NAŢIUNE SI ACŢIUNE LA 1821

NA IUNE SI AC IUNE LA 1821. PROGRAM, OAMENI, FAPTE, URM RI IMEDIATE SI DE PERSPECTIV

CONTEXT INTERNA IONAL SI CAUZE ROM NEsTI.

_ TUDOR VLADIMIRESCU - VIA A SI PERSONALITATEA. -TUDORsIETERIA.

PROGRAMUL REVOLU IEI OE LA 1821.

Context international si cauze rom nesti. nceputul secolului al XIX-lea s-a desfasurat sub semnul activizarii exceptionale a miscarii pentru libertate sociala, restructurari politice interne si afirmare nationala

Ideile generoase ale marii revolutii franceze, care propovaduiau dreptatea si egalitatea sociala, precum si dreptul la autodeterminare a popoarelor opri­mate, s-au rasp ndit n ntreaga Europa. Terenul pe care se miscau era de mult pregatit ntr-alume a carei ordine (cea veche, medievala) se destrama progresiv, iar imperiile absolutiste, lovite de forta geniului napoleonian, pareau a fi aproape de prabusire. Dar, nfr ngerea de la Waterloo, lungul si sinuosul Congres de la Viena au impus, din nou, popoarelor abia ridicate din letargie, vechile r nduieli, n spatele acestor reglementari se afla forta, acum reunita, a celor mai influente puteri politice ale continentului.

Legitimismul si conservatorismul aveau sa avertizeze natiunile oprimate ca marele ceas al dezrobirii lor nu sosise. Dar, din sudul iberic si p na n cel italian, din ndepartatele colonii ale Spaniei si Portugaliei, din America.de Sud si p na n Rusia si, cu deosebire, n tumultoasa Peninsula Balcanica, vointa de libertate, unitate si afirmare nationala se arata din ce n ce mai greu de stavilit.

Erodate de numeroase cauze interne si externe, structurile de putere ale Imperiului Otoman cedasera marilor Imperii crestine, Habsburgic si Rus, vaste teritorii n Europa centrala si de est. Declinul evident al marii mparatii a sultanilor, at ta vreme puternica, se traducea, n anii de la rascrucea veacurilor

XVIII-lea si al XIX-lea, printr-o exploatare cresc nda a teritoriilor si popoarelor

^aflate nca sub, stap nirea sa. Speranta de "grabnica eliberare a acestora era

s rans legata de presiunea diplomatica, dar si de actiunea militara a Imperiului

^Us. care se erija, deja, n protectorul slavilor din Balcani, asa cum, mai t rziu,

erh'^{Ua asupra sa} P^{e to} ' ^cres^tin'' subjugati de Poarta. Unitara n aspiratia ei spre

^erare nationala sau autonomie, actiunea politica a popoarelor oprimate din

-estul Europei se arata nsa intens particularizata n functie at t de

^ezvoltarea lor istorica, c t si de statutul lor politico-juridic foarte diversificat.

p     _ .^a capatul secolului de domnii fanariote, societatea rom neasca, desi

9atita sa progreseze, era permanent mpiedicata de institutii si o clasa politica

1Q

dominata de venalitate si coruptie, de risipa ne ngradita a resurselor n folosul unui opresor pe c t de lacom, pe at t de imprevizibil n cupiditatea sa, de o stare permanenta de insecuritate si instabilitate. S-a afirmat ca fanariotismul _a reprezentat o structura sociala, politica si de cultura ntemeiata pe un sistem de valori din care n-au lipsit .ortodoxismul conservator, traditionalismul anti-occi-dental si legatura de credinta fata de Poarta". ntre cei care s-au aliniat sub stindardul sau s-au numarat grecii dar si alti balcanici, si, nu n ultimul r nd, chiar rom nii.

Grecizarea" domniei, a marii proprietati funciare si a Bisericii se vor produce, cu deosebire, dupa 1780. La ea acasa, boierimea autohtona se vede sistematic mpiedicata sa se exprime politic. Din nefericire, diminuarea puterii vechii clase politice se petrecea concomitent cu aceea a tarii. Nu ajungea ca Poarta rapise treptat Principatelor dreptul de a promova o politica externa proprie! Dupa jafurile, distrugerile si ocupatiile armatelor austriece si rusesti, cu ntregul lor cortegiu de suferinte, parti importante din pam ntul stramosesc au devenit moneda de schimb a precautului echilibru de forte ntre cele trei imperii. Pentru o scurta vreme, Oltenia (1718-1739), pentru mai bine de un secol Bucovina (1775-1918) si Basarabia (1812-1918) - nordul si, respectiv rasaritul Moldovei istorice - au fost desprinse din trupul patriei.

Puternicul conflict de interese ntre boierimea pam nteana si domnia straina, a carui miza a fost puterea n stat, avea sa explodeze, ntre altele, n lunga serie de memorii adresate de clasa politica autohtona marilor imperii vecine. Jocul complicat de interese al acestora, concesiile pe care Poarta, mai mereu nfr nta, a fost silita sa le faca Rusiei tariste, precum si lungile perioade n care, n vreme de razboi, administrarea tarii, n absenta domnilor, era ncredintata unor Divane boieresti au condus, treptat, la elaborarea unor reglementari care asigurau, teoretic, cadrul unei minime stabilitati economice si politice.

Astfel, tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) diminua monopolul comercial al Portii si asigura, potential, dezvoltarea fortelor productive, iar hatiseriful din 1802 stabilea durata domniilor precum si obligatiile materiale ale celor doua tari fata de puterea suzerana

n acelasi timp, adoptarea Codului Calimah (1817), n Moldova, si a Legiuirii Caragea, n ara Rom neasca (1818), dupa numele penultimilor domni fanarioti, inspirate din Codul civil austriac, din 1811, si Codul napoleonian, nscriau n modernitate legislatia rom neasca

Erau, toate acestea, ncercari de a aseza n drepturile ei legea si ordinea, ntr-o societate puternic perturbata, chiar daca n fond, avem de-a face fie cu gesturi de bunavointa, interesate, ale unor puteri imperiale, fie cu acte de guvernare ale unor despoti luminati de sorginte fanariota

Din pacate, treptele inferioare ale scarii sociale continuau sa suporte presiunea excesiva a unor factori de destructurare, cel mai teribil venind din partea Portii, care, prin mentinerea domniilor fanariote, pastra neatinse bazele unui sistem de extorcare fara egal n ntreaga noastra istorie.

Sursele acestuia, de regula repede trecatoare, sunt legate de natura nsasi a domniei, negociata de Imperiul Otoman cu un numar n crestere de solicitanti-Abia spre 1821 se va ajunge la situatia ca doar patru familii din Fanar sa se

ronstituie n ceea ce s-a numit un cartel pentru exploatarea Ţarilor Rom ne" mpartind, doar ntre ele, dreptul de a concura pentru cele doua tronuri. Cumpararea lor costa sume enorme; 3 milioane de piastri va da M/ha// sutu, n buna masura mprumutati, ceea ce sporea numarul potential al familiarilor domnului (creditori si rude) - nu mai putin de 820 de persoane la nscaunarea lui Alexandru sutu n 1819.

Cum se obtineau acesti bani? Mai nt i prin venalitatea functiilor. Orice slujba, de la dregatorii divanului p na la ultimul functionar, īsi are pretul ei. Marele vistiernic ofera pentru locul sau 300 000 piastri, dar cāstiga cu 200 000 mai mult; spatarul si aga, o treapta mai jos dec t seful finantelor, fac nsa o afacere si mai buna; pentru 200 000 piastri cāstiga mai bine de dublu. Ispravnicii, reprezentantii domnului n cele 17 judete, dau lui Al. sutu piastri; peste cinci luni sunt nlocuiti, succesorii platesc aceeasi suma. Recordul pare a fi detinut de loan Caragea care a v ndut 4 762 titluri de boierie, pentru care a obtinut 20 milioane de piastri.

Impozitele indirecte (vamile si ocnele), oieritul, vinaritul si dijmaritul (pe stupi si ramatori), precum si vacaritul (platit de doua ori si chiar trei ori pe an, inclusiv de boieri) intrau, de asemenea, n camara domnului.

Visteria statului se alimenta, n schimb, din bir, un impozit personal achitat de ntreaga populatie masculina a tarii, n v rsta de peste 16 ani. Absolut revoltator era nu at t cuantumul total al acestor dari, c t mai cu seama modul cum erau repartizate. Mai mult de jumatate din populatia tarii (boierii, neamurile, clerul, mazilii, precum si scutelnicii si poslusnicii, exceptati pentru ca prestau servicii boierilor) nu intrau n categoria contribuabililor.

Din 1783, unitatea fiscala era ludea care cuprindea, de regula n medie, 6 familii de birnici solidari, la plata. Dupa unele aprecieri, impozabilii erau egali la numar cu scutitii, ceea ce explica sumele mari de bani aruncate pe capul acestora si cresterea lor constanta. Se stie ca n 1818 erau 18.000 lude care plateau c te 600 de piastri fiecare, ceea ce conduce la suma de 10 800 000 lei, si ca n 74 de ani birul a crescut, n medie, cu 8,78% pe an, deci, n total, cu 638, 72%. Cea mai mare parte a acestor venituri, obtinute frecvent prin mijloace de constr ngere, mergea la Constantinopol.

Desi tributul era stabilit la o suma fixa Ţarile Rom ne erau silite sa satisfaca, practic, toate solicitarile puterii suzerane. n preajma revolutiei condusa de Tudor se acopereau cereri de aproape 6 milioane de lei, pe c nd haraciul nu reprezinta ntre acestea, dec t circa 65 000 lei.

Toate comentariile, inclusiv cele din epoca, sunt n sensul ca aceste at t de apasatoare si nedrepte obligatii datorate statului, devenit agent fiscal al opresorului strain, erau mult mai mari dec t cele datorate de taranimea clacasa sau de celelalte forte productive n cadrul at t de puternic contestat al vechilor raporturi sociale.

Desi marile reforme de la jumatatea secolului al XVIII-lea au eliberat pe

gram din serbie, relatiile agrare traditionale au perpetuat p na la Regulamentele

rganice. In ansamblu, boierii au continuat sa exploateze marile mosii prin

Ta    ia^{68 de loturi n folosin}t^a Pentru clacasi, obligatiile acestora, cel putin n

,^ara Rom neasca si Moldova, ram n nd suportabile at ta vreme c t marea

proprietate funciara nu s-a specializat n exportul de cereale. Cele 12 zile d_e claca, statuate nca din vremea lui Constantin Mavrocordat, au fost mai mereu nlocuite cu un volum de munca reciproc convenabil, prin buna nvoiala, de multe ori convertit n bani ( n Moldova de la 1 leu la 2 lei; n ara Rom neasca cresterea a urcat p na la 1 leu, spre 1818).

O situatie oarecum similara nregistreaza si orasul. Locuitorii sai nfati­seaza ntr-o devalmasie deplina ntreaga structura sociala a lumii rom nesti de la nceputul epocii moderne. Se nt lnesc, aici, categorii intens productive precum mestesugarii, negustorii si taranii de la margine, ultimii preocupati mai mult de agricultura, slujbasi de stat, clerici si chiar mari boieri. ncatusata de o societate nca patriarhala, burghezia se exprima economic si politic timid. Totusi, la 1811, dintr-un total de 4 180 negustori cu pravalii n ara Rom neasca,marea majoritate erau rom ni si aveau un volum de afaceri care, desi modest, se arata n sensibila crestere. Dupa Imperiul Otoman, be­neficiarul monopolului comercial, Austria este al doilea mare partener, chiar daca autorizatiile se obtineau greu. Produse de lux ajungeau n Principate de la  Constantinopol, Viena, Lipsea, din Rusia si chiar din Anglia, prin filiera turceasca

Dar oprimarea orasului, ai carui locuitori tarani erau tratati de domnie ca simpli birnici, a produs miscari frecvente al caror caracter social se mbina cu cel antifanariot. Astfel, ntre pandurii razvratiti la 1814 pentru ca li se suspendasera, pe nedrept, imunitatile, tatarasenii din lasi (1819) sau t rgovistenii, a caror mosie a fost abuziv expropiata n folosul sau de ultimul fanariot de la Bucuresti, Al. sutu, exista o str nsa apropiere.

Aceste constatari dovedesc starea de tumult premergatoare marelui eveniment din 1821, n care toate componentele structurii sociale a societatii rom nesti īsi arata nemultumirea. Boierimea rom na, divizata n functie de avere si pozitia n stat, doreste sa si recapete vechile privilegii, sa fie stap na la ea acasa iar tara re ntregita sa-i apartina

Fortele productive din lumea satului si orasului au propriile lor revendicari: pam ntul pe nedrept stap nit de boieri sa revina taranilor, iar afacerile, st n­jenite de risipa resurselor, sa mbogateasca investitorii si tara. Solutia, n virtutea careia at tea aspiratii particulare puteau da o rezultanta, comuna, firesc nationala, era recāstigarea vechii autonomii si, implicit, desfintarea sistemului domniilor fanariote, pricipalul obstacol asezat n calea progresului general de dominatia otomana

Tudor Vladimirescu - Viata si personalitatea. Chiar daca viata lui Tudor Vladimirescu nu este cunoscuta n toate ncheierile ei, suficiente documente ngaduie, totusi, o reconstituire. S-a nascut ntr-o familie de mosneni, probabil, n jurul anului 1780, n satul gorjan Vladimiri, al carui nume i va deveni patronimic. Instructia de nceput a primit-o n satul sau, unde va deprinde scrisul si cititul. Mai t rziu, n casa boierului Glogoveanu, va nvata cartea si limba greceasa". mprejurari ulterioare arata a fi cunoscut si germana, desigur, necesara afacerilor sale, care-l duceau mereu peste munti. Indiferent de categoria sociala din care provenea si de nivelul pregatirii sale, Tudor a fost omul unor timpuri n schimbare si ntreaga sa viata arata o mare vointa de a-si

_u mijloacele de care dispune, un ^cr l' a str nge o avere si a dob ndi o ^r 7itie de prestigiu.

^p pentru aceasta, n scurtul rastimp i vietii sale, de numai 40 de ani, si nu a nutine ori nfrunt nd umilinta, va -erca sa iasa din conditia sa initiala 'lin practicarea unor profesii si nsu­sirea unor slujbe, care, toate, l propul­sau printre cei direct interesati n trans­formarea lumii n care traia. Vataf de plai la Closani, dupa 1806 p na spre 1821 n _mai multe r nduri, a cunoscut viata obisnuita a oricarui functionar fanariot, ntr-o lupta inegala cu hotii si trecatorii clandestini ai frontierei apropiate.

Soldat si ofiter n armata rusa, co­mandant de panduri n razboiul ruso-oto-man din 1806-1812, a luptat dincolo de Dunare, la Rahova, Negotin si Cladova, a deprins - autodidact de exceptie - cu­nostinte militare cu care īsi va uimi apro­piatii n 1821. La capatul ostilitatilor era naintat n grad, obtinea o importanta decoratie si devenea sudit rus, unul din apropiatii consulului Pini la Bucuresti.

n viata civila, fie mpreuna cu boierul Costache Glogoveanu, fie pe cont propriu, nsotit de cātiva asociati, va intra n lumea afacerilor. stim ca exporta vite, cereale si seu n Ardeal (1808), peste sarat si cereale si ca rotunjise, cum arata diata sa din 1812, din slujbe, militarie si comert, o avere frumoasa pe care era interesat s-o sporeasca

Biografia sa ar fi incompleta daca am lipsi-o de episodul mal lungii sale sederi la Viena (iunie-decembrie 1814), urmat, la scurta vreme, de cele c teva saptam ni petrecute la Mehadia, n preajma popei Stoica (viitorul cronicar banatean - Nicolae Stoica de Hateg), prilej de a citi istorie rom neasca

Timpul c t s-a aflat n capitala Imperiului Habsburgic a fost folosit, n primul

r nd, pentru a clarifica succesiunea sotiei lui C. Glogoveanu, Elenco, decedata

acolo la 7 mai 1814, misiune ncununata de succes la capatul mai multor luni de

apriga nfruntare cu justitia austriaca. Daca spiritul sau de dreptate, ndelung

exersat n tara n lungi si complicate procese, īsi gaseste aici o noua confirmare,

_c ^or Vtedimirescu se arata, n mod egal, interesat de pregatirea marelui

ongres european de dupa prima cadere a lui Napoleon Bonaparte. ntr-o

eiebra scrisoare, trimisa n tara la 28 iulie 1814, el ncheie: Se suna ca atunci

cur ^{eVa s}' ^{pentru locurile} acelea, ci mult a fost putin a ramas". Sa fi fost la

rent omul de casa al Glogovenilor cu proiectele de dezmembrare ale

ase        ' ^Otomar1) vehiculate la Congresul european, si sa se fi g ndit ca ntr-o

menea mprejurare, ar fi trebuit discutata si chestiunea rom neasca

Fara a insista prea mult asupra trasaturilor sale fizice si psihice, mai cu seama ultimele - relativ contradictorii - este cert ca Tudora ntruchipat calitatile si limitele unui om al timpului sau, caruia mprejurarile ulterioare aveau s'a-i rezerve un destin de exceptie.

uaor si Eteria. La nceputul secolului al XIX-lea, devenise clar ca redob ndirea autonomiei tarii era str ns legata de miscarile popoarelor oprimate din Balcani si ca succesul unei asemenea actiuni era conditionat de sprijinul militar al unei mari puteri, evident antiotomane, Rusia tarista. De altfel, evenimentele anului 1821 se ndreptau spre un asemenea deznodam nt si un plan de razboi antiotoman, ce se va dovedi ulterior absolut fantezist - elaborat la Bucuresti, n septembrie 1820 - prevedea ca ridicarea grecilor sa fie precedata de o rascoala a s rbilor si de o alta a bulgarilor.

Sufletul acestei actiuni era societatea secreta Eter/a, (Fratia sau Societatea prietenilor), nfiintata n 1814, la Odessa, de trei negustori greci. Unirea tuturor balcanicilor n lupta mpotriva Portii era scopul declarat al organizatiei, imposibil de realizat altfel dec t printr-o propaganda eficace n r ndul popoarelor oprimate de Semiluna. De la nceput s-a afirmat ca n spatele ntregii actiuni se afla Rusia, cu at t mai mult cu c t principalul sfetnic al tarului era grecul Capodistria (Capo d'lstria). Acesta neput nd fi adus n fruntea Eteriei datorita pozitiei sale n conducerea Imperiului Rus, a fost ales, n cele din urma, Alexandru Ipsi/anti, fiul fostului domnitor fanariot Constantin Ipsilanti.

El era proclamat Epitrop general la 20 aprilie 1820 si tot ce va ntreprinde din acest ceas pare a confirma ajutorul tarului. Initial, planul sau prevedea o rascoala n Pelopones la care nsa a trebuit sa renunte c nd a aflat de efectivele otomane stationate acolo, multumindu-se cu o diversiune la nord de Dunare, n Ţarile Rom ne. Dupa ce la 1 octombrie 1820 Alexandru Ipsilanti era gata sa dea semnalul actiunii conationalilor sai, trei saptam ni mai t rziu el se razg dise si era dispus sa nceapa la nord de Dunare, unde fanariotii, nu neaparat toti eteristi, dispuneau de importante mijloace utile succesului miscarii.

Planul general, acum elaborat, a devenit cunoscut la 19 ianuarie 1821. Tudor Vladimirescu ar fi dat semnalul unei insurectii generale care s-ar fi ntins n toata lumea greaca. Milos Obrenovici, capetenia s rbilor, era chemat sa li se alature.

Contextul istoric n care s-au desfasurat evenimentele din 1821 a asezat fata n fata partida nationala", alcatuita din boieri care doreau sa nlature domniile fanariote, Eteria, interesata ntr-o miscare generala antiotomana si Tudor, recunoscut n epoca drept comandant al unei forte armate a tarii, pandurii. Este imposibil de crezut ca ntre aceste trei forte nu au existat contacte, nu s-au negociat ntelegeri, nu a avut loc o coordonare a planurilor de lupta pe pozitii riguros egale.

Fara a face parte din r ndurile organizatiei secrete grecesti, Tudora fost partial initiat n actiunea militara pregatita de Eterie. Acordul ncheiat de acesta cu capitanii lordache si Farmache prevedea colaborarea cu scopul de a ne elibera de jugul apasator al barbarilor". Pe de alta parte, ntelegerea sa din 18 ianuarie 1821, putin timp dupa moartea suspecta a ultimului domn fanariot, Ale­xandru sutu, cu trei dintre membrii marcanti ai Comitetului de Obladuire nsar­cinat cu guvernarea provizorie a tarii p na la numirea unui nou domn), toti trei membri ai partidei nationale", l nsarcina, la cererea lui, sa ridice norodul la arme".

nca din acest ceas, mbracat cu camasa mortii", Tudor īsi asuma derea unei actiuni militare care sa faciliteze trecerea Dunarii de catre raspun _{eterjste s}j _sa' atraga sprijinul .Rusiei; dar, n acelasi timp, pentru ca ^trUP^e (jg ₀ armata proprie, urma sa afirme si obiectivele specifice ale unei '^{S U}"ri nationale rom nesti. Spre a-si acoperi miscarile, pentru a scapa neatinsi r sca . boierii participanti se adresau Portii neg nd orice participare S evenimentele care se pregateau. '

Prooramui revolutiei de la 1321. Continutul actiunii politice rom nesti de

1821 este cuprins n programul revolutiei alcatuit din textele cancelariei lui

r /-(proclamatii, documente oficiale sau scrisori personale) si interventiile sale

bale ndeobste pastrate n memoria, uneori infidela, a contemporanilor si

apropiatilor sai.

Proclamatia de la Pades (Tismana, 23 ianuarie 1821) adresata locuitorilor Tarii Rom nesti veri de ce neam veti fi" justifica ridicarea la lupta prin dreptul de rezistenta la opresiune" care decurge din principiul suveranitatii poporului. Actiunea este legitimata prin vointa lui Dumnezeu si dorinta prea puternicului mparat" (desigur sultanul) ca supusii lui sa traiasca bine. Tudor chema pe toti cei ce vor a lucra binele" sa se adauge cu arme, cu furci de fier si cu lanci Adunarii or nduite pentru binele si folosul a toata tara". n conceptia conduca­torilor revolutiei, multimile str nse sub stindardul ridicat n Oltenia urmau a constitui o armata, dar si un corp reprezentativ care sa conduca si sa legifereze n interesul general.

Partea finala a textului cerea taranilor sa jertfeasca binele si averile cele rau agonisite ale tiranilor boieri" dar sa crute bunurile tuturor celorlalti, inclusiv ale rrjarilor proprietari fagaduiti" - participanti la marea actiune.

Proclamatia exprima g ndirea politica a miscarii nationale la nceputul revolutiei, un apel nflacarat pentru o ridicare generala mpotriva nedreptatii si asupririi, menit sa atraga atentia asupra starilor de lucruri din Principate.

Prudenta domina nsa miscarile razvratitilor. Tendinta spre o rascoala

generala mpotriva boierilor este greu stavilita de Tudor, iar eventuala reactie a

puterii suzerane, mereu dornica sa intervina la orice tulburare n tinuturile de la

Dunare, e potolita printr-un arz trimis Portii, din care se desprinde, exclusiv, o

incriminare la adresa boierilor greci si rom ni: ridicarea noastra nu este pentru

altceva... dec t numai asupra boierilor, care ne-au m ncat dreptatile noastre".

ocul politic stabilit la Bucuresti, din care fac parte si textele mai sus amintite,

continua cu schimbul de scrisori dintre Tudor si Comitetul de Obladuire"numit si

n (3-4 februarie 1821). Conducatorul revolutiei le cere boierilor sa se faca

noti adevarati, iar nu vrajmasi ai patriei precum ati fost p na acum". n acelasi

_Cln ^{pare sa} fi 'ntrat si misiunea atribuita vornicului Nicolae Vacarescu, nsar-

_Sp _ _r ^sa risipeasca trupa lui Tudor, dar rechemat la Bucuresti imediat ce acesta

^se Pregatea de actiune.

celebra J^Crisoarea adresata acestuia, la 11 februarie 1821, este formulata afirmati j?'*^{ie a Patr/e/}- Drept replica la acuzatia ca ar fi razvratit tara el face nu tanL ' ^{ar cum nu} socotiti dumneavoastra ca Patrie se cheama poporul, iar ^Ulag_tma jefuitorilor?"

^{a ta} foarte cunoscuta apreciere, c nd a justificat asprimea cu care i-a pe vinovatii jafurilor de la Benesti, Tudor afirma ca miscarea sa nu

este ndreptata mpotriva boierilor", ci mpotriva otomanilor, din porunc mparatului Alexandru". Urma ca rusii sa ne ajute sa redob ndim cetatile <w care ne vor lasa liberi sa ne conducem dupa legile noastre".

Cel mai important document programatic al revolutiei, elaborat probai anterior, dar devenit cunoscut n februarie 1821, este Cererile norodului roma­nesc" care, fara a fi supraevaluat, cuprinde totusi principiile de baza ale unei n " ordini sociale.

Astfel, este recunoscuta suveranitatea poporului, singura n masura sa acorde puterea si sa impuna legea. Tot ce nu s-a or nduit prin alegerea s' vointa a tot norodul" urmeaza a se ndeparta. Adunarea norodului" reprezinta vointa suverana n stat.

Se cerea desfiintarea privilegiilor boierimii si obligatia domnului numit de Poarta de a respecta vointa tuturor celor pe care-i conduce. Accesul la dregatorii urma sa se ntemeieze pe merit: caftane cu bani sa nceteze cu totul a se mai face". Cum astfel era asezat pe baze noi at t statul, c t si relatia dintre cetateni si putere, urma a se continua cu o larga reforma, extinsa de la justitie la administratie, la domeniul scolar (institutiile didactice sporeau pe seama episcopilor) si la armata (se prevedea instituirea unei ostiri permanente cu 4 000 de panduri si 200 arnauti, cu leafa usoara", pe socoteala manastirilor"). Fara a desfiinta birul, Cererile..." faceau, oricum, suportabila fiscalitatea stabilind un impozit fix, n patru rate. Poslusnicii si scutelnicii erau desfiintati: marirea numarului contribuabililor ar fi trebuit - cel putin teoretic - sa diminueze darile individuale. Desfiintarea vamilor interne era considerata o necesitate, caci "tara alta tarapana nu are, numai cu negutatoria traieste".

n sensul cresterii autonomiei merg si acele reglementari care limiteaza la patru numarul dregatorilor greci, nsotitori ai domnului, sau nationalizarea" scaunelor arhieresti, din care sa fie ndepartati grecii. Firesc, spre a nu tulbura unitatea, acum at t de necesara mpotriva opresorului strain, revolutia de la 1821 nu a pus, n nici o forma, problema agrara n sensul ei modern, bine stiut-de mproprietarire a taranilor si desfiintarea definitiva a clacii.

n acelasi timp, Alexandru Ipsilanti trecea Prutul si prezenta, la lasi, o Proclamatie (28 februarie 1821) n care afirma obiectivele revolutiei grecesti, garanta pacea si securitatea Moldovei si, ntr-o formulare nteleasa repede de toti, anunta ca n eventualitatea unei interventii otomane, o forta teribila le va pedepsi ndrazneala" (adica Rusia).

Usurinta cu care epitropul Eteriei a tradat participarea Imperiului Rus in evenimentele de la nord de Dunare si din Balcani a atras, aproape imediat, at t dezavuarea actiunii conduse de Alexandru Ipsilanti, c t si a aceleia care l avea m frunte pe Tudor, mai nt i prin ambasadorul Stroganof la Constantinopol apoi de ta^r nsusi, aflat la un Congres al Sfintei Aliante, la Laybach (Liubliana, Slovenia).

Refuzul declarat al Rusiei de a urma Eter/a n planurile ei aventuriste va modifica ntelegerile anterioare. n deplasarea de la lasi spre Bucuresti, mpreuna cu cei 2 000 de ostasi recrutati n Moldova, Al. Ipsilanti primejduia si actiunea rom neasca

La vestea ca aliatii sai cobor ra spre Dunare, Tudor paraseste tabara de la ntareni si se ndreapta, la r ndul sau, spre capitala Ţarii Tom nesti aban-

Juram ntul lui Tudor Vladimirescu n fata boierilor care sustineau cauza nationala

donata de boierii n panica, disperati de gestul Rusiei, de excesele trupei lui Al. Ipsilanti, de m nia vindicativa a Adunariinorodului".

Spre a pre nt mpina ocuparea capitalei de catre eteristi, Tudor ajunge, la 16 martie, n preajma Bucurestilor, de unde adreseaza o Proclamatie (din Bolintin) locuitorilor orasului spre a le anunta intentiile sale. Va ram ne la margine de unde va astepta trimisii Portii spre a cerceta jalnica stare" a tarii spre a face dreptate si or nduiala buna. Poporul s-a ridicat pentru dreptatile folositoare la toata obstea" stricate n ultima vreme. Se remarca grija cu care sunt menajate susceptibilitatile Imperiului Otoman si o anumita indecizie n ce priveste directia ulterioara a miscarii.

A doua Proclamatie, datata 20 martie 1821, este comunicata de la Cotro-ceni, unde se afla tabara sa. Din nou, conducatorul revolutiei insista asupra cauzelor care au determinat ridicarea sub arme: pierderea privilegiilor" noastre ! jafurile nesuferite. Mai mult ca oric nd se cere unirea, lucrarea tuturora rnpreuna dupa destoinicie'spre a cāstiga din nou dreptatile pierdute". Caracterul p onuntat social exprimat n Proclamatia de la Pades si n Cereri..." lasa loc, ^aic|. unitatii nationale.

cāsti ^f'^ne' ^{acordul cu} "^boierii patrioti" (23 martie), n virtutea caruia Tudor
rj_oaij^{a dreptul d8} a exercita vremelnica stap nire", ntareste concluzia ante-
Politic"- ^{atea ac}t'^un" ntreprinse de Tudor era recunoscuta si de clasa

revolut' ^{Pe teme}' ^nati nal, toate fortele interesate n realizarea programului ?^e" se uneau n fata unei situatii imprevizibile.

^{a obiectivele} Eteriei faceau iminent un atac otoman, tran-' ^{ca n} at tea r nduri, pam ntul tarii ntr-un spatiu al jafului si al pustiirii,

Tudor va transa, n discutiile cu Alexandru Ipsilanti, problema raporturilor rjj_m cele doua miscari. Dupa unele surse, Tudorar fi ntrebat doar unde este spjiJ⁶

Rusiei. Raspunsul echivoc al epitropului l-ar fi nfuriat, rostind cuvinte de c j_n!^J'
pentru ca a fost nselat. Dupa altele, el s-ar fi exprimat clar: Scopul d
neavoastra este contrar celui urmarit de mine", invit ndu-l sa treaca Dunar
spre a evita o nenorocire. ^a>

n acelasi timp, insistentele tratative cu otomanii erau menite sa nt rz invazia, cel putin p na c nd, retras n zona fortificata a Olteniei, i-ar fi _puy rezista cu sanse de succes.

nca nvaluita n mister si supusa unor interpretari contradictorii, revoluti de la 1821 releva complexitatea unei lumi n schimbare, a carei reasezare comporta un proces ndelungat sub beneficiul unor conditii favorizante determinate de jocul de interese al Marilor Puteri.

Supus unei morti de martir, Tudor este - asemeni marilor figuri legendare ale istoriei noastre - jertfa primordiala pe care acele timpuri au asezat-o |_a temelia noii societati.

A. O ETEA despre personalitatea lui T. Vladimirescu.

lata nsusirile pe care Tudor le putea pune n serviciul misiunii ce avea sa-i fie ncredintat
un spirit natural, care-l ridica mult peste gradul sau de cultura, o ad nca cunoastere a oamenilor si o
experienta bogata n afaceri militare, o vointa d rza si o ambitie puternica... care nu-l putea face s uite interesul de a izbuti cu orice pret si de a cuceri pentru sine si pentru clasa careia i apartinea
puterea suprema". *

La ntoarcerea de la Viena, Tudor Vladimirescu semnaleaza ntr-o scrisoare, pagubele ce i-au fost pricinuite de tulburarile din Oltenia.

Hotomanii de la Ada-Kaleh au prapadit lumea de pe la noi si de la mine si de la dumneavoastra au luat toate bucatele si tot ce au gasit. Apoi din nechivernisirea stap nitonlor tari noastre vezi c ta prapadenie ni se pricinuieste!... O stap nire cu asa tara mare n m na si un lucru de nimic n-au putut opri, ci ne lasara de ne prapadiram si ne stinseram de tot!"

TEM

Prezentati personalitatea lui Tudor Vladimirescu n contextul tendintelor de restructurare
n sens modern, a societatii rom nesti

Care au fost raporturile dintre Tudor si Eterie?

Comentati principalele prevederi ale documentelor programatice ale revolutiei de la 1821s
stabiliti semnificatia lor.