Obiectivele politice si miiïtare-domenii de acjiune ale spionajului contemporan

Obiectivele politice si mii tare-domenii de acjiune ale spionajului contemporan

Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial a con­semnat existenta tot mai frecventa a actiunilor spionaju­lui tehnico-economic ce urmareau obiective specific poli­tice si militare. Incercînd sa explice fenomenul extinderii considerabile a luptei economice pe aceste tarimuri, cu­noscutul publicist francez Jean-Jacques Servan Schreiber scria în cartea "Le défi américain" (Sfidarea americana) "In prezent, cînd razboiul între natiunile dezvoltate este tot mai putin probabil, conflictul se desfasoara pe plan economic". Daca tinem cont de faptul ca organele de informatii ale marilor puteri imperialiste sînt angajate total în batalia pentru controlarea resurselor energetice si de materii prime, pentru patrunderea pe noi piete de desfacere si asigurarea dominarii cit mai complete a ace­lora pe care au reusit sa si le adjudece, vom conchide ca Jean-Jacques Servan Schreiber are dreptate.

Instaurarea, în anii de dupa razboi, a unor regimuri noi, socialiste, careia i-a urmat procesul ireversibil al li­chidarii sistemului colonial, a intensificat spionajul teh­nico-economic si, mai ales, formele sale cele mai agresive ca sabotajul, diversiunea si teroarea. Ideea de a strangula revolutia prin foame, de a provoca haosul economic cu ajutorul sabotajului, de a raspîndi spaima prin comiterea unor acte teroriste si apoi de a reîntrona vechile rînduieli printr-un puci contrarevolutionar nu este noua. Ea a fost "brevetata" cu mult timp în urma si încercata, fara succes dealtfel, împotriva U.R.S.S. în anii Dar perioada ce a urmat celui de-al doilea razboi mon­dial a fost martora folosirii acestei metode pe o arie extrem de întinsa. Cele cîteva exemple de mai jos vor demonstra gradul de întrepatrundere al preocuparilor ser­viciilor de informatii si marilor companii capitaliste care.

în speranta de a dev 16416y2420q eni beneficiare directe ale actiunilor de spionaj, se întreceau sa furnizeze mijloacele materiale si acoperirile necesare organizarii si realizarii operatiilor subversive menite sa restaureze rînduielile vechi în tarile unde popoarele au devenit stapîne pe soarta lor.

La începutul anului s-a judecat la Ploiesti pro­cesul unor salariati ai fostelor filiale din România ale companiilor petroliere straine. Dezbaterile procesului au revelat intentia acuzatilor si, mai ales, a sefilor lor de a contribui cu toate mijloacele la doborîrea ordinei so-cial-economice în curs de consolidare în tara noastra. In acest scop, trusturile petroliere straine au trimis înca în septembrie la Bucuresti, sub acoperirea misiunilor militare ale tarilor lor, care le-au oferit imunitatea di­plomatica necesara, chiar pe fostii directori si functionari superiori ai societatilor care Ie apartinusera în România. Acestia aveau sarcina ca, mobilizînd complicitati autoh­tone, si în primul rînd pe fostii lor subalterni din cadru! societatilor amintite^ sa organizeze actiuni de spionaj si sabotaj în zona petrolifera si sa sprijine efectiv fortele politice care se opuneau noului curs democrat al tarii. Printre cei sositi cu primul transport figura R. P. Bol ton. fostul director al societatii "Româno-Americana", precum si Foster, Masterson si Galpin, fosti functionari superiori la "Astra Româna'', "Steaua Româna" si "Unirea". Aces­tia,-, secondati de complicii lor locali, au înfiintat, în mai un comitet de coordonare "Management Com­mittee" - însarcinat cu dirijarea generala a activitatii subversive din sectorul petrolier.

Primul obiectiv al acestei activitati era informarea amanuntita a centralelor serviciilor de spionaj occidentale si a conducerilor trusturilor petroliere despre evolutia si­tuatiei politice si economice din România si, în special, despre situatia industriei petroliere. In acest scop, spionii ramasi la posturile de conducere ale societatilor întocmeau saptamînal rapoarte amanuntite însotite de situatii sta­tistice privind productia, evaluarile prospectiunilor geo­logice si distributia produselor obtinute. Aceste rapoarte erau transmise în strainatate prin reprezentantele din Bucuresti ale unor state occidentale.

Una dintre actiunile importante de spionaj a fost rea­lizata în anul în preajma nationalizarii, cînd întreaga arhiva secreta a societatii "Româno-Americana" a fost predata legatiei S.U.A. Unul din agentii recrutati de spionul englez Boaden, fost functionar al societatii "Unirea", era generalul Minai Romanescu, care fusese demascat si arestat cu putin timp înaintea procesului la care ne referim.

Paralel cu activitatea de spionaj, agentura primise si sarcina de a organiza actiuni de sabotaj al caror scop era crearea anarhiei în industria petroliera si a unor ne­multumiri cît mai violent exprimate din partea populatiei neaprovizionate cu petrol. Se sconta ca reducerea con­tinua a productiei petroliere va slabi substantial puterea economica a tarii, dezorganizînd celelalte sectoare impor­tante ale industriei. Toate acestea trebuiau sa concure la slabirea si compromiterea regimului si, în ultima in­stanta, la doborîrea sa.

Ca urmare a actiunilor întreprinse de spioni dupa instalarea guvernului dr. Petru Groza, productia de petrol a tarii a scazut la mai mult de jumatate. Astfel, pentru anul a fost micsorat programul de exploatare si de prospectiuni, iar în activitatea de forare a unor puturi noi reprezenta sub jumatate din volumul anual realizat în timpul razboiului. Atunci cînd Ministerul In­dustriei Petrolului' insista ca societatile sa întreprinda lucrari noi de foraj, ele se efectuau la o adîncime mai mica decît aceea la care se gasea stratul de petrol. Trus­turile urmareau pastrarea sub parnînt a rezervelor pentru "timpuri mai bune", cînd exploatarea acestor rezerve ar fi devenit rentabila pentru ele. Activitatea de sabotaj era completata de refuzul de a reface rafinariile, grav ava­riate de razboi, precum si de neimportarea unor mate­riale de prospectiuni si foraj, strict necesare dezvoltarii productiei.

Activitatea de spionaj si sabotaj economic organizata de catre trusturile petroliere în România nu a fost sin­gura în genul ei. Concomitent, sub conducerea acelorasi servicii de spionaj, elemente de vîrf ale marii burghezii, ca Alexandru Pop si Nicolae Bujoiu, organizau actiuni

similare în sectoarele industriei metalurgice si carbonifere ale tarii. Instructiunile referitoare la aceasta activitate proveneau de la Max Anschnitt, unul din reprezentantii _Oei mai autorizati ai capitalului strain în România, care _se refugiase peste granita.

In timp ce sarcina de principal executant al activitatilor cie spionaj fusese asumata în România de trusturile petro­liere, în Ungaria aceasta sarcina a revenit Companiei In­ternationale de Telecomunicatii (I.T.T.). Drept urmare, în luna februarie s-a judecat la Budapesta un proces de spionaj si sabotaj care a implicat pe americanul Robert Vogeler, englezul Edgar Sanders si maghiarul Imre Geiger, toti salariati ai Companiei amintite mai sus. Din dezbateri au reiesit multe amanunte privind legaturile I.T.T. cu serviciile de informatii occidentale, precum si dovezi neîn­doielnice privind activitatea de spionaj si diversiune dusa de aceasta firma.

Filiala maghiara a I.T.T., denumita "Standard Electric Company", fusese creata în anul si functionase în timpul razboiului ca unitate subordonata centrului de la Berlin care, sub conducerea binecunoscutului dr. Westrick, administra toate bunurile I.T.T. din tarile aflate sub do­minatie sau ocupatie germana.

Cu toate ca planul de reechipare a întreprinderii si de reluare a productiei sub controlul exclusiv al america­nilor prezentat în anul de catre vicepresedintele trustului, Ogilvie, fusese respins de guvernul maghiar, presedintele I.T.T., colonelul Sosthenes Behn, a decis ca filiala de la Budapesta trebuie mentinuta, ea avînd o im­portanta mai mare decît potentialul ei economic. Aceasta filiala putea deveni un punct de sprijin indispensabil serviciilor de spionaj occidentale, mai ales avînd în ve­dere posibilitatile de acoperire ce le oferea pe teritoriul unuia dintre statele socialiste. De aceea, Behn s-a preo­cupat personal de integrarea firmei "Standard Electric-Company" în sistemul general de activitate al acestor servicii de informatii. El a numit în postul de director pentru Europa de est, cu sediul la Viena, pe inginerul electronist Robert Vogeler, care purtase pîna în ajunul acestei numiri uniforma de maior al Corpului de infan-

tcrie marina al S.U.A. Odata instalat, noul director n-;; întîrziat sa se puna în legatura cu O.D.I, (organizatie de spionaj militara americana însarcinata cu culegerea de informatii din Europa de est), în al carei sediu din Vien-avea la dispozitie un birou separat. Pîna la arestare, Vogeler s-a preocupat intens de activitatea informativa vizitînd în acest scop, în repetate rînduri, Ungaria.

Cel de-al doilea membru al retelei era cetateanul bri­tanic Edgar Sanders, recrutat de Behn în anul San­ders lucrase în timpul razboiului pentru "Intelligence Service" în Orientul Mijlociu, iar clupa razboi fusese o vreme detasat cu gradul de capitan la Misiunea militara britanica de la Budapesta. Dupa' semnarea Tratatului de pace cu Ungaria, el a fost trimis în capitala maghiara suii acoperirea de salariat al I.T.T., continuînd sa tina lega­tura cu serviciul secret al tarii sale prin maiorul Hanle\ ele la legatia engleza.

Al treilea acuzat principal, Imre Geiger, inginer sc[ al firmei Standard Electric Company", intrase în servi­ciul trustului înainte de razboi. Fusese atras la activitatea de spionaj de catre Ogilvie în anul pe cînd se afla la New York pentru instructaj tehnic. Dupa reîntoarcerea sa în Ungaria, Geiger a fost promovat în functie si a în­ceput sa îndeplineasca cu rîvna sarcinile pe care le pri­mise. El era linistit în ce priveste viitorul, deoarece i se promisese ca în caz de pericol va fi ajutat sa fuga în Occi­dent, unde va primi un post bun la una din filialele I.T.'J¹, în aceeasi boxa a acuzatilor se mai aflau cîtiva dintre complicii celor trei, printre care Zoltan Rado, fost func­tionar al Ministerului de Externe maghiar, si fosta baro­neasa Edina Dory, care lucrase pîna la arestare la barul hotelului "Astoria". O parte dintre membrii grupului fu­sesera retinuti în ziua de noiembrie la granita cu Austria, pe cînd încercau sa plece din tara.

Unul dintre amanuntele rezultate în cursul dezbate­rilor a fost acela ca, în anul colonelul Behn a con­vocat o consfatuire a sefilor retelei la hotelul "Geliert" din Budapesta. "Un al treilea razboi mondial este imi­nent le-a spus Behn iar Ungaria va fi în tabara dusmana. Ar fi deci împotriva intereselor S.U.A. ca o în-

Deprindere americana sa concure la dezvoltarea sistemu­lui maghiar de telecomunicatii. De aceea, productia tre­buie încetinita folosind toate caile cu putinta". Presedin­tele I.T.T. a mentionat cu acelasi prilej ca "politica ur­mata de I.T.T. nu deriva în mod oficial din directivele Statului major al armatei S.U.A., dar se bucura de apro­barea acestuia".

Ca urmare a instructiunilor date de Behn la aceasta consfatuire, comenzile executate pentru diverse tari so­cialiste ajungeau, "din greseala", în Turcia, iar evidentele contabile erau falsificate pentru a diminua veniturile im­pozabile ale firmei; instalatiile erau mutate dintr-o cla­dire într-alta în loc sa fie montate si utilizate pentru pro­ductie. Lucrarile erau executate numai dupa planurile aprobate la Londra, iar acestea soseau la Budapesta cu mari întîrzieri. Productia a scazut foarte repede la 40°/o din capacitatea normala a întreprinderii. Concomitent, acuzatii transmiteau legatiei S.U.A. din Budapesta iar uneori, cînd aveau prilejul, direct conducerii I.T.T. in­formatiile secrete pe care reuseau sa le culeaga despre situatia economica, politica si militara din R.P. Ungara.

Tentativa subversiva din Budapesta anilor prezinta asemanari cu episodul chilian survenit cu peste de ani mai tîrziu. în cele ce urmeaza vom prezenta acest episod, încâlcind ordinea cronologica a faptelor. Va reiesi astfel mai clar ca activitatile subversive ale I.T.T. ca dealtfel si ale altor trusturi capitaliste internatio­nale nu s-au limitat numai la tarile socialiste.

In zilele de si martie binecunoscutul zia­rist Jack Anderson a publicat în "Washington Post" un articol în care anunta opinia publica americana despre faptul ca poseda unele documente secrete ale I.T.T., iar aceste documente arata ca trustul complotase în anul pentru a împiedica alegerea candidatului de stinga, Sal­vador Allende, în functia de presedinte al Republicii Chile; ulterior I.T.T., împreuna cu organele C.I.A., actio­nase pentru a crea haos economic în Chile si pentru a încuraja o lovitura de stat militara; Harold Geneen, noul Presedinte al I.T.T., succesor al lui Behn, se oferise sa subventioneze cu "o suma formata din sapte cifre" actiu-

nile în vederea rasturnarii regimului Allende. Toate aceste revelatii 's-au dovedit ulterior adevarate. Cele de pagini ale documentelor, pe care Anderson le-a adus la cunostinta opiniei publice, se refereau la discutiile pur tate între reprezentantii LT.T. si cei ai C.I.A. cu privire la actiunile ce urmau sa fie întreprinse în vederea dobo-rîrii regimului Allende. Aceste documente redactate, parte de catre reprezentantii LT.T. din Chile, parte în birourile trustului de la New York si Washington, erau importante nu numai prin dezvaluirile referitoare la complotul pla­nuit, dar si prin afirmatiile deosebit de jignitoare ce Io cuprindeau atît la adresa politicienilor chilieni, cît si Li adresa Departamentului de Stat al S.U.A. Acest limbaj brutal implica direct persoana lui John McCone, ex-direc­tor al C.I.A., devenit functionar superior al LT.T. Pe scurt, documentele reprezentau o dovada clara a imixtiunii LT.T. în afacerile interne ale unui stat independent si suveran Republica Chile.

Depozitia facuta în toamna anului de catre William' Colby, seful C.I.A. în fata comisiei Camerei Re­prezentantilor din S.U.A., precum si precizarile facute ul­terior de oficialitati americane de cea mai înalta raspun­dere au confirmat întru totul \^rerididtatea materialelor puse cu doi ani în urma la dispozitia opiniei publice de catre Jack Anderson.

în plus a mai reiesit faptul ca C.I.A. a actionat în Chile cu stirea si acordul deplin al "Comitetului 40"', în­sarcinat cu coordonarea si supravegherea activitatii do ansamblu a serviciului de spionaj american.

In ce priveste atitudinea ostila a LT.T. fata de guver­nul Allende, ea se explica prin aceea ca exceptînd Puerto Rico si Insulele Virgine Chile era singura tara din America Latina în care trustul continua sa detina controlul serviciilor de telecomunicatii, întreprinderea LT.T. din Chile prezenta, deci, o deosebita importanta atît din punct de vedere economic cît si din punct de vedere politic. Aici lucrau de salariati, iar cifra de afaceri era evaluata la milioane de dolari. Concesiunea fusese cumparata în anul pe timp de de ani, de la o firma engleza, iar contractul prevedea ca dividendele vor

fi platite în aur. LT.T. sprijinise în anul alegerea ca presedinte al Republicii Chile a lui Eduardo Frei, oferind, j_mpreuna cu alte grupuri interesate, o mare suma de bani lui John McCone, pe atunci director al C.I.A., pentru a sustine campania electorala a acestui candidat. Desi ofi­cial McCone a respins oferta pe motivul ca C.I.A. nu poate primi fonduri particulare, în Chile au ajuns în scurt timp, P^e cai necunoscute, sume mari de bani, iar dupa alegeri LT.T. a ramas în relatii excelente cu noul prese­dinte. Dar Eduardo Frei a început sa aiba foarte repede dificultati tot mai mari. pe plan intern reformele sale limitate nu puteau satisface cercurile radicale si cu atît mai putin masele. Acestea au fost, dealtfel, unele din cauzele pentru care noile alegeri prezidentiale din anul 1-au adus în functia suprema pe Salvador Allende.

Dezvaluirile lui Anderson, aparute chiar în cursul tra­tativelor dintre LT.T. si guvernul chilian pentru prelua­rea societatii de telecomunicatii de catre acesta din urma, au provocat furtuna nu numai la Santiago de Chile dar si în Congresul S.U.A. In ce priveste Congresul chilian, acesta a hotarît sa cerceteze mai îndeaproape activitatile LT.T. si C.I.A. pe teritoriul tarii. O luna mai tîrziu, la un miting unde participau de persoane, Allende a anuntat ca va cere organelor legislative sa nationalizeze bunurile LT.T., care practica ceea ce presedintele a nu­mit "penetrarea imperialista". In decembrie Salva­dor Allende a tinut în fata Adunarii Generale a O.N.U. un discurs demascator, criticînd maniera în care LT.T. si-a întins tentaculele peste Chile, încercînd sa controleze viata politica a tarii. "Eu acuz LT.T. a spus Allende de încercarea de a dezlantui un razboi civil".

Evenimentele care au urmat i-au dat, în mod tragic, dreptate. Puciul realizat ulterior de catre fortele de ^Creapta, al caror element de soc au fost ofiterii armatei chiliene trecuti prin scoala de antiguerila a C.I.A., a fost, aidoma multor altora organizate în America Latina, întru totul conform cu traditia marelui capital american care a considerat întotdeauna statele sud-americane drept dome­niul sau rezervat.

devenit o amintire si ca, în locul acestei dominatii, pe

Revenind la ordinea cronologica a faptelor vom con-meleagurile respective si-au întarit stapînirea trusturile semna ca timpul care s-a scurs de la încercarile neizbu._americane. In lupta pentru petrol, marii capitalisti nu tite de a rasturna prin subversiune orînduirea economico.si-au facut nici concesii, nici cadouri reciproce. Ori de

tari coloniale si dependente, ale caror'bogatii naturale aiExemplul lui Enrico Mattei, presedintele societatii de stat
Tacut nu o data obiectul unor lupte aprige între grupurilt italiene pentru hidrocarburi - E.N.I. - al carui avion
monopoliste. Cum spatiul nu ne permite sa le descriena explodat în aer, cu pasager cu tot, în toamna anului
pe toate, ne vom limita la a le trece în revista pe cele ma este deosebit de elocvent. Mattei încercase sa asigure
semnificative. societatii conduse de el o parte însemnata a exploatarii

Anii au fost martorii înlocuirii dominatiei trust u-resurselor de petrol nord-africane. Dupa asasinarea sa,
rilor petroliere engleze, olandeze si franceze din Oriental carei autori au ramas nedescoperiti pîna astazi, socie-
Apropiat cu dominatia generala a companiilor americane tatea E.N.I, si-a pierdut considerabil din dinamism.
Conducatorii politicii externe a Statelor Unite din pe- Dupa peste de ani se poate afirma însa, fara riscul
rioada respectiva s-au lasat repede convinsi de marele de a gresi, ca dincolo de aceste rafuieli între trusturile
business, care considera ca sistemul capitalist nu ma petroliere si de afirmarea suprematiei americane asupra
putea conta, în actiunea de a-si pastra controlul asupn celorlalti parteneri, toate aceste comploturi si actiuni sub-
uriaselor rezerve de petrol arabe, pe traditionalele puter versive 'n-au adus inspiratorilor si realizatorilor lor rezul-
colonialiste europene ai caror conducatori nu mai aveai tatele scontate. Evenimentele petrecute în ultimii ani în
posibilitatea de a dicta în zona respectiva; rezervele lor Orientul Arab, în tarile Africii de Nord si în alte regiuni
financiare erau în pragul epuizarii iar folosirea mijloace- _ale lumii au marcat falimentul politicii petroliere a ma­
ior militare pierduse mult din eficacitatea de odinioara rilor grupuri occidentale. Ţarile producatoare de petrol
Cum petrolul din Orientul Mijlociu era considerat vita! si-au coordonat politica, reusind sa impuna preturi si
pentru aprovizionarea S.U.A. si a aliatilor sai din N.A.T.O, conditii care le avantajeaza atît pe plan economic cit si
mijloacele considerabile ale serviciilor de informatii am e- politic, iar atunci cînd unele puteri occidentale au încercat
ricane, si uneori chiar fortele armate ale acestei tari au sa ignore acest lucru, ele au fost' puse în situatia sa-si
fost angajate în zona, oriunde a aparut pericolul ca po- dea seama cît de dependente sînt de aceasta importanta
poarele sa ia în stapînire imensa bogatie a aurului negn resursa de energie,
care le apartine de drept. încurajate de acest început, tarile lumii a treia au ini-

C.I.A. a fost organizatoarea loviturii de stat ce a avu' tiat noi actiuni menite sa duca la o justa reevaluare a
loc în în Iran si care a avut drept rezultat rasturna- preturilor materiilor prime astfel încît aceste preturi sa
rea de la putere a guvernului care a initiat masurile de devina echitabile pentru producatori si sa serveasca¹ direct
nationalizare a industriei petroliere. Acelasi serviciu de dezvoltarii lor economice. Sesiunea speciala a Adunarii
informatii si-a facut simtita prezenta si în alte tari în care Generale a O.N.U., convocata din initiativa presedintelui
dominatia grupurilor petroliere s-a gasit amenintata de Algeriei, Houari Boumedienne, si tinuta în prima'jumatate
miscari sau reforme sociale. Rezultatul acestor actiuni a anului a constituit doar preludiul acestor actiuni,
a fost acela ca in interval de numai cîtiva ani, dominati* _R j _T t <.-

T,rri_Q~« r» n-,,1 -d     . f> . a    t.-".       ⁿe\emnd la America Latina, constatam ca si m

engleza din zona Croitului Persic si a Peninsulei Arabic' acesta , .. -,

^edsta parte a lumii perioada postbelica este marcata

de ridicarea generala la lupta pentru independenta a pj poarelor. Masurile luate de marele capital american de _; înabusi aceasta lupta au fost însa, pe acest continent deosebit de brutale. Una dintre cele mai cinice actiua desfasurate de serviciul de informatii al S.U.A. penti'i apararea intereselor tentacularului trust "United Fri;i Company'' a constituit-o organizarea loviturii de stat di; anul în Guatemala. Aceasta republica din Ameri-Centrala, unde jumatate din pamînturile cultivabile st aflau în mîinile cîtorva sute de familii, în timp ce patr milioane de locuitori erau redusi la conditia de a ser h; era si a ramas dominata de trei mari întreprinderi agii cole apartinînd trustului "United Fruit".

In anul prin votul celor saraci a fost adus putere candidatul de stînga la postul de presedinte a tarii, Jacobo Arbenz. Proiectele de reforme economice s sociale ale noului presedinte si, mai ales, intentia de expropria pe marii latifundiari, al caror exponent er, trustul "United Fruit", au produs panica în rîndul celoi vizati de aceasta masura. Membrii congresului erai aproape toti proprietari de pamînturi.

C.I.A. s-a grabit sa trimita în Honduras si Salvador, unde se adapostisera elementele contrarevolutionare fu­gite din Guatemala, de tone de arme si munitii. Inter-ventionistii, sub comanda colonelului Castillo Armas, cart avea sa-si aroge dupa lovitura titlul de presedinte a' tarii, au trecut granitele în timp ce trei bombardiere df fabricatie americana tip B fara insemne distinctive bombardau capitala. Arbenz a trebuit sa paraseasca posiu în care fusese instalat în mod legal si democratic de con cetatenii sai si sa se refugieze în strainatate.

Ca si lovitura de stat din Chile, evenimentele di:' Guatemala n-au reprezentat decît un episod al actiuniloi violente întreprinse de C.I.A., la cererea marilor mono­poluri americane, în scopul stavilirii miscarii de inde­pendenta a popoarelor din America Latina. Numai î f intervalul dintre ianuarie si octombrie ut ziarist latino-american a înregistrat opt lovituri de sta' antidemocratice în tarile din aceasta parte a lumii (Sal­vador ianuarie Ecuador noiembrie

Argentina martie 1962, Peru - 18 iulie 1962, Gua­temala martie din nou Ecuador iunie Republica Dominicana septembrie si Honduras octombrie

Tabloul actiunilor savîrsite în interesul marilor trus­turi împotriva luptei pentru independenta economica si politica a popoarelor ar îi incomplet daca n-am evoca, macar în cîteva rînduri, evenimentele sîngeroase petre­cute în Republica Zair în anii în care si-a pierdut viata nu numai eroul poporului zairez, Patrice Lumumba, dar si secretarul general al O.N.U. de pe atunci, Dag Hammarskjöld. Este desigur prea devreme pentru a trage concluzii definitive asupra cauzelor care au dus la aceste evenimente precum si asupra adevarului întreg în legatura cu cele petrecute. Este însa cert ca actiunile secesioniste urzite de Moise Chombe, care ur­mareau sa desparta de Zair bogata provincie Katanga, precum si cele similare ale rebelului Kalonji, care se grabise sa proclame asa-zisul "stat minier Kasai", au fost inspirate si sustinute direct de catre grupurile interesate sa-si pastreze controlul asupra bogatelor zacaminte de cupru si de diamante ale tarii si, în primul rînd, de catre faimosul trust international "Union Minière"'. Ca si în alte parti, atunci cînd vechile forte colonialiste n-au mai fost în stare sa stapîneasca situatia s-au ivit în locul lor grupurile financiare americane si scutierul lor credincios C.I.A. Avioanele care i-au transportat pe mercenarii albi în Katanga, si apoi pretutindeni unde se simtea ne­voia interventiei lor, erau binecunoscutele B

Daca în tentativele de secesiune din Zair se vadeau reflexele roscate ale cuprului si stralucirea diamantelor, secesiunea pusa la cale cu cîtiva ani mai tîrziu în Nigeria raspîndea un miros patrunzator de petrol. Pe teritoriul Biafrei, unde anumite grupuri interesate încercau sa în­cropeasca un nou stat, în regiunea Port Harcourt, se des­coperisera însemnate zacaminte ale aurului negru. Raz­boiul civil dezlantuit aici a durat peste doi ani si a adus Hîa.ri nenorociri si calamitati asupra populatiei, care Poarta întotdeauna întreaga povara de sînge si mizerie a ^unor asemenea aventuri.

_ce aflase de la interlocutorii sai. Apreciat o vreme ca agent de valoare, James a sfîrsit prin a avea frictiuni cu _sef ii sai, ceea ce 1-a determinat sa se prezinte în fata co-fj^isiei conduse de senatorul William Proximire si sa destainuie toate cîte le cunostea' despre "Diviziunea pen-i tru tehnologie straina a fortelor aeriene ale S.U.A.", pe scurt F.D.T., calificata ulterior în presa drept "o obscura agentie militara de spionaj".

Conform celor declarate de James, F.D.T., al carei sediu era conspirat la baza aeriana "Wright Patterson" din Dayton (Ohio), se ocupa cu culegerea de informatii despre dezvoltarea aeronauticii în strainatate si mai ales în tarile socialiste. Pentru a realiza' acest scop, cadrele F.D.T. recruteaza salariati ai unor firme americane ce lucreaza pentru armata si cer conducatorilor acestor firme sa le puna la dispozitie toate datele ce le ajung la cunos­tinta în legatura cu realizarile tehnico-stiintifice straine. Inginerul Peter James, devenit agent al F.D.T., a folosit întrunirile internationale ce au avut loc în toamna anu­lui la Dubrovnik, Marsilia si Bruxelles pentru a ademeni la discutii pe unii participanti veniti din statele socialiste. Marturia depusa de James în fata comisiei Con­gresului a luat proportiile unei farse grotesti atunci cînd omul a dezvaluit felul în care discutiile sale si ale sotiei cu delegati straini erau filmate de spionii de la F.D.T. deghizati într-un mod de-a dreptul ridicol. Actiunile lor erau atît de vizibile si stîngace încît, la un moment dat, la Marsilia, unul din delegatii sovietici 1-a prevenit bine­voitor pe James ca face obiectul urmaririi unor indivizi suspecti. Exasperat de situatiile în care era pus, James a încetat sa mai colaboreze cu F.D.T. si a amenintat ca în cazul ca nu va fi lasat .în pace va scrie o carte despre metodele de activitate ale acestui organ. Unul dintre ofi­terii ce tineau legatura cu el 1-a prevenit ca în cazul în care va încerca sa faca acest lucru ar putea sa-si piarda viata într-o întîmplare aranjata, ca de pilda un accident de automobil.

Un element care ilustreaza complicitatea firmei "Pratt & Whitney" la activitatea F.D.T. este acela ca, atunci James s-a prezentat la serviciu dupa revenirea în

c.

S.U.A. i s-a cerut sa-si dea demisia, iar cînd a' refuzat _q fost concediat pur si simplu. Peter James a precizat r declaratia sa ca în tot acest interval a furnizat informa si C.I.A., care, spre deosebire de F.D.T., i-a apreciat ac .. vitatea.

O actiune de spionaj tehnico-stiintific în sectorul aer i. nautic a constituit-o cea organizata de organele de infc matii israeliene, care si-au însusit în perioada c_: planurile de constructie ale avionului francez de lupi*: Mirage", înainte de a intra în amanunte, reamintim <... guvernul francez a refuzat sa mai livreze Israelului avioane si piese de schimb dupa declansarea, în anul a conflictului din Orientul Apropiat. In consecinta "Mossad", serviciul militar de informatii israelian, a re­crutat pe cetateanul elvetian "Oscar", seful unei diviziuni tehnice a firmei "Sulzer S.A.", din Winterthur, care f .v brica sub licenta avionul "Mirage", în schimbul unsi remuneratii de aproximativ franci elvetieni. "Oscar" a furnizat atasatilor militari israélien! Nechemia Kain si Zvi Allon o cantitate uriasa de documente însn-mînd planuri ale operatiilor procesului de f i-bricatie a avionului propriu-zis; desene ale ma: i-nilor-unelte folosite în procesul de productie m.i-teriale continînd indicatii diverse si desene si epure reproducînd detaliile reactorului "Atar 9-C". (Cifrele de mai sus reprezinta un prilej de reflectie pentru autorii de carti si scenarii de filme de spionaj, care rezuma furtul unui proiect de avion la deschiderea miraculoasa a und case de fier si la fotografierea, cu un aparat miniaturiz: t, a unui document de pagini si a cîtorva desen:.)

Sustragerea unei cantitati atît de mari de materiale a fost posibila datorita încalcarii grave a regulilor de secu­ritate de la firma "Sulzer" unde "Oscar" se bucura ac o încredere atît de mare încît era lasat sa distruga sing; dupa microfisare, documente atît de secrete ca cele re. ritoare la constructia avionului militar supersonic. Desr périt, "Oscar" a fost condamnat, în aprilie la pa! i ani si jumatate detentiune. Curtea a fost atît de "imps -sionata" de argumentele apararii si mai ales de campai psihologica dezlantuita de organele de informatii isra

liene în jurul acestui caz, încît nu i-a confiscat decît ju-jflatate din suma pe care o primise de la recrutorii sai pentru materialele furnizate.

Una dintre sarcinile curente ale spionajului economic _contemporan, practicat de organizatiile guvernamentale, este aceea de a sustrage altor state informatii cît mai complete cu privire la planurile lor de dezvoltare, co-inertul exterior, tratativele si acordurile economice cu caracter confidential. Departe de a fi destinate doar sim­plei satisfaceri a curiozitatii conducatorilor de guverne, aceste date sînt folosite cu maximum de operativitate pentru a obtine o pozitie cît mai buna în relatiile directe _cu statul cercetat sau pentru a contracara cu succes ten­tativele acestuia de a obtine contracte importante în tari terte unde actiunile sale vin în concurenta cu interesele statului propriu.

Cu cîtiva ani în urma, doua tari capitaliste vecine se pregateau pentru tratative bilaterale în vederea încheierii unui nou acord de cooperare. Pentru a crea delegatiei sale o pozitie cît mai avantajoasa în cadrul viitoarelor discutii, serviciul de informatii al uneia din tari a trimis în capitala celeilalte un spion experimentat si foarte prezentabil care a reusit fara prea multe eforturi sa intre în relatii senti­mentale cu secretara sefului Directiei economice a Minis­terului de Externe. Procedînd cu mult tact, spionul a reusit sa inspire acestei femei, ramasa nemaritata pîna la vîrsta de de ani, o mare pasiune. Ajuns repede în pozitia¹ de logodnic, spionul si-a manifestat regretul ca lipsa de bani nu-i va permite sa se casatoreasca prea curînd. Apoi i-a sugerat logodnicei ideea ca vînzarea co­piilor unora din documentele care îi trec prin mîna la serviciu ar înlatura acest neajuns. Secretara s-a lasat repede convinsa, desi se îndoia ca vor gasi un amator care sa plateasca pentru asemenea hîrtii "plictisitoare". La in­terval de cîteva zile "logodnicul" i-a prezentat însa un ciient care nu era altul decît seful sau de retea. Lucrurile au mers bine o anumita perioada dar, pîna la urma, or­ganele de contrainformatii au descoperit afacerea. "Logod­nicul" a fost condamnat la zece ani si seful sau la sapte ^aiu închisoare. Apreciind ca femeia fusese victima unei

escrocherii sentimentale, tribunalul a condamnat-o numai la cinci ani cu suspendarea pedepsei. seful directiei, car? nu luase masurile necesare pentru a preîntâmpina sustra­gerile de documente din compartimentul pe care îl con­ducea, a fot înlaturat din postul ce-1 detinea.

Normalizarea relatiilor dintre Est si Vest si extinde­rea constanta a relatiilor comerciale dintre state cu orîn-duiri sociale diferite au readus în atentia marilor firme occidentale piata tarilor socialiste. Firmele straine sînt astazi preocupate sa marcheze o prezenta cît mai dina­mica pe aceasta piata si sa împiedice pe concurentii lor sa ocupe pozitiile cele mai bune. Acolo unde competitivi­tatea nu se dovedeste suficient de eficace, agentii trimisi în tarile socialiste, sub acoperirea de oameni de afaceri, nu ezita sa recurga la operatiuni calificate de spionaj. Ei actioneaza pentru a-si crea complici în organele de comert exterior si patrunderi în rindurile« specialistilor si tehnicienilor cu scopul de a cunoaste astfel planurile de dezvoltare economica si de schimburi comerciale ale tarii studiate, situatia resurselor de materii prime, capacitatile de productie noi, sortimentele, calitatea si destinatia mar­furilor si multe alte informatii de acest gen. Actiunile de corupere întreprinse de spionii deghizati în oameni de afaceri încep în maniera cea mai nevinovata cu putinta, prin oferirea' unor cadouri si prin invitatii la masa în restaurante pe masura ce relatiile evolueaza în sensul dorit de spion, cadourile devin din ce în ce mai substan­tiale. Daca serviciile obtinute din partea celui corupt se justifica, acesta primeste un comision sau este invitat sa faca o calatorie în strainatate pe spezele firmei. Pîna la acest stadiu, plata cheltuielilor facute este realizata din fondurile de publicitate ale întreprinderii. Odata ce te­renul a fost consolidat suficient, omul de afaceri se estom­peaza, lasînd sa apara în adevarata sa înfatisare agentul serviciului de informatii strain care începe sa pretinda cu multa autoritate informatii militare, politice, teh­nice etc.

Presa noastra a publicat în cîteva rînduri, în ultimii ani, exemple ilustrînd acest gen de activitate, deloc co­merciala, a unor reprezentanti ai firmelor straine. Vorrr

reaminti cazul inginerului Mircea Codreanu^l, detinator n} unei functii de raspundere într-o întreprindere de im­portanta republicana, în schimbul unor recompense ma-teriale, printre care o bursa de sase luni pentru specia­lizare în strainatate, Codreanu a abdicat de la înda­toririle sale, alunecînd treptat pe calea coruptiei pîna la a accepta sa furnizeze unui spion strain, deghizat în om de afaceri, informatii secrete cu caracter economic. Atunci cînd ora socotelilor a sunat, spionul strain a reusit sa-si convinga sefii sa plateasca cautiunea nece­sara eliberarii sale. Codreanu însa a platit cu viitorul si cariera sa actul de tradare savîrsit, fiind condamnat la multi ani de închisoare.

Problema ridicata de acest caz este deosebit de impor­tanta, într-o perioada în care tot mai multi cetateni ai tarii noastre vin în contact, prin natura atributiilor lor de serviciu, cu straini care ne viziteaza tara, sau se de­plaseaza în strainatate în virtutea acelorasi atributii. Apare imperios necesar ca fiecare sa-si însuseasca te­meinic si sa aplice, în litera si spiritul lor, legile si nor­mele referitoare la apararea secretului de stat care regle­menteaza si relatiile cu strainii, între care cei mai multi sînt dealtfel oameni cumsecade. Personalul institutiilor ce lucreaza în domeniul relatiilor cu strainatatea trebuie sa fie în stare sa depisteze si sa anihileze în fasa orice încercare a unor elemente incorecte de a-i atrage pe ta-rîmul unor discutii sau activitati contrare intereselor noastre de stat.

Dar în afara activitatilor informative la care se dedau împotriva statelor socialiste, marile firme occidentale des­fasoara o apriga lupta de concurenta între ele, iar spio­najul tehnico-economic este o arma tot mai folosita în aceasta lupta.