ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Mitologie
Moartea si transfigurarea lui Orion
In sanscrita, traditia numeste acest semn Vristchika. Este semnul in care energia, elaborata si condusa de Fecioara, se va condensa intr-o imagine definita. Am vorbit deja despre tipul de "constiinta de vis". Aici ea intervine intr-un proiect de creatie.
Dar zodia Balantei era necesara ca tranzitie spre un univers mai evoluat si o lume mai complicata. Deoarece Toula (Balanta) opereaza prin cele 36 de Tattuas, sau stari de diferentiere pe care le comporta. Aici se produce, asadar, aparitia starii de vis; apoi, in Sagetator, zodia urmatoare, va interveni materia spre a fi completata cu forma-gindire sau anima.
Prin urmare in Scorpion, oarecum anticamera a creatiei, se combina gindirea creatoare si intentia de exprimare. Si mai regasim la acest semn un caracter dublu de tranzitie intre spiritual si material. in aceasta ordine de idei, ii putem alatura simbolurile revoltei ingerilor si izgonirii lui Adam si Eva din Rai. Energia constiintei se exprima in stimuli privind dorintels formulate in imagini-ginduri, ceea ce, secundar, creeaza forte active, dar menite sa 16116k1015q ramina la stadiul subiectiv in plan fizic. Aici intervine o anume conceptie despre lume, pe care omul o extrage din trecutul Cosmosului si al sau propriu si din care doreste cu infocare sa faca ceva pe placul lui. Ne dam astfel seama ca, intre dorintele potentiale ale fiecaruia in sensul creatiei, pe primul loc figureaza aceea de a perpetua specia, dorinta care, daca nu este satisfacuta, poate, uneori, sa mearga pina la obsesie.
La fel, pe plan astral, exista forte latente care ramin subiective si sint denumite oculte, ceea ce face din Scorpion semnul nasterii si sediul lor.
Hieroglifa semnului deseneaza principala sa caracteristica, agresivitatea. Dar se fac simtite deja cele doua moduri de manifestare ale sale. Intr-adevar, sageata terminala poate primi doua orientari. in sus, ea reprezinta tipul de sublimare a gindirii; in jos, este vorba de un tip de materializare, energia sexuala, expresie a energiei vitale a Fecioarei.
Traditia greco-latina ne ofera cea mai reprezentativa dintre legende, mitul lui Orion urmarit si intepat de un enorm scorpion veninos, stimit de Artemis. Circumstantele nasterii sale sint de la bun inceput pitoresti si revelatoarc. Se spune ca Jupiter, fiind insotit de Mercur si Neptun, a cerut intr-o zi ospitalitatea unui taran numit Hirieus. Acesta, ramas vaduv, nu avusese copii. Inainte de moartea nevestei, jurase sa nu se recasatoreasca. Miscat de onoarea pe care i-o faceau oaspetii divini, taranul le-a sacrificat un bou, singura vita pe care o avea. incintati, zeii i-au ingaduit sa-si exprime o dorinta, pe care aveau sa i-o implineasca. Hirieus si-a dorit sa aiba un copil, dar fara sa apeleze la nici o femeie pentru asta. Ceea ce i s-a promis ca se va realiza daca va ingropa timp de noua luni pielea boului. La capatul acestui termen, in locul pielii Hirieus a gasit un copi!; l-a adoptat si i-a pus numele Orion.
Crescut in izolare si dupa chipul boului, sufletul lui ramine desigur primitiv. Este cu totul tributar materiei. Simturile sale, ca si intelegerea lui instinctiva, sint inclinate spre arta vinatorii, in care dobindeste, prin practica, viteza, precizie, indrazneala, dar sentimentele morale ii ramin straine. Este tipul atleticului inapoiat: cap frumos, dar creier putin, grosolan si greoi. Dupa Homer, capul lui urca pina la nori, iar simturile ii erau extrem de ascutite.
Era primit regulat de varul sau, Enipion, degustator de vinuri si prieten cu Dionysos-Bachus. Sclav al dorintelor sale primitive, s-a legat, intr-o zi cind era singur cu ea, de Merope, care in unele legende e considerata sotia, in altele fiica, lui Enipion.
Enipion, un soi de schilod, in buna traditie a Scorpionului (semn diform), a vrut sa se razbune pentru afrontul acesta si, neputind sa actioneze prin forta, s-a slujit de arma sa favorita, betia. L-a provocat pe Orion la o partida de bautura (am mai amintit, cu alta ocazie, de "ramasagurile stupide" ale Scorpionului), iar cind Orion s-a imbatat crita, i-a scos ochii. Tema care evoca imagiea omului, adaptat la un tip de existenta, si care pierde dintr-o data insusi elementul adaptarii sale - aici ochiul - atit de necesar unui vinator. Orion va rataci deci fara calauza, in primejdii necunoscute, ca si cum ar fi singur in noapte. Traieste aceasta privatiune ca pe o pedeapsa a Destinului care il loveste pe cind cauta la Merope sentimente si senzatii care pina atunci ii ramasesera straine, vinatoare instinctiva dupa entitatea abia ghicita: sufletul.
Consulta un oracol. Acesta ii
prezice ca si-ar putea redobindi vederea primind primele raze ale Soarelui la
rasarit. Dar avea nevoie de o calauza ca sa fie condus la Helios (simbol
transparent). S-a dus sa i-1 ceara lui Hefaistos-Vulcan (alt diform) pe
Cedalion, un tinar ucenic. Cursa lui in noapte reprezinta migratia prin Zodiac
spre lumina; ea corespunde dorintei de actiune evocata intr-un vis legat de un
scop anume, adica ideea-forta subiacenta care va aparea in constiinta animica.
Pentru a-si recapata vederea pierduta, Orion se intoarce spre Orient;
zarindu-1,
Acesta era ocrotit de Neptun, care accepta sa-1 ascunda intr-o pestera. Orion intelege ca se straduieste in zadar, dar ramine chinuit de lupta intre doua atitudini subconstiente. Incapabil sa-si sublimeze setea de razbunare, prefera sa se complaca intr-o tensiune vana, cauzata de infumurarea sa mare si naiva, sigura ca va putea obiectiva o dorinta instinctiva, indreptata spre actiune.
In acel moment, a intilnit-o pe zeita Artemis care participa alaturi de el la vinatoare. El o dorea ca amanta si-si inchipuia lesnicioasa aceasta iubire. A organizat un concurs de aruncare cu discul, in cursul caruia s-a napustit asupra zeitei si i-a sfisiat valurile. Este simbolul propriei sale confruntari cu latura sufleteasca pe care n-o recunoaste mai intii drept integranta, ci mai degraba ca aspect complementar, si pe care vrea s-o forteze, patrunzindu-i misterele, sa se supuna instinctelor lui. Vrea s-o cunoasca pe zeita intru totul - si repede - ca si cum ar fi o muritoare, dar ea nu-1 lasa sa-i patrunda atit de usor tainele. El crede pur si simplu ca intre zeita si el exista doar o deosebire de noblete in conceptiile asupra sexualitatii. Este sigur ca poate nivela aceste deosebiri prin puterea ideii-forta, prin dorinta precisa pe care vrea s-o obiectiveze. Este vorba asadar de un punct de vedere care ramine primitiv, chiar pe planul sublimului, si care este menit sa se mentina la stadiul de vis ratacind in subiectiv.
Intr-adevar, ca sa-1 indeparteze pentru totdeauna, Artemis a lovit o colina facind sa iasa din ea un animal misterios, scorpionul, prevazut cu niste clesti impresionanti si cu o teapa otravitoare! Orion, inspaimintat, a luat-o la fuga, dar, ajuns din urma si impuns de teapa veninoasa, a murit. Vedem aici imaginea pericolului mortal care ne paste daca vrem sa patrundem anumite mistere, chiar cind, dupa un anume timp, le simtim apropiate si familiare. Socul retroactiv poate sa fie ucigator. E un simbol al autodistrugerii prin subconstientul scos brusc la lumina sub aparenta scorpionului. Este si cazul maniei persecutiei, deoarece scorpionul mortal e stirnit de propria sa anima, imaginatia sa.
Dar aceasta distrugere a fiintei sale muritoare il dezvaluie siesi, deoarece prin moarte i se ofera prilejul sa patrunda misterele vietii. Iata asadar sensul fundamental al legendei si al semnului: sa moara pentru viata paminteasca spre a renaste.
Problemele destinului vor fi deci rezolvate de catre nativii acestui semn conform modurilor apropiate propriei lor harti ceresti. Cel mai adesea vor fi pusi sa aleaga un compromis intre cele doua extreme evocate mai sus.
Cit despre sfirsitul legendei, se stie ca intr-adevar Artemis a regretat pe data moartea eroului si i-a cerut lui Jupiter sa-l plaseze in cer ca sa-si poata continua acolo vinatorile, sub razele palide ale Dianei-Artemis. El a devenit astfel cea mai stralucitoare dintre constelatii.
|
