Ordinatoarele in atentia spionilor

Ordinatoarele n atentia  spionilor

Rolul pe care 1-a avut motorul în perioada revolutiei in­dustriale tinde sa fie preluat astazi, în conditiile revo­lutiei tehnico-stiintifice, de ordinator si de stiinta slujita de aceasta, informatica. Situatia decurge dintr-un element caracteristic revolutiei tehnico-stiintifice, si anume, abun­denta fara precedent a materialelor de cercetare, a infor­matiilor. Explozia informationala, dupa cum a fost denu­mit acest fenomen, poate fi ilustrata, printre altele, si de exemplul ca ansamblul datelor tehnice publicate în lume în anul a însumat milioane de pagini. Un savant ipotetic, competent în toate ramurile stiintei, ar fi trebuit sa munceasca ani, de ore din numai pentru a citi tot acest material.

Cantitatea enorma a datelor noi ce se acumuleaza an de an reprezinta filonul nesecat al altor idei si inventii chemate sa deschida drumuri nebanuite stiintei. Pentru aceasta este însa absolut necesar ca materia prima sa fie integrata într-un ansamblu si sa i se dea o forma utili­zabila, un sens determinat, corespunzator scopurilor ur­marite. Or, din exemplul de mai sus, deja depasit de rea­litatile actuale, rezulta ca oamenii nu pot realiza aceasta integrare prin procedee clasice. Necesitatea rezolvarii problemei în cauza a dus la aparitia informaticii stiinta prelucrarii informatiilor cu ajutorul sistemelor automate de calcul. A trata informatiile din punctul de vedere al acestei stiinte înseamna a identifica relatiile ce unesc între ele diferitele elemente ale Unui domeniu stiintific, ale unui fenomen economic, social etc., pentru a forma ansamble coerente sau pentru a grupa si ordona partile care au aceleasi caracteristici.

Informatica se foloseste de un agregat anume construit pentru a stoca informatiile si pentru a efectua pe baza lor complexe de operatiuni matematice si logice. Acest agre-

gat, care se numeste ordinator sau calculator electronic, este compus din unitati specializate de receptionare a da­telor, de memorie, de calcul, de iesire a rezultatelor. Partea descrisa pîna acum reprezinta partea materiala a ordinatorului, "fieraria" sa, botezata în engleza hardware partea dura. Aceasta parte dura n-ar fi de nici un folos daca ordinatorul n-ar înmagazina în memoria sa sistemul si principiile dupa care trebuie prelucrate infor­matiile. Totalitatea acestor elemente nemateriale, repre-zentînd sistemul de programare al ordinatorului, a primit numele de software partea moale, "materia cenusie" a masinii. In sistemul de programare este inclusa si forma ce trebuie data informatiilor, limbajul în care trebuie traduse pentru a putea fi prelucrate de ordinator. La or­dinatoarele mai noi, unele din elementele sistemului de programare sînt încorporate prin constructie direct în ele­mentele fizice ale masinii. Ele tind din ce în ce mai mult sa fie considerate ca o parte distincta a complexului in­formativ sub numele de firmware.

Dezvoltarea informaticii este unul din elementele de­finitorii ale progresului tehnico-stiintific contemporan marea productie, santierele gigantice, explorarile si ex­ploatarile zacamintelor de materie prima si energie, cons­tructia avioanelor si automobilelor, organizarea economiei la scara nationala, conducerea întreprinderilor, studiile de marketing s.a. sînt realizate astazi cu ajutorul ordinatoa­relor. Firmele mai mici, care nu-si pot permite sa folo­seasca în exclusivitate o masina de calculat sau nu au volumul necesar de munca pentru a o ocupa în totali­tate, închiriaza de la societati, anume constituite, o parte a memoriei unui ordinator pe care o programeaza în functie de problemele pe care le au de rezolvat. Pentru a realiza o legatura operativa între un asemenea ordinator si clientii sai, elementele periferice ale masinii, respectiv unitatea pentru introducerea datelor si întrebarilor si cea pentru iesirea raspunsurilor, sînt montate chiar la sediul beneficiarului. Legatura dintre aceste elemente si partea centrala a ordinatorului se realizeaza printr-o linie tele­fonica obisnuita apartinînd, de regula, retelei publice de telecomunicatii. Acest amanunt merita sa fie retinut,

deoarece interceptarea acestei linii sau folosirea ei frau­duloasa reprezinta cai importante de spionare si sabotare a ordinatoarelor.

Dupa aceasta introducere, destinata sa faciliteze înte­legerea unora din termenii folositi în capitolul de fata, vom reveni la subiectul care ne preocupa, reamintind ca ordinatoarele joaca un rol din ce în ce mai important în stiinta militara. Odinioara planurile secrete pentru duce­rea razboiului se gaseau în casele de fier ale statelor majore. Astazi ele sînt depozitate în memoria masinilor electronice de calcul, în lumea occidentala au existat si mai exista, se pare, experti militari care considera ca or­dinatorul poate fi însarcinat nemijlocit cu conducerea operatiilor de lupta si îndeosebi cu dirijarea pe cîrnpul de actiune a mijloacelor tehnice. Acest mod de a gîndi reprezinta transpunerea pe plan tactico-strategic a erorii de a atribui ordinatorului calitati specifice inteligentei umane. Razboiul din Vietnam a aratat cit de nefondata este aceasta conceptie si ce daune poate aduce ignorarea factorului uman-psihologic în planificarea operatiilor mi­litare.

Razboiul modern dus cu mijloace racheto-nucleare ra-mîne totusi strîns legat de folosirea ordinatoarelor, singu­rele în masura sa calculeze în timp real traiectoriile ce tre­buie imprimate proiectilelor balistice si sa declanseze cu promptitudine sistemele de punere în functiune a arme­lor moderne de atac si aparare. De aceea, spionii care se osteneau în trecut sa ajunga la casele de fier ale statelor majore sau macar la cosurile cu hîrtii, în care se mai rataceau cîteodata ciornele sau copiile planurilor stra­tegice si tactice, au în prezent sarcina de a patrunde în locurile unde se gasesc ordinatoarele folosite de adversar, pentru a copia sau pentru a sabota memoria acestora. Rezultatele unei anchete întreprinse de o comisie a O.N.U. precum si de un grup de senatori americani în frunte cu fostul vicepresedinte al S.U.A., Hubert Humphrey, au demonstrat ca este relativ simplu sa copiezi memoria unui ordinator daca îti asiguri complicitatea unuia din progra­matorii sai. In legatura cu aceasta mai trebuie retinut si faptul ca informatia nu se diminueaza si nu dispare prin

însusirea ei în parte sau în totalitate. Dupa copiere, me­moria unui ordinator continua sa se afle întreaga în circuitele acestuia iar furtul ramîne nesesizabil. Aceasta faciliteaza considerabil îndeplinirea uneia din conditiile de baza ale activitatii informative, si anume, aceea ca sustra­gerea materialelor secrete trebuie sa ramîna nedescoperita cel putin pîna cînd aceste materiale au fost exploatate pe deplin. In consecinta, în planurile actiunilor de spionaj desfasurate împotriva ordinatoarelor sînt mai simplu de introdus elementele necesare pentru ca în cazul ca scurgerea de informatii va fi totusi sesizata faptul sa apara ca un efect al întîmplarii sau al lipsei de atentie a celor ce lucreaza în obiectiv.

Introducerea unui singur spion într-o centrala de cal­culatoare ce studiaza, de exemplu, timpul real al traiec­toriei proiectilelor balistice, are o eficienta mai mare decît activitatea unor retele întregi în alte obiective. Un aseme- nea agent, dotat cu un mijloc de înregistrare special, poate :^: sa reproduca pe benzi magnetice sau pe cristale continutul memoriei tuturor ordinatoarelor folosite în centrala. Cî-teva minute sînt suficiente pentru a copia cele aproxi­mativ de milioane de semne pe care le contine o banda magnetica ,,de memorie". Odata aceasta operatie realizata, ^r spionul va preda sefilor sai una sau mai multe minica-sete cu benzi, usor de ascuns si de transportat peste granita.

In cazul în care masurile de securitate sînt deosebit de riguroase si nu permit înregistrarea si mai ales scoa­terea în afara cladirii a minicasetelor, agentului îi ramîne posibilitatea de a sabota masina, respectiv de a include în "memoria" ei o actiune care sa o scoata din uz sau sa o distruga total atunci cînd va fi programata sa-si rezolve sarcinile legate de izbucnirea razboiului. Procesul de distrugere poate fi realizat, de exemplu, provocînd descarcarea în interiorul ordinatorului a unui condensator ^minuscul, dar suficient de puternic pentru a nimici cir­cuitele esentiale ale masinii. Exista si mijloace mai putin Violente de a distruge memoria masinilor de calcul. Un functionar civil concediat acum cîtiva ani de la Pentagon introdus o alterare aparent neînsemnata în programul

r                   i25

ordinatorului la care lucrase drept rezultat, atunci cînd numele functionarului a disparut de pe statul de plata, masina s-a "sinucis'' stergîndu-si singura toate benzile de memorie.

Ordinatoarele nu sînt doar o prada rivnita de serviciile de informatii ele au devenit, de asemenea, instrumente importante folosite chiar în activitatea informativa. Agen­tia nationala de securitate N.S.A., principalul organ de spionaj electronic al Statelor Unite, utilizeaza o întreaga gama de calculatoare. In subsolul cladirii ocupate de aceasta institutie este adapostit si lucreaza un mare ordi­nator construit de compania I.B.M. cu concursul stiintific al institutului "Remington Rand". Despre acest calculator botezat "Whirlwind" ("Vîrtejul") se afirma ca poate des­face orice cod sau cifru. Drept dovada se citeaza cîteva din performantele sale devenite publice care au avut drept rezultat descifrarea codurilor unor tari occidentale mai mici. Cu toate acestea, specialistii în materie socotesc: afirmatia cel putin exagerata, dovedind ca exista coduri ce nu pot fi descifrate de ordinatoare. Un alt calculator folosit de N.S.A., destinat prelucrarii datelor obtinute de la centrele de supraveghere împrastiate pe întregul glob, poarta numele de "Texa". Agentia centrala de in­formatii a S.U.A. C.I.A. - foloseste si ea un ordinator prevazut cu o mare capacitate de înmagazinare a datelor, reprezentînd o adevarata biblioteca electronica. Cadrele C.I.A. au botezat acest ordinator "Walnut" adica "Nuca''.

Se pare ca primul serviciu de informatii în Europa occidentala care a recurs la un ordinator a fost cel al R.F. Germania. Catre sfîrsitul anilor serviciul în cauza a instalat la sediul sau central din localitatea Pullach, cu sprijinul C.I.A., a carei filiala a fost multa vreme, un cal­culator a carui principala atributie este de a fi un depozit (banca) de informatii. Masina în cauza este dotata cu o cartoteca electronica si un sistem de prelucrare care usu­reaza considerabil procesul de clasare si analiza a datelor, facînd trimiteri ori de cîte ori este nevoie la materialele similare obtinute anterior si realizînd, la cerere, compara­rea celor noi cu cele vechi.

Mai recent a fost dotat cu un ordinator, construit tot de catre I.B.M. si Serviciul de informatii al Marii Britanii "Secret Intelligence Service'⁴. Despre acest ordinator se afirma ca poate realiza de operatii pe secunda. în anul a fost instalat la sediul central al Serviciului de informatii Francez S.D.E.C.E. un ordinator "Univac 9400" ("Univac" este una din marile companii constructoare de ordinatoare din S.U.A.), care concen­treaza si analizeaza informatiile primite de la cele de filiale externe ale acestui organ.

Dotarea cu calculatoare electronice a principalelor ser­vicii de informatii este chemata, fara îndoiala, sa ras­punda cerintei folosirii unor metode cit mai stiintifice, cît mai obiective, în evaluarea si exploatarea informatiilor obtinute. Folosirea ordinatorului în activitatea informa­tiva este impusa însa si de faptul ca aceasta activitate a fost extinsa considerabil asupra sectoarelor tehnico-stiin-tifice realizîndu-se, în buna parte cu ajutorul unor mij­loace ultramoderne, noi sisteme de criptanaliza si multe altele. Materialele obtinute prin asemenea mijloace nu pot fi interceptate si exploatate fara ajutorul ordinatorului si al oamenilor de stiinta. Acesta este si motivul pentru care spionii vremii noastre a caror importanta nu a fost deloc diminuata de aparitia aparaturii electronice trebuie sa corespunda unor exigente neîntîlnite în trecut. Vremea spionului marunt care cutreiera cîrciumile frec­ventate de soldati pentru a-i trage de limba, a seduca­torilor înnascuti care corupeau secretarele, fiicele sau so­tiile unor demnitari si militari cu functii de raspundere, a artistilor de talent, maestri ai deghizarii, a trecut sau este în curs de disparitie. Putine lucruri pot fi atît de lipsite de romantism ca noua creatie a spionajului contem­poran, agentul cifrelor, capabil sa înteleaga si sa vorbeasca limbajul matematic necesar intrarii în legatura cu ordi­natoarele. Activitatea acestui agent este tot atît de mono­tona ca si lucrul la o banda de montaj într-o mare uzina, iar informatiile sale par tot atît de anoste ca numerele de telefon. si totusi acest agent al cifrelor apartine noii elite a infractorilor si reprezinta, pentru marile companii capitaliste, o amenintare mai mare decît cea a autorilor

de lovituri spectaculoase împotriva bancilor sau vehicu­lelor ce transporta bani si obiecte de valoare, un pericol mai real decît cel reprezentat de falsificatorii perfecti. Un asemenea agent este capabil sa ruineze, printr-o singura actiune, o mare societate sau sa aduca daune ireparabile economiei si apararii nationale.

Obiectivul primar al agentului modern este ordinatorul însusi, principiile sale de constructie si functionare. Im­portanta elementului dur al complexului informatic, al partii "hardware" poate fi dedusa cu usurinta din faptul ca uriasa companie americana "International Business Machines'' I.B.M., cel mai mare fabricant de calcula­toare din lumea¹ capitalista, cu o retea mondiala de dis­tributie si întretinere, a realizat în anul o cifra de afaceri mai mare decît venitul unor tari ca Finlanda sau Portugalia.

Exercitînd prin marile firme producatoare de ordina­toare un monopol quasi absolut al masinilor de calcul mari si perfectionate, Statele Unite au încercat nu o data sa împiedice tarile mai mici sa-si procure asemenea mijloace. Astfel, Washington-ul a interzis multa vreme vînzarea catre Franta a ordinatoarelor supraputernice din ultima generatie, sub pretextul ca posesia lor ar per­mite aliatului sa fabrice bomba cu hidrogen. .Razboiul se­cret al ordinatoarelor începe tocmai de la asemenea' ac­tiuni de embargo si de la contramasurile luate de cei lezati pentru a trece peste bariere si interdictii. Aceasta situatie a dat nastere unei burse negre a comertului cu ordinatoare sau cu piesele necesare fabricarii lor. Pe aceasta "piata a contrabandei au putut fi obtinute indirect, de la filialele europene ale marilor firme constructoare de ordinatoare, parti componente ale unor masini de cal­culat ultrarapide si ultraperfectionate. Nu este de mirare deci ca, în pofida interdictiei guvernului S.U.A., Franta si-a procurat sau si-a construit singura ordinatoarele de care avea nevoie si si-a fabricat si bomba cu hidrogen.

Specialistii în probleme de securitate tehnico-econo-mica din Occident discuta si astazi despre "afacerea de familie'' petrecuta la Compania aeriana internationala britanica B.O.A.C. în anul Dupa ani de cer-

cetari care au costat aproape trei milioane de lire sterline dolari), compania respectiva a cheltuit alte milioane lire pentru a instala la sediul central, si în filia­lele sale raspîndite în toata lumea elementele unui sistem informational denumit "Boadicea". Performanta cea mai importanta a acestei instalatii o constituia sistemul de rezervare a locurilor pe cursele internationale. Sistemul de programare permitea ordinatorului sa receptioneze toate întrebarile adresate sediului central, sa le înteleaga si sa raspunda la ele în scris, pe un ecran de televiziune. Masina putea sa "discute" simultan cu mai multe agentii în orele de vîrf, sa înregistreze toate locurile libere, sa accepte cererile primite în ultimul moment pentru o cursa intercontinentala, sa anuleze datele perimate si sa-si aco­modeze memoria la noua situatie. Acest sistem complex de programare dadea companiei B.O.A.C. un avans de aproximativ trei ani fata de alte societati aeriene. Se calculase ca noul sistem va permite-B.O.A.C. sa econo­miseasca, pîna în anul suma de milioane de lire numai ca urmare a reducerii personalului angajat. In felul acesta s-ar fi amortizat aproape întreaga investitie, inclu­siv costul ordinatorului central, construit de I.B.M., precum si al liniilor sale periferice.

La scurta vreme dupa ce sistemul de programare a fost pus la punct, o companie rivala a primit oferta de a-1 cumpara pe sub mîna doar pentru cîteva sute de mii de lire. Desi conducatorii B.O.A.C. au refuzat sa dea detalii în legatura cu aceasta afacere, se pare ca firma care pri­mise propunerea i-a sesizat si i-a si ajutat sa demaste pe faptasi. A rezultat ca mai multe documente care de­scriau sistemul de programare fusesera copiate. Dupa ce infractorii au fost determinati sa predea companiei copiile facute, unul din functionarii centralei B.O.A.C. a fost concediat, iar alti trei si-au dat demisia.

Din punct de vedere al stocarii datelor, ordinatoarele realizeaza performante pe care mintea oamenilor nu este adaptata sa le realizeze. O masina de calculat poate retine o cantitate de informatii care, puse pe hîrtie în termeni obisnuiti, ar ocupa un volum echivalent cu acela a de mii de dictionare mari. Ea poate sa redea oricare din

aceste informatii, la cerere, aproape instantaneu. O ase­menea cantitate de date, mereu în crestere, precum si informatiile referitoare la noile procese de productie si mventii depozitate si ele adesea tot în memoria ordinatoa­relor tenteaza pe spionii profesionisti moderni, specialisti în cifre si în metodele de "spargere" a calculatoarelor.

Un prim avertisment în acest sens 1-a oferit captu­rarea întîmplatoare cu eîtiva ani în urma a cîtorva indivizi, cunoscatori ai sistemului de programare al unui ordinator folosit de o banca. Ei au sustras aproximativ dolari efectuînd, cu ajutorul unui complice, alte­rari nu prea importante în programul masinii. Dupa pre­lucrare, ordinatorul a început sa autorizeze plati pentru niste vînzari fictive, în acelasi timp, alti infractori au "instruit" un ordinator sa dirijeze expeditia unei canti­tati însemnate din produsele unei uzine la anumite adrese de unde erau preluate si vîndute pe piata cu preturi mai scazute decît cele cerute de întreprinderea producatoare.

Posibilitatea de a "jefui" ordinatoarele o au si spionii. Un asemenea spion al cifrelor are însa nevoie, pentru a-si realiza cu succes planurile, de cît mai multe informatii din interiorul obiectivului vizat. Aceasta sarcina pare mai complicata în teorie decît se dovedeste a fi în practica. Lucrul va reiesi mai clar din exemplul urmator, în care un absolvent al unui institut tehnic în vîrsta de de ani si-a propus sa jefuiasca ordinatorul companiei "Paci­fic Telephone and Telegraph". El a vizitat în prealabil de doua ori sediul central al firmei, mai întîi sub acoperirea de ziarist si apoi de eventual client. Omul a observat ca pentru a intra în legatura cu ordinatorul, punctele ter­minale situate în sediul central folosesc aparate de telefon cu claviatura în locul celor obisnuite, cu disc. El a mai reusit sa identifice parola pe saptamîna în curs, în pre­zenta careia ordinatorul executa dispozitiile primite. Aceste date nu pareau sa reprezinte prea mult. Individul si-a procurat un telefon cu claviatura, 1-a instalat la linia telefonica din apartamentul sau si a plasat de la acest post ordinatorului o mare comanda pentru echipament de telecomunicatii. Pîna sa se descopere escrocheria, infrac­torul vînduse aproape tot materialul subtilizat.

Utilizarea ordinatorului de catre mai multi benefi­ciari, unii aflati la sute de kilometri departare, devine po­sibila legînd elementele terminale ale masinii cu instalatia centrala printr-o linie telefonica, telex sau radio obisnuita. Desi datele care circula pe diverse cai între instalatiile terminale si punctele centrale ale ordinatoarelor sînt codificate, aceasta masura nu ofera întotdeauna protectia necesara. O dovada în acest sens este faptul ca o compa­nie petroliera a fost frustrata de date importante rezul­tate din cercetarile seismice, tocmai ca urmare a intercep­tarii liniei de comunicatie cu ordinatorul ce lucra pen­tru ea.

Explorarile geologice în zona platoului continental sînt realizate, de regula, în conditii de secret absolut. La i aceasta se adauga atmosfera unei concurente salbatice. k) companie vest-germana care era în competitie pentru [obtinerea unei concesiuni petroliere n-a reusit sa pastreze secretul cel mai însemnat, si anume, coordonatele zonei pe care voia sa o exploreze. O divulgare neautorizata a dus la interceptarea legaturii radio dintre ordinatorul de pe uscat si punctul terminal instalat pe un vapor aflat în largul marii. Datele sustrase au fost vîndute unui con­curent care a economisit astfel o mare suma de bani ne­cesara identificarii zacamintelor de materie prima aflate sub apa.

Pe linga riscul interceptarii legaturii dintre punctele terminale si ordinatorul central, masinile de calcul ce lucreaza cu chirie, sau pe englezeste în time sharing, mai prezinta si pericolul ca un abonat avînd acces într-o zona limitata, strict determinata a creierului electronic sa reu­seasca sa patrunda si sa foloseasca cunostintele înmaga­zinate în alte sectoare ale aceluiasi creier.

Companiile care închiriaza parti din memoria unui ordinator la zeci de comercianti, societati de constructii, companii de asigurari etc. trebuie sa ia toate masurile de securitate posibile pentru a sti cui si ce spune masina. Abonatii sînt conectati la ordinator prin linii individuale care, odata intrate în sediul central, sînt astfel disimulate, încît sa fie greu de identificat, în fiecare dimineata, la aparatul telefonic al abonatului se aprinde o lumina verde,

iar ordinatorul are o scurta "discutie" cu operatorul de la punctul terminal. Masina întreaba care este parola pen­tru ziua sau saptamîna în curs si accepta 'operatiile numai daca aceasta parola este inclusa în textul mesajelor trans­mise de abonat. Tot în aceste conditii, respectiv dupa ce î se da parola, ordinatorul accepta sa furnizeze informatiile ce i se cer. In fata acestor masuri apare uneori mai ieftin si mai usor pentru spioni sa cumpere copii dupa benzile imprimate zilnic la ordinatorul central, de la unul care lucreaza acolo, decît sa încerce sa "sparga" masina.

Dar, pe de alta parte, ar fi gresit sa se considere ca fiecare linie terminala este "sigura". Un studiu pentru o asemenea linie terminala "sigura" a fost realizat nu demult de catre organele I.B.M. Rezultatele, prezentate în asa fel încît sa satisfaca pretentiile de absoluta securi­tate ale organelor administratiei de stat, aratau foarte promitatoare. Pentagonul a fost dotat experimental cu aceasta linie "sigura" legata la ordinatorul central folosit chiar la I.B.M. si protejat împotriva oricarei tentative de jefuire de o serie de chei, coduri si încuietori electro­nice. Dupa de ore, specialistii militari au trimis la firma planul confidential al I.B.M. pe urmatorii sapte ani, tocmai pentru a dovedi ca aceste bariere de siguranta fusesera eludate cu ajutorul liniei terminale.

Alta data însa, studenti de la "Massachusetts Institute of Technology" au interceptat informatii provenind de la ordinatoarele care înmagazinau datele cele mai secrete ale Comandamentului aviatiei strategice a S.U.A. Ei au realizat aceasta performanta în timpul unui exercitiu practic inclus în programul de învatamînt, fara a' avea acces la vreuna din liniile terminale ale ordinatoarelor respective.

Slabiciunile sistemelor de protectie ale masinilor de calculat sînt recunoscute chiar de constructorii acestora. Problema se rezuma la faptul ca principiile constructiei si programului unui ordinator pot fi descifrate cu aju­torul unui alt ordinator. Codurile si parolele de securi­tate pot reprezenta o infinitate de variatii ale temei date dar numarul acestor variatii, oricît ar fi de mare, ramîne totusi limitat. Doua litere ale alfabetului pot forma doar

patru variatii AA AB BA si BB. Daca ne vom servi de trei litere ale alfabetului vom obtine aseme­nea variatii. Atunci cînd un cod poate utiliza toate literele în combinatie cu cele zece cifre, variatiile ajung la cifre astronomice cu toate acestea, sirul ramîne limitat. Variatiile calculabile ale unui cod în care sa presu­punem patru litere sînt urmate de cinci cifre pot ajunge la sute de milioane, iar epuizarea lor ar necesita

munca de multi ani/om. Aceasta munca poate fi con­
vertita însa în calcule reprezentînd doar cîteva zile/ordi­
nator, iar faptul ca pentru a învinge un ordinator este
necesar un alt ordinator nu reprezinta o consolare prea
mare.

Cu cîtiva ani în urma, ziarele americane au relatat felul cum un ordinator a spionat si a jefuit un alt ordinator mai mare. "Hotul" fusese instigat la aceasta actiune de constructorul sau, un inginer electronist care a fo­losit unele elemente ale codului "victimei", precum si propriul sau numar de cont pentru a stoarce informatii confidentiale valorînd peste dolari. Ordinatorul "victima" era folosit de mai multi abonati care chemau la telefon instalatia centrala, îi dadeau parola si apoi conversau în mod codificat direct cu masina, fara inter­mediul vreunui programator. Furtul a trecut neobservat pîna cînd sistemul de securitate inclus în programul "victimei" a sesizat cele întîmplate si a început sa emita semnale de alarma demaseînd infractiunea.

Obtinerea unor fragmente ale programului ordina­torului, sau a unor bucati de banda magnetica continînd asemenea fragmente nu este din cale afara de dificila. Salariul unui programator este destul de mie iar unii nu ezita sa vînda, pentru una sau cîteva sute de dolari, in­formatii fara valoare pentru ei, dar însemnînd daune de milioane de dolari pentru cei prejudiciati. De regula, programatorul nu trebuie sa aiba acces la înregistrarile sau materialele aflate în grija altora, dar în practica iceasta interdictie nu este respectata aproape niciodata. )ealtfel nu numai programatorii devin obiectul tenta-ivelor de coruptie ale spionilor. O operatie pe scara nare, avînd drept obiect jefuirea unui ordinator, poate 't

începe si de la exploatarea unei operatoare care nu cu

noaste importanta cifrelor si textelor cu care lucreaza O asemenea operatoare poate indica, de exemplu, Iun gimea cuvintelor sau grupelor de cifre care servesc drep parola pentru punerea în functie a ordinatorului. Odatt aceasta parola identificata, orice femeie de serviciu dit-interiorul cladirii poate, sub îndrumarea unui analist dir exterior, sa smulga ordinatorului secretele sale.

Proliferarea rapida a infractiunilor împotriva ordina toarelor preocupa în cel mai înalt grad pe conducatori: marilor firme capitaliste. "Numai cîtiva indivizi dintr-r natiune afirma unul din acestia se preteaza sa fac;'., spionaj în favoarea unor puteri straine. Probabil ca nic^ nu exista suficiente secrete de stat realmente importante care sa dea de lucru acestor cîtiva spioni. Industria ar r însa dusmani multi, iar numarul spionilor ce actioneaza în acest domeniu este foarte mare. Introducerea mijloa­celor de aparare electronica poate opri din actiune pe spionii marunti sau pe amatori. Dar secretele înmagazi­nate în memoria ordinatoarelor au devenit atît de im­portante încît se considera ca sustragerea lor merita toate riscurile si ostenelile. Aceasta tentatie a determinat o crestere a numarului si eficientei organizatiilor de spioni profesionisti care dispun de resursele necesare pentru a se lansa într-o asemenea aventura".

Aceste temeri, exprimate din ce în ce mai des, au determinat stabilirea¹ si aplicarea unor masuri de securi­tate anume concepute pentru a proteja ordinatoarele. Multe din masinile de calculat sînt instalate în prezent în încaperi cu pereti din sticla transparenta, astfel încît ope­ratorii sa poate fi supravegheati în permanenta. Acolo unde n-au fost construite asemenea camere, paznicii cir­cula în permanenta chiar printre instalatii. Dar majorita­tea acestei asistente contrainformatoare nu cunoaste des­pre ce are si ce nu are dreptul sa faca un operator în timpul serviciului. Multi din sefii de întreprinderi con­tinua sa conceapa protectia ordinatoarelor în termenii securitatii realizate prin încuietori speciale, oase de fier, legitimatii speciale de acces etc. Acesti sefi de întreprin­dere nu-si dau seama de faptul ca sustragerea de infor-

matii dintr-o masina de calculat nu necesita o pregatire prea înalta si ca operatia este extrem de simpla, atîta vreme cît sistemul de securitate nu este inclus chiar în programul ordinatorului.

Verificarile întreprinse la intervale scurte pot reduce timpul în care se descopera furturile de informatii sau retragerile neautorizate ale unor sume de bani. Exista instalatii de control care pot înregistra pe banda, fara sti­rea programatorului, felul cum a fost folosita masina' în fiecare zi. Ordinatorul poate fi programat sa previna per­sonalul de securitate atunci cînd este solicitat pentru un volum neobisnuit de operatii sau daca anumite compar­timente ale memoriei sale sînt solicitate mult peste media obisnuita. El poate fi "instruit¹¹ chiar sa refuze efectuarea unor operatii iesite din comun sau a unor plati depasind o anumita suma.

Specialistii în probleme de securitate s-au preocupat si de. faptul ca programarea infractiunilor ramîne indetec-tabila în memoria masinii, iar probele comiterii ei sînt înlaturate dupa consumarea faptului chiar de catre ordi­nator. S-a stabilit ca exista posibilitatea de a "învata" ordinatorul sa faca cîte o copie dupa fiecare informatie livrata si sa transmita aceasta copie direct în depozitul proprietarilor informatiei respective. Daca verificarea acestor date este de natura sa rapeasca prea mult timp oamenilor, un al doilea ordinator va fi însarcinat sa o faca în locul lor. In acest fel, victima va sti cel putin ca a fost jefuita si ca secretele încredintate ordinatorului nu mai sînt proprietatea¹ ei exclusiva.

Spionii au gasit si ei posibilitati de a anihila unele din aceste masuri de securitate. Astfel, plasînd pe circuitele ordinatorului un aparat de înregistrare (un senzor pentru masurat intensitatea cîmpurilor electrice), ei pot capta semnalele electronice din interiorul masinii. Aceasta le da posibilitatea sa citeasca banda de memorie a ordinato­rului fara a determina masina sa le comunice continutul ei si fara a o sustrage sau copia cu ajutorul unui complice din interior. Dar inventivitatea spionilor nu i-a descurajat pe specialistii în probleme de securitate. Pentru a zadar­nici actiunile de genul celei descrise mai sus, lor le ramîne

posibilitatea emiterii periodice a unor programe dezinfor­mative care sa4 încurce complet pe infractori, facîndu-i sa se rataceasca într-un ocean de semnale contradictorii.

O alta problema importanta pusa în fata specialistilor a fost aceea a înlaturarii posibilitatilor de stergere sau adaugare incidentala sau voita a unor date importante în memoria ordinatoarelor, precum si de preîntîmpinare a urmarilor unor catastrofe naturale care ar putea avea drept efect distrugerea benzilor de memorie. Una din ma­surile preconizate a fost aceea de a lua abonatilor posibi­litatea de a folosi liniile terminale pentru a ordona ster­gerea sau includerea de date în memoria ordinatoarelor. Aceste linii terminale pot fi folosite numai pentru soli­citarea de informatii si efectuarea unor operatiuni deja incluse în programul de lucru al masinii de calculat. Masura este cu atît mai necesara cu cît ordinatorul nu poate deosebi noile date sau elemente de program de cele vechi. Se creeaza astfel pericolul ca elemente rau inten­tionate sa includa în programul masinii datele unui viitor act de sabotaj, mergînd chiar pîna la distrugerea ei. îm­potriva eventualitatii eludarii barierelor de securitate si sabotarii masinilor prin procedeul descris mai sus s-a luat masura de a înregistra benzi cu memorie de rezerva. Uneori aceste benzi au fost pastrate în aceeasi cladire cu originalele, astfel încît o catastrofa (incendiu, inundatie etc.) a distrus ambele seturi. Asa s-a întîmplat la de­cembrie la serviciul de informatica al societatii "Monoprix" din Paris. Ca urmare a unui incendiu, kilo­metri de banda magnetica si mii de fise perforate au de­venit inutilizabile. Faptul a fost pe punctul de a provoca falimentul uneia dintre cele mai prospere organizatii co­merciale franceze.

Tragînd învataminte din mai multe întîmplari de acest gen, societatile capitaliste pastreaza benzile cu memorie de rezerva în adevarate fortarete situate departe de ordi­natoare, în locuri cu cîmp magnetic cît mai scazut, cu instalatii moderne de aer conditionat si la un nivel con­stant de umiditate. Caile de acces sînt blocate de usi din otel, încuietori cu combinatii complicate, o mare varietate de sisteme electronice de alarmare, precum si de numerosi

paznici. Organizatorii aicestor fortarete au aranjamente speciale ou politia locala si cu personalul hotelurilor si motelurilor din regiune astfel încît strainii care patrund în zona sînt reperati imediat. Intr-o astfel de fortareata electronica situata în preajma localitatii Neston de lînga orasul Bath, în Marea Britanie, sînt pastrate, în dulapuri de otel special concepute, benzile de memorie ale ordina­toarelor unor mari firme capitaliste, precum si microfise ale planurilor si materialelor de "know how" ale unora dintre instalatiile industriale cele mai moderne si com­plexe. Fiecare dulap contine în medie asemenea materiale.

Din cele spuse în acest capitol, rezulta ca implicatiile aparitiei ordinatorului asupra activitatii informative si contrainformative nu sînt înca definitiv stabilite. Aparitia noilor generatii ale masinilor de calculat, combinarea po­sibilitatilor oferite de ele cu cele ale altor mijloace mo­derne de spionaj amplifica si modifica permanent datele problemei, în consecinta, specialistii în contrainformatii sînt de asemenea¹ departe de a-si fi spus ultimul cuvînt în materie