fapt se completeaza "Diplomatia europeana. , editie coordonata de prof. Corneliu Lungu, director al Arhivelor Istorice Centrale din D.G.A.S., prezinta reactia si pozitia cancelariilor straine fata de problematica minoritatilor din monarhia austro-ungara, în speta miscarea memorandista, respectiv miscarea nationala a românilor din Transilvania pentru recunoasterea drepturilor la învatamânt si cultura în limba materna, la reprezentare politica.
Oarecum în contrast, editia Minoritati nationale." abordeaza prin documente de arhiva problematica raportului dintre statul national unitar român si minoritatile nationale (tratate global si egal), drepturile acestora consfintite prin Constitutia din 1923 (vezi coperta: titlul lucrarii este suprapus textului Constitutiei din 1923), reactia minoritatilor nationale, inclusiv a unor organizatii si lideri ai acestora la toleranta româneasca. Editia este coordonata de prof. dr. Ioan Scurtu, director general al Arhivelor Statului si prof.Liviu Boar, director al Arhivelor Statului Mures.
Ambele editii, dar vom insista asupra "Minoritatilor nationale.", se adreseaza în special cititorului extern, mai putin cunoscator al istoriei românesti, caruia i se pun la dispozitie documente de stricta autenticitate. La culegerea acestora si realizarea lucrarilor de mai sus au lucrat multi cercetatori si arhivisti între care si subsemnatul, în calitate de colaborator, date, informatii si documente din fostul judet Trei Scaune se regasesc în volum.
Lucrarea Minoritati nationale." va cuprinde doua volume reflectând problematica respectiva cuprinsa între doua momente istorice de referinta si anume realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, recunoasterea internationala a acesteia la Paris - Verssailes si tratatul de pace de la Paris din 1946-1947. Primul volum cuprinde perioada 1918-1925. În aceasta etapa s-a elaborat Constitutia din 1923 care proclama România stat national unitar si prevedea în art.8 ca "Toti românii fara deosebire etnica sunt egali în fata legii si datori a contribui fara deosebire la darile si sarcinile publice . Volumul I prezinta 178 documente în limba româna, engleza, franceza, germana si maghiara, în 748 de pagini.
În cuvântul introductiv semnat de prof. dr. Ioan Scurtu se precizeaza: "Dincolo de anumite greutati si tensiuni, anii 1918-1925 au marcat o etapa importanta pe calea integrarii minoritatilor nationale în cadrul statului national unitar român. În fond, evolutia României de dupa 1918 a fost rodul activitatii tuturor cetatenilor atât a celor de etnie româna, cât si a celor apartinând minoritatilor nationale". Nu ne ramâne decât sa speram ca lucrarea ce probabil va suscita interes se va afla si în librariile noastre.
Dupa primul razboi mondial, principiul nationalitatilor având câstig de cauza la Conferinta de Pace de la Paris rezultând o serie de state nationale în Europa, nu exista practic nici un stat fara minoritati nationale. În România întregita la 1 Decembrie 1918 si recunoscuta ca atare în tratatele de pace de la Paris, Saint Germain si Trianon (1920), minoritatile nationale erau reprezentate astfel: 7,9 % - maghiari, 4,1 % - germani, 4 % - evrei, 3,2 % ruteni si ucrainieni, 2,3 % rusi etc., românii însumând 72 % din populatia tarii.
Germanii (sasii si svabii), evreii, polonezii, o buna parte a rutenilor au aderat la Marea Unire. "Liderii minoritatii maghiare au adoptat a atitudine de "rezistenta pasiva" sperând ca la Conferinta de Pace de la Paris nu se va confirma unirea Transilvaniei cu România" ("Minoritatile nationale .", p.8.). În ansamblu, aceasta a fost în perioada de referinta atitudinea Partidului Maghiar din România.
Legile adoptate de parlamentul român dupa Marea Unire (reforma agrara, legea învatamântului) s-au aplicat fara discriminari, fara a avea amprenta unui caracter etnic. Conform articolului 5 din Constitutie, toti cetatenii erau egali în fata legii, în drepturi si îndatoriri. Cunoasterea limbii de stat, oficiale, devenea obligatorie fara a se aduce vreo îngradire însusirii limbilor materne.
"Minoritatile nationale." fiind o lucrare întocmita în spirit strict arhivistic (si ne îngaduim sa afirmam ca astfel este în acelasi timp strict obiectiva) ofera cu afirmari o selectie de documente relevante ce pot si trebuie sa fie lecturate de cei interesati în cunoasterea realitatilor în problematica raportului stat - minoritati în perioada de referinta.
Volumul I prezinta deci documente si statistici pentru toate judetele Ţarii, în special din Transilvania, Basarabia si Bucovina, în care se regasesc date si informatii privind optiunile politice ale minoritatilor nationale, viata culturala si religioasa a acestora, starea lor de spirit, "pluralismul cultural autentic cum erau putine în Europa acelei perioade" ("Minoritatile ." p. 13 ). Un alt mare adevar este de asemenea subliniat în lucrare si anume ca "desi toate fortele politice românesti au recunoscut necesitatea sprijinirii natiunii majoritare, în fapt guvernele românesti au facut extrem de putin mai ales pe tarâm economic si cultural în zonele cu minoritati nationale mai numeroase (p. 14). Afirmatia se refera la perioada 1919-1925.
Arhiva Directiei Judetene Covasna a Arhivelor Nationale, Dos.15/ 1996.
|
