Mostenirea martiana
Din multe puncte de vedere, OZN-ologia moderna a început prin anii 40, odata cu contactele stabilite de George Hunt Williamson si George Adamski. Williamson era un profesor de arheologie despre care se spune ca a stat la baza personajului Indiana Jones si ne-a lasat numeroase informatii legate de Marte. Întrucât în vremea lui contactele cu extraterestrii si povestirile despre rapiri nu erau luate foarte în serios, experientele si descoperirile sale au fost ignorate în timpul vietii lui.
Williamson a predat arheologia la Universitatea din Colorado, dar a pierdut dreptul de a profesa la catedra din cauza scrierilor sale despre OZN-uri si a pa 12412o144m rerilor sale care contraveneau celor oficiale. O mare parte din controversatele sale afirmatii se refera la o colonie de martieni trimisa pe pamânt.
Potrivit acestei istorii, rasa care s-a stabilit initial pe pamânt s-a numit Rasa Straveche a lui Elohim (care înseamna primul nascut). Intentia acelor oameni era de a-si continua evolutia pe planeta noastra. La vremea respectiva, rasa umana care exista pe pamânt de-a abia se ridicase în doua picioare si nu era foarte evoluata[1].
Elohimii erau un popor cu o înalta civilizatie tehnologica. Desi nu erau foarte evoluati din punct de vedere spiritual, stiau ce pasi trebuie sa parcurga si se asteptau sa aiba nevoie de foarte multi ani pentru a progresa în directia anticipata de ei. Îsi spuneau oameni (n.n. humans) deoarece cuvântul HU însemna în limba lor "Întregul spectru al culorilor lui Dumnezeu". Considerau ca frecventa totala a lui Dumnezeu era data de totalitatea spectrului electromagnetic. "Hu" este omonimul perfect al cuvântul hue (n.n. nuanta de culoare), ceea ce explica derivatia actuala a cuvântului om (human).
În viziunea lui Williamson, elohimii au colonizat planeta Marte înaintea pamântului, lasând în urma lor istoria scrisa a vietii pe acea planeta. Pe vremea când Marte se afla înca pe orbita-leagan, la suprafata planetei existau diferite forme de viata. Pe masura ce orbita s-a schimbat, climatul de la suprafata a devenit instabil. Îngheturile si topirea gheturilor se succedau cu rapiditate. Inundatiile au largit canalele deja existente. Populatia era foarte afectata, motiv pentru care s-a luat decizia mutarii ei pe alta planeta. Cei suficient de evoluati din punct de vedere spiritual si-au putut schimba modalitatea de existenta si au ramas pe planeta Marte, dar într-o alta dimensiune, la fel ca martienii descrisi de Ray Bradbury în lucrarea sa, Cronici martiene. Cei care nu erau suficient de evoluati pentru a-si schimba frecventa de vibratie au fost însa nevoiti sa se mute într-un alt mediu pentru a putea supravietui. Ei au folosit masini de calatorie în timp sau nave spatiale si s-au mutat pe pamânt în forma lor fizica. Mai târziu, lor li s-au alaturat cei care s-au reîncarnat dintr-un corp martian într-unul terestru.
Povestea lui Williamson este incredibila, dar se potriveste de minune cu cele discutate de noi în capitolul anterior. Înca si mai interesante sunt afirmatiile lui potrivit carora o mare cantitate de informatii a fost scrisa pe "pergamente", care erau de fapt niste simboluri geometrice "încrustate" în cristale. Ironia sortii face ca acest format sa fie identic cu cel din biblioteca magica a cristalelor lui Eloi (de remarcat si asemanarea de nume cu Elohim) de care vorbeste H.G. Wells în celebra sa carte, Masina timpului. De fapt, încrustarile de care vorbeste Williamson nu erau deloc încrustari, ci structuri geometrice minuscule formate din tonalitati auditive. Pentru ochiul liber, ele apar ca niste pete în interiorul unui cristal, dar o analiza microscopica ar arata cu totul altceva.
Exista oameni care considera ca George Hunt Williamson a fost primul om din istoria moderna caruia i s-a permis sa treaca de portile întelepciunii antice, întâlnindu-se cu "pazitorii portilor". El a aflat de existenta acestor cristale într-o expeditie în Muntii Anzi în care a ajuns la Mânastirea celor sapte Raze. Asa cum este normal, întoarcerea în civilizatie si relatarea incredibilei sale povesti au stârnit un interes enorm. Foarte multi oameni doreau sa afle ce se ascunde dincolo de aceste scoli ale misterelor si ce înseamna de fapt sa fii adept. La toata aceasta intriga se mai adauga si scoala initiatica a lui Madame Blavatsky, în care se vorbea de egipteni, atlanti, sirieni si alte miscari considerate esentiale în crearea diferitelor scoli ale misterelor.
Exact în perioada în care Williamson stabilea contactele sale, în partea opusa a planetei s-a produs o mare resurgenta a interesului fata de Marte. Cel de-al Treilea Reich tocmai descoperise un alt aspect al istoriei martiene prin cercetarile arheologice pe care le-a facut în Tibet. Diferite artefacte descoperite acolo au scos la iveala o istorie care îsi avea începutul pe Marte. Interesant este faptul ca acestea corespundeau cu descoperirile lui Williamson din Anzi. Conform spuselor lui Williamson, aceste înregistrari datau dintr-o perioada veche de 450.000 de ani, mergând pâna la un milion de ani. El a fost izbit de faptul ca nativii din Anzi desenau harti ale lui Marte pe vasele lor din lut, care prezentau locatii geografice de la suprafata planetei.
Atât în America de Sud cât si în Orientul Îndepartat, cele mai importante informatii legate de aceste artefacte se refereau la niste tablite de cristal pe care erau ilustrate tehnici de elevare a constiintei umanitatii. Printre acestea se numarau reprezentari geometrice care creau o iluzie tridimensionala, invocând astfel posibilitatea existentei unei a patra dimensiuni, si deci a transcendentei. Fiecare desen separat reprezenta un proces în sine, o veritabila scoala de gândire. Adeptul nu putea trece la urmatorul proces decât dupa încheierea celui anterior.
Artefactele de acest fel au fost deliberat ascunse în asa-numitele "locuri secrete ale leului". Asa se explica asezarea simbolica a leilor (atât în varianta occidentala, cât si în cea orientala, mult mai bogat decorata) la intrarea în cladiri, ca pazitori ai pragului. Dintre aceste locuri secrete, cele mai sacre între toate, imposibil de accesat la ora actuala (atât în dimensiunea fizica cât si în plan interdimensional) sunt piramidele de la Shensi. Acestea sunt localizate în China, chiar la iesirea din Tibet. La Shensi exista zece piramide principale, alte trei mai mici si trei tipuri de sfincsi. Influenta Celui de-al Treilea Reich în aceasta zona a luat sfârsit prin invadarea regiunii Tibetului de catre armatele lui Mao Tse Tung, care au ucis nenumarati calugari si au lasat în urma lor numai dezolare. Daca ne gândim la piramidele din Shensi, motivatiile acestei invazii apar într-o lumina noua, caci teritoriul pe care l-au lasat în urma lor a ramas al nimanui inclusiv la ora actuala.
În viziunea lui Williamson, aceste piramide reprezinta ultimul sigiliu care trebuie rupt pe aceasta planeta. Daca ar putea fi deschise, stiinta pierduta a intrarii în reteaua morfogenetica a pamântului ar putea fi redescoperita. Acest lucru ar permite nu doar accesul la o energie libera, ci si o întreaga schimbare de constiinta a umanitatii. Macelul calugarilor a început la scurt timp dupa ce nazistii au aflat de la ei aceasta informatie.
Gândirea americana normala a epocii pe care o traim nu poate accepta decât cu mare greutate ideea ca aceste tablite pot proveni de pe Marte. Daca ne aducem aminte de corespondenta care exista între Cairo si Marte, nu trebuie sa ne surprinda faptul ca aceeasi lectie o putem descoperi si în Egipt.
|
