Moscova - închisoarea Liubianka
MARESALUL ION ANTONESCU: ALTE
INTEROGATORII
ALINA TUDOR
SERBAN PAVELESCU
Biografia celui ce a fost conducatorul statului român în anii 1940-1944,
maresalul Ion Antonescu, este înca, cu toate eforturile istoriografiei românesti
din ultimii sapte ani, departe de a fi complet cunoscuta. Cea mai importanta
pata alba o constituie, prin putinatatea surselor de
informare, perioada celor 20 de luni în care maresalul a fost în prizonierat
sovietic. Primul document oficial referitor la ancheta la care a fost supus
Antonescu la Moscova a fost publicat 23523y2420x , de catre domnul prof. univ. dr. Ioan Scurtu în numarul 8/1997 al revistei Magazin
istoric. Va propunem acum noi marturii referitoare la
detentia maresalului provenind din aceeasi sursa. Astfel, ceea ce reprezenta o necunoscuta în biografia maresalului începe
sa capete relief.
Dupa ce a fost arestat la 23 august 1944, maresalul Ion Antonescu, împreuna cu
o parte a colaboratorilor sai (Mihai Antonescu, col. Mircea Elefterescu,
generalii Constantin Piky Vasiliu si Constantin Pantazi) a fost preluat, dupa
cum se stie, de o garda înarmata apartinând partidului comunist si detinut într
o casa conspirativa a P.C.R. De aici, la 31 august 1944, ei au fost preluati,
prin forta si intimidare, de catre comandamentul trupelor sovietice de ocupatie
si transportati în mod abuziv si cu totala ignorare a suveranitatii României,
pe teritoriul U.R.S.S. (documentul respectiv - raportul generalilor sovietici
R. Malinovski si I. Susaikov, adresate de la Bucuresti catre Stalin - a fost
prima oara publicat în România în revista Magazin istoric nr. 8/1990, fiind
semnalat si tradus de doamna Florentina Dolghin).
Perioada de detentie pe care au petrecut o maresalul si colaboratorii sai pe
teritoriul U.R.S.S. poate fi împartita în doua etape. Prima (septembrie 1944 -
10 mai 1945) este caracterizata de respectarea de
catre sovietici a tuturor prevederilor Conventiei de la Haga. Prizonierii au
fost cazati într-o vila
de stat în împrejurimile Moscovei, beneficiind de un regim de viata decent,
chiar luxos (vezi Ion Pantazi, Am trecut prin iad, editia a II a). Cu toate
acestea, dupa cum îi marturisea maresalul avocatului sau Titus Stoika, aparator
în procesul "Marii Tradari Nationale", asupra celor retinuti au fost
exercitate puternice presiuni psihologice pentru intimidarea si obtinerea unor
declaratii conforme cu interesele politice externe sovietice, în special în
ceea ce privea problema Basarabiei si Bucovinei de Nord si raptul acestora de
catre sovietici din vara anului 1940. De altfel, în acest context, la 8
noiembrie 1944, Ion Antonescu a avut o încercare nereusita de sinucidere ce a determinat desemnarea de catre sovietici a unor ofiteri
cu rol de garda de corp pe lânga toti membrii lotului Antonescu.
La 10 mai 1945, odata cu încheierea razboiului, detinutii au fost mutati în
închisoarea Liubianka din Moscova, binecunoscutul sediu al securitatii
sovietice, unde regimul de detentie s a schimbat radical. Fiecare
dintre ei a fost închis într o celula cu alti 100-150 detinuti, fara a mai avea
vreo posibilitate de comunicare cu ceilalti. In aceste conditii de
extrema presiune au fost luate si interogatoriile ce
va sunt prezentate în cele ce urmeaza, de catre ofiteri sovietici prin
translatori ale caror cunostinte de limba româna erau, asa cum se poate vedea
din documente, cel putin aproximative.
Documentele prezentate în continuare provin din arhivele
moscovite. Ele sunt reproduse cu constructiile gramaticale originale, cu
exceptia procesului verbal de interogatoriu din 4 aprilie 1946, care a fost
tradus în cadrul Arhivelor Nationale din Bucuresti de catre doamna Margareta
Stan dupa varianta în limba rusa. Incredintam de asemenea Magazinului istoric
procesele verbale încheiate la revenirea maresalului Antonescu din detentia sovietica.
Cel ce a preluat lotul Antonescu nu este altul decât
viitorul general de securitate Al. Nicolschi. Alte documente despre momentul
revenirii în tara au
fost comunicate în Magazin istoric de dr. Tatiana Pokivailova (nr. 8/1995).
Cu cât cercetatorii nostri vor dispune de mai multe piese pâna acum
inaccesibile din noianul de documente aflate în afara tarii, cu atât mai ampla
si profunda va fi cunoasterea de catre publicul
românesc a scenei si culiselor istoriei noastre contemporane.
Proces verbal al interogatoriului maresalului Antonescu Ion din 4 aprilie 1946
Intrebare: Pe ce baza s au constituit relatiile
economice dintre Germania si România în
perioada razboiului împotriva Uniunii Sovietice?
Raspuns: In perioada razboiului Germaniei si României împotriva Uniunii
Sovietice, petrolul extras în România era transportat în principal în Germania
si partial în Italia, Turcia si Bulgaria.
In total în România în aceasta perioada se extrageau anual 4 400 000 tone de
petrol, din care se trimiteau în Germania 3
000 000 tone. Intreaga industrie petroliera a României se
afla în mâinile societatilor petroliere engleze, americane, olandeze, belgiene
si franceze.
In acest fel s-a întâmplat ca producatorii englezi,
americani de petrol îi asigurau Germaniei petrolul.
Trebuie sa spun ca România, netânând seama de
insistenta nemtilor de a confisca proprietatea societatilor petroliere engleze
si americane, a lasat aceasta proprietate neatinsa, pastrându-i pe vechii
directori generali numiti înca înainte de razboi si a renuntat la dreptul sau
de a-i numi pe proprii sai comisari pentru controlul activitatii firmelor.
Livrarile de petrol românesc în Germania
s au efectuat în conformitate cu conventia economica înca înainte de venirea
mea la putere.
In noiembrie 1940, la prima mea întâlnire cu Hitler, între noi a fost încheiata
o noua conventie economica, conform careia nemtii livrau României avioane marca
"Messechimtt 109", tancuri, tractoare, artilerie antiaeriana si
antitanc, automate si alt armament, primind din România ń petrol, benzina si
pâine.
In afara de aceasta, în primavara anului 1941 la întâlnirea de la Viena cu
Goering am convenit verbal cu el ca România sa se straduiasca sa mareasca
livrarile de petrol si în locul acestuia va primi de la nemti echipament petrolier.
Aceasta conventie purta un caracter general si
ulterior a fost dezvoltata si concretizata prin tratative între minsitrul român
al industriei petroliere Dimitriuc si reprezentanta nemtilor în România,
Fischer si Neubacher. Nu stiu daca în aceasta conventie au
fost întocmite ceva documente.
In decursul anilor 1942 1944, nemtii au adus în România prajini de sapa si
burlane de tubaj si alt echipament petrolier, utilizat la lucrarile de
exploatare în industria petroliera, de asemenea, au livrat echipament pentru
conductele (magistralele) Ploiesti Bucuresti, Transilvania Bucuresti.
Echipamentul petrolier german a fost distribuit între firmele petroliere aflate
în România, conform unui plan special, care a fost elaborat de catre Ministerul
industriei petroliere al României cu participarea reprezentantilor acestor
firme si a reprezentat o parte din conventiile economice anuale germano române.
Totodata în anul 1943 nemtii au adus la Galati echipamentul unei uzine de
prelucrare a petrolului, care la început a fost dusa în Caucazul de Nord, iar
apoi odata cu retragerea a fost evacuata în România.
In afara de aceasta, în schimbul petrolului, nemtii livrau în
România minereu de fier, extras de ei la Krivoi
Rog.
In acelasi timp, Hitler personal, Ribbentrop si ambasadorul
german în România, Killinger, în cursul întâlnirilor cu reprezentantii
guvernului român au subliniat de multe ori ca livrarile de petrol catre Germania sunt platite prin eforturile trupelor germane pe
frontul sovieto-german.
Astfel în ianuarie 1942, Hitler, primindu-ma la Cartierul sau general din
Prusia Orientala si având în vedere spusele românilor cu privire la faptul ca
nu primesc o compensatie suficienta pentru petrolul lor, mi-a facut o
observatie si mi-a recomandat în problema petrolului sa tin seama de faptul ca
Germania plateste petrolul românesc prin soldatii sai care lupta pentru
interesele României.
Procesul verbal a fost scris conform spuselor mele, a fost citit de mine1.
ss. Antonescu
A interogat: Ofiterul de contrainformatii
lt colonel Sokolov
Translator militar
lt. Znamerovschi
Adaugat la sfârsit: Originalul procesului verbal al interogatoriului a fost
trimis la Ministerul Afacerilor Externe al URSS
PROCES VERBAL Arestatul Antonescu Ion. De la 7 ianuarie 19461
Intrebare: Precizati când a fost facuta întelegerea între Germania si România
despre navalirea militara asupra URSS?
Raspuns: Cum am aratat la cercetarea de la 26 iunie 1945 [Magazin istoric, nr.
8/1977] navalirea comuna a Germaniei si României în contra Uniunii Sovietice a
fost hotarâta în mai 1941 în timpul întâlnirii personale cu Hitler.
Atunci împreuna cu Hitler am hotarât, la cererea lui Hitler, sa
atac împreuna cu Germania Uniunea Sovietica.
Intrebare: Cine a fost de fata la întelegerea d-voastra cu Hitler?
Raspuns: Intelegerea cu Hitler a fost încheiata de mine de fata fiind ministrul
de externe a Germaniei Ribbentrop si interpretul personal a lui Hitler Smidt
[Schmidt].
Intrebare: Ungaria a luat parte la încheierea acordului cu Germania
dupa navalirea asupra Uniunii Sovietice?
Raspuns: Da, a luat parte. In convorbirea cu Hitler când s-a luat hotarârea de
navalirea militara a Germaniei si României asupra URSS de noi (de min si
Hitler) l am întrebat daca este hotarâta participarea
Ungariei în razboi.
Hitler mi-a raspuns ca Ungaria a convenit sa participe
în alianta cu Germania la razboiul în contra
Uniunii Sovietice.
Când germanii s-au înteles cu ungurii în aceasta privinta
Hitler nu mi-a spus.
Intrebare: Cu guvernul ungar d-voastra ati avut legaturi directe în timpul
pregatirii de razboi în contra URSS?
Raspuns: Nu. Relatiile dintre România si Ungaria în timpul acela au fost rele
si din aceasta cauza nu au fost între noi nici un fel
de tratative.
Intrebare: Pâna la întâlnirea cu Hitler d-voastra evident ati avut stiri despre
pregatirile Germaniei de a ataca URSS?
Raspuns: Stiri despre pregatirile militare a Germaniei pentru atacarea URSS
pâna la întâlnirea cu Hitler nu am avut.
Intrebare: D-voastra v-ati întâlnit cu Hitler pâna la mai 1941?
Raspuns: Da, m-am întâlnit.
Intrebare: In timpul acestor întâlniri Hitler nu v-a
informat pe d-voastra despre pregatirile germane de razboi în contra URSS?
Raspuns: In noiemvrie 1940 am avut întâlnire cu Hitler la Berlin si în prezenta
lui Ribbentrop si a interpretului Smidt [Schmidt] am confirmat tratatul
încheiat mai înainte relativ la adeziunea României la "Pactul
tripartid" si am dat voie sa vina în România misiunea militara germana
pentru instruirea armatei române. Acest act facut din parte
se poate considera ca începutul întelegerii mele cu germanii în dezlegarea
razboiului contra Uniunii Sovietice. La a doua întâlnire cu Hitler la
Munchen, în ianuarie 1941, Hitler mi a comunicat direct ca Germania si U.R.S.S.
nu se pot întelege relativ la România, fiindca Uniunea Sovietica pretinde la
gurile Dunarii si alte puncte strategice în Balcani, cereri cu care Germania nu
este de acord, aparând interesele României. Se poate ca cu
aceasta afirmare Hitler pregatea românii de razboi contra U.R.S.S.
Ancheta este întrerupta.
Procesul verbal este scris din cuvintele mele drept,
citit de mine.
ss. Ml. I. Antonescu
A interogat: seful biroului de instructie al Directiunii Generale
"Smers"
locotenent colonelul ss Socolov
A tradus: Imputernicitul operator al Directiunii Generale "Smers"
capitanul ss Calinin
Proces verbal
Facut astazi 9 aprilie 1946, la Bucuresti
Noi, Reprezentantul Comandamentului Armatei Rosii, locotenent col. Rodin, pe de
alta parte Seful Corpului Detectivilor Inspectorul Alexandru Nicolschi, primul
am predat si secundul am primit, pe detinutii: Antonescu Ion, Antonescu Mihai,
Pantazi Constantin, Vasiliu Pichi, de asemeni am primit si obiectele personale
consemnate în procesele verbale anexate.
Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal
spre cele legale în patru exemplare, din care unul s-a predat domnului colonel
Rodin, reprezentantul Comandamentului Armatei Rosii.
Proces verbal
Facut astazi 9 aprilie anul 1946
Noi, Curelea Aureliu, Sef de Politie în Directiunea Generala a Politiei, Corpul
Detectivilor.
Având în vedere delegatiunea verbala data de Dl. Inspector Sef al Corpului
Detectivilor, de pe lânga Directiunea Generala a Politiei de a
inventa [sic!](3) obiectele de îmbracaminte
proprietatea Ex Maresalului Ion Antonescu, de care este însotit.
In vederea acestora, procedând la inventarierea lor, am gasit urmatoarele
obiecte de îmbracaminte mentionate mai jos:
Un costum uniforma militara de culoare kakie cu epoleti de Maresal, una haina
si o vesta de culoare bleu marina cu fire albe, una pereche pantaloni bleu
marini, una haina cu pantaloni culoare caramizie cu captuseala rosie, una haina
de culoare portocalie, una pereche pantaloni gris, un halat de culoare
caramizie captusit un sfert cu materie rosie, una cravata de culoare kaki tip
militar, doua perechi ciorapi rupti, patru gulere tari scrobite cu dungi si un
guler moale cu vargi rosii, una pereche cizme rosii cu sirete (bilgh), una
pereche papuci de casa, o pereche pantofi antilopa caramizii, o pereche pantofi
negri cu sanuri, patru titluri de împrumut de înzestrare a tarii 4, 1/2%
fiecare în valoare de 20 000 si cu cupoanele taiate pâna la cuponul nr. 19
platibil la 1 iunie 1944, doua titluri de împrumut de înzestrare a tarii:
fiecare în valoare de 10 000 si taiate, cupoanele pâna la nr. 19 platibil la 1
iunie 1944, cinci titluri împrumutul Reîntregirei din 1941, în valoare fiecare
de 20 000 lei, fiecare de cîte 20 000 dintre care doua având lipsa patru
cupoane, doua titluri împrumutul Reîntregirei din anul 1941 în valoare fiecare
de câte 50 000, un titlu de împrumut de Reîntregire din 1941, în valoare de lei
100 000, având patru cupoane lipsa, un titlu împrumut de Reîntregire în valoare
de 10 000 lei, având patru cupoane lipsa, un ceas de aur bratara marca
"Movedo" cu curea de piele, având geamul spart, în stare de nefunctionare,
una pereche butoane manchete cu câte una piatra diamant, un buton de camase
pentru spate galben.
Una cruciulita neagra cu doua iconite mici cu Maria Magdalena cu lantisor
subtire mic de aur, toate aflate într un geamantan de
piele galben.
De asemenea se mai gasesc urmatoarele obiecte, în al doilea geamantan de piele
de culoare galbena:
Un palton negru, un chipiu de Maresal, opt piese pentru trusa toaleta, noua
batiste, sapte perechi ciorapi barbatesti rupti si cârpiti, patru cravate, una
pereche manusi galbene de piele, patru gulere, trei gulere, un servet de fata
mic, un cordon pentru pijama, un saculet mic, cinci camasi, una pereche
pinteni, un borcanel cu alifie, patru pijamale complecte de matase, cinci
perechi chiloti de matase, una pereche chiloti de bae, una camase pentru piele
de matase, una vesta de piele de caprioara, un poulover fara mâneci cârpit,
trei perechi ismene flanela, una camasa flanela, una pereche ciorapi lâna
cârpti, una flanela pentru piele alba, o perinita cu o iconita catolica, doua
medalioane iconita cu maoste de ale lui Sf. Nicolae, una iconita din carton,
una perie de dinti.
1 Credem ca în arhivele foste sovietice s a pastrat si versiunea româneasca a
acestui interogatoriu; altfel, cum ar fi putu "citi" maresalul Antonescu
un text în limba rusa?
2 Interogatoriul luat lui Ion Antonescu cu o zi înainte la 6 ianuarie 1946 a
fost publicat în documentele procesului de la Nurenberg si prezentat de domnul
profesor universitar dr. Titu Georgescu în Magazin
istoric, nr. 9/1970.
3 Probabil a vrut sa scrie "inventaria" -
nota noastra.
Maresalul Antonescu într o vizita pe front, în luna
aprilie 1942.
