NOILE DESCOPERIRI DIN OCEANIA SI CAUTAREA CONTINENTULUI SUDIC DE CATRE SPANIOLI

NOILE DESCOPERIRI DIN OCEANIA sI CĂUTAREA CONTINENTULUI SUDIC DE CĂTRE SPANIOLI

LEGÂZPI, CUCERIREA FILIPINELOR sI DRUMUL URMAT DE URDANET

Andres Urdaneta, care participase la expeditia lui Loaysa si f« ara sa vrea o calatorie în jurul lumii, cu toate ca devenise calugar ^& ntrase într-o manastire din Mexic, continua sa se intereseze foarte _m f le navigatie si în special de problema calatoriilor prin oceanul Pacif "înd Filip al II-lea s-a urcat pe tronul Spaniei si s-a pus problema ^ eririi insulelor Filipine, Urdaneta a participat activ (începînd din 155q\ a pregatirea proiectului expeditiei militare în oceanul Pacific si la echi .area ei. Expeditia a fost finantata de bascul Miguel Lopez de Legaznî ost pilot, care traia din 1545 în Mexic si se 22222h76w îmbogatise acolo. El a echi-■at cinci corabii, a fost numit comandant al expeditiei si 1-a angajat pe [rdaneta ca pilot.

In noiembrie 1563, flotila a pornit spre Filipine pe drumul urmat de ^rillalobos. Una dintre corabii (cea mai mica si cu viteza mai redusa) a âmas în urma, a fost aruncata de furtuna în partea de vest a oceanului, eparte spre nord, si s-a întors în Mexic. In februarie 1564, celelalte atru corabii au aruncat ancora în dreptul insulei Bojol. Dupa ce a cer-îtat-o cu luare aminte, Legazpi a trecut cu flotila spre insula Cebu, pe are a debarcat si i-a silit pe insulari! sa se supuna regelui Filip II. El itentiona sa cucereasca si celelalte insule ale arhipelagului, dar pentru ;easta avea nevoie de ajutor dini Spania, prin Mexic. Din nou s-a pus l fata colonizatorilor problema mentinerii legaturii între Filipine si pa­siunile spaniole din America. Vasele cu pînze minate de alizeele de )rd-est si de curentii alizeelor strabateau usor zona tropicala a oceanului o distanta de 14 000 km spre vest, de la portul mexican Acapulco pîna Filipine. Dar întoarcerea în Mexic prin aceeasi zona a oceanului, îm->triva vîntului si a curentului, era cu neputinta, dupa cum aratase ex-îrienta lui Saavedra, Villalobos si a altora.

In   1565, dupa cucerirea insulei Cebu, Legazpi i-a dat ordin 1^U1 rdaneta sa se întoarca în Mexic cu un, raport în care anunta începerea i succes a colonizarii Filipinelor si cerea întariri. Bazîndu-se, pe P^r0" iile sale observatii si pe cele aflate de la multi marinari care naviga" ra cu sau fara succes în Oceanul de apus si în cel de rasarit, Urdane tras urmatoarea concluzie teoretica: în zona temperata si rece din pt a de nord a oceanului Pacific trebuie sa sufle vînturi cu aceeasi ^JT spre est - ca si în oceanul Atlantic. Acum, concluzia trebuie ^ practica. La 1 iunie 1565, corabia "San Pedro", sub comanda lui ta, a parasit portul Cebu. Folosind vînturile neregulate dinspre sud- v a înaintat catre nordpelînga insulele Japoniei, pîna la paralela d^e     ' de a dat de vîntul prielnic spre est. Acest vînt 1-a purtat pîna l^a > irile Americii de nord, în California, de unde a ajuns usor la Acap^

NOILE DESCOPERIRI DIN OCEANIA

egul drum în ma ce si-a în-125 ds ^^unea    în mod depl^inlt_t Sotul s-a întors la '""' '     sa unde a munt

'. . i _""<.fn e-a

tratroca

fntre insulele Fi-

_ipa caia,- lui Urda-lutoritatile spaniole au sa trimita prin Mexic flotila dupa al­te stiind ca, atît corabiile, dt si oamenii care asteptau  sa fie schimbati se pot întoarce fara riscuri în patrie. Legazpi a terminat cucerirea grupului central de insule, fara sa se mai teama de amenintarea portugheza din directia insu­lelor Moluce. Totusi el a pre­ferat sa se tina cît mai de­parte de ei si si-a îndreptat atentia asupra partii de nord a arhipelagului.

In 1570-1571, numit gu­vernator al Filipinelor, Le­gazpi a început cucerirea in­sulei Luzon, cea mai mare din arhipelag. El a folosit ex­celentul golf Manila ca baza Pentru flota spaniola si a transformat satul cu acelasi nume în centrul noilor pose-insulare care au ramas e spaniola pîna la sfîr-secolului al XlX-lea. (1572) el a murit

⁾ Farte _{curînd dupa}

^spaniolii au cucerit re-

^st^{Sta alemari}
numai ^e "" Mindanao;

_a^f!^Unile interioare de

lta,        ^{msula au ramas} ^ ^{ta vre}^e nesupuse.

^s °"a descoperirilor geografice I.-II.

c o

u

EPOCA MIEILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Drumul din Filipine spre Mexic - "Drumul lui Urdaneta" dura trei-patru luni, trecea prin regiunile cele mai pustii _ale Pacific. Dar numai navigatorii spanioli din secolele XVI-XVII precizie ca pe ocean, între paralelele de 30 si 45° latitudine nord"⁹-^{11 Cu} exista nici o insula importanta. Fantezia geografilor altor popoare ^ ^nu pene umplea însa acest "loc pustiu" cu pamînturi inexistente (de exp ^6Ur°" "Ţara Statelor" a olandezului De Vries, "Ţara lui Jesso" _a franc ^plu: Hennepin din secolul al XVII-lea, "Ţara lui JoZo da Gama" a port⁶²^' zului Teixeira, pe care a cautat-o si în secolul al XVIII-lea expediti* i Bering si Cirikov etc). Pe drumul din Mexic în Filipine, care de în­trecea prin partea de rasarit a oceanului Pacific, între paralelele de 15-I9 latitudine nordica, spaniolii au descoperit, însa, în ultimul patrar al lului al XVI-lea, marea insula Havai¹, sau poate si alte cîteva insule d¹ arhipelagul cu acelasi nume. Spaniolii au pastrat cu grija secretul acest-descoperiri, pentru ca rivalii lor sa nu poata profita de ea. Dar zvonuri? fantastice s-au raspîndit printre marinarii altor popoare, trezindu-le sr> ⁶ ranta de a gasi în zona subtropicala de nord a oceanului Pacific "Insulele de aur si de argint", ale caror dimensiuni erau mult exagerate.

"PĂMÎNTUL SUDIC NECUNOSCUT" (TERRA AUSTRALIS INCOGNITA)

Dupa ce Peru a fost cucerit definitiv de spanioli, ei au încercat sa stabileasca o legatura directa cu Filipinele prin partea de sud a oceanului Pacific. De la însotitorii lui Magellan ramasi în viata si de la cei care au parcurs mai tîrziu drumul urmat de el, spaniolii au aflat ca aici, ca si în zona tropicala nordica a oceanului Pacific, vînturile constante (alizeele de sud-est) si curentul ecuatorial (sudic) duc necontenit corabiile spre vest. Dar dupa parerea cosmografilor din acea vreme, Magellan se îndepartase prea mult spre nord si de aceea nu a descoperit continentul Sudic; exis­tenta acestuia parea sa fie confirmata de descoperirea Ţarii Focului de catre expeditia lui Magellan si de descoperirea Noii Guinee de catre un vas din expeditia lui Villalobos sub comanda lui Retes. Intre aceste doua proeminente ale pretinsului continent, despartite una de alta printr-un spatiu de mii de mile, puteau sa existe în zona tropicala a emisferei su­dice, în afara de Noua Guinee, si alte "peninsule". Acest continent ima­ginar era denumit "Australia" (de la latinescul Terra australis incognila, ceea ce, tradus întocmai, înseamna "Pamîntul sudic necunoscut").

Daca peninsulele nordice ale "Australiei" se afla în zona calda, tr picala, acolo trebuiau sa existe, dupa parerea cosmografilor, oameni neg^ la fel cu cei pe care Retes îi întîlnise pe tarmurile Noii Guinee. _Pr°Pf." tarii minelor de argint din Peru visau sa-i înlocuiasca pe indienii "sla : care nu rezistau la munca de ocna din mine, cu sclavi negri rezisteni^^ cu muschi puternici. Sclavi negri visau si proprietarii de P^lant₊^"_ntul Peni. In afara de aceasta, spaniolii sperau sa gaseasca pe por ⁱⁿ sudic mult aur. Navigatorii spanoli încurajati de autoritatile din

Este posibil ca ea sa fi fost descoperita întîmplator - pe drumul dinspre ve ost - de prima expeditie a lui Menda^a (vezi fnai jos p. 420)

NOILE DESCOPERIRI DIN OCEANIA

+ rii de mine si de plantatori, propr^ietar_{t sâ} întreprinda expeditii au ^înCXnile sudioe, înca neexplo-SSânului Pacific, în cautare " tfri si de aur. Ei porneau din de ⁿfS ⁹_din Peru spre apus, catre P^ort. " -p» acest drum se afla mii

si fiecare pamînt nou des- A_e o întindere mai mare, Australia".

PRIMA EXPEDIŢIE A LUI MENDANA sI DESCOPERIREA INSULELOR SOLOMON

în noiembrie 1567 o expeditie condusa de Alvaro Mendaha de Neir_a a iesit din portul peruvian Callao si a pornit spre vest, urmarind sa faca noi descoperiri în Marea de sud. Ca si Magellan, Mendaha a traversat oceanul Pacific, fara sa întîlneasca vreo insula importanta, cu toate ca a urmat un alt drum în zona tropicala a emisferei sudice. Pe la mijlocul lunii ianuarie 1568, Mendaha a des­coperit, la paralela de 7° latitud ne sudica, o mica insula de corali, locuita si acoperita de cocotieri, pirobabil din grupul insulelor Ellice (Lagunelor -

n. tr.), din Polinezia ecuatoriala. De aici el a înaintat mai departe spre vest si, d_Upa o calatorie de trei saptamîni, a zarit {la 7 februarie 1568)

f^{ammt mare}"> ^desPartit de ocean printr-un lant lung de recife de

^{de tarm se ridicau} munti înalti (peste 1000 m) aco-
cu locu> . ^Un .^tropicale- ^In desisul padurilor se vedeau pe alocuri sate
tara Ofi T^gri' ^Mendana a crezut ca a descoperit pe continentul sudic
biile ca "a' P°trivit legendei biblice, regele Solomon îsi trimitea cora-
acesta nu^a_e^{a SUr} .^{pen+ru îm}P<>dobirea templului din Ierusalim. Insa

ⁱⁿsulel_e So/^{ra Un continent}> ^{ci un} arhipelag, caruia i s-a dat numele de ^hahel (dp _Ir^m°ⁿ- Mendaha a stat cîteva luni pe marea insula Santa ^bastina_sii _r?vf ■      ^{de 8}° ^latitudine sudica). Dar el avea oameni putini si

Dupa cp ?^{mci 1-au} silit sa paraseasca tarmurile insulei. ?^udica, alte 't^{eSCOperit spre} sud-est, între paralelele de 8 si 11° latitudine ^lnaPoi _{Spre t}.^eva insule din arhipelagul Solomon¹, Mendaha a pornit ^POsibilitatiicr ^rmunle Americii de sud, cautînd sa navigheze, în limita --_-^^^> m lini_e dreapta spre rasarit, în zona tropicala. Timp de

_2?> ^re care Guaddcanal si San Cristobal.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

;îteva luni, el a luptat împotriva vînturilor potrivnice din emisf iica, dar pîna la urma a fost nevoit sa traverseze ecuatorul si _sj *i^{a S}U îeste tropicul nordic, pierzînd mult timp. Marinarii sufereau curnnl ^c jricina foamei si a scorbutului, iar multi au murit pe drum. In tot t ^ :ala+oriei ei au zarit o singura data pamînt, dincolo de paralela a¹**¹^ Dste posibil ca aceasta sa fi fost cea mai mare dintre insulele ar hi* *⁹ ' ;ului Havai, singura situata la sud de paralela de 20° latitudine no ^ * :i anume insula Havai. In ianuarie 1569, Mendaha a ajuns într-im -^ lin Mexic.

Intorcîndu-se dupa sase luni în Peru, Mendaha a anuntat ca a d
>erit pe insulele Solomon adevarata tara Ofir. El a vorbit de negri ^S°°~
xistau într-adevar acolo, si de aur (care nu exista). Multa vreme n-â T^
rrezut si au trecut aproape 30 de ani pîna cînd guvernul peruvian _a o
;anizat o noua expeditie spre insulele Solomon. ^r"

A DOUA EXPEDIŢIE A LUI MENDANA sI DESCOPERIRILE SALE ÎN POLINEZIA DE SUD

In 1595, Mendaha a izbutit sa echipeze patru corabii pentru o noua

xpeditie spre insulele Solomon.  De fapt, expeditia nu era condusa de

lendaha, pe atunci batrîn si bolnav, ci de sotia sa, Isabella de Barreto,

femeie îngîmfata, orgolioasa si cicalitoare, care se amesteca în toate!

e la mijlocul lunii iunie 1595, mica flotila a parasit coastele peruviene.

>upa trei luni si jumatate, spaniolii au zarit vîrful unui munte care se

idica din ocean. Aceasta era ultima insula din partea de sud-est a arhi-

elagului Marchize (denumit astfel în cinstea viceregelui din Peru, mar-

hizul de Cahete). Noua insula descoperita constituia o escala neasteptata

utila pe drumul spre îndepartatele insule Solomon. Mendaha s-a apro-

iat de insula si dupa putin timp corabiile au fost înconjurate de cîteva

ite de bastinasi, oameni vigurosi si frumosi. Unii au venit în piroge,

tii pe plute si chiar înot ca.sa vada minunatul vas. In semn de priete-

ie ei adusesera nuci de cocos. Cîteva zeci de barbati s-au urcat pa cora-

i. Ei examinau obiectele noi pen⁺ru ei cu o curiozitate copilareasca si

>ucau pe cele care le placeau deosebit de mult. Spaniolii au poruncit

;albaticilor" sa plece, dar acestia n-au înteles probabil ordinul. Atunci

>aniolii au început sa traga. O parte din⁺re bastinasi au sarit în apa, ia^r

ni au fost aruncati cu forta peste bord. Un batrîn s-a apucat însa de un

gon si nu 1-a lasat din mina decît dupa ce a fos⁺ ranit cu o lovitura o

iada. Cînd au vazut sînge, bastinasii au înconjurat vasul amiral si ^a

cercat sa-1 traga spre tarm. Au fost în*impinati cu o salva de muscne .

tiva insulari, printre care si încapatînatul batrîn, au fost ucisi, ia^r ^

imar mare, raniti; si aici, în Polinezia, prima întîlnire a europ3nil°^r ^

stinasii a fost însotita de varsare de sînge. In timpul acestei lupte i

le, un singur spaniol a fost ranit. ^

Fara a mai zabovi în aceste locuri, Mendaha a cotit spre nord-    ^ ide se vedeau alte insule. Intr-o saptamîna el a descoperit trei i si, în cele din urma, a aruncat ancora într-o rada prielnica. ?^e

NOILE DESCOPERIRI DIN OCEANIA

42i

urumui urmai ne prima .«.- _. expeditie din 1567-1568 Drumul urinat de a dout expedlfle din 1595 Mi Cirollne    Insule pe care spaniolii le cunosteau inalnte de »rlm> expeditie a Iul Mendana le Solomen Insule descoperite de Mendan Mendana     locul unde . murit Mendana

i. Solilorio (Swoin

Prima si cea de a doua expeditie a lui Mendana.

s-a oficiat o slujba solemna si s-a înaltat o cruce. Polinezienii i-au întîm-pinax cu prietenie pe straini si au pus în apropiere de tabara spaniola mormane de fructe. Mendaha, care avea nevoie de provizii proaspete, a primit cu bunavointa darurile, sperînd ca ele se vor repeta si "buna în­telegere" a fost stabilita. La începutul lunii august 1595, spaniolii au ridicat ancora si au pornit spre vest. Dupa aceea, descoperind la sud alte arhipelaguri, ei nu s-au mai întors în insulele Marchize.

Mendaha a luat directia drept spre vest, cautînd sa nu se abata de la paralela de 10°, care traverseaza grupul sudic al insulelor Solomon. In drum a descoperit cîtiva a⁺oli, probabil din grupul Tokelau. In timpul unei furtuni una dintre corabiile expeditiei s-a pierdut de celelalte si a disparut fara urma.

în sfîrsit, în partea de vest a Oceaniei, Mendana a dat peste un grup ^e insule vulcanice. Natura si populatia aminteau insulele Solomon, nu-jftai ca muntii erau mai putin înalti, iar insulele mult mai mici. Mendana H? r ^enuml^{t San}ta Cruz. El a ratacit mult timp în jurul lor, dar nu a utit sa gaseasca insulele Solomon pe care le cauta. Amintim ca atunci ?"* ⁿ»^{U se} P^ri^ceP^{eau mca sa} stabileasca longitudinea. Insulele ^sînt situate la aproximativ 5° spre rasarit de insulele Solo- ^secolul ^ XVI-lea o astfel de greseala era un lucru obisnuit; ^{paralelei de 10}°> ^{ea se} ridica la peste 500 km. Pe noile insule, ^{a Vru}^ ^s^ întemeieze o colonie, dar nu s-au gasit aici nici un fel de coal_a    ^ ° ^^r^^{e dm} oamenii lui s-au rasculat. Mendaha a înabusit ras-el. v'_acf^XecUtîndu~^ P^e conducatorul ei, dar dupa putm timp a murit si ^{VS Sa>} ^^sa^^e^^a de Barreto, s-a proclamat comandanta expeditiei. ^{a iz}^^ucn^ ° epidemie (probabil de ciuma) $i abia atunci ^{a ac}ceptat sa paraseasca insulele.

^{era con}dusa de un navigator portughez cu foarte multa expe-^re în serviciul spaniolilor purta numele de Pedro Hernandez

* EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Queiroz¹. El a luat directia nord-vest si dupa ce a mai pierdut o pe drum, a ajuns în Filipine în februarie 1596. Dupa doi ani si jumaT urmînd drumul lui Urdane+a - el a sosit cu cele doua vase ram Mexic (noiembrie 1598). Isabella de Barreto si-a atribuit gloria des^Se ririlor si meritul de a fi salvat aceste doua vase: si astazi unii i° spanioli o intituleaza "prima femeie din lume care a comandat o

EXPEDIŢIA LUI QUEIROZ sI NOILE DESCOPERIRI DIN FOLINEZIA DE SUD

In 1605 s-a organizat în Peru o noua expeditie. Trei corabii com date de Queiroz au plecat în decembrie din Callao. Queiroz a condus c rabiile pe un drum mult mai sudic decît acela pe care 1-a urmat sub c^ manda lui Mendaha. La paralela de 20° latitudine sudica, el a descoperit cîteva din asa-numitele "insule Joase" (Tuamotu), care erau nelocuite Dupa ce a înaintat mai departe spre vest, Queiroz a descoperit o insula minunata, care parea dens populata si foarte fertila. El i-a dat numele de Sagittaria (probabil din arhipelagul Societatii). Pe tarmurile insulei se vedeau oameni zvelti, frumosi, cu desavîrsire goi, cu pielea de culoare aurie-închisa.

Spaniolii îsi terminasera aproape toate rezervele de lemne si apa, Ei voiau sa acosteze la tarm, dar nu îndrazneau de teama sa nu sfarîme corabiile de recifele submarine. In cursul noptii vîntul si curentii puter­nici au împins corabiile mult spre vest de ospitaliera insula. Queiroz a cotit în directia nord-vest, pentru a ajunge la paralela de 10° latitudine sudica, si sa caute apoi spre apus insulele Solomon. In cursul acestei calatorii, marinarii au suferit de sete si de lipsa hranei calde (neavînd lemne). In sfîrsit, a aparut un pamînt, probabil una dintre insulele Sa-moa. Dar spaniolii n-au izbutit sa debarce nici aici, caci bastinasii se aratau ostili fata de straini.

Corabiile si-au reluat drumul spre apus, fara apa si combustibil, mî-nate de alizeele de sud-est. Probabil ca insulele Solomon li se pareau marinarilor o fantezie a lui Mendaha. Corabiile au ratacit în acea regiune a oceanului unde trebuia sa fie arhipelagul Santa Cruz pîna cînd ^aparu o insulita locuita (din arhipelagul Duff, în dreptul paralelei de 10° l^atlj tudine sudica). Aici, spaniolii si-au procurat cu ajutorul bastinasilor: apa de baut, lemne, fructe proaspete si nuci de cocos, de care au dus ati a vreme lipsa. Capetenia bastinasilor i-a informat ca în apropiere se ma afla cîteva zeci de insule mici, dar ca mai departe, spre sud, se afla "pamînt mare".

"AUSTRALIA SFÎNTULUI DUH"

Queiroz si-a îndreptat corabiile spre sud si, într-adevar, în ^cur* a zarit acest "pamînt mare" La orizont a aparut o înaltime². Cînd niolii, bucurosi, au înaintat ceva mai mult, au vazut un pamînt al

Queiroz navigase înainte între Mexic si Filipine.

Cel mai înalt punct de pe insula Espiritu Santo (1 680 ni).

NOILE DESCOPERIRI  DIN OCEANIA

narea sa se întinda foarte departe spre sud-est, iar în zare se
râm ^înaît; Anunti. Spaniolii s-au apropiat mai întîi de tarmul unei insule,
vedeau alti ^_raz(j_at de ripe, în care curgeau torehti de munte înspumati.
Acesta ^era_ve(j_ea un sat ai carui locuitori aveau pielea de culoare închisa
p_e mal se ^^ ^ ka_rci, aducînd strainilor porci si legume. Insula nu
si care a ^ ^ _uncj_e corabiile sa poata acosta în siguranta si Queiroz
_avea îr-^sa _{e );}pamîntul mare". Corabiile spaniole au aruncat ancora

_s-a ^în g^f _cu apa adînca si linistita. Queiroz a crezut ca a descoperit, intr-un g _adevarat_ui continent sudic, adevarata "Australie". si el a de-în ^sV^rsl_c'_est pretins continent "Australia Sfîntului Duh". ^nUml Marele" navigator si însotitorii sai au debarcat pe tarm. Pe noul t'nent a fost pusa în mod solemn temelia primului oras crestin - Noul r°ⁿ \lini. De aici credinta crestina trebuia raspîndita printre locuitorii gri ai continentului sudic. Toate corabiile spaniole au stat timp de cinci "■otamini în golful de lînga Noul Ierusalim. In cea de a sasea saptamîna mai ramas acolo numai doua corabii. Potrivit versiunii lui Queiroz, în timp ce încerca sa exploreze tarmul "noului continent", un vînt pu­ternic 1-a împins în largul oceanului; el nu s-a mai putut întoarce în Noul Ierusalim si a fost nevoit sa se îndrepte spre portul Acapulco din Mexic. Potrivit unei alte versiuni, Queiroz si-a parasit în taina tovarasii, aban-donînd, ca un tradator, în voia soartei, corabiile escadrei care i-a fost încredintata. Portughezul a pornit cu viteza, cu toate pînzele întinse, spre Mexic. El socotea ca trebuie sa anunte imediat întregii lumi crestine marea sa descoperire, sa obtina din partea guvernului spaniol dreptul de a guverna continentul sudic, pentru a pune mina pe pamînturi întinse si, dupa cum spera, el pe subsolul foarte bogat al tarii.

Queiroz întocmise mai multe rapoarte laudaroase despre "Australia" sa. In aceste rapoarte, minciunile intentionate se împleteau cu o descriere destul de exacta, desi prea entuziasta, a naturii pamîntului pe care-1 des­coperise. Or, acest pamînt nu era decît un arhipelag nu prea mare, ca­ruia mai tîrziu i s-a dat numele de Noile Hebride (12 000 km²). Queiroz a comunicat oficial autoritatilor ca noul pamînt descoperit " . .. repre­zinta cel putin o cincime din întregul uscat de pe glob..." Intr-un alt ^r?^p°rt ^el spunea: " . .. Exista doua continente despartite de Europa, Asia ^s ^ .,^lca- Primul dintre ele a fost descoperit de Cristobal Colon (Columb); doilea si ultimul de pe Pamînt este acela pe care l-am vazut eu si pe _Da^-^{Cer încu}yiintarea majestatii voastre sa-1 cercetez si sa-1 colonizez", toril^ln a ^Ce^^a^ timp el a facut o pretioasa descriere etnografica a locui-

°rde pe noul pamînt descoperit (melanezienii).

tru v ^x*^c> Queiroz a plecat în Spania ca sa faca demersurile pen-
5i cif^C . ^{area une}* ^mar* expeditii în vederea continuarii descoperirilor
ⁿ-ut _ci?^rir^^or P^e continentul sudic. Au trecut cîtiva ani'pîna cînd a obti-
fo ^^ar^^ea guvernului promisiunea (de altfel falsa) ca i se vor da

^acolo s ^^{ntru or}ganizarea unei mici flotile. A ajuns în Panama, dar îf .^lmbolnavit si a murit, ^ii

EPOCA MARILOR DESCOPERIM GEOGRAFICE

l-leTorres*t,E'spiritu Sanlo Ifidb

'.^(Australia Sl.inlului Duh)

"^_I4MI Drumul lui

Queiroz ^l Torres

^.___ Drumul lui Quelroz Drumul lui Torres

Calatoriile lui Queiroz si Torres.

,si-a închipuit ca este un al doilea Columb si a vrut sa fie un al doilea Sortez. Urmarind glorie si îmbogatire personala, el a parasit ca un tra-lator corabiile sale într-un golf al insulei Espiritu Santo" (Reclus).

DESCOPERIREA STRÎMTORII TORRES sI A ADEVĂRATEI AUSTRALII

Luis Vaz Torres, capitan al uneia dintre cele doua corabii parasite, explorat "marele pamînt" descoperit, 1-a ocolit dinspre sud si s-a con-ins ca Queiroz a descoperit, nu continentul sudic, ci un grup de insule, e altfel nu prea mari. Torres a cotit apoi spre nord-vest si a ajuns, dupa alculele sale, în dreptul extremitatii Noii Guinee, la paralela de 11° 5' ititudine sudica. In realitate însa extremitatea de sud-est a Noii Guinee u ajunge atît de departe spre sud. Daca nu este vorba de o greseala rosolana (putin probabila) în stabilirea latitudinii sau de o înregistrare resita, Torres a luat drept extremitate a Noii Guinee una dintre insulele rhipelagului Louisiade si un lant de recife de corali, care se întinde la sst de acesta. Dar mai departe, spre apus, se afla fara îndoiala Noua uinee.

In raportul sau, Torres relateaza ca a navigat de-a lungul tarmului
idic al Noii Guinee pe o distanta de 300 de leghe (circa 1 700 km) si ^a
»st nevoit "din pricina numeroaselor bancuri de nisip si a curentilor
Jternici sa se îndeparteze de tarm si sa coteasca spre sud-vest. Acolo
au niste insule mari, iar catre sud se mai zareau altele". Ceea ce a va­
it Torres spre sud la o asemenea distanta de Louisiade sau de extreffli-
tea de sud-est a Noii Guinee era fara îndoiala tarmul de nord al ^"f
iliei, cu insulele învecinate (cel mai probabil peninsula Arnhem L^an '
jpa ce a mai strabatut 180 de leghe (circa 1 000 km), Torres a cotit sp^
.rd si a atins din nou, la paralela de 4° latitudine sudica, coasta
iazazi a Noii Guinee, care se întinde de la est spre vest. j

Ultimul drum Torres 1-a facut spre vest, deviind putin catre n ^ ■i aici, în aceasta tara, [în regiunea de .nord-vest a Noii GuineeJ

convin

zut pentru prima oara fier si clopote chinezesti, ceea ce ne^a ne aflam în apropierea insulelor Moluce".

LUPTA ANGLO-SPANIOLA PE OCEANE

Moluce, Torres s-a îndreptat spre insula Luzon (Filipine), iar
^I'^rin 1 anului 1607 si-a prezentat raportul la Manila. Torres a de-
la mijl°^cU ^_{n c}alatoria sa ca Noua Guinee, al carei tarm nordic era de
jflonstrat P       portughezilor si spaniolilor, nu reprezinta o parte a con-
mult cunos ^ ^^ _o insula uriasa, despartita printr-o strîmtoare de

tinentului ^_u~_{ie mar}i^-', în realitate de adevarata Australie. Torres n-a un gr^P , 'european care a vazut continentul sudic, dar fara îndoiala fost P^rlIT_st primul care a trecut prin strîmtoarea presarata de recife de ^{câ e}|-^S are desparte Australia de Noua Guinee si aceasta strîmtoare a coran c dreptate denumita, la mijlocul secolului al XVIII-lea, strîm-fost p^{e D}

^t0areSosind la Manila, Torres (dupa cum am aratat mai sus) a anuntat ,. f autoritatilor locale descoperirea facuta. Dar guvernul spaniol a *T^e _{t aceas}ta descoperire, ca si multe altele, în cea mai mare taina. Dupa 1=0 de ani, în timpul razboiului de sapte ani (1756-1763), cînd englezii u debarcat în Luzon, au ocupat temporar Manila si au pus mîna pe arhivele oficiale, lumea ar fi putut sa afle de descoperirile spaniolilor în oceanul Pacific. Dar în acea perioada, englezii nu s-au graoit sa împar­taseasca lumii secretele spaniole.

Nu este întîmplator ca dupa cinci ani de la terminarea razboiului de sapte ani (în 1768) navigatorul englez James Cook a început, din însarci­narea speciala a guvernului, sa exploreze Oceania. El a descoperit pentru a doua oara insulele tropicale din Oceania si strîmtoarea Torres, cunos­cute de spanioli, dar a descoperit si o serie de insule noi, precum si coasta rasariteana a Australiei. învatatul si navigatorul englez Alexander Dal-rymple, un rival al lui Cook, a publicat în acea perioada documentele secrete spaniole. Atunci, Cook a fost nevoit sa recunoasca, desi cu un aer de îndoiala, ca spaniolii cunosteau înca de la începutul secolului al XVII-lea strîmtoarea dintre Noua Guinee si Australia.

Torres a fost ultimul navigator spaniol care a facut descoperiri geo­grafice importante.