NOBILI ROMÂNI ÎN VIAŢA INSTITUŢIONALĂ A TRANSILVANIEI sI UNGARIEI1
6.1. PREMISE
împrejurarile care au favorizat dezvoltarea nobilimii românesti în interva-1 Iul 1440-1514 au stat si la baza afirmarii unor individualitati de exceptie & viata institutionala a Transilvaniei si regatului ungar. Patrunderea crescânda a românilor în rândurile clasei privilegiate din regatul ungar, dupa încheierea etapei de confruntare româno-ungara din vremea lui Ludovic I si afirmarea loi ca factor militar sine qua non pentru apararea granitei dunarene dinspre turci, au deschis posibilitatea patrunderii unora dintre ei în structurile oficiale ale statului ungar la toate nivelele. Daca pâna la 1400 familia Dragosestilor si Maramuresul lor constituie singurele exemple de afirmare sociala marcanta, îi primele decenii ale secolului al XV-lea centrul de greutate se muta în sud, la românii din Banat, Hunedoara si Ţara Hategului. Departe de a se limita la una-doua familii privilegiate, ascensiunea sociala a cuprins un grup relativ numeros de familii de nobili români pornite pe calea maririi, reflectând totodata caracterul amplu, atât al participarii la lupta antiotomana, cât si al recunoasterii nobili-tatii elitei românesti.
Dupa cum s-a aratat în capitolul precedent, familiile ridicate sub Corvinesti! pe treptele ierarhiei sociale nu erau, de regula, nobili la prima generatie, ridicati recent dintre cnezi, ci dobândisera nobilitatea cu mult înainte de 1440, sul Sigismund sau chiar mai devreme. Temeliile raporturilor dintre români si puterea centrala pe care le vedem rodind sub Corvinesti, au fost puse sub regek Sigismund de Luxemburg, care a recurs la cnezii si nobilii români înca începutul domniei sale, pentru consolidarea domniei, apoi, în continu; lupta antiotomana. Putem afirma chiar, ca regele Sigismund este cel care
Capitol
sintetizat în studiul nostru Nobili români în viata institutionala,
exemplele din Anexa II.
Bele nobilimii românesti ca grup distinct si
semnificativ din punct de vedere jjneric,
juridic însa neasimilat deplin nobilimii regatului.
bilii români pot fi reperati în anturajul regelui înca în prima jumatate a îlui al XlV-lea, mentionati în calitate de familiari (servientes) sau însoti-■ (comites), cavaleri sau chiar dregatori. In împrejurarile conflictului decisiv Sâno-ungar din acest secol ei reprezentau, fara îndoiala, pe liderii partidei b-maghiare din societatea româneasca sau refugiati politici de peste Carpati. jm enumera aici pe Dragu si Dragos de Bedeu la 13362, Dragos fiul lui pladeGiulesti si fratii sai români (olaci), la 13553, Ladislau fiul lui Musat ie Almasu Mic (districtul Deva) la 13624, Bogdan de Mâtnic5, precum si japciu Românul (Karapch Olachus aule nostre familiaris), refugiat din Ţara ■âneasca împreuna cu fratii sai si daruit la 1365 cu districtul Icus
■Urmasii voievodului Sas din Moldova au intrat si ei în rândul curtenilor si tinobilimi a regatului, dobândind un domeniu foarte întins si dregatorii pe
nici
un român nu le mai ocupase vreodata: Balita si Dragu
voievozi ai
pmuresului, comiti ai
aceluiasi comitat, ai Satmarului si Ugocei7, de
menea comiti ai secuilor (1387-1390). Nepotul lor de sora Ioan
Olachus,
iul lui Sas, aprod la 1378, dobândeste
zece ani mai târziu functia importanta
Bre comis al curtii reginei
(1388-1389)8. Ei s-au alaturat baronilor ostili
sigismund si astfel familia a cazut într-un con de umbra în primii ani ai uialXV-lea.
i sigismund s-a ridicat o adevarata pleiada de osteni români de peste pe care îi gasim la Curte, de obicei cu porecla neamului, Olachus: cavalerul ide Hunedoara (1409-1414), pajul Petru de Domnesti (1410), familiarul he de Dolha (1419), sandru fiul lui Drag de Beltiug (1419), cavalerii i si Dragan de Comiat (1422), Nicolae de Bizere (din 1433), stefan fiul nciul de Radotesti, înaintasul Gârlistenilor (1433), Iancu de Hunedoara 4). Din aceasta pozitie, au ajuns ei însisi sau au asigurat pentru urmasii lor : stralucite.
lUnii nobili români au îndeplinit functii la nivel local, ca familiari în slujba frmari dregatori. Bancu de Sarasau (1385), Lucaci si Gheorghe de Bilca au fost vicecomiti de Maramures si castelani la Hust în serviciul osestilor. Stanislau de Dolha a fost familiarul ducelui Teodor Coriatovici,
i:lMMyi, 6. .
Vlbidem, [(//D,I/2,p.71.
Mh ker., p. 53.
Pesty,
Krawo, 111,71.
HDfc.M,317.
D, 1/2, p. 311.
ca
vicecomite în Satmar (1404), în Maramures, unde era si
castelan de Hust (1413-1414), apoi castelan de Muncaciu
(1417-1418) al vaduvei ducelui. Stanislau
de Recas a fost castelanul lui Pipo de
Ozora la Sadia în Banat (1424).
Cariere ecleziastice în biserica catolica au îndeplinit înainte de 1440,1 capitlul din Alba Iulia, magistrul Nicolae de Mâtnic, canonic (1391-1394)si doi necunoscuti, un canonic Ioan Olahus (1408) si cantorul Minai Wayia (1417). La curtea lui Sigismund este pomenit în 1437 ca lector împaratesc si curtean discretus stefan de Bilca.
O etapa noua, de afirmare maxima a românimii ardelene în viata statului feudal ungar, o constituie perioada cuprinsa aproximativ între 1440-1490, cunoscuta ca epoca a Corvinestilor, familie domnitoare de origine români Ascensiunea lui Iancu de Hunedoara, a unui Olahus la conducerea Transilvaniei, apoi a regatului ungar, a însemnat afirmarea nu doar a unei individualitati de exceptie, ci a întregului grup social al nobilimii române, ajuns într-un rol de importanta esentiala în sistemul militar defensiv al statului ungar, aflat îl confruntare decisiva cu Imperiul otoman. Atât Iancu de Hunedoara, cât si fiu sau, regele Matia, s-au bucurat de sprijinul masiv si loialismul desavârsit! elementului românesc liber - atât cât era el - pe care, la rândul lor, l-au apreciat si rasplatit în raport cu meritele etalate, dupa uzantele vremii9. Ridicarea unui om al locului, remarcabil prin virtutile sale militare, într-un post cheie pentru apararea Transilvaniei si Ungariei a constituit atât o recunoastere rolului elementului românesc din regat în razboiul antiotoman, cât si o miscare tactica înteleapta care a avut ca efect mobilizarea maxima a energiilor roma nesti, conduse de asta data de unul din rândurile lor. Daca pâna acum prezenta românilor în dregatorii mai importante sta sub semnul exceptionalului, Iancu si, dupa el, fiul sau Matia deschid o era noua, impunând principiul egalitatiii sanse în cadrul starilor sociale consacrate. Mai ales prerogativele functiei di guvernator al Ungariei, exercitate între 1446-1453, i-au permis lui Iancu sâ numeasca familiari ai sai în functii importante: ban, comite s.a. Am putea chiar afirma ca se înregistreaza un fenomen, o explozie în privinta afirmarii sociale si a patrunderii românilor în aproape toate structurile politico-administrativesi militare ale statului10. în cadrul regatului ungar acesta se înscrie în cadrul ma larg al fenomenului de formare a ordinului nobilimii mijlocii si ilustreaza,de asemenea, politica de centralizare statala promovata de Corvinesti, sprijinitaîd primul rând pe o noua politica sociala.
Spre deosebire de vremurile lui Iancu-voda, sub Matia înceteaza ap cu totul înnobilarea oamenilor de jos, cnezi si români de rândila razb
Vezi, mai ales, Pascu, Rolul cnezilor si Dragan, Românii
în lupta antiotomana.
Dragan, Aspecte, p. 910-912.
! regale sunt chemati acum doar cei de stare
nobiliara1'. Politica militara
i de limitare a puterii magnatilor au deschis larg calea afirmarii elemen-fnobilimii mici si mijlocii, inclusiv românii, pe care Matia a stiut sa le pre-
a,la fel ca parintele sau, dupa meritele reale si nu dupa, modestia originii, «ise reprosa chiar si lui însusi. Mai mult decât înainte, nobilii români au |numiti în dregatorii administrative si militare, iar la curtea regala activa o
ata "partida româneasca", numeroasa si destul de influenta. si în nele confesionale si în cele ale raporturilor dintre iobagi si stapâni, atât
nsibile pentru masa româneasca, Matia si-a justificat în mare masura
ide rege drept, prin interventii în sensul tolerantei religioase si limitarii
irilor celor puternici12. |Desi partida Corvinestilor, cuprinzând si românii, a pierdut în 1490 lupta
itron, rolul ei a ramas important în continuare, ducele Ioan Corvin
nd uriasul patrimoniu familial si fiind însarcinat cu apararea frontului ic,în calitate de ban al Croatiei, rege al Bosniei si duce al Slavoniei si Daliei. Prezenta românilor în cadrul garnizoanelor din acesta zona si chiar în jftii militare importante a continuat sa se faca simtita, ca de altfel, si la
i regala.
6.2. FACTORII CARE AU CONDIŢIONAT
ASCENSIUNEA SOCIALA
fcnatateade secol dintre 1440-1490, dominata în spatiul ungaro-transil-pe reprezentantii dinastiei românesti a Hunedorestilor, a constituit în mod nt epoca maximei posibilitati de afirmare a elementului românesc din Ui regatului Sfântului stefan. Pentru accesul unui om de jos, al unui nobil onditie inferioara, cum se aflau cei mai multi dintre nobilii români, la o jpeîn stat, climatul favorabil singur nu era de ajuns; concurau la aceasta o 6întreaga de conditii si împrejurari sine-qua-non, de ordin social, personal
dai.
IMaiîntâi, nobilitatea. în conceptia vremii, nobilii singuri constituiau popo-wpopulus, în opozitie cu plebs) si erau cu totii considerati membri ai Sfintei ne13, bucurându-se, teoretic, de egalitate juridica deplina. în realitate, ilimea era stratificata în aceasta perioada din punct de vedere economic si ii,purtând de asemenea pecetea specificului local (Transilvania, Croatia, nia, Slovacia)14. Doar aristocratia (magnati, proceres), constituita din
" [orga, Cavalerii, p. 80.
albidem,p.9n.
tTripartitum, P.I, tit. 4.
iMB6nis, Hiiberise'g, cap.V, p. 181: "Formele locale ale relatiilor feudale ungare. Nobilimea
locala"
mari proprietari, putea aspira si la functiile
cele mai înalte în stat, ca demnitari (barones)
si consilieri si era
designata cu apelativele "marit" (magnificus) si "ales" (egregius). Nobilii mijlocii,
"gentry"-i, puteau îndeplini dregatorii corni-tatense, inclusiv cea de castelan15. La baza piramidei
privilegiatilor se gasea numarul cel mai mare de nobili, de conditie
modesta, care reuseau cu dificultate sa traiasca în
conformitate cu conditia lor sociala, pentru multi prea
putin diferita de cea taranilor.
Evident ca, dintre nobilii români, majoritatea înnobilati în
pamântul cnezial si foarte rar cuprinzând un sat întreg si
iobagi, putini puteau spera la o
dregatorie publica.
în al doilea rând, catolicismul, religia oficiala a statului ungar, era în mod normal obligatorie pentru orice dregator. Daca dobândirea nobilitatii a putu! ocoli de multe ori convertirea religioasa, în pofida prozelitismului si repetatelor edicte de persecutie, în cazul românilor ajunsi în functii publice nu exista practic nici un indiciu privind persistenta clara în religia ortodoxa. Chiar în conditiile relaxarii ofensivei catolice impuse de conciliul de la Florenta si a sustinerii uniatiei de catre regalitatea maghiara.
Primul pas catre promovarea sociala îl constituia slujba domneasca, prestata regelui sau unui mare demnitar (auxilium et consilium)16. Sfera serviciilor credincioase (fidelia servicia), în care nobilul are prilejul sa-si arate faptele d( credinta (fidelitates), ispravile barbatesti (virtuosa gesta) este foarte ampla, de la faptele de arme pe câmpul de lupta, cele mai obisnuite, si pâna la împrumutul banesc acordat suzeranului. Spre exemplu, privilegiul din 18 decembrie 1462, pentru hateganul Ioan Cândres de Râu de Mori, rasplateste serviciile sale credincioase "când ca sfatuitor întelept, când ca soldat preaviteaz" (num prudentis consiliarii, nune vero strenuissimi militis), începând cu lupta lui Iancu de la Poarta de Fier si pâna în primii ani ai regelui Matia'7. Curteanul Ioan Ungur de Nadastia (Hunedoara) a intrat de tânar în slujba regelui, a participat la luptele pentru tron, la expeditia din Bosnia (1463), la luptele pentm Zvornik, la expeditia din Moldova, contra husitilor din Boemia si de asemene a întretinut pe cheltuiala proprie o banderie (cohors), pe care a condus-o în mi multe batalii18. Mihai de Cerna, viitorul ban de Severin, a cheltuit pâna la 1443, împreuna cu alti trei nobili din Banat si Hateg, suma de 5000 fi. în contul regelui, pentru întretinerea cetatilor banatene de la Dunare19. La rândul sau,
Fiigedi, Arisztokrdcia mobilitasa, p.
197.
Vezi,
de pilda, cariera tânarului Iancu de Hunedoara, reconstituita în
detalii <
P. Engel, în Hunyadi pdlyakezdese.
HD, II/2, p.
138-140. Expresia facea parte intr-un formular de cancelarie folosit
merite exceptionale. Se gaseste si în actul regal din 1453,
prin care lui Iancuise-acordak
nou si care îi etaleaza toate
faptele de credinta.
Dania
regala din 18 august 1479, în Dl.30.221.
19//D,II/l,p. 685-687.
banul Ladislau Ficior de Ciula a cheltuit din venitul propriu, împreuna cu colegul sau, 19.500 fi. pentru apararea cetatii Iaita20, sume împrumutate regelui, care avea aceasta obligatie.
I Servicii profitabile, aducatoare de beneficii materiale, si chiar dregatorii puteau fi prestate unor mari dregatori ai regatului, în cadrul relatiei de familiaritate (familiaritas), la care se putea adauga sansa unei casatorii avantajoase în familia acestora. înainte de a fi numiti în functii, Cândea si Ioan Cândres de Râu de Mori, Minai de Pesteana sau Mihai de Cerna au fost familiarii lui Iancu ^Hunedoara, ca ban de Severin, voievod si guvernator, Iacob Gârlisteanu, viitorul ban de Severin, 1-a servit pe Ladislau Ficior, banul Bosniei si exemple ar putea continua.
Sub Matia, principala pepiniera a noilor dregatori a fost curtea regala, unde feerii fii de nobili serveau în calitate de paji (aule iuvenes), cavaleri (aule «fa) sau familiari (aule familiar es). Selectarea lor nu era întâmplatoare; cei Dai multi dintre românii ajunsi în structurile Curtii erau fii sau rude ale famili-irilorsi dregatorilor lui Iancu, din familiile nobililor din Ciula, Nadastia, Râu HeMori,Mâtnic, Bizere, Salasu, Timisel s.a.
Politica de familie a jucat un rol decisiv în organizarea ierarhiei feudale din iceasta perioada. Precum în cazul daniei regale propriu-zise sau înnobilarii, are nu priveau doar pe beneficiarul direct, ci, de regula, întreaga familie, fii, feti,uneori rude si copartasi, membrii unei familii beneficiau in corpore si de Bitia sociala dobândita de unul dintre componentii sai. Adesea functiile au ibstdetinute în comun de doi membri ai familiei, precum cea de ban al Severi-niui,unde întâlnim cuplurile românesti ale lui Iancu si Ivascu (Ioan cel tânar) leHunedoara, Mihai si Vasile de Cerna, stefan si Mihai de Mâtnic. în familia nobilului Vladul de Ciula, întâiul nascut Vlad (Ladislau) Ficior, ajuns mare co-Bts, a fost urmat în aceeasi functie de catre fratele sau Gheorghe More, succe-îinea repetându-se identic în cazul functiei de ban de Severin. Nu mai putin ;sase din cei opt feciori ai lui Vladul au activat în structurile curtii regale si li îndeplinit diferite functii publice, familia fiind socotita în rangul baronilor21. Reale importanta de ascensiune pentru "oamenii noi" ridicati dintre ro-Dâni a reprezentat-o casatoria în familia unor înalti demnitari ori nobili de vita neche. 0 astfel de ocazie însemna un eveniment decisiv în viata tânarului nobil eugânduri de marire, recunoasterea publica a calitatilor sale, primirea în starea superioara a nobilimii si protectia si sprijinul clanului pentru ambitiile sale. ■asii sai urmau sa devina înca de la nastere aristocrati. S-ar putea chiar ■taca el este adoptat de catre marea familie aristocratica, ceea ce favoriza Bimilarearapida, atât social cât si etnic. Bartolomeu Dragfi, prin mama sa, din
l/niczo, p. 65-66. ["Dragan, Cm/am;.
familia Jakcs (Solnocul de Mijloc), se înrudea cu Bâthorestii si cu palatinul Mihail Orszâgh de Gut, iar sotia sa provenea din familia Hedervâri22. Ioan Ungur s-a casatorit cu Margareta Bânfi, Ladislau Ficior cu Ana Bethlensi exemplele ar putea continua.
Am lasat la urma averea, marimea domeniului, întrucât pentru majoritatea nobililor români porniti pe calea maririi aceasta nu reprezenta nici pe departe un atu pentru ei. Exceptându-i pe Dragosesti, mari proprietari înca la finele secolului al XlV-lea, pe Ungur de Nadastia, care si-a dobândit sub Matia Corvin un domeniu considerabil si pe nobilii din Râu de Mori, care, pe lânga cel din Hateg, si-au constituit, prin Ioan Cândres, un alt domeniu în comitatele Satu-Mare, Ugocea, Bereg si Sabolciu, ceilalti nobili români ridicati în ierarhie au dobândit cu mari eforturi domenii destul de modeste. Familia din Ciula,cu doi mari comisi, trei bani si un secretar regal în componenta sa, n-a reusit sa strânga mai mult de 19 de mosii lânga cea parinteasca în rastimp de aproape trei decenii (1475-1504)23.
6.3. NOBILI ROMÂNI ÎN STRUCTURILE PUTERII LOCALE
Dregatorii români nu veneau într-un sistem institutional cu totul strain,cel putin la nivelul teritorial, local al acestuia. Alaturi de institutiile oficiale introduse sau adoptate de catre statul cuceritor, în Transilvania si partile circumscrise dinspre Tisa si Dunare au functionat, pâna catre finele Evului Mediu,în forme adaptate, degradate, si institutii românesti stravechi, care au prezervat libertatea româneasca în conditii istorice defavorabile. în esenta, ca institutii politico-administrative si judecatoresti, la mijlocul secolului al XV-lea dainu-iese districtele românesti (districtus Valachorum), cu adunarile lor cnezialesi nobiliare si scaunele de judecata24. Evident, aceste institutii au suferit modificari determinate în principal de transformarea clasei cneziale în nobilime si im pactul institutiei comitatului, fara însa ca aceasta sa provoace disparitia lor. Institutia voievodala de la nivelul Transilvaniei, organizarea comitatelor Maramures, Bereg, Ugocea, Hunedoara s.a. au purtat în toata aceasta perioada marca inconfundabila a vechii organizari românesti, având si o nobilime de origini predominant româneasca. Desi în secolul al XV-lea institutia voievodala, ca institutie suprema a unei tari românesti, dispare odata cu abandonarea titlului de voievod al Maramuresului, în favoarea celui de comite, dupa o îndelungati folosire concomitenta, în memoria si chiar în uzul curent, titlurile de voievod, crainic s.a. se pastreaza înca multa vreme dupa asimilarea lor unor functiuni s
M
Fiigedi, Arisztokracia mobilitdsa, p. 90-91.
Vezi actul din 5 august 1504, în Jaicza, p. 194-196.
V. îndeosebi Pop, Adunarile cneziale si Pascu, Voievodatul, III si IV.
ni oficiali. Este cazul, spre exemplu, al Caransebesului, unde comandan-I garnizoanei poarta titulatura de voievod (woyuoda), si tot acolo judele ililoreste numit crainic pâna la finele secolului al XV-lea25. Aceste institutii, cu specificul lor, au fost integrate în sistemul institutional liregatului ungar, fie prin numirea unui functionar oficial în fruntea districtu-■i,prin substituirea voievodului român de odinioara cu cornitele în Maramu-jts,cu banul în Severin si Caras sau capitanul (castelanul) în Ţara Fagarasului, [Beprin contopirea partiala cu institutiile comitatului vecin, ca în cazul Ţarii pategului si Hunedoarei. Structura organizatorica, modul de functionare, compunerea organismelor autoconducerii cneziale si nobiliare, dreptul (ritum nokchie, statutele Ţarii Fagarasului) poarta pecetea inconfundabila a caracte-pui românesc. Oficialitatea n-a putut ignora niciodata aceasta situatie si rolul froeminent al acestor autonomii românesti, fapt ilustrat si de numirea repetata por înalti functionari (comiti, bani) de origine româna în fruntea lor. I în secolul al XV-lea comitatele au dobândit caracterul nobiliar propriu-zis, kvenind expresia comunitatii nobile \ importante. Ladislau Ficior de Ciula, numit la 1483 pentru scurta ie capitan de Belgrad, pe urmele lui Pavel Chinezul (1476), anticipa o stralucita a familiei sale în fruntea principalei fortarete a sistemului siv al regatului Ungariei. La 5 noiembrie 1494, venind de la Severin, irgheMore de Ciula a fost investit cu comanda Belgradului, pe care o va [inetimp record de 14 ani, pâna la moarte sa, întâmplata între 2 mai-7 iunie ^."Capitanul cetatii" sau "banul" Gheorghe More, activând singur sau liblatde un dregator cu aceeasi functie, om "foarte puternic în virtute razboi-mu(beliica virtute prepollens), s-a acoperit de glorie, devenind unul dintre iei mai vestiti luptatori ai regatului ungar. La Belgrad au activat, de asemenea, stefan si Ioan More (de Ciula?), capitanii portii orasului administratiei de stat în acel timp. în cercurile de interese si institutiile ei i decise atât problemele marii politici de stat, cât si soarta individuala a nbrilor clasei nobiliare. Regele era anturat si consiliat de asa-numitul Con-j regal, compus din reprezentanti ai aristocratiei laice si ecleziastice (pre-Vi,barones, proceres). Laicii formau doua categorii: demnitarii sau baronii \amnes regni) si consilierii {proceres), membri ai Consiliului fara dregatorii. j rândul baronilor faceau parte, în ordinea importantei: palatinul, "vicere-i", adica dregatorii unitatilor teritoriale autonome (voievodul Transilvaniei, nul Slavoniei, banul Croatiei si Dalmatiei, banii de Macva si Severin), jude-irii (judele Curti \-judex Curie si marele v\st\er-magister tavernicorum) si Storii casei regale: marele usier {magister janitorum), marele stolnic {ma-ister dapiferorum), marele paharnic {magister pincernarum) si marele comis ugisteragazonum). Dintre cei din urma, rol politic important exercita doar rele comis, ca maresal al regelui, sef al cavaleriei67.
■ Alte functii importante ale Curtii erau: marele cancelar {supremus cance-jti'kî), de regula un arhiepiscop, tezaurarul {thesaurarius), marele postelnic mgister cubiculariorum), care se va contopi treptat cu cea de mare usier. ibicularii proveneau din rândurile celor mai alese familii din regat si aveau în pija însasi persoana regelui. La curte se mai gaseau grupuri importante de avaleri, curteni, functionari de cancelarie si clerici. Cavalerii curtii regale < regie milites) însoteau la pace suita regala ca garda de onoare, iar la
Sita), HI, 363. "Kubinyi, Ba'rofc, p. 212.
di, Arisztokrdcia mobilitasa, p. 196.
i
razboi formau garda de corp a regelui. Erau
platiti cu solda sau donatii. Curtenii (aulici regii, aule regie familiares) erau nobili
apropiati regelui, servind la curte sau în misiuni, scutiti de
vami si stipendiati. Pajii sau aprozii (auleime-nes) erau tinerii
fii de nobili care se pregateau pentru o cariera publica. Efectuau diferite servicii pe lânga demnitari si ca
scutieri la jocurile cavaleresti68.
Intelectualitatea curtii era formata din numerosi secretari, notari si died, atât ai regelui, cât si ai diversilor dregatori, precum si din preotii servind la! capela regala. La rândul ei, si regina dispunea de o curte, copiind în mic pe cea regala, ai carei demnitari erau socotiti si ei între baroni69. Curtea ungara to veacul al XV-lea reflecta în mic structura etnica a nobilimii regatului. Pelângâ cei maghiari, se întâlnesc reprezentanti ai nobilimii de origine slovaca, croata, germana si româna din regat si chiar nobili dinafara tarii: italieni, polonezi s.a,
Asa cum aratam mai sus, accesul unor nobili români la curtea regala, m diferite functii si dregatorii, nu a reprezentat o exceptie si nici o inovatie a Corvinestilor. în raport cu perioada anterioara, epoca inaugurata de Iancula începutul anilor '40 se remarca însa prin largirea considerabila a bazei de recrutare a colaboratorilor, din rândurile participantilor la campaniile sale, mici nobili si cnezi, din cuprinsul Transilvaniei si partilor de dincoace de Tisa, îndeosebi din districtele românesti si de pe domeniile sale70. Totodata, ridicarea pe scara sociala a românilor liberi, prin obtinerea dreptului nobiliar, donatii si ridicari în functii nu mai constituie mai mult ori mai putin exceptii, ci devine un fenomen stimulat direct de catre românul ajuns în fruntea statului, solidar si pretuitor drept al virtutilor ale celor de o stare si un neam cu el, chiar rude ale sale. Rudele si oamenii sai apropiati au cunoscut o ascensiune continua si ao fost preluati în întregime de catre fiul sau regele Matia, înca de la înscaunarea sa. Exceptându-i pe Dragosesti, Dolheni, Bizereni si Gârlisteni, familiile românesti ridicate pe treapta superioara a nobilimii îsi datoreaza ascensiunea Corvinestilor. Cum s-a aratat si în alta parte, aceia care s-au ridicat mai sus pe scara sociala aveau deja la începutul erei corvinesti statutul nobiliar bine precizat, erau fruntasi locali sau chiar cunoscusera o anumita afirmare si sub Sigismund, la care s-au adaugat cu rol decisiv meritele ostasesti. Legenda ajutorului de morar ajuns comite al Timisului si jude al Curiei - l-am numit pe Pavel Chinezul - daca este adevarata, desi ne îndoim, e o exceptie, sugerând totusi o întreaga politica sociala de promovare a unei nobleti a meritului în spiritul vremii.
Timon, Rechtsgeschichte, p. 545.
Ibidem, p. 546-547.
Pascu, Rolul cnezilor, passim.
I Nobilii Cândesti din Râu de Mori (Hateg)71 s-au aflat alaturi de Iancu înca ie la început, determinati, se pare, si de incursiunea turceasca din 1438, care re-a provocat pagube importante72. La 1443, loan Cândea de Râu de Mori tfohannes dictus Kende de Malomwyz), cu fratele Cândea si fiii Ladislau, Imn Cândres si Nicolae, erau deja numiti familiari ai voievodului si au participat, în aceasta calitate, la toate campaniile si luptele purtate de acesta. Croni-taeroica a familiei este cuprinsa în privilegiul din 18 decembrie 1462, acordat hi loan Cândres, de unde aflam si împejurarile mortii unchiului sau Cândea si a fratelui Nicolae73. La sfârsitul anului 1445, Cândestii au fost numiti comiti în nures si Bereg, doua comitate cu nobilime româneasca numeroasa, irijinde baza pentru noul conducator al destinelor regatului ungar, prin insta-alui loan Cândres în cetatea Hust, în Maramures si a lui Cândea la Munca-î în Bereg. în aceeasi perioada, loan Cândea si fiul sau Ladislau (Latcu) au functia de pârcalab de Hateg, consacrând autoritatea lor asupra Ţarii ;egului, iar împreuna Cândestii erau desemnati cu calificativul egregius, ând astfel ridicarea în rândul fruntasilor nobilimii (proceres)14. loan dres a devenit membru al Consiliului regal fara dregatorie, comandant pilitar remarcabil. Fratii loan Cândres si Ladislau au întemeiat cele doua ra-îri ale familiei: Kenderes, cu baza pe noul domeniu achizitionat în comitatele ir,Ugocea si Bereg si Kendefi, continuatoarea familiei în Ţara Hategului, nbele purtând particula nobiliara "de Râu de Mori". Mihai Kendefy, fiul lui Ladislau, participa la 1492, alaturi de ceilalti barones, proceres et nobiles regni Jvngarie et partium Transsilvanarum la consfintirea întelegerii dintre [Vladislav II si Habsburgi75, iar varul sau Andrei Kenderesi, curtean (aulicus)16, jra trimis în anul 1507 în Transilvania cu puteri depline pentru urmarirea si pedepsirea tâlharilor77.
[ Dintre toti nobilii români, doar Dragosestii au intrat în intervalul studiat
[având statutul de mari nobili si un patrimoniu apreciabil, sporit în urma
casatoriei lui Nicolae Dragfi de Beltiug (Nicolaus filius Drag de Belthewk, -
Dragii/)' de B.) cu Eufemia din bogata familie Jakch de Coseiu (Kwsal -
I
Pentru alte detalii, a se vedea mai sus, 5.3.3. Alesii si 5.3.4. Baronii si magnatii, la familiile aspective.
nhm,Cândettii, p. 558-559.
BHD,II/2,p. 138-140.
Vezi actele guvernatorului din 24 mai 1447 si 3 martie 1448, în Hateg, I, 119, respectiv
[■"ft. Firnhaber, Beitrage zur Geschichte Ungarns, în "Archiv fur Kunde Osterreichischer
ihichts-Quellen", t. III, Viena, 1949, p. 513.
Fogel, 69.
HD, U/2, 446: "cum plena perquirendorum in quorumcumque bonis et puniendorum lefactorum potestate".
Solnocul de Mijloc). în anul 1467, anul rascoalei starilor ardelene si al expeditiei nefericite în Moldova, Bartolomeu Dragfi (Birtoc) se afla la curte în calitate de administrator (dispensator)T. în anul urmator era amintit deja ca mare paharnic (magister pincernarum)19, functie în care îl întâlnim si douazeci de ani mai târziu, la 148780. La 1491, sub noul rege, Bartolomeu a fost promovat în functia mult mai influenta de mare postelnic (magister cubiculariorumf, dupa care a dobândit, în 1493 voievodatul Ardealului, una din cele mai importante functii în stat, pe care a detinut-o pâna în anul 149882. La aceasta data functia de voievod era asociata cu cea de comite al secuilor, pe care si stramosii sai Balita si Dragu o detinusera la finele veacului precedent. Cariera sralucitaa lui Bartolomeu a fost continuata de catre fiii sai: Gheorghe si Ioan Dragfi Primul detinea la 1505 functia de ban al Croatiei, Dalmatiei si Slavoniei, obtinuta probabil dupa moartea ducelui Ioan Corvin83. Ioan a ajuns si el mare paharnic între 1508-1512, mare stolnic 1510-1515, mare vistieria 1518si,în fine, jude al Curiei, însarcinatul regelui cu prezidarea tribunalului suprem. în aceasta din urma calitate a pierit la Mohâcs în 152684.
Una din cele mai spectaculoase ascensiuni din aceasta epoca au cunoscut-o fiii din doua casatorii ai nobilului Vladul de Ciula (Wladwl de Chwla): Ladislau, Gheorghe, Nicolae, Filip, Ioan si Mihai85. Ei au facut parte din structurile militare ale curtii regale, unde sunt semnalati începând cu anul 147586.în anul 1479, Ladislau Ficior a dobândit functia importanta de mare comis (magister agazonumf1, legata de întretinerea cavaleriei regale, deschizând calea sa si a celorlalti frati ai sai catre dregatorii mai înalte si a intrarii în rândul baronilor regatului. Aceasta functie în consiliul regal, ca si porecleleMore slKende indica limpede calitatile militare de exceptie care au determinat ascensiunea
Fdgel,
Actul din 28 septembrie 1468, în Ub, VI, 3648:
"Bartholomeo filio Drag de Belthek".
Afirmarea relativ târzie în functii a Dragfiestilor poate fi
legata si de o rivalitate cu Iancu de
Hunedoara pentru mosiile din Solnocu de
Mijloc, tinând de cetatea Chioar, pe care le revendici
si le obtin îndata dupa moartea regelui Matia, pe motivul
ca fusesera luate de catre guvernatofd
Iancu pe nedrept (HD, II/2,285).
Dl. 30.814, într-un privilegiu pentru nobilii din Ciula.
HD,
Fiigedi, Arisztokrâcia mobilitasa, p. 109.
Torontal, II, 66. La 1507 era numarat între baronii ereditari (Kubinyi, Barok,
HD, II/2, p. 320; Kubinyi, Barok, p. 204.
Asupra familiei vezi contributia noastra: Ciulanii. Cea mai recenta abordare Torok, Csulaiak, care reuseste "performanta" de a nu pomeni macar originea române; Ciulanilor.
Dl. 29.533.
Dl. 29.844: actul vice voievodul ui Transilvaniei din 11 februarie 1479, Turda.
fetilor din Ciula88. Ladislau Ficior
este mentionat la 1483 capitan de Belgrad pban de Jaice si va ramâne în fruntea Bosniei ca ban (regni
Bozne banus) si ■pitari
al cetatii Jaice (capitaneus castri Jaycza) pâna la
finele anului 1491. în jjnna schimbarilor
urmatoare mortii regelui Matia, a fost numit ban de Severin,
Imctie detinuta pâna la moartea sa în ianuarie 149289.
Gheorghe More, fratele p, a urmat un
curs aproape identic: mare comis la 1487, ban de Severin între 1492-1494 si ban de Belgrad între 1494-150790.
Desi opiniile istoricilor asupra toartenentei
banilor de Severin la ordinul baronilor regatului diverg91,
totusi jGheorghe More apare o vreme în lista
acestora din finalul actelor privilegiale92. Mp More, umanist cu
studii la Bologna, a activat ca secretar în cadrul cance-jlariei regale,
începând cu 1502, si a îndeplinit mai multe misiuni diplomatice fie succes
la republica Venetiei si chiar în Moldova. "Stralucitul
sol" (ii note-jvofc orator)
al Ungariei a urmat si o cariera eclesiastica,
încununata de rangul jfeepiscop la
Cinci Biserici (Quinqueecclesiae - Pecs),în anul 1524. A servit la armele persuasiunii acelasi scop al luptei
antiotomane, la fel ca si fratii sai, ra a cazut eroic în linia de bataie la Mohâcs, în fruntea
banderiei sale93. Nicolae Undea a îndeplinit functia
de ban de sabat (Maciova), în vecinatatea Belgra-
ui,la sud de Sava, între 1494-1508, bucurându-se de aceeasi faima de brav ,ca si fratii sai Ladislau si Gheorghe. Ioan More, cleric, a fost si el cur-
i94,iar Mihai More, capitan al cetatii Belgrad, a tratat predarea conditionata lizoanei cetatii dupa o rezistenta eroica în august 152195. Dintre urmasii i prime generatii de baronii s-a afirmat îndeosebi Ladislau More, fiul
lului Gheorghe, care a fost dupa 1514, pe rând, aprod, mare stolnic, sef al
ii reginei si paharnic, supravietuind, spre deosebire de unchiul sau Filip, dezastrului de la Mohâcs96.
Dragan, Ciulanii, p. 40 si urm. Cât despre Ficior, desi ar putea sa aiba si sensul cunoscut
catre zilele noastre, acela de servitor, slujitor, în cazul în speta, credem totusi ca el s-a folosit pentru a distinge pe Vlad-tatal de Vlad-fiul (=Ladislau-ficiorul), ambii aflati macar o vreme tapreuna în slujba suveranului. Oricum, termenul, preluat si în mediul maghiar, indica o prezenta jomâneasca certa. înca neasimilata, în mediul armatei si al curtii de la Buda. " Dragan, Ladislau Ficior.
'"Idem, Gheorghe More. ■«Kubinyi, Brirdfc, p. 176.
Spre exemplu, într-un act din 24 iulie 1494 : "Georgius de Chulya Zeuriniensis banus" flransurapt în actul voievodului Transilvaniei din 20 ianuarie 1508, la Arh. Nat. Cluj, Colectia ■documente a Bibi. Centrale Blaj, nr. 23). I "Dragan, Filip More. WTogel,?.
"Gy. Szekely, A torok hoditok elleni ve'delmi tigye Dozsatol Mohacsig (Problema apararii contra navalitorilor otomani de la Doja la Mohacs), în Sz, 86,1952, p. 136. I*Torok, OM/aia*:, p. 110.
|
|
Familia Ungur de Nadastia (Hunedoara) s-a ridicat de la conditia modesti de cnezi pe domeniul cetatii Hunedoara97. Ascensiunea lui loan Ungur {Johannes Wngor de Nadasd), capitan de oaste în campaniile lui Iancu de Hunedoara si ale fiului sau, având de la un timp chiar banderie proprie, în ordinul baronilor, s-a datorat unui complex de factori: evenimentele anului 1467, relatia speciala cu palatinul Mihail Orzagh de Gut, casatoria cu Margareta Banfi de Lindva si dobândirea unui domeniu însemnat, cuprinzând 111 posesiuni. loan Ungur a fost curtean, membru al consiliului regal, fara dregatorie, castelan la Visegrad (1468) si Pecs (1471-1473) si comite de Baranya (1471). A fost episodic si voievod al Transilvaniei, într-o perioada necunoscuta98. Fiii sai loan ji Nicolae Ungur au facut parte, de asemenea, din ordinul magnatilor regatului, fara dregatorii, traind la Curte".
într-un mod asemanator s-au ridicat nobilii din Timisel (Banat), prin De; (Dees) si Ladislau, fiii lui Petru de Timisel, familiari ai lui Iancu, desemnati cu calificativul egregius înca la 1447100. Petru Românul, fiul lui Dej (Petrus Olâ de Dees), curtean (aulicus regis) si cubicular regal a fost daruit la 1470,împreuna cu fratele sau loan, cu mosiile din comitatul Dabâca (Iclod s.a.) ale unui fost participant la razmerita din 1467101. Emeric Desy de Iclod, fiul lui Petru Dej, s-a ridicat la Curte, mai întâi camaras (1500)102, apoi mare stolnic (1504-1508)103, intrând astfel în rândul baronilor104.
Familia nobililor din Dolha (Bereg), mosie trecuta în 1454 prin straduinta lor la comitatul Maramures, avea la 1440 o traditie în serviciul direct al puterii centrale, prin deja amintitul Gheorghe, fiul lui loan Românul, fost castelanele Hust {Gheorghe Pârcalabul) si curtean. In vremea lui Iancu si Matia s-a remarcat Ambrozie de Dolha, fiul lui Stanislau, care a beneficiat, pentru serviciile sale, de importante danii si privilegii105. în ultimul deceniu al secolului al XV-lea, fiul sau Petru de Dolha {Petrus de Dolha, Dolhay) fiul lui Ambrozie, este amintit între curteni {aulicus) si chiar în functii secunde: camaras (1494-1507) si vicecomis (1495-1524).
Csdnki, V, p. 241; vezi
contributia noastra genealogica Ungur. Kubinyi,J3arâfc,p.212.
Ibidem, p. 206.
Actul de danie din 26 martie 1447, la Pesty, Oldh ker., p. 71-72.
HD, II/2,184. Pentru filiatie si nume,
a se vedea Jako, Kmjk, 2855: "alesul Petru Desyi
Iklod cu fiii Emeric, loan si Minai" si 3037: "alesii
Emeric, loan si Mihai zisi Desyi
Themesel".
|
I |
l02Fâgel,p.65.
Ibidem, p.
Kubinyi, Bdrok, p. 204.
Mihalyi, p. 450 si urm. Pentru familie, vezi Petrovay, Dolhaiak.
i Pesteana (Hateg) s-au remarcat în rândul familiarilor lui Iancu doi li: Andrei de Pesteana 1444106 si Mihai de Pesteana curtean la 1447107. i a cunoscut o cariera ascendenta pe linie administrativa si economica
blancu si Matia: strângator de dari (1450), comite si camaras al salinelor din fcramures (1451-1462), iarasi revenit la curte si folosit în misiuni diplomatice ■comerciale în tarile române108.
[ Banatenii stefan si Mihai de Mâtnic (Mothnok, Mwthnoki), pomeniti ca jomâni nobili (Valachi nobiles) la 1440109, s-au ridicat tot ca familiari ai lui iancu. La 1458 sunt amintiti curteni110, iar în anul urmator, bani de Severin,
de îi regasim si la 1467. Din aceeasi familie s-a ridicat Petru More de
Mâtnic, familiar al ducelui Ioan Corvin dupa 1490 si diplomat în relatiile Un-
tariei cu Imperiul otoman. Din aceeasi zona si prin merite asemanatoare s-a
Bdicat si alesul Nicolae de Bizere, numit de Iancu în 1448 castelan la Bran
(ferdi)"1. Petru Vistier de Macicasu s-a afirmat la curte, probabil în servi-
tiul vistieriei, de unde porecla de Tharnok (=vistier), dupa care a fost numit în
hnteaunor importante cetati de margine, mai întâi la Segnia, 1488-1494, apoi
Bban de Severin (1495-1501). Fratii Ladislau si Ludovic Fiat de Armenis
Banat) s-au aflat în serviciul curtii regelui si reginei, bucurându-se de atentia
Kala a suveranilor"2.
[ Dintre colaboratorii importanti ai lui Iancu de Hunedoara, amintim pe bgistrul Petru de Bârsau, pe care numai îl banuim de origine româneasca, Imit cu blazon la 1448, unul din rarele documente de acest fel pastrate113 si hntasi retrasi în mediul local precum Sandrin Musina de Densus114, Candres raSa/asH de Sus115 (Hateg) sau Mihai Tatul si Bogdan de Ialova116 (Maramu-îbs). Din epoca lui Matia trebuie retinuti numerosii More, cu totii români anga-
^tiîn armata de mercenari sau în structurile curtii regale117, mediu în care s-a
F Izvoare Hateg, Wlbidem,
rw Dragan, Un român ardelean. ""Fenesan, Documente banatene, 2,4. \mF6gel, p.ll. t/A, V,
î"2 Spre exemplu, la 3 septembrie 1480 primesc, în timpul campaniei de pe Drava, un act de Icris si semnat de însusi regele "Mathyas Rex m.p." (Pesty, Szore'ny, III, 89), iar noua ani li târziu, alta danie "de consensu et beneplacita voluntate illustrissime Beatrici regine consortis tcarissime" (Ibidem, 97).
în Documente Hunedoara, publicând documentul, îl socoteste pe beneficiar nobil >au (Hunedoara), desi date limpezi despre identitatea sa nu cunoastem. Vezi cap. 5.3.3. Pesty, Szore'ny, III, 44: "nobilis et strenuus" (1443); Izvoare Hateg, I, !gius"(1458).
"J//D, 1/2, p. 709: ,,familiaris"(1444). I mMihalyi, 196: "egregii" (1448). 17 Vezi încercarea noastra de a-i identifica: More.
folosit si apelativul românesc mare!
(mari)-te!), care a dat porecla deformata dupa pronuntia mediului maghiarofon.
în încheierea aceste rapide treceri în revista a prezentelor românesti la Cur* te, în anturajul direct al suveranului, dorim sa subliniem mai întâi amploarea acestui fenomen, în raport cu ponderea modesta a nobilimii românesti în cuprinsul regatului. Acesta s-a datorat incontestabil Corvinestilor. Aproape fara exceptie cei pomeniti s-au ridicat în calitate de familiari ai lor, din familii care au dat luptatori remarcabili în campaniile antiotomane.
Nobilii români de la Curte formau o adevarata "partida româneasca", individualizata cu numeroase porecle de Olahus si More. Sunt pomeniti adesea îb colaborare reciproca cu rudele de acasa si cu alti nobili români cu interese la curte. Ei au fost primii cu care au luat contact cu umanistii italieni, unii chiar traitori la curtea ungara, care ne-au lasat marturii admirabile ale constiinte latinitatii lor si a stralucitelor lor virtuti militare, pe care le atribuie întregul popor român.
6.5. ROMANI IN STRUCTURILE BISERICII CATOLICE
Rapida trecere în revista a nobililor români care au populat ierarhia instit tionala a regatului feudal ungar n-ar fi completa fara mentionarea structurilo bisericii catolice, caci, asa cum mentionam la început, aproape fara exceptie, purtatorii de dregatorii (officiales) erau si adepti ai religiei oficiale a statului. Pe de alta parte, biserica tutela si învatamântul de toate gradele, unde se forma atâ clerul, cât si intelectualitatea, sa-i zicem, "de roba".
Paralel cu afirmarea si consolidarea pozitiilor acestei nobilimi românestii masiv de data recenta, în rândurile sale s-a format un grup intelectual în ari culturii latine si a bisericii catolice, exprimând nevoia si gradul de adaptare la realitatile în care traia. Exponentii intelectuali ai unora dintre familiile mentic nate au activat în cadrul capitlurilor si manastirilor catolice, ori în diverse cancelarii din Transilvania si Ungaria; altii, au îndeplinit functii în justitie: jurati notari, dieci, avocati118. Vom evidentia aici dintre ecleziastici doar pe ca proeminenti, care au dobândit un loc în ierarhiile vremii. .
în familia nobililor din Ciula se poate distinge clar o traditie intelectualii începând din prima jumatate a secolului al XV-lea. Doi studenti la Cracovia,un stefan fiul lui Toma la 1445 si un Ioan între 1492-1494, absolvent cu diploma de "baccalaureus artium"119, n-au putut fi inserati cu certitudine în genealogia relativ lacunara a familiei si nici cariera nu le-o cunoastem12". Ioan ar puteai
Vezi si cap. 5.5.1 Clericii,
"literatii". Cf. contributia noastra Precursorii
Olahus.
Tonk[ Erde'lyek, p. 330.
Despre primul filius
Thome de Czwla, avem îndoieli, întrucât numele Toma nu mai ea
atestat între nobilii din Ciula. I
(ratei
le lui Filip More, numit si el More, atestat în calitate de cleric si curtean121. ta capitlul din Arad a functionat în intervalul 1449-1470 magistrul Ioan de Ciula, promovat în ierarhie pâna la functia de lector al capitlului122. Filip More kCiula, student la Bologna (1491-1500), secretar regal si diplomat recunoscut, primul umanist de origine româna, a realizat si o cariera ecleziastica remarcabila. Era cunoscut ca "prepozitul More", întrucât a condus succesiv capitlurile din Bâcs din 1502, Buda, din 1504 si Agria, începând cu 1509. în uni 1524, cariera sa stralucita a fost încununata cu numirea în functia de episcop deCinci-Biserici (Pecs)123, fiind primul ierarh de acest rang de origine româneasca sigura.
0 cariera ecleziastica remarcabila a cunoscut un alt Ioan More, dintr-o unilie deocamdata necunoscuta. Nascut pe la 1452, a fost mai întâi calugar la manastirea cisterciana de la Jaszo, lânga Pecs. La 1482 a fost numit prepozit la capitlul din Oradea124, apoi custode si probabil prepozit la Alba Regala, orasul le încoronare al regilor unguri. La moartea regelui Matia Corvin a devenit lîstratorul coroanei în cetatea Budei125. Calitatile si prestigiul sau l-au facut apt jentru misiuni diplomatice în Italia, unde îl întâlnim în 1488 la Ferrara, iar în 1494 la Roma126.
Lacapitlul aradean au activat stefan de Macicasu, mentionat la 1454, iar între 1487-1500 magistrul Matia de Bizere, custode, apoi lector, dintr-o familie recunoscuta prin zelul sau catolic înca din veacul precedent127. în timpul regelui Matia la Alba Iulia ne este cunoscut magistrul Ioan de Hateg între s464-147O, ajuns decan al capitlului128.
Dragan, Ciulanii, p.
45. Ioan era nascut dupa 1470, anul cert al nasterii lui Filip
More,
dupa apare întotdeauna în mentiunile membrilor familiei.
Nici pe el nu l-am putut fixa în genealogie. Pesty îl
mentioneaza ambiguu: de Chyula
■and,II,p. 315), dar si de Cyula (Szore'ny, III,
65). Ni se pare mai plauzibila totusi prezenta
mi canonic din Gyula la capitlul din Arad, în
circumscriptia caruia se afla localitatea, pe când
Ciula se gasea în aria capitlului din
Alba Iulia.
I l23 Dragan, Filip More.
V*h acest an era daruit cu satul Long de lânga Tapoly ("Turul", XXIII, 1905, p. 159) cu Ic sase posesiuni din comitatul Saros din Slovacia {Csanki, I, p. 323).
wActa extera regis Matthiae, IV, Budapest, 1878, p. 209: "el prepozito More ha la corona, Belegioie e argentere de la regia maesta; e un homo da 38 anni vel circa e sta nel castello de Buda".
B*Łngc/, Geschichten, p. 44: "Johanni More, qui cum duobus equis ad Urbem ex regio [nandatoprofectus est... pro expensis 80 floreni." O alta solie tot acolo, în noiembrie acelasi an miem, p. 52).
Pesty,Szore'ny, III, 105, 108; Fenesan, Documente banatene, 11. Ub, VI, 3800. Probabil e originar din târgul Hateg, însa e imposibil de precizat deocam-jfaiâdaca este dintre români sau de alta origine.
l
în a doua jumatate a secolului al XV-lea în aparatul functionaresc si ecle- ] ziastic al Curtii au functionat mai multi români din familii nobiliare binecu- I noscute, în aparatul functionaresc al cancelariei regale si al cancelariilor unor înalti dregatori: magistrii stefan Olah si Mihai de Salasu (1475-1480), notari la cancelaria regala129 Ioan de Bizere, notar la cancelaria judelui Curiei (1492)130, magistrul Mihai de Mâtnic, de asemenea notar regal (1496)131, casi stefan Românul de Rau Barbat (Stephanus Olah de Barbathwyz)m. Ei apartineau de obicei unei institutii ecleziastice din raza capitalei, precum pomenitul 1 stefan de Salasu, cunoscut ca Olahus, canonic în capitlul din Buda (1481-1498)133. Un minorit, înca neidentificat, Mihai de Caransebes, era preot al Curtii, supremus capellanus, la 1499134.
Lista ramâne însa deschisa. Se cunoaste faptul ca ecleziasticii erau mentionati mai rar în acte, exceptându-i pe cei din locurile de adeverire, si în mod frecvent fara precizarea originii. Cu toate acestea, surprize mari nu credema pot sa apara, dupa ce ne-am facut o imagine despre ponderea nobilimii românesti si, în cadrul ei, a celei catolice, chiar adaugând aici pe românii catolici nenobili din târguri si orase si din asezarile rurale.
6.6. EVALUĂRI
în încheierea prezentarii noastre se impun, credem, câteva aprecieri si constatari întregitoare la problematica prezentei românesti în viata institutionala din Transilvania si Ungaria în perioada cercetata.
Mai întâi, se impune constatarea faptului ca aportul nobilimii de origine româneasca la configuratia ierarhiei politico-administrative, militare si confesionale a regatului ungar este unul destul de important. Prin calitatile ei de exceptie, aceasta elita, prezenta aproape la toate nivelele ierarhiei sociale, a dus peste tot un sânge proaspat, care a conferit vigoare si prospetime organismului social, asigurând Ungariei medievale tocmai acum o epoca de înflorire maximi 1 Individualitatile mentionate mai sus reprezinta cea mai evidenta contributie româneasca la aceasta stralucire recunoscuta aproape unanim de specialisti. 1 Pentru aprecierea corecta a lucrurilor ne grabim sa reamintim ponderea totusi redusa a nobilimii românesti în cadrul nobilimii din regat si chiar în cadrul dregatoriilor pe care le-a ilustrat, exceptând banatul de Severin, comitatul Maramuresului si câteva castelanii.
Bonis, Jogtudo ertelmiseg, p. 299.
Ibidem, p. 400
Krasso,
Bonis, op.cit., p. 299. \
J.
Koblos, A budai, fehervdri, gyori e's pozsonyi kaptalanok
archondologiaja, p. 54.
x34Fogel, p.73.
Intervalul
considerat reprezinta o perioada de apogeu în întreaga istorie evala a elitei românilor din Transilvania.
Fara îndoiala, aceasta afirmare is-a datorat în parte
si dinastiei Corvinestilor, iesita din rândurile sale,
si ! clasa nobiliara româneasca a întretinut raporturile
cele mai apropiate, sticism fara fisura a caracterizat întreaga
jumatate de veac, în care de-1
regatului ungar s-a aflat în mâinile casei de Hunedoara. Mai ales Iancu, rsi fiul sau, regele Matia, si
chiar nepotul sau ducele Ioan Corvin, însarcinat ipaza fruntariilor sudice, au probat si au
apreciat valoarea de exceptie a itorilor
români, vestiti în epoca si în afara regatului Ungariei. Ei
"sunt lati înaintea tuturor
pentru meritele contra turcilor", afirma un contemporan n, adaugând: "fac parte din neamul regelui
si au luptat întotdeauna si de
parintele sau si de maiestatea-sa"135.
Arhondologia româneasca entata
de noi confirma înca o data în plus rolul esential al
elementului esc - corespunzator
de asta data ponderii sale numerice - la efortul ral regatului ungar.
Serviciul armat a reprezentat conditia prima pentru bilarile si promovarea românilor în
aceasta perioada, iar numeroasele ;tiicu caracter militar
(mari comisi, bani, capitani, castelani) atesta tocmai tmerit istoric decisiv.
Contingentul de români marcanti, prezentat mai sus, ilustreaza capacitatea ului nostru de de a genera elite, în împrejurari totusi improprii afirmarii 1 ansamblu. Chiar daca vârfurile sale, cum s-a întâmplat si cu unii din cei ntati, s-au înstrainat cu totul, mai repede ori mai târziu, nu este mai putin at ca regenerarea elitelor românesti din Transilvania a fost un proces erupt, care a asigurat supravietuirea nationala pâna în zorii epocii
Numerosii Olahus, diseminati prin slujbe în tot cuprinsul regatului ungar, tsa-si mai afirme identitatea etnica una-doua generatii, si o solidaritate
up restrâns, înainte de se asimila complet. Nu însa înainte de ne transmite, 1 cei din "partida româneasca" de la curtea regala, prin umanistii italieni,
ai târzu prin Nicolaus Olahus, imaginea unei constiinte limpezi a aparte-
ei la romanitate si, prin aceasta, la latinitate136.
'Raportul ambasadorului venetian Sebastiano Baduario din 1475-1476, în Iorga, Acte si te, III, p. 101. 'Papacostea, La conscience; Armbruster, Romanitatea, p. 58-61.
|
