Potrivit traditiei consemnate în scris în vremea asezarii secuilor în Transilvania, au fost colonizati si sasii din Flandra si din Saxonia.
Diploma Andreana (Bula de aur) din 1224, reglementeaza raporturile economice, sociale, politice, militare, juridice si administrative dintre regalitate si sasi. Se forma astfel o comunitate a colonistilor cu o larga autonomie politico-administrativa.
Societatea secuiasca era organizata ca si alte popoare bulgaro-tur-cice. Erau sase neamuri si câte patru ramuri în fiecare neam. Condu-catorul militar al secuilor se numea capitan scaunal sau locotenent.
Pe lânga îndatoririle militare, el îndeplinea si atributii administrative si judecatoresti, prezidând adunarile generale si scaunele de judecata. Al doilea dregator al scaunului era judele scaunal, ales de locuitorii din scaun. Alaturi de capitan exercita atributii judiciare.
Geneza comitatelor, nucleul din care s-au dezvoltat acestea a fost cetatea (castrum). Conducatorul cetatii, castelanul, era la început si conducatorul comitatului. Nu toate cetatile regale au devenit centre de comitate, nu s-au format comitate în jurul tuturor cetatilor regale. Comitatele erau asezate la început pe cursul inferior sau mijlociu al apelor.
Se impune precizarea ca acestea au fost organizate pe rând în masura cuceririi Ardealului de catre regalitatea maghiara, pe de o parte, iar pe de alta parte, configuratia acestora a fost mereu schimbata în functie de modul în care a reusit administratia maghiara sa se organizeze.
Comitele numea pe vicecomite. Comitatele erau conduse de un comite suprem, numit de regele Ungariei; ele de fapt devin comitate senioriale, nobiliare, ne mai servind interesele regale.
|
