Teoria istoriei.
- se poate vorbi de o criza a disciplinei istorice ? criza e un termen relative, pt ca putem vorbi de o criza a cunoasterii în general
- trecutul e o succesiune de prezenturi traite; noi îl percepem ca timp trecut; prejudecata trecutului
- istoria postmoderna ofera o multiplicitate de directii la nivelul discursului istoriografic; conditia postmoderna - conditie relaxata a istoricului
Obiectul de studiu al teoriei istoriei
- se plaseaza la întâlnirea dintre filosofia istoriei si istoriografie; teoria istoriei cuprinde câteva reflectii si meditatii asupra locului si rolului pe care istoria îl ocupă 313b15d ; printre celelalte domenii ale cunoasterii umane
- în egala masura, teoria istoriei se ocupa fragmentar de analiza unor concepte precum:
- de-a lungul timpului au aparut reflectii teoretice care sustineau necesitatea ca istoricul sa aiba si cunostinte de filosofie istorica; astfel, istoricul si filosoful istoric francez Henri I.Marrou spunea ca "în cercetarea istorica nu se poate intra daca istoricul nu e si filosof, adica daca nu a reflectat asupra naturii istoriei si asupra conditiei istoricului"
- de aceea, azi se vorbeste de "spatiile ontologice" ale istoricului; aceste spatii ontologice sunt elementele precedente, bagajul, instrumentarul teoretic al istoricului; au aparut din nevoia de a raspunde la câteva întrebari pe care scrisul istoric constient si le-a pus de-a lungul vremii
Q1: de ce istoricii care sunt contemporani dau interpretari diferite aceluiasi eveniment?
Q2: de ce exista o selectie subiectiva a faptelor, evenimentelor studiate de istorici?
Q3: daca acceptam existenta acestor precedente subiective, este istoria o stiinta sau o arta?
Q4: e istoricul capabil sa transmita adevarul despre trecut în integralitatea lui sau poate el transmite un adevar nealterat, nedistorsionat asupra subiectului studiat?
- toate aceste întrebari au fost puse în secolul XX, dupa experienta istoriei pozitiviste
- perioada pozitivista în definitia lui I.H.Marrou era o epoca în care "scrisul istoric se afla în faza inocentei" - adica, nu au existat reflectii asupra statutului scrisului istoric, a rolului istoricului; exista "amorteala în care pozitivismul i-a mentinut foarte mult pe istorici"; nu au existat meditatii teoretice ale istoricilor, ce nu au avut nelinisti metodologice
* "religia" izvorului istoric, SURSA; totul era arhiva, sursa
- fiecare societate lasa pentru memoria posteritatii doar ceea ce doreste ea, ce crede ea ca trebuie retinut; livreaza o imagine favorabila, lasa în arhive doar ce vrea ea
- "mistica arhivelor" a fost întretinuta de pozitivism; când istoria dorea sa fie o stiinta - în secolul XIX, dominat de scientism
- prima criza a scientismului: sf XIX, început de sec XX, a doua criza a scientismului: postmodernismul
- istoria nu e o explicatie; exista zone inexplicabile, "întâmplatorul", zone ce nu pot fi cuantificate, reduse la nivelul unor formulari logice; istoria presupune întelegere - întelegi omul trecutului; un model comprehensiv
- pozitivismul s-a aflat într-o stare de servitute fata de izvoare; nu a avut posibilitatea sa produca deliberari teoretice asupra istoriei si a trecutului
Istoria între teoria cunoasterii si teoria comunicarii
- analiza cunoasterii în domeniul istoriei sa tina cont de aspectele legate în general de teoria cunoasterii în stiintele umane
- cunoasterea include 3 elemente
1. SUBIECTUL cunoscator - istoricul
2. OBIECTUL cunoasterii - realitatea trecuta
3. CUNOAsTEREA ca produs al procesului cognitiv, adica al interactiunii dintre SUBIECT si OBIECT
1. SUBIECTUL cunoscator
- s-a pus accent pe subiectul cunoscator, pe istoric, elaborându-se un model idealist de cunoastere, în sensul ca, proclamând rolul important al subiectului cunoscator realitatea istorica e în cele din urma un produs al subiectului cunoscator
- trecutul se livreaza doar de catre istoric, trecutul exista în masura în care scriem despre el
2. OBIECTUL cunoasterii
- se supraliciteaza realitatea istorica; s-a elaborat un model de cunoastere construit pe teoria reflectarii, adica: realitatea depaseste subiectul cunoscator, rolul acestuia reducându-se la unul contemplativ
- cunoasterea istorica e descrierea realitatii istorice DAR putem noi se o descriem perfect? Putem scana trecutul?
3. se elaboreaza un model de cunoastere în care atât subiectul cât si obiectul cunoasterii detin un rol important - cunoasterea în istorie e rezultatul unui proces cognitiv, în care obiectul cunoasterii interactioneaza cu subiectul cunoscator
- cunoasterea trecutului e o parte a procesului general de cunoastere a lumii si a realitatii înconjuratoare; de aceea si scrisul istoric se poate plasa în raportul produsul cunoasterii - stiinta
- stiinta ca stiinta a lumii si naturii e rezultatul cunoasterii, e codificarea cunoasterii într-un sistem de notiuni, concepte, legitati, axiome
- între cunoastere si stiinta s-a instituit un raport de reciprocitate; stiinta depinde de procesul cunoasterii, pentru ca fara procesul cunoasterii nu exista efecte ale cunoasterii, efecte care formeaza consistenta stiintei; pe de alta parte, procesul cunoasterii e bazat pe achizitiile stiintifice existente; aceste achizitii devin la rândul lor puncte de plecare pentru o noua cunoastere
(Interactiunea A-B - rezulta efecte ale cunoasterii, ce sunt condificate în legi, axiome; se obtine de fapt sinteza unui proces de cunoastere, ce formeaza consistenta stiintei )
|
