De curānd, la Arhivele Statului - sediul central din Bucuresti, īn fata unui public numeros si a unor reprezentanti ai mass-media din tara si strainatate, a avut loc lansarea lucrarilor "Diplomatia europeana si miscarea memorandista, 1892-1896 si "Minoritatile nationale din Romānia vol.I. N-au lipsit unii atasati culturali dintr-o serie de ambasade precum nici reprezentanti ai Ministerului romān de Externe.
Cele doua lucrari, de fapt editii de documente, abordeaza controversata problema a minoritatilor īn Europa centrala si de fapt se completeaza "Diplomatia europeana. , editie coordonata de prof. Corneliu Lungu, director al Arhivelor Istorice Centrale din D.G.A.S., prezinta reactia si pozitia cancelariilor straine fata de problematica minoritatilor din monarhia austro-ungara, īn speta miscarea memorandista, respectiv miscarea nationala a romānilor din Transilvania pentru recunoasterea drepturilor la īnvatamānt si cultura īn limba materna, la reprezentare politica.
Oarecum īn contrast, editia Minoritati nationale." abordeaza prin documente de arhiva problematica raportului dintre statul national unitar romān si minoritatile nationale (tratate global si egal), drepturile acestora consfintite prin Constitutia din 1923 (vezi coperta: titlul lucrarii este suprapus textului Constitutiei din 1923), reactia minoritatilor nationale, inclusiv a unor organizatii si lideri ai acestora la toleranta romāneasca. Editia este coordonata de prof. dr. Ioan Scurtu, director general al Arhivelor Statului si prof.Liviu Boar, director al Arhivelor Statului Mures.
Ambele editii, dar vom insista asupra "Minoritatilor nationale.", se adreseaza īn special cititorului extern, mai putin cunoscator al istoriei romānesti, caruia i se pun la dispozitie documente de stricta autenticitate. La culegerea acestora si realizarea lucrarilor de mai sus au lucrat multi cercetatori si arhivisti īntre care si subsemnatul, īn calitate de colaborator, date, informatii si documente din fostul judet Trei Scaune se regasesc īn volum.
Lucrarea Minoritati nationale." va cuprinde doua volume reflectānd problematica respectiva cuprinsa īntre doua momente istorice de referinta si anume realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, recunoasterea internationala a acesteia la Paris - Verssailes si tratatul de pace de la Paris din 1946-1947. Primul volum cuprinde perioada 1918-1925. Īn aceasta etapa s-a elaborat Constitutia din 1923 care proclama Romānia stat national unitar si prevedea īn art.8 ca "Toti romānii fara deosebire etnica sunt egali īn fata legii si datori a contribui fara deosebire la darile si sarcinile publice . Volumul I prezinta 178 documente īn limba romāna, engleza, franceza, germana si maghiara, īn 748 de pagini.
Īn cuvāntul introductiv semnat de prof. dr. Ioan Scurtu se precizeaza: "Dincolo de anumite greutati si tensiuni, anii 1918-1925 au marcat o etapa importanta pe calea integrarii minoritatilor nationale īn cadrul statului national unitar romān. Īn fond, evolutia Romāniei de dupa 1918 a fost rodul activitatii tuturor cetatenilor atāt a celor de etnie romāna, cāt si a celor apartinānd minoritatilor nationale". Nu ne ramāne decāt sa speram ca lucrarea ce probabil va suscita interes se va afla si īn librariile noastre.
Dupa primul razboi mondial, principiul nationalitatilor avānd cāstig de cauza la Conferinta de Pace de la Paris rezultānd o serie de state nationale īn Europa, nu exista practic nici un stat fara minoritati nationale. Īn Romānia īntregita la 1 Decembrie 1918 si recunoscuta ca atare īn tratatele de pace de la Paris, Saint Germain si Trianon (1920), minoritatile nationale erau reprezentate astfel: 7,9 % - maghiari, 4,1 % - germani, 4 % - evrei, 3,2 % ruteni si ucrainieni, 2,3 % rusi etc., romānii īnsumānd 72 % din populatia tarii.
Germanii (sasii si svabii), evreii, polonezii, o buna parte a rutenilor au aderat la Marea Unire. "Liderii minoritatii maghiare au adoptat a atitudine de "rezistenta pasiva" sperānd ca la Conferinta de Pace de la Paris nu se va confirma unirea Transilvaniei cu Romānia" ("Minoritatile nationale .", p.8.). Īn ansamblu, aceasta a fost īn perioada de referinta atitudinea Partidului Maghiar din Romānia.
Legile adoptate de parlamentul romān dupa Marea Unire (reforma agrara, legea īnvatamāntului) s-au aplicat fara discriminari, fara a avea amprenta unui caracter etnic. Conform articolului 5 din Constitutie, toti cetatenii erau egali īn fata legii, īn drepturi si īndatoriri. Cunoasterea limbii de stat, oficiale, devenea obligatorie fara a se aduce vreo īngradire īnsusirii limbilor materne.
"Minoritatile nationale." fiind o lucrare īntocmita īn spirit strict arhivistic (si ne īngaduim sa afirmam ca astfel este īn acelasi timp strict obiectiva) ofera cu afirmari o selectie de documente relevante ce pot si trebuie sa fie lecturate de cei interesati īn cunoasterea realitatilor īn problematica raportului stat - minoritati īn perioada de referinta.
Volumul I prezinta deci documente si statistici pentru toate judetele Ţarii, īn special din Transilvania, Basarabia si Bucovina, īn care se regasesc date si informatii privind optiunile politice ale minoritatilor nationale, viata culturala si religioasa a acestora, starea lor de spirit, "pluralismul cultural autentic cum erau putine īn Europa acelei perioade" ("Minoritatile ." p. 13 ). Un alt mare adevar este de asemenea subliniat īn lucrare si anume ca "desi toate fortele politice romānesti au recunoscut necesitatea sprijinirii natiunii majoritare, īn fapt guvernele romānesti au facut extrem de putin mai ales pe tarām economic si cultural īn zonele cu minoritati nationale mai numeroase (p. 14). Afirmatia se refera la perioada 1919-1925.
Arhiva Directiei Judetene Covasna a Arhivelor Nationale, Dos.15/ 1996.
|
