NOASTRE ÎS A DOUA JUMĂTATE A VEACULUI AL XVI-LEA
Pentru a doua jumatate a secolului al XVI-lea izvoarele slnt mai multe mai interesante.
începem cu acela care este mai putin întins.
Pîna acum ni-am închipuit un calator polon venind în partile noastre da asta data avem a face cu un calator real, care a fost adeseori prin partiL noastre si probabil ca stia chiar româneste, fiind în legaturi strînse cu lumei boiereasca de la noi.
Caci în vremea aceasta legaturile dintre nobilii poloni si boierii nosti ^sînt mult mai intime decît odinioara, si se va ajunge, la sfîrsitul veacului, î: domnia lui Ieremia Movila, la casatorii între unii si altii: Ieremia-Voda si-maritat trei din fetele lui dupa nobili poloni; una dintre dînsele a fost ace Ana Mohilanka, sotie a trei barbati, care a jucat un rol extraordinar în istori polona din întîia jumatate a secolului urmator, pîna într-atîta î icît, cînd murit, i s-a pus pe mormînt o lunga inscriptie latina enumerînd toate defec tele care, supt raportul politic, o împodobeau.
înainte de aceasta, daca polonii nu cumparau mosii în Moldova, moldc venii îsi asigurau mosii în Polonia. Cum, odinioara, se îngrijau boierii din sect Iul al XV-lea, si mai ales diji intîia jumatate a veacului al XVI-lea, sa aifc o mosioaraîn Ardaal, unde sa se poata retrage în timpuri grele, tot asa, acum; se cautau mosii dincolo de Nistru. Una, vestita, care se pomeneste adeseo în documentele noastre, caci familia lui Ieremia Movila a stat acolo mull vr 646f54g eme, este mosia Ustie, unde probabil ca trebuie sa se gaseasca si urme a petrecerii lui voda, a aprigei doamne Elisaveta, a fiului lor, Constantin, si tuturor boierilor si jupaneselor cari-i încunjurau.
Afara de aceasta boierii nostri erau interesati în toate marile aface comerciale pa care le faceau capitalistii din Orient în regiunile polone, si m ales in Galitia. Provincia avea de multa vreme legaturi strînse cu Moldov; la Lemberg exista o suburbie moldoveneasca si o biserica moldoveneasc facuta de Constantin Corniact, pe care l-am mai mentionat, si care a fo vames-mare în Moldova si apoi si vamss în regatul polon: e zugravit pe zi »în costumul boierilor de la noi, si se vede pîna astazi bourul moldovenes
Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea
acelasi zid. Alexandru Lapusneanu are o întreaga corespondenta
ortodoxa" care exista acolo, la Lemberg, la Liov, cum i se zicea de-
vorba de un clopot si de cîte alte lucruri necesare acelei biserici,
nostru are anume legaturi cu "fratia" aceasta a ortodocsilor, în > români sau greci romanizati, stabiliti cîndva si la noi. Cînd am studie din Lemberg, am gasit acolo o serie întreaga de procese privitoare
din oras, unii foarte buclucasi, cu copii cari spargeau capul cuta-liovean aruncîndu-i pietre de pe fereastra. E un întreg capitol de-îâneasca dincolo de hotarul Moldovei1.
se întîmpla vreo schimbare politica si oamenii nu se simteau asa de-ia la dînsii, ei se retrageau la mosiile lor din Polonia, sau se îngrijau» afacerile'pe care le începusera înainte. Asa au facut familiile domni-i si Simion Movila, Nistor Ureche vornicul si toata ceata care încun-/[ovilesti.
.u asigurarea boierilor mai importanti se dadusera chiar acte deceta--ma. Avem si acum documentul prin care se recunoaste calitatea-in al regatului cutarui "prieten", care înainte de aceasta îndeplinise boieresti pe lînga domn si care, la schimbarea regimului, astepta, neasca din nou aceleasi functiuni.
ra de precautiune nu era rea, pentru ca, în a doua jumatate a seco-iVI-lea, trei dintre domnii moldoveni refugiati în Polonia prietena , pe vremea regelui, de origine ardeleana, ungureasca, stefan Bâtho-i voevod al Ardealului, care avea visul de a întinde Polonia pîna la nviind un vechi pretins drept de suzeranitate asupra principatului esc, dar pentru moment facea politica oportunista in folosul turcilor-t taiati la cererea ceausilor turcesti. Cînd stefan Tomsa, înlocui-Despot, s-a refugiat la poloni, a fost închis si i s-a taiat capul, împre- )i boieri cari-1 întovarasisera: Motoc si Spancioc; s-a pastrat si tes-lor, facut cu cîteva zile înainte de a muri. Aceeasi soarta o avuse-:oava, care se zicea a fi Ion Voda cel Cumplit, acel care se rasculase-rcilor si fusese batut, împresurat la Roscani lînga Prut, si, predîn-"ise legat de patru camile. Potcoava, caruia i s-a dat aceasta porecla pea potcoavele în mîna, un splendid barbat cu ochii si pletele negrer, npunatoare si un suflet corespunzator cu aceste daruri ale lui Dumne-igîndu-se în Polonia, a fost închis, osîndit la moarte si executat: it în doua versiuni discursul, foarte frumos, tinut de dînsul înainte-taia capul si prin care, murind pentru crestinatate, acuza miselia, tefan. In sfîrsit, tot ca fugar din Moldova peri acolo Iancu Sasul,, etru Rares cu o sasoaica din Brasov, persoana destul de mîndra si« cronica spune ca el se plimba vara la Iasi cu sania cu talpi de os., .ecunoscut cetatean polon însemna însa un mijloc de a se asigura împo-smnitarii si a osîndirii la moarte, caci nu se putea proceda cu unu polon ca fata de un simplu fugar din Moldova, un "cetatean turc".,, ia cererilor venite din Constantinopol.
pre bisericile moldovenesti din Liov vorbeste d. P.P. Panaitescu, în Buletinul monumentelor istorice, an. 1928.
Ţcrile noastre în a doua jumatate a veacului al XVI-Iea
Legaturile principatului muntean, desigur, sînt mult mai rare si putin importante. Cînd si cînd vine din Polonia cîte un trimis care vizite -si Ţara Româneasca; ici, colo se mai întîlneste cîte un act care arata existe de relatiuni cu acele parti. Pentru curiozitatea lucrului înfatisez scrisos pasaport data lui Nicolae Brzeski, care a jucat un rol important în legat -cu terile noastre prin aceea ca a dat o traducere în limba polona, cu oarec .explicatii asupra boierilor si rosturilor terii, a vechii cronici slavone a prii patului: vestita "Cronica moldo-polona", tiparita de Hasdeu si pe urma loan Bogdan1.
Iata pasaportul:
"Io, Petru Voevod" - era Petru schiopul -, "din mila lui Dumne ■domn a toata Ţara Ungrovlahiei, scriu Domnia Mea cinstitului si buni prieten si prea-iubitului parinte, marelui Zecmot August, mare crai les si litvan si mazur" - Mazuria sau Mazovia facea parte din deosebitele si ale regelui polon - "si peste alte teri si partile lor de sus, multa sanatat dragoste trimetem Craii Tale, si cu aceasta dam stire Craiei Tale ca a v< un poclisar (adeca ambasador) al Mariei Tale craiesti, cneazul Necula, d< cinstita Poarta domneasca a cinstitului Împarat la Domnia Mea, si ne-a \ tit de viata si prietenia si dragostea pe care o are Craia Ta catre noi, si a ce de la noi oameni sa-1 duca la stefan Craiul" - era pe vremea aceasta ste Bâthory, domnul Ardealului, considerat ca succesor al regilor unguresti "si Domnia Mea i-am dat lui oameni sa-1 duca" - acestia se numeau mai ziu mehmendari-."si, fiindca a întrebat Craia Ta pentru mîntuirea ne tra, sa stie Craia Ta ca noi cu ajutorul lui Dumnezeu sîntem în viata si natosi, si sa dea Dumnezeu ca si Craia Ta sa fie sanatoasa si Dumnezeu a înmulteasca zilele si anii Craii Tale".
Aceasta este traducerea în româneste, pentru ca actele de stat se al tuiau în limba slavona: limba româneasca nu juca decît rolul de a da anuir interpretatii. Cînd si cînd la margenea documentului slavon cuvinte român» se amestecau în textul slavon. In româneste se scriau însa scrisori particule si avem una înca de la 1521, pe vremea lui Neagoe Basarab, vestita scriso a lui Neacsu Lupa catre brasoveni. în afara de aceasta se scriau în române minute de tratate si instructii pentru ambasadori. Pentru vremea lui ste cel Mare stim ca tratatul de pace cu regele loan Albert a fost redactai româneste, si slavoneste, si latineste. în sfîrsit, pe vremea lui Petru sei pul sînt o sumedenie de acte românesti: însemnari de ale domnului, contrac instructii, scrisori particulare, pastrate, printr-un hazard fericit al istor prin prezenta lui ca fugar în Innsbruck si Bozen. Pe urma, pentru epoca
1 Asa ceva s-a întîmplat numai de doua ori în istoria noastra, ca straini sa pref letopisetele noastre în limba lor. Pe vremea lui stefan cel Mare, cînd fiica lui, Elena, a 1 pe mostenitorul tronului rusesc, ca sa se învedereze ca e fata de neam bun, s-au intro analele putnene în letopisetul rusesc, puindu-se pe lînga aceasta si o întreaga poveste fa îoasa, în care se arata de unde vin moldovenii, de la Roma, cu lupte pe vremea Papei F mosus între Roman, de o parte, si Vlahata, de alta parte. Mai tîrziu, în secolul al XVII-cronica lui Miron Costin a fost prefacuta în limba latina pentru poloni, dar de dînsul îns-care a dat polonilor, în acelasi timp, cum se va vedea mai pe urma, si o scurta descri si istorie a Moldovei si a neamului românesc în genere, într-o poema si o expunere în pr< polona.
Pîna la jumatatea veacului al XVH-lea
teazul despre care o sa vorbim mai tirziu, numarul de documente i e mai mare, si avem chiar cîte un document oficial. în sfîrsit, se se scrie si inscriptiile de biserici in româneste, prevestind o întreaga < de care, în treacat, se va mai vorbi aici.
a aceste explicatii venim la calatorul Andrei Taranowski, care vine
le lui de
calatorie sînt foarte scurte. El soseste prin nordul Moldovei,
unea pe care austriecii o vor numi mai tirziu Bucovina, nume rama&
reunirea ei la patrie . ,...'.
rivire la aceasta Bucovina zice calatorul: "m care padure a Bucovinei eci si trei de ani înainte, adeca în 1497, 50 000 de ostasi poloni au ', într-o singura zi de români".
ista înseamna însa lupta lui stefan cel Mare cu loan Albert, cînd întinati", adeca taiati pîna la coaja, cazura asupra armatei polone rusera.
a aceea se pomeneste de Suceava, si în legatura cu ea se aminteste irtea lui Despot, care se întîmplase numai cu sase ani înainte. E vorba tora, la varsarea Jijiei, care va deveni pe urma vestita prin venirea tatarilor la 1595, prin instalarea lui Ieremia Movila. Aflam si de putin mai jos, care a ajuns sa fie destul de importanta: avem acte i de acolo. Alexandru Lapusneanu era din acest tîrg, prin mama sa,. i la manastirea Rasca.
celelalte orase ale noastre calatorul stie numai Chilia, care acum era i si decazuse foarte mult, ca sa treaca apoi în Dobrogea, însemnînd i Babadagul, în drumul catre Constantinopol. Se mai vorbeste de ruri care se întîlnesc si la alti calatori, de marile pescarii ale Moldovei, l pe vremea aceea aici. O întreaga populatie, care nu arata sa fi fost ci româneasca, erau pescarii de pe cursul Dunarii pîna în Muntenia* te si de alta a fluviului, caci Turtucaia nu e decît un vechi sat de omâni. Calatorul ni spune ca în bratul Chiliei se prindeau moruni, irt de zi cale, cu luntrea.
ntoarcere se noteaza si Cetatea Alba, Tighinea, care acum era Ben-■cesc, întarit de sultanul Soliman (la Bender s-a gasit inscriptia de . care spune, în legatura cu aceasta, cum a fost strivita Moldova supt cailor sultanului). Cetatea însa nu mai avea rosturi de vama, ca alta-Ldca toti fugeau de vamesii turci: Hotinul a folosit foarte mult de pe )tului ca rivala sa a fost ocupata de turci. Tot la întors, calatorul i Iasi, care este o "capitala" a terii, îtorul iese din Moldova prin Camenita, cetatea polona aproape de
■r-un scurt studiu, d. I. Nistor arata originea acestui nume, care se întîlneste în-itul veacului al XlV-lea însemnînd "padure de fag". "Bucovina" corespunde, ast-itura cu un singur fel de copaci, cu numele pe care-1 poarta obisnuit ChighecM. ;, am partile Falciiului: Codru si locuitorii de acolo codreni. Deâlminteri Buco-mna acelasi lucru: padure de fagi.
Ţerile noastre în a doua jumatate a veacului al XVI-lea /
Iezuitul Giulio Mancinelli a fost pe la noi între anii 1582 si 15l in care tronul Moldovei era ocupat de Petru schiopul, bunul domn inoîeiia. "matca fara ac", si de Iancu Sasul, a carui stapînire de cîtiva ani a fost terir. nata prin acea scena tragica de la Lemberg.
Înainte de aceasta însa cîteva cuvinte asupra legaturilor pe care le-a avut noi cu acest ordin al iezuitilor si cu ordinele propagandei catolice în geneT Am vazut ca aceasta propaganda se facea la început prin dominicani, calug rii predicatori si prin franciscani. Rolul dominicanilor a scazut cu totul timpurile mai noua, dar al franciscanilor a ramas însemnat. Vechea lor pri paganda se facea prin frati din Ungaria, barati (de la barat dupa slavul bri, frate). Italienii s-au amestecat cu dînsii în a doua jumatate a veacului XVI-lea. în timpuri mai noua, însa, dupa 1600, propaganda se facea de a: franciscani, veniti de la Marea Adriatica, din regiunile Albaniei si ale Dalmati* unde misiunile lor au avut totdeauna o foarte mare importanta, si cari înâi tasera prin Peninsula Balcanica pîna la Dunare. In Bulgaria ei au gas: dealminterea, pentru propaganda lor un substrat care la noi nu se întîlne, acei vechi eretici cari se chemau bogomili sau pavlichieni, crestini ai Sfîntul Pavel -, Reicherstorffer si-a închipuit, un moment, ca eram si noi, în Mc dova. tot crestini pavlichieni, fiidca s-a pastrat ceva din erezia aceasta în sp ritul poporului -, si cari, ramasi, de la o bucata de vreme, fara nici un spi jin si fara nici o orientare, si-au gasit refugiul, din cauza raspingerii lor fa' de ortodoxie, în catolicismul pauperist, popular, al franciscanilor. Aceas explica de ce franciscanii au venit din Bulgaria, nu din cauza legaturii* speciale între poporul bulgar si religia catolica sau cultura pe care o aduc* aceasta religie catolica.
Mai ales în secolul al XVII-lea a jucat un mare rol în propagarea catolici oiului la noi acea parte a ordinului franciscanilor care se zicea Observant pentru ca si-au fost impus anumite regiile de "observare" morala, ceilal ■calugari fiind ratacitori, cersitori, ignoranti si de multe ori si cu mon vuri rele.
A fost un timp deci cînd biserica latina din Muntenia a atîrnat întru toal .de cea de dincolo de Dunare, mai tîrziu de episcopatul de Nicopol si, de | un timp, episcopii nu mai rezidau acolo, la Nicopol, unde erau împrejura grele, ci preferau sa steie pe lînga bogatele curti ale domnului muntean, i Bucurestii cari, în tot cazul, nu puteau fi comparati cu nici unul din vechi tîrguri mucegaite, pradate, cazute în saracie din Peninsula Balcanica. Catol cii bulgari de la Cioplea, din apropierea Bucurestilor, erau în legatura cu pr< paganda aceasta a franciscanilor veniti din regiunile bulgaresti.
In Moldova însa, franciscanii din secuime, cari aveau o "casa" vestii acolo, la simlaul Ciucului (Ssik-Somlyo), deserveau bisericile episcopatul! de Bacau, desi "biscupul" era acuma în Polonia; ei duceau o viata foarte m< desta, administrînd fara a predica.
De la o bucata de vreme, un alt ordin al iezuitilor luase asupra-si raspîr direa crestinismului si la pagîni si la shismatici - si noi, ca ortodocsi, erai ■cuprinsi între shismaticii pe cari biserica catolica-i despretuia si-i prigonei cautind sa li mîntuiasca sufletele prin chemarea-i la singura biserica salvatoan Fusesera întemeiati în a doua jumatate a veacului al XVI-lea, în momenti .cînd catolicismul, atacat de protestanti, a crezut ca nu se poate apara mai bir
Pîna la jumatatea veacului al XVH-lea
acestei invadari a ereziei - caci pentru dînsii protestantismul ,zie _ decît prin proclamarea dogmelor fata de care nu se încape ■1 de îngaduinta sau tranzactie, si prin organizarea unui corp de calu-tati capabili de toate finetele si initiati în toate subterfugiile diplo-' pe linga aceasta, stapîniti de o energie ostaseasca, am zice, fara
itii desi avînd ca fundator pe un spaniol, s-au recrutat mai ales, nu i caci temperamentul spaniol nu prea e potrivit cu o activitate de le ipocrizie, de strecurari mestesugite, ci dintre italienii cari facusera >nasterii, cari trecusera prin învataturile lui Macchiavelli, cari luasera itît'de însemnata la alcatuirea diplomatiei moderne, lasînd cele mai ite adevarate si folositoare rapoarte cu privire la dezvoltarea poli-Ltelor de la începutul epocei moderne. Preocupati si de cucerirea mo-xtremului Orient, iezuitii au mers de preferinta, nu în Germania, sa se apere, nu în Peninsula Balcanica, unde era un domeniu al fran--, ci, înainte de toate, în regiunile ardelene, polone si rusesti. Pe la iveau o situatie admirabila în Ardeal, si au întrebuintat-o cu atîta încit a trebuit sa se ia masuri împotriva lor, fiind expulzati, la un dat, caci altfel întreaga politica a printilor unguri din Ardeal ar fi mîinile lor: avem în Sigismund Bâthory, acel care se credea stapînuî Viteazul, desi supt raportul militar nu era vrednic nici sa-i dezlege intea, asa ambitios, iubitor de glorie, degenerat si incapabil cum ipul tînarului bine crescut de educatori de acestia cu apucaturi calu-n Polonia ei s-au putut aciua foarte bine pe Unga regele stefan Bare era din aceeasi familie ca si stapînitorul din Ardeal; el a fost un mare al ordinului în lupta contra ereziei sociniane, forma în care protes-1 patrunsese acolo, împotriva chiar a protestantismului unei parti ;le polone, ca si împotriva ortodoxismului unei parti din nobilii ai amosi facusera parte din statul lituano-rus. Avea nevoie, pe lînga de iezuiti, nu numai supt raportul religios si cultural, dar si pentru iceau o escelenta cunoastere a limbii latine, calitati pedagogice dis-rau oameni, în sfîrsit, cari, într-un sens, au continuat actiunea Renas-abili fiind a da lustru unei teri. Pentru a fi în legatura cu aceia dintre ramasesera ortodocsi, s-au stabilit, pe lînga alte "case" pe care le Polonia, cu manastiri, scoli, teatre scolare, o "casa" si la Lemberg. a Lublin veni parintele Warszewiecki din societatea lui Isus, care iunea speciala de a lucra intre rusi si între vecinii, tot ortodocsi, tot ;i, cari erau românii din Moldova. în special asupra Moldovei s-a prin aceasta casa din Lemberg o puternica influenta iezuita. Asupra mânesti s-a lucrat mai putin, influenta ardeleana fiind mai slaba, s, cum am spus, venind alta influenta catolica, a calugarilor francis-tiuigaria. In sfîrsit, în Rusia iezuitii au jucat, la începutul secolului lea, un rol extraordinar de mare, si a fost un moment cînd Moscova ajunga catolica. Pentru ca sa se opreasca opera de propaganda, aici it sfortari mari din partea ortodoxiei, cu greu salvata de patriarhul' lim, Teofan, care a alergat imediat în partile acestea, pe la 1620, - si i din Ierusalim era mult mai mult decît cea din Constantinopol sî nai mult decît cea din Moscova si Chiev -, dar, înainte de toater
Ţerile noastre în a doua jnmftfate a veacului al XVI-lea
printr-un român, fiul lui Simion Movila, Petru, care fusese întîi Patrasc Voda, candidat la tronul Moldovei si Munteniei si se asezase apoi în cali garie la Chiev, la vestita manastire a Pesterii. Ajuns mitropolit de Chie' întemeietor de tipografie, alcatuitor de catechism, creator al unei literatu rusesti si, prin originea lui aristocratica, prin legaturile lui cu curtea polon [a fost una] din cele mai mari personalitati pe care le-a cunoscut popori rusesc, caci viata culturala a întregii natiuni deriva de la prezenta pe scauni din Chiev a lui Petru Movila sau Moghila, a doua zi dupa epoca lui Mihj Viteazul.
Iezuitul care a jucat un mai mare rol si în Ardeal si în Rusia a fost ve titul Padre Possevino, care a fost si un scriitor vestit,-în total o personalitai foarte interesanta.
Asezati între ardeleni, poloni si rusii de supt coroana polona, din Galit] si de peste Nistru, linga cazacii supusi pe urma influentei tarului din Moscov< natural ca si noi a trebuit sa primim influente de acestea iezuite. Sînt domr din a doua jumatate a veacului al XVI-lea cari au ocrotit propaganda catfl lica. Petru schiopul a fost prietenul acestei propagande: pe lînga dînsul functionat multa vreme în calitate de camaras de Lapusna, pe urma de poste nic, un albanez italianizat, cu aparenta de nobil venetian, Bartolomeo Brut frate cu talmaciul ambasadorului venetian la Constantinopole, Cristofor Bruti, si ruda cu alti membri ai aceleiasi familii, ramasa în Capo d'Istria si î deosebite parti ale Italiei. Bruti era asa de bogat, încît putea sa trimeat 6 000 de galbeni unguresti rudelor.
Acesta a fost sprijinul de capetenie al propagandei catolice la noi. Er vorba sa se primeasca stilul nou înca de la 1590, îndata dupa decretul pri care Grigore al XV-lea îl impuse, în Moldova; s-a cautat a se redacta u catechism românesc, ceea ce nu s-a facut. Ungurii si sasii cîstigati pentn propaganda luterana trebuiau sa fie adusi din nou la catolicism. Se va vede ca si Ieremia Movila a sprijinit catolicismul, mergînd în Suceava la biseric catolica. în Muntenia Alexandru Voda, fratele lui Petru schiopul, est zugravit asa de un scriitor catolic, autorul unui raport italian: "Petru Vod din Moldova si prieten al regelui Poloniei, a avut un frate care a fost dorm în Muntenia si se chema Alexandru, care a murit la 1577, fiind socotit sfînt ca unul ce purta ascuns supt haina lui un vesmînt de calugar de par de ca foarte aspru, cu care a si murit"1.
Se pomeneste în acelasi raport de nevoia unor carti unguresti si "sîrbesti (adeca slavone) în legatura cu propaganda catolica.
Asa fiind, era natural ca iezuitii sa si vorbeasca de terile noastre.
Acum, nu cunoastem tot ce au spus iezuitii si ce se pastreaza în relatiu nile lor manuscrise. Este o imensa arhiva la Roma, a congregatiei de "Propa ganda Fide" ("Pentru raspîndirea credintei"), care se ocupa de toate provinciile cîstigate împotriva paginilor sau ereticilor. Un inventariu al acestor bogatii lipseste, si s-au tiparit numai relatiuni întîmplatoare, sporadice.
Revist. ist., VII, p. 212 si urm.
1 Tot el spune, în ce priveste pe Petru schiopul, ca avea o garda de 400 de trabanti si 500 de albanezi, cari erau catolici si a facut o biserica de piatra foarte frumoasa- Gf-
Pîna Ia jumatatea veacului al XVII-lea
.rierile parintelui Possevino despre Ardeal1 se vorbeste despre jporului românesc de acolo. Este chiar un pasagiu foarte important ■ constata existenta unui vladica românesc la Alba Iulia. A fost
foarte pasionata în ce priveste rostul acestui episcopat. Gîtiva, ri ma numar, sustin ca românii n-au avut un mitropolit rezidind î Ardealului decît pe vremea lui Mihai Viteazul si din cauza influentei sprijiniti pe anume acte, dubioase, pretind ca înca din secolul al .a un mitropolit al Ardealului. Acesta se pare cu totul imposibil,
situatia românilor din Ardeal era asa de umila, cu atîta despret
ti de oficialitate, încît un mitropolit al lor asezat în fata episcopului
însasi resedinta principilor Ardealului, e nelogic. De fapt, pe vremea
facea în Ardeal printre români o foarte puternica propaganda cal-
>ia i se datoreste si traducerea în româneste a o multime de carti
predici si tiparirea acestor carti. In fruntea bisericii acesteia calvine
or din Ardeal era un superintendent, dar ai nostri nu prea întelegeau
[■intendentul, si-i ziceau si mai departe: vladica. si, deoarece super-
ul trebuia sa aiba legaturi strînse cu printul, era necesar sa aiba un
i Alba Iulia: s-a facut acolo, deci, o bisericuta, care pe urma a fost
ata în biserica de zid de catre Mihai Viteazul. Acesta este sensul
episcopului. Dar el nu era acolo în calitate de episcop român, caci
inta ca episcop neamul sau românesc, ci era unul care prin aducerea
i calvinism lucra la deznationalizarea neamului sau.
sibil ca Possevino sa fi spus ceva si despre Moldova, însa acel care a
despre dînsa si a carui expunere s-a tiparit este pîna acum numai
lio Mancinelli.
■ ine din sud, prin Varna, Mangalia, Preslavita. Ce 1-a izbit întii, în
ieftinatatea de la noi. Pentru un aspru - moneda mica de argint ptire, pe care turcii o falsificau în chip scandalos, dar, pe cînd ei 1 aspri noi, cereau sa fie platiti în aspri vechi - se dadeau cinspre-
o gaina costa doi aspri si un butoias de vin patru, jinelli înseamna la Constanta ca mai existau înca ruine din vremea
la Tomis. Se mai gaseau "marmuri mari" aici, si un turc bogat le n ruine. Pe urma Mancinelli înainteaza la bratul Chiliei. Pe aici se arte greu, fiindca bratul era înnomolit, si numai în anume momente
cu multa primejdie, puteau sa se strecoare în aceste parti. Aici a *ci de care atîrnau moruni spintecati, pusi în protap. în ce priveste i spune ca morunul plin de icre, cît omul de mare, costa 60 de aspri, calatorul vode coloniile straine - si asupra acestor colonii vom re-iOmpuse din ragusani, germani, unguri. Erau si familii bogate catolice, au pe mormintele din jurul bisericii lor, apoi distruse, blazoanele 1 lor. Cînd se întoarce, Mancinelli e prins de furtuna în locuri grele ile Dunarii si ajunge în pericol sa se înece. Tovarasii lui de calatorie atunci de Dumnezeu sa-i crute viata, fagaduind sa recladeasca bise->iatra a Sf. Nicolae din apropiere.
■ Andrei Veress: Transilvania (1584), Budapesta 1913.
Adaug ca la 1565 Giovanni Andrea Gromo
da o descriere a Ardealuli în care românii sînt prezintati ca
hoti si tîlhari. Alaturi, se vorbeste de c 3 000 de
calari ai Moldovei (de toti 60 000 de ostasi), cu cai buni
si soii vestiti (300 de cai si 100 de soimi se dau
sultanului). Se atinge si âleger domnilor.1
Un raport de iezuiti2 prezinta o calatorie la Suceava supt Ieremia Movi] La Cetatea Neamtului e pîrcalab Hrisoverghi cu fiu care a învatat la Venet (întors de doi ani; si tatal întelege italieneste). în tîrgul vecin, doua biseri'< cu un preot catolic si credinciosi sasi. în Suceava voda-i mîngîie de prigonir< printului ardelean si-i îmbraca. E un domn pios si foarte blînd: biserica rom neasca are frumoase picturi; icoane în sala de audienta. Sînt, pentru cei negustori si soldati poloni, doua biserici catolice. La urma se pomeneste bin inta lui Radu serban contra lui Moise Szekely, acel print de prigonire3.
1 Archiv fur siebenburgische Landeskunde, N.F., II; Rev. ist., I, p. 65 si urm. zVeress, Annuae literae Soc. Iesu de rebus transylvanicis temporibus principum £ thori, Budapesta, 1921.
|
