PERIOADA REVOLUŢIILOR EUROPENE, 1815-1848
Rusia.Desi Petru cel Mare (1682-1725)accelerase tranzitia Rusiei
catre
modernitate,la sfârsitul secolului al XVIII-lea
putine progrese în directia unor modernizari sociale si politice.
Rusia avea o lunga istorie de rascoale tar 121h79b 59;nesti si lovituri de palat.
În cadrul acestei forme istorice de protest,rebelii nu încercasera
niciodata sa rastoarne sistemul de guvernare.În decembrie 1825,la.moartea lui Alexandru,revolutionarii s-au ridicat la lupta cu scopul
de a lichida autocratia.
În Rusia învatamântul reprezenta un privilegiu acordat aproape în
exclusivitate nobilimii.În secolul al XVIII-lea,aceasta elita
intelectuala a suferit influenta gândirii franceze,astfel ca multi rusi
au adoptat idei iluministe.Când au izbucnit razboaiele
napoleoniene,aristocratia instruita includea în rândurile sale si
corpul de ofiteri însarcinat cu campaniile din Imperiul francez.
Astfel,membrii celor mai instruite si mai liberale grupari din Rusia
au venit în contact cu viata occidentala,experienta care le-a
intensificat dorinta de înnoire sociala si politica.La întoarcerea
acasa,o parte dintre ofiteri au înfiintat societati secrete având drept
scop tocmai producerea unor asemenea schimbari.Acesti
conspiratori au devenit decembristii din 1825.
La moartea lui Alexandru I,în decembrie 1825,fratele lui mai mic,
Nicolae,a emis pretentii la tron.Incertitudinile referitoare la
legalitatea întronarii lui Nicolae au oferit rebelilor prilejul mult
asteptat.Trei mii de soldati urmau sa depuna juramântul oficial în
fata noului tar.Ofiterii implicati în conspiratie au convins însa
militarii sa nu participe la ceremonie.Rebelii sperau ca acest
incident va înlesni acceptarea unei monarhii constitutionale.Dupa
mai multe ore de expectativa,trupele fidele lui Nicolae au recurs la
folosirea artileriei,ucigând între saizeci si optzeci de persoane.
Revolta din capitala a încetat numaidecât.Curând,nucleele
conspiratiei
au fost înabusite în întreaga
decembristi au fost executati iar alte sute au fost aruncati în
închisori sau exilati.În deceniile care au urmat,decembristii au
ajuns sa fie considerati eroi de o buna parte a poporului rus.În
1825,însa,prea putini erau aceia care acordau atentie cauzei lor.
Desi valul represiv din ultimii ani de domnie ai lui Alexandru I a
contribuit la izbucnirea revoltei decembriste,Nicolae I (1825-
1855)a amplificat sistemul represiv.El a reorganizat Consiliul
executiv de stat,Cancelaria Majestatii sale,în sectiuni cu
raspunderi clar determinate.Printre îndatoririle Sectiunii a treia se
numarau crearea si dirijarea unei noi forte represive,numita uneori
"politia secreta ",desi membrii sai purtau uniforme azurii.De
asemenea,Nicolaae a instituit o cenzura severa a presei si a stabilit
criteriile de apreciere a cetatenilor loiali.Doctrina de stat a
"nationalitatii oficiale "îi caracteriza pe adevaratii rusi drept adepti
convinsi ai autocratiei,ortodoxiei si nationalismului.Nimeni nu
avea dreptul sa conteste aceste valori sacrosancte.Rusia a intrat în
epoca împartirii intelighentiei în "pro-occidentali "(care sustineau
superioritatea civilizatiei vestice)si "slavofili "(care militau pentru
întoarcerea la vechile traditii slave,detestând atât institutiile rusesti
ale timpului cât si cultura occidentala).Cele doua directii si-au
dovedit,în timp,perenitatea..Anglia.Sistemul britanic de guvernare a fost dominat,în aceasta
perioada,de liderii parlamentari.Conditiile socio-politlce în
schimbare si accesele de nebunie ale regelui George al III-lea au
zadarnicit tentativa acestuia de a reinstaura controlul monarhiei în
sfera politicului.Fiul sau,George al IV-lea,care a domnit între
1820 si 1830,a contribuit într-o masura si mai mare la subminarea
institutiei monarhice.Ca urmare,factiunile care dominau
Parlamentul si-au consolidat pozitia.
Aristocratia devenea din oficiu membra a camerei superioare a
Parlamentului,Camera Lorzilor.Detinatorii de proprietati se
orientau spre Camera Comunelor.Gentilomii relativ înstariti din
mediul rural si aristocratii dominau ambele camere,precum si cele
doua partide care functionau în cadrul lor,Tory si Whig.Partidul
Tory era adeptul fervent al conformismului religios sub egida
Bisericii Anglicane,însa dupa aparitia republicanismului în Franta
principalul sau obiectiv l-a constituit opozitia fata de aceasta
ideologie revolutionara.Multi ani,partidul a reusit sa-si impuna
doctrina
în Anglia.Lordul
1811 si 1828,iar partidul sau a continuat sa domine în guvern pâna
în 1830.În mod traditional,partidul Whig reunea pe aristocratii
bogati,proprietari de pamânt,având astfel multe aspecte comune
cu partidul Tory.În plus,partidul apara interesele clasei
industriale în ascensiune,precum si pe cele ale disidentilor
protestanti.
Ambele partide parlamentare erau alcatuite din membri care
doreau o reforma moderata.Partidul Whig si oamenii de afaceri
adepti ai comertului liber constituiau principala amenintare la
adresa traditiilor si legilor sustinute de catre vechea elita.Cum
gruparea Tory,care reprezenta aceste elemente traditionaliste,
detinea suprematia în Parlamentul Britanic,reforma sistemului
electoral a devenit principala preocupare a factiunilor nemultumite.
Membrii Parlamentului intrasera în corpul legislativ în calitate de
reprezentanti ai comitatelor rurale sau ai oraselor mici.Fiecare
district trimitea în parlament doua persoane.Procedurile de alegere
a acestor reprezentanti ramasesera neschimbate vreme de 150 de
ani.Astfel,asa-numitele "târguri putrede "continuau sa fie
reprezentate de doi membrii în Parlament,în timp ce câteva centre
urbane importante nici nu erau reprezentate.
În urma alegerilor parlamentare din 1830,50 din locurile detinute
anterior de Tory au revenit partidului Whig si altor grupari
similare.În 1831,conservatorii antireformisti din Camera Lorzilor
au blocat o reforma care prevedea redistribuirea locurilor din
Camera Comunelor si extinderea dreptului de vot.Primul ministru,
lordul Gray,l-a convins pe rege sa anunte ca va asigura cresterea
corespunzatoare a numarului de membri pentru ca legea sa poata fi
aprobata în camera superioara.Camera Lorzilor a cedat.Reforma.electorala din 1832 lua aproape 150 de locuri de la districtele
reprezentate excesiv si le repartiza unor zone insuficient
reprezentate.Legea cobora limita de avere a electoratului,suficient
ca sa acorde drepturi electorale unei cincimi din populatie.Aceste
schimbari au sporit influenta clasei mijlocii urbane,aflata în plina
dezvoltare,creând totodata un precedent pentru astfel de schimbari
electorale
pe criterii socio-economice.Legea instituia în
mai democratic sistem de guvernare din Europa,desi la conducere
continua sa se afle o minoritate.
Franta.Coalitia de state europene care l-a înfrânt pe Napoleon a
restaurat dinastia de Bourbon,aducându-l la tron pe Ludovic al
XVIII-lea în 1814.Noul rege a optat,totusi,pentru reconstructia
partiala a sistemului existent înainte de revolutie.El si-a oficializat
revenirea prin elaborarea unei noi constitutii a Frantei,Carta din
1814.Documentul prevedea existenta unui organ legislativ ales de
un numar strict limitat de persoane,cei mai bogati 100 000 de
oameni dintr-o natiune de aproape 30 000 000.Carta mentinea
Codul lui Napoleon si reforma religioasa operata de el,instituia
controlul statului asupra învatamântului,garanta egalitatea în fata
legii si îngaduia pastrarea pamânturilor cumparate din fostele
domenii ale nobilimii sau ale Bisericii.Desi constitutia lui Ludovic
nu preciza obligatia ministrilor de a actiona în conformitate cu
majoritatea parlamentara,pâna la urma primul ministru a adoptat
aceasta cale.Guvernarea responsabila a devenit o problema
politica extrem de importanta,stârnind numeroase dispute.
Faptul ca Ludovic acceptase cele câteva schimbari liberale a
produs reactia imediata a traditionalistilor.Acestia respingeau
politica moderata a regelui,militând pentru restaurarea deplina a
vechii ordini aristocratice si monarhice.În fruntea lor se afla chiar
fratele regelui,contele de Artois.La moartea regelui,în 1824,el se
va urca pe tronul Frantei sub numele de Carol al X-lea.Curând,
noul rege a început sa orienteze Franta direct spre trecut.Într-un
singur an,aristocratii care îsi pierdusera pamânturile au primit
compensatii din partea statului.În continuare,Carol a încercat sa
restabileasca controlul Bisericii asupra învatamântului.În Franta
au izbucnit proteste.Opozitia s-a estompat în 1827,când regele a
acceptat ca politica executivului sa reflecte vointa majoritatii
parlamentare.Cu toate acestea,doi ani mai târziu,monarhul si-a
schimbat radical pozitia.Camera Deputatilor a protestat dar Carol
a reactionat dizolvând legislativul.El a aprins,fara sa stie,flacara
revolutiei.În noul parlament,adversarii sai au obtinut si mai multe
locuri.În aceasta situatie Carol a emis Ordonantele din iulie,o
serie de decrete care anulau recentele alegeri parlamentare,
instituind un sever control asupra presei si anulând votul a trei
patrimi dintre alegatori.Rezultatul a fost ridicarea maselor din
Paris.Astfel,ultimul monarh al dinastiei de Bourbon a fost obligat.sa fuga în Anglia.Curând,un "monarh burghez ",Ludovic Filip de
Pe tot parcursul domniei sale (1830-1848),noul monarh,a carui
familie de vita regala sprijinise rasturnarea lui Ludovic al XVI-lea
în 1792,a tinut seama de interesele marii burghezii.Din 1815,
anumite categorii profesionale si clasa oamenilor de afaceri
prosperi au preluat controlul asupra sistemului socio-economic.În
1830 ei i-au înlocuit din nou pe aristocrati,alegându-si un guvern
care sa-i reprezinte.Ludovic Filip a repus,de asemenea,în
drepturi Carta din 1814,anulata de catre Carol al X-lea.Mai mult,
el i-a revizuit prevederile electorale,acordând drept de vot la 200
000 de persoane.
|
