PERIREA SI CUCERIREA TARILOR PERU SI CHILE

spani ^ _mj_na conchistadorii din Mexic, au ajuns si īn Panama. Un

^cave bogat exista īntr-adevar īn nord, dar un astfel de stat putea sa • t ci īn sud. La urechile spaniolilor au ajuns zvonurile despre Peru. n^ oentru a-1 descoperi si cuceri era nevoie de mijloace materiale. ^r Francisco Pizarro nu le avea. Parasindu-1 pe Balboa si trecīnd īn

1 "ba lui Avila, el a participat la incursiuni īmpotriva indienilor din Panama, dar, ca multi alti conchistadori, a fost nedreptatit la īmpartirea prazii si a mosiilor. Pentru serviciile sale el a capatat de la Avila o mica mosie līnga orasul Panama.

īn 1522 a sosit la Panama Pasquale Andagoya, primul european care fusese pe litoralul dinspre oceanul Pacific al Americii de sud. El a adus stirea ca īn muntii Anzi, la mari altitudini, destul de aproape de tarmul oceanului Pacific, se afla „marele imperiu Biru" (Peru). Dar Andagoya s-a īmbolnavit grav īn timpul calatoriei sale si nu mai era īn stare sa īntreprinda el īnsusi descoperirea noii tari atīt de promitatoare. Acest lucru s-au apucat sa-1 faca alti spanioli, care jinduiau dupa gloria si bo­gatiile lui Cortez. īn Panama existau oameni care dispuneau de fonduri īnsemnate — preoti si functionari — precum si oameni cu multa expe­rienta militara. Printre acestia din urma se numarau si doi batrīni con­chistadori — Francisco Pizarro si Diego Almagro, amīndoi originari din Estremadura. Astfel s-a īncheiat o alianta īntre spada si isacul cu bani, un fel de „societate pe actiuni" din care faceau parte influentul si boga­tul preot catolic Hernan Luque, Almagro si Pizarro. Ca asociat a fost inclus si guvernatorul Avila, deoarece fara „protectia" lui organizatorii expeditiei ar fi putut avea soarta lui Balboa. Avila, īnsa, a acceptat sa Participe numai la beneficiile expeditiei, dar nu si la cheltuieli. Neavīnd

onauri mari, asociatia a izbutit sa recruteze numai o suta de soldati si
caTt •^P€Ze ^^{oua cor}"abii. īn 1524, Pizarro si Almagro au īntreprins prima
Parai⁰?⁶: ^sP^re_o tarmurile Perului, dar au ajuns numai pīn 17517i815r a īn dreptul
Pana ° ^latitudine nordica, explorānd linia coastei, la sud de golful

avīd^'f— ° ^distant^{a de 4}°0 ^km, Pīna la gurile rīului San Juan. Ne- j^U ₁¹!?^iente Provizii, ei au fost nevoiti sa se īntoarca la Panama cu

^Una dint ^Sta^-°^r^ ^{au re}P^eta*^t īncercarea peste doi ani. De data aceasta, ^^at ma^ ^cor^^^e ^^or' comandata de cīrmaciul Bartolome Ruiz, a īna-^00 Iqjj \ ^Parte spre sud, de-a lungul coastei, pe o distanta de aproape ^^ePartar ^{G r}^^U^ ^^an ^^uan' traversānd ecuatorul. Marinarii au vazut īn ^{e u}n munte urias acoperit de zapada — Chimborazo — si au cap-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

turat cītiva peruvieni care cu o pluta¹. Prizonierii au

povestirile despre suprafata uri -si bogatiile tarii situate la sud, c- . despre puterea incasilor², carora ?* apartinea aceasta tara. Ruiz i-a _a<j lui Pizarro cīteva obiecte de

peruviene.

īn anul urmator (1527), si Almagro au pornit pentru a treia oara spre tarmurile Perului. Din lip. sa de provizii, īnsa, asociatii au ho-tarīt sa se desparta. īncapatīnatul Pizarro a ramas pe o insulita de līnga coasta, unde se considera la adapost de atacurile indienilor de pe tarm revoltati de jafurile si actele de vio^ lenta savīrsite de spanioli. Almagro a plecat īnapoi la Panama dupa īnta­riri si provizii. īntre timp, Avila mu­rise. Noul guvernator a hotarīt sa puna capat īncercarilor „nesabuite"

itreprinse fara autorizatia lui (adica īnainte de sosirea lui) si pe dea-

upra de un om de „origine dubioasa" ca Pizarro. Cronicarii spanioli re-

au īn cuvinte foarte plastice indignarea nobililor caballeros (cavaleri)

i hidalgo (nobili simpli) din anturajul noului guvernator: „Blestem! Mai

ine sa ne legam armele de coada unui magar decīt sa luptam sub co-

Landa unui īngrijitor de porci! Duca-se dracului! Oare au mai ramas atīt

e putine comori īn Noua Spanie, īncīt sa fim nevoiti sa cautam bogatii

onoruri īn slujba unor bastarzi si a unor popi?" Noul guvernator a

Imis dupa Pizarro si oamenii sai o corabie cu ordinul categoric sa se

ttoarca imediat la Panama. Pe insulita a avut loc o scena pe care unii

torici o numesc teatrala si de aceea o considera neverosimila. Dar ea

irespunde perfect caracterului lui Pizarro, asa cum īl descriu documen-

le istorice cele mai autentice.

Pe plute prevazute cu pīnze facute din trestie, peruvienii īntreprindeau calatorii
a lungul coastei. In 1947, etnograful norvegian Thor Heyerdahl, īmpreuna cu cinci
arasi ai sai, a facut pe o astfel de pluta („Kon Tiki", avīnd circa 100 m²) o calatorie

8 000 km īn 101 zile, din Callao (Peru) pīna la atolul Raroia (Barclay de Tolli, din alele Tuamotu), profitīnd de curenti si de alizeele prielnice.

Incasii — unul dintre triburile populatiei checiua, cel mai numeros dintre popoa-
i indiene, care a locuit si locuieste si astazi īn vaile rīurilor din Anzii centrali, īntra
ator si paralela de 28° latitudine sudica. Cu o suta de ani īnainte de venirea spanio-
r, incasii, īn fruntea unei uniuni de triburi, au supus alte triburi checiua, precum s'¹
oarele vecine, organizīnd (īn jurul anului 1438) un stat sclavagist — cel mai puternic
:re toate statele care au existat vreodata īn America de sud. īntreaga putere era
nuta de marele inca. Capitala statului era orasul Cuzco, situat īntr-o vale, la re
udine, la izvoarele fluviului Ucayali — Amazonul.

DESCOPERIREA sI CUCERIREA TARILOR PERU sI CHILE

lui Pizarro au īnceput sa se sfatuiasca si multi s-au bucurat
am              ^ ^ īntoarca īn Panama pe mosiile lor. Atunci, Pizarro,

_ca au ^p t_{nie a} iesit īnainte, a scos sabia din teaca si a tras cu ea o li-rosu de rn Xpoi, a trecut peste aceasta linie si, īntorcīndu-se spre to-ie pe ⁿ*s P'| 'ida urajul lea spus: Castilieni! Aceasta cale

fara provizii, īn voia soartei. Pizarro si tovarasii lui, nemaisim-Hu-se acum īn siguranta pe insulita de lānga coasta, au trecut pe insula r rsona (8° latitudine nordica), aflata la 50 km de tarm.

Ei au petrecut mai bine de sase luni īn exilul lor voluntar pe insula Corgona; hrana si-o procurau vīnīnd pasari si culegīnd moluste comesti­bile īntre timp, asociatii din Panama ai lui Pizarro au obtinut totusi din rtea guvernatorului autorizatia de a echipa pe socoteala lor o corabie. Cu aceasta corabie, Pizarro a pornit spre sud de-a lungul coastei si a de­barcat līnga golful Guayaquil, unde a vazut ogoare bine lucrate si un oras mare (Tumbez). Pentru a se convinge el īnsusi de bogatia si de ma­rimea tarii incasilor, el a continuat sa navigheze mai departe spre sud, pīna la 8° latitudine sudica. El a prins pe tarm mai multe lame — singu­rele animale domestice din Lumea noua — a luat tesaturi subtiri din lāna de vigonie, vase de aur si argint si a capturat cītiva tineri peruvieni. Cu aceste trofee, Pizarro putea sa se īntoarca cu cinste, nu numai īn Pa­nama, dar si īn Spania. Acum nimeni nu mai putea sa se īndoiasca de existenta tarii aurului — Peru, pe care Pizarro o descoperise si propunea sa fie cucerita.

Primii care „l-au salutat" pe conchistador īn patrie au fost creditorii, care l-au bagat la īnchisoare pentru neplata datoriilor.

EXPEDIŢIA LUI FRANCISCO PIZARRO sI CUCERIREA PERULUI

Povestirile conchistadorului, confirmate de dovezi atīt de convinga­toare, au produs īn Spania o impresie foarte puternica. Regele a dat or­din ca Pizarro sa fie eliberat din īnchisoare. El a obtinut de la Carol 1 Patenta de a cuceri Peru si a fost numit guvernator al tarii. I s-au acor-at si mari sume de bani, īnsa nu pe loc, ci din viitoarele venituri ale ani pe care abia trebuia s-o cucereasca. Pentru echiparea expeditiei s-a *at un termen scurt — sase luni. S-^au gasit īnsa „oameni buni" (printre _Ul,.^{e sl} Hernando Cortez), care au finantat actiunea ce promitea profituri sse. Francisco Pizarro a īnceput īndata sa recruteze voluntari īn re-rud ?^a ^ .^na^^a^ ~ Estremadura. īn primul rīnd, fireste, el si-a angajat q ^e' Printre care trei frati — Hernando, mai mare decīt el, Juan si ^pizarr °' "^ ^mici' ^AlmaS^{ro n}"^a dobāndit nici un post īnalt. El vedea ca acest ° ^{SS īncon}-i^{ura cu} rude si ca el este trecut pe planul al doilea. Din tuturn ^0Inen^' īntre asociati a īnceput o dusmanie care a dus la pieirea ^r Aducatorilor expeditiei din Peru.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

In 1531, Pizarro a plecat din Panama cu trei corabii, īmpreuna un detasament de 180 de oameni, dintre care 36 de calareti. Ca si c īn Mexic, el īsi punea mari sperante īn cai. Pizarro a debarcat ecuator si a mers de acolo spre sud pe uscat. īn primavara anului el a ajuns līnga golful Guayaquil si īn primul rīnd a īncercat sa <x insula Puna (līnga tarmul nordic al golfului). Dar bastinasii au opu"*" rezistenta atīt de īndīrjita, īncīt sase luni mai tīrziu Pizarro a fost n ° voit sa se retraga, dupa ce detasamentul sau a suferit mari pierderi in a trecut pe tarmul sudic al golfului, la Puerto Pizarro (īn apropiere •t Tumbez). Aici el a mai stat trei luni, dar de data aceasta nu si-a pierdut timpul īn zadar: a primit īntariri din Panama si a strīns informatii precis despre situatia interna din statul incasilor. Astfel el a aflat ca īn tar" abia se terminase un razboi civil care durase trei ani, īntre marele inca Huascar si fratele sau Atahualpa. īnvingator iesise „uzurpatorul" Ata­hualpa, care luase prizonier pe Huascar. īn septembrie 1532 Atahualpa cu un detasament de cinci mii de indieni, se afla īn orasul din munti' Cajamarca, situat īn dreptul paralelei de 7° latitudine sudica, pe unii]' din afluentii de pe cursul superior al fluviului Maranon — Amazonul. Fratii Pizarro, dintre care batrīnul Hernando era considerat „sfet­nic", au socotit ca momentul este prielnic pentru o expeditie īn interiorul tarii. Dupa ce au primit īntariri din Panama, la sfārsitul lunii septembrie 1532 ei au pornit cu cea mai mare parte din oamenii lor, de la golful Guayaquil catre sud, spre Cajamarca si au urcat pe platou. īnaintarea lor era īnlesnita de faptul ca incasii construisera pe teritoriul lor drumuri )une, cu poduri suspendate peste rīurile de munte. Detasamentul lui ^Dizarro era alcatuit din 62 de calareti si 102 pedestrasi, dintre care nu-nai 23 aveau arme de foc (archebuze si muschete). Atahualpa nu i-a īm-Medicat pe spanioli sa īnainteze ba chiar a trimis īn īntāmpinarea lui Pi-:arro un sol cu daruri, poftindu-1 sa vina cu detasamentul sau la Caja-narca.

Pe la mijlocul lunii noiembrie, Pizarro si oamenii lui au intrat īn Cajamarca si s-au instalat chiar īn oras; detasamentul de cinci mii de >ameni al lui Atahualpa īsi aveau tabara la doua mile de oras. Francisco izarro 1-a trimis pe ofiterul Hernando de Soto cu vreo 20—30 de cala-eti īn tabara lui Atahualpa, poftindu-1 sa se īntīlneasca īn ziua urmatoare q piata din Cajamarca. Marele inca a refuzat. Atunci Hernando Pizarro, nsotit numai de un tīlmaci, s-a dus din nou la Atahualpa si acesta, va-īnd cīta īncredere īi arata strainii, a consimtit sa vina la īntīlnire.

Potrivit versiunii traditionale, chiar īn noaptea aceea, dupa ce au izitat tabara lui Atahualpa, fratii Pizarro īmpreuna cu De Soto, cu un It ofiter — Sebastian Moyano de Belalcazar (sau Benalcazar) si cu calu-arul Vincente Valverde au pus la cale un plan īndraznet pe care Fran-isco Pizarro 1-a adus la īndeplinire cu o nerusinare nemaiauzita chia^r entru acea vreme. Pedestrasii si calaretii spanioli, īmpartiti īn trei grU" uri, s-au adapostit īntr-o ascunzatoare (cele doua parti au convenit, pr°~ abil, dinainte sa se īntīlneasca departe de detasamentele lor). Atahualp^a sosit īn piata īntr-o litiera de aur purtata de nobili. Trei sute de u¹'

ESCOPER1KEA _{sI CCCER}i_REA ŢARILOR PERU sI CHILE

Osteni peruvieni (desen peruvian).

dieni dezarmati mergeau īnainte, strīngīnd de pe drum pietrele si guno­iul; dupa marele inca veneau īn litiere si hamacuri capeteniile de triburi. Cīnd procesiunea s-a oprit, s-a apropiat de Atahualpa calugarul Valverde, care i-a citit un lung requerimento („īnstiintare") — document prin care incasii recunosteau de buna voie puterea regelui spaniol. Atahualpa 1-a īntrebat cum s-ar putea convinge ca tot ce i s-^a spus era adevarat. Val­verde i-a aratat evanghelia pe care o tinea īn mīna. „Atahualpa i-a cerut sa-i dea cartea, a īntors-o pe o parte si pe alta, a rasfoit-o, a spus ca ea nu vorbeste si a zvirlit-o de o parte". Atunci Valverde s-a adresat spa­niolilor strigīnd: „Pe ei, pe ei"! Francisco Pizarro a poruncit sa se traga o salva, calaretii din ascunzatoare s-^au napustit din trei parti spre Ata­hualpa, iar īn acelasi timp au aparut si pedestrasii. „Guvernatorul [Pi­zarro] ... īntr-un acces de furie, s-a napustit spre litiera, 1-a apucat pe Atahualpa de par (el purta parul foarte lung), 1-a tras afara din litiera. . . 1-a doborīt la paxnīnt si 1-a legat. Indienii si-au vazut cīrmuitorul dobo-rīt si^ legat tocmai īn clipa cīnd din toate partile s-au napustit asupra lor calaretii de care se temeau atīta... si au luat-o la fuga. . . atīt de re­pede, īncīt se doborau unii pe altii... Calaretii i^au urmarit pe fugari P^na cīnd īntunericul noptii i-a silit sa se īntoarca" (A. Saratei Vazīnd ca suita lui Atahualpa fuge, marele detasament indian care se afla la o _a^epartare mare, a parasit fara lupta tabara si a plecat īn partea de nord M^S1Unil°^ ^incasilor= ^ directia orasului Quito (īn dreptul ecuatorului), mult a - ^^nCa ^"^ ^^a^ ^seama °a conchistadorii pretuiesc aurul mai

^J P Pe lume. Pe peretele temnitei īn care 1-a īnchis Pizarro,

^p^ia la

^c°lturil ^af5^a..^ⁿi^e- Pizarro a acceptat. Atunci Atahualpa a trimis īn toate ^Pīa la --l* ^crain*^{ci ca sa} adune vase de aur si alte podoabe din temple. aduna*^{1 anu}^^u^ ^33 s-au strīns mormane de aur, dar totusi nu ^{se lnc}a īntreaga cantitate necesara pentru rascumparare. Pizarro

s Qo (a

capitala republicii Ecuador) si īn felul acesta granita de nord a tarii
ceri te a ajuns pīna la ecuator. • ^cu

Pizarro s-a grabit sa trimita īn Spania o mare ^cantitate de aur, reprezenta „cincimea" cuvenita regelui. (Dupa unii autori, īntreaga se ridica la 150 000 000 ruble aur.) Noi cete de aventurieri s-au n tit asupra Americii de sud. Corabiile navigau des īntre Panama si PeriT Francisco Pizarro a hotarīt atunci sa mute centrul administrativ al tarii oe coasta marii si a īntemeiat „orasul Regilor" (Ciudad de los Reyes -1535), care mai tīrziu a capatat denumirea de Lima (astazi capitala sta-;ului Peru).

DESCOPERIREA ARHIPELAGULUI GALAPAGOS

īn anul īntemeierii orasului Lima, a fost trimis din Panama īn Peru ■piscopul Berlanga, primul om care a plantat īn America banani. Vene-abilul episcop primise de la autoritatile clericale si laice o misiune dubla: a fie conducatorul spiritual al catolicilor din Peru si sa-1 supravegheze i secret pe cuceritorul acestei tari. Din cauza curentului rece si a vīn-jrilor potrivnice, corabia lui Berlanga a deviat mult spre apus si deodata īarinarii au zarit un parnīnt chiar līnga ecuator. Episcopul a izbutit sa abileasca pozitia lui. Era una dintre insulele arhipelagului care mai tīr-:u a capatat denumirea spaniola de Galapagos („broaste testoase"), din mza uriaselor broaste testoase care caracterizau fauna insulara. Berlanga -a dat insulelor nici un nume.

Pierdute īn ocean la aproape 1 000 km de coasta americana, insulele alapagos, nelocuite (suprafata totala este de circa 7 900 km²), nu pre->ntau nici un interes pentru spanioli. īn afara de aceasta, ele erau si-ate departe de caile maritime obisnuite; numai rareori furtuna arunca olo īntīmplator corabii comerciale. īn schimb, piratii de diferite natio-Jitati au cercetat temeinic calea spre aceste insule. Dar cīnd se trimi-au īntr-acolo din Panama sau Peru vase de razboi pentru urmarirea ratilor, capitanii acestora cautau adesea zadarnic arhipelagul Galapa-s. De aceea multa vreme el a fost numit Islas Encantadas (insulele ajite).

EXPEDIŢIA LUI ALMAGRO ĪN CHILE sI ĪNTOARCEREA LUI

Din Spania s-a primit ordin ca noile teritorii sa fie delimitate. L^ul :arro, care dobīndise titlul de marchiz, i s-a atribuit teritoriul din P^einJ care 1-a cucerit. Almagro a fost numit guvernator al tarii Chile, si-

DESCOPERIREA sI CUCERIREA ŢARILOR PERU sI CHILE

, Peru, care abia urma sa fie cucerita. El a fost nevoit sa tuata la ?^u£L>=_tei hotarīri nedrepte. La īnceputul lunii iulie 1535 el a pie­se supu^{na ac}~~ _spre sud-est, de-a lungul malului apusean al lacului Titi-cat din ^ⁿ?°y mare altitudine (cel mai mare lac din America de sud cu _caca, situat i _g ^ km²), a lasat la vest lacul Poopo si a īnaintat catre suprafata^ _disurii_e īnalte de la granita sudica a statului incasilor, sud-est P⁶ .j.^gtut mai bine de 1 000 km, el a acordat trupelor sale doua ^^^ndihna. īn regiunea de frontiera, spaniolii au capturat o mare īn-luni de oa ^^ ^ _{care tr}ib_urii_e supuse din sud o trimiteau īnvingato-carcatura^ ^_nca^_ Bineīnteles ca īmpartirea prazii le-a stīmit si mai

^fl °\t setea de aur.

^mU C rcetasii trimisi īn recunoastere i-au adus lui Almagro stirea ca Chile duc doua drumuri, la fel de grele: primul — de-a lungul gra-spre vest, peste muntii Anzi pīna la tarmul oceanului Pacific, iar

' spre sud prin desertul Atacama, iar al doilea drum — drept spre sud, ^"n regiunile de munte din Anzii centrali, unde era greu sa procure carne ^Pi porumb pentru oameni. Almagro a ales aceasta din urma cale deoarece era mai scurta. Prin platoul pustiu, Almagro a īnaintat luptīnd īmpotriva bastinasilor pīna īn valea Chicoana (īn regiunea izvoarelor rīului Rio Salado — rīul Sarat — afluent din dreapta al fluviului Parana), unde a iz­butit sa obtina vite si alte alimente. Dar īn timpul trecerii peste un torent de munte, cea mai mare parte din animale si provizii au fost pierdute. Aceasta a fost o lovitura grea pentru expeditie, caci mai departe spaniolii au īntīlnit numai arareori īn vaile din munti, doar sate indiene mici si sarace. Conchistadorii devastau locuintele, luau cu ei pe toti barbatii adulti ca sa le īnlocuiasca animalele de povara. Animalele, īnsa, trebuie hranite, pe cīnd indienilor nu li se dadea aproape nici un fel de hrana si ei mureau cu sutele.

De la izvoarele rīului Rio Salado, Almagro a pornit mai īntāi spre
sud, de-a lungul povārnisurilor rasaritene ale Anzilor, dar curīnd dupa
aceea a cotit spre vest, spre lantul principal al Anzilor chilieni. Spaniolii
au mers multa vreme de-a lungul poalelor acestui lant, peste solonceacuri,
cautīnd trecatori prin uriasa bariera muntoasa. Batrīnul Almagro mergea
īnainte cu un mic detasament de calareti. īn sfīrsit, trecatoarea a fost
gasita la o altitudine de peste 4 000 mtr. Zapada īi orbea pe oameni,
^rul rarefiat, furtunile si frigul le īngreunau fiecare pas. Fireste ca ha-
seb'f¹ *,^nc^^eni sufereau incomparabil mai mult decīt soldatii spanioli. Deo-
_si _nu ^{sreu era} noaptea: din lipsa de combustibil nu se putea face foc
^reau atīTT^{1 nlCi U}-^{n ada}P°^st īmpotriva vīnturilor taioase. Cu totii sufe­
ri caii ?^umPlit ^de foame, īncīt spaniolii īmparteau cu lacomie īntre
timpul ^CaZUa- -*^ar i^ndi^enii nrīncau carnea tovarasilor lor morti. īn tot
nesti au ^Xpe. ^^ei> de pe urma istovirii, frigului si a muncii supraome-
^sPaniolii^{Plerit aproa}P^{e zece mii d}« hamali indieni (peruvieni si chilieni).
^aParut vaf^U ?i^erdu^ Peste o suta de oameni si multi cai. īn sfīrsit, a
Primul cu ^piaP° <^la 27° latitudine sudica). Almagro a ajuns acolo
^i aceasf ^av.^an§^{arda s}a si a trimis provizii detasamentului principal.
^e' Atasamentul care scazuse mult s-a oprit Dentru odihna»

g_eog_rafice I.-II.

e surT^

Aici Almagro a īntīlnit pe neasteptate un dezertor spaniol, fugit din *p
ca sa scape de pedeapsa care-1 ameninta. El parcursese singur spr      ^u
peste 2 000 km. Din Coquimbo, Almagro a trimis detasamente si n^- ®^U<J
parte spre sud; acestea au explorat Chile central pīna la rīul Maule n
latitudine sudica) dar n-au gasit nici un fel de bogatii. "⁵³

Almagro a hotarīt sa plece din aceasta tara, dar de data aceast ales un alt drum, de pe coasta. Drumul de īnapoiere trecea prin desert ^ Atacama si din pricina lipsei de apa si de nutret lui Almagro i-au mai pi cīteva zeci de cai, dar n-a mai pierdut nici un soldat (pe indieni nu-i n^ nea la socoteala). El si-a īmpartit oamenii īn detasamente mici. Alrnagr" cu detasamentul sau mergea īn ariergarda. Dupa ce a trecut prin desert el a urcat de la Arequipa (16° 5' latitudine sudica) pe platou si a ajun? la Cuzco īn 1537, dupa ce strabatuse īn ambele directii peste 5 000 km

MOARTEA LUI ALMAGRO sI A LUI FRANCISCO PIZARRO

Astfel a luat sfīrsit expeditia cea mai importanta prin rezultatele ei geografice si cea mai grea dintre toate cele īntreprinse vreodata de con­chistadori īn America de sud. Au fost descoperite vastele platouri din Anzii centrali cu marile lacuri Titicaca si Poopo, cele mai īnalte siruri ale Anzilor chilieni, vaile fertile ale nurilor din apus ce se varsa īn ocean si tarmul Americii de sud, de la 16° 5' la 35° latitudine sudica. Dar spa­niolii n-au gasit īn drumul lor metale pretioase, nici tinuturi cu popu­latie densa si nici orase. Din punctul lor de vedere expeditia a ramas fara rezultat. īn aceasta privinta Chile nici nu putea fi comparat cu Peru. Al­magro era profund dezamagit si s-a īnfuriat si mai mult pe Francisco Pizarro care propusese aceasta īmpartire nedreapta.

Detasamentul lui Almagro, care suferise pierderi mari, s-a īntors īn
Peru īn momentul cīnd o parte a tarii era cuprinsa de rascoala dezlan­
tuita de marele inca Manco Capac. Indienii asediau de sase luni orasul
CuzoOj unde se aflau īmpreuna cu un mic detasament, cel mai mare s|
:el mai mic dintre fratii Pizarro; Juan Pizarro fusese ucis īn timpul unui
atac. Almagro i-a īnfrīnt pe rasculati si a eliberat detasamentul spaniol,
iar i-a īntemnitat pe Hernando si Gonzalo Pizarro. Gonzalo a fugit din
īnchisoare, iar Hernando a fost eliberat dupa ce Francisco Pizarro a J^u'
rat sa-i cedeze lui Almagro orasul Cuzco. īndata dupa eliberare cei trei
Erati au pus mīna pe arme, l-au īnvins pe Almagro si l-au executat (iⁿ
iulie 1538). . „

Timp de trei ani partizanii lui Almagro care scapasera cu viata» m īndurat lipsuri mari. īn iunie 1541 ei au organizat un complot^ au Datruns īn casa lui Francisco Pizarro din Lima si l-au ucis īmpreuna cu ātiva dintre partizanii sai. Diego Almagro cel tīnar, fiul conchistadorul īxecutat, a fost proclamat guvernator. El n-a cīrmuit prea multa vrem • juvematorul legal numit de Carol I 1-a prins cu ajutorul lui Belalc^⁸ ii al altor partizani ai lui Pizarro si 1-a trimis īn fata unui tribunal, -a condamnat la moarte (septembrie 1542).

_copERIHEA sI CUCERIREA TARILOR PERU sI CHILE

. COASTA PERLELOR ^>
C '.'>!.■.■ ' ^.

532 ^^ru' cind o tost cuceri! so ntemeiat orasul

Descoperirea tarilor Peru si Chile si a fluviului Amazon.

LUI GONZALO PĪZARRO PESTE ANZI sI SOARTA SA

d

un detasa ^eXecu^^area lui Almagro-tatal, Gonzalo Pizarro a strīns la Quito
^cauta_rea ^^ ^format din 340 de spanioli si 4 000 de hamali indieni. īn
^^Jlz*i si a r)^{€1 n}°^ ^^r* ^{a auru}lui' ^m 1540 el a trecut cu detasamentul sau
^nului- Cobo ^^S^^{)perit un rīu} mare — Napo, unul dintre izvoarele Amazo-
ⁿd pe Napo, Gonzalo a gasit copaci a caror scoarta amintea

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

scortisoara pretioasa din Ceylon. īn fata lui Gonzalo au aparut n-īntregi de asemenea pretinsi copaci de scortisoara. Pentru a ee ^r' aceasta „tara a scortisoarei", si poate īn speranta ca va gasi bo^ mai mari, conchistadorul si-a continuat drumul īn jos, pe rīu. Dar rJ a calatori pe apa cu īntregul detasament el avea prea putine vase, i uscat nu era cu putinta sa īnainteze de^a lungul malurilor rīului pentru ca erau mlastinoase, acoperite de oaduri ecuatoriale de n tut si aproape pustii. Spaniolii sufereau de foame si de friguri si mureau cu zecile, iar indienii, cu sutele.

Atunci Gonzalo Pizarro a trimis īnainte — īn recunoastere si provizii — pe Francisco Orellana cu 50 de soldati, pe un mic vas (brigan tina) construit chiar acolo. Orellana nu s^a mai īntors la detasament ī lui Pizarro. Potrivit unei versiuni provenind de la oamenii lui Gonzalo Orellana a vrut ca „prin tradare sa-si īnsuseasca gloria si poate chiar r' foloasele descoperirii". Vazīnd ca Orellana nu se mai īntoarce, Gonzalo a pornit īn jos pe Napo pīna la fluviul Maranon (Amazonul). Acolo el a gasit un spaniol din detasamentul de recunoastere, care i-a anuntat tra­darea lui Orellana. Astfel, Gonzalo a fost nevoit sa porneasca īnapoi, fara provizii si cu detasamentul mult micsorat, spre oceanul Pacific, prin pa­durile mlastinoase si peste muntii īnalti. Spaniolii au mīncat toti caii si cīinii, s-au hranit cu hoituri si cu radacini. In Peru de nord nu s-au mai īntors (pe la mijlocul anului 1542) decīt 80 de oameni istoviti de moarte din pricina frigurilor. Acolo Gonzalo a aflat despre moartea lui Francisco Pizarro si de triumful temporar al lui Almagro cel tīnar, iar curīnd dupa aceea, despre executarea lui. Noul guvernator al statului Peru, care īl executase pe Almagro cel tīnar, i-^a dat īn stapīnire lui Gonzalo Pizarro bogate mine de argint. Dar vanitosul conchistador avea visuri mai mari. īn 1544 el a organizat o rascoala si a pus mīna pe putere, dar dupa patru ani a fost īnfrīnt de trupele regale si executat (1548).

Astfel s-a īncheiat grandioasa epopee a descoperirii si cuceririi tari­lor din regiunea Anzilor centrali din America de sud — republicile de astazi Ecuador, Peru, Bolivia si o parte din Chile, cu o suprafata totala de peste 3 000 000 km². Din cei sase capitani (conducatori ai expeditiilor), unul a cazut īn lupta īmpotriva indienilor (Juan Pizarro), altul a fost ucis de complotisti (Francisco Pizarro), iar alti trei, executati (Almagro tatal si fiul si Gonzalo Pizarro). Unul singur a murit de moarte naturala: sep-tegenarul Hernando Pizarro, trimis īn Spania de fratele sau pentru a „musamaliza" vīlva stīrnita de executarea lui Almagro; el a fost retinut īn patrie si a mai trait īn Spania aproape 20 de ani.

Bogatiile aurifere din Peru s-au epuizat repede. Dar s-au gasit acolo nari zacaminte de argint, care au adus acestei tari un renume mondial-!nca din al doilea patrar al secolului al XVI-lea spaniolii au explorat eru īn toate directiile. Dupa īntemeierea orasului Lima, detasamentele paniole circulau neīncetat īntre tarmul oceanului si orasele si minele de irgint din interiorul tarii. Atrasi de zvonurile despre bogatiile uriase din ³eru, cautatorii de aventuri patrundeau īn regiunile muntoase īndepai" ate si greu accesibile, īn cautarea de mine de aur si de argint.

DESCOPERIREA sI CUCERIREA ŢARILOR PERU sI CHILE

"""^~      ^cmRFA REGIUNII CENTRALE A STATULUI CHILE, LUPTA LUI VALDIVIA ĪMPOTRIVA ARAUCANILOR sI MOARTEA SA

Vaidivia, care participase la expeditia din Chile a lui Almagro ^^1537» a trecut apoi de partea lui Pizarro si a fost trimis de el īn 15³⁵ ^ _g'_a cucereasca Chile. La īnceputul anului 1540 el a pornit cu spre t'gfoent de 150 de oameni si a īnaintat luptīnd de-a lungul coastei, ^0X1 i explorata īnainte de spanioli, pīna la 33° 5' latitudine sudica; de P? -l urcat pe valea rāului Maipo si a īntemeiat pe cursul mijlociu al ^aiC11 ia orasul Santiago (1541). īn 1544—1545 Vaidivia a explorat coasta ^a£rana mai departe spre sud si a ajuns pīna la rīul Bio-Bio (la 37° lati-h- sudica). Dupa aceea, el a fost rechemat de guvernatorul statului Peru tudine ^si_rea rascoalei conchistadorilor condusa de Gonzalo Pizarro, ^^en īn anul 1547 Vaidivia s-a īntors īn Chile si a pornit un razboi īnver- īmpotriva unui trib indian iubitor de libertate — araucanii, care au us spaniolilor o rezistenta atīt de īndīrjita cum n-au mai īntīlnit alta T America, nici pīna atunci si nici dupa aceea. Pentru a-si īntari pozitiile īn aceasta regiune, Vaidivia a īntemeiat īn anul 1550, la varsarea rīului Bio-Bio orasul Concepcion; araucanii au atacat imediat noul oras, dar au fost īnfrīnti. „si Vaidivia, vrīnd sa sperie triburile bastinase, a recurs la o masura crunta: el a poruncit sa li se taie bratul drept si sa li se smulga narile tuturor celor patru sute de prizonieri" (R. Altamira-i-Cre-vea). Atunci s-au rasculat toti araucanii. Luptīnd īmpotriva acestora, conchistadorul a īntemeiat o serie de orase, printre care si Vaidivia (1552) situat mai departe spre sud, la 40° latitudine sudica.

Poate din pricina ca nu mai voia sa depinda de autoritatile din Peru, care mentineau si ele legatura cu Spania prin Panama, Vaidivia a cautat sa foloseasca drumul prin strīmtoarea Magellan. El credea īn mod gresit ca iesirea din strīmtoare se afla la 42° latitudine sudica. Pentru a explora coasta de sud a statului Chile pīna la pretinsa iesire din strīmtoare, el a folosit mica flotila care i s-a trimis sub comanda lui Juan Bautista Pas-tene. Acesta a gasit īntr-adevar la 42° latitudine sudica o strīmtoare, dar rercetīnd-o, a descoperit ca ea desparte de continent marea insula Chiloe si astfel a īnceput descoperirea arhipelagului Chilian, care s-a īncheiat un linii mari) īn ultimul patrar al secolului al XVI-lea.

Repurtīnd „victorii" asupra araucanilor, Vaidivia īi īnvata vrīnd-
nevrmd arta militara si acestia s-au dovedit elevi foarte capabili. Prefā-
_tuj ,^u~^S€l ^c& e transfug, araucanul Lautaro a petrecut un an īn detasamen-
pq .|^U1 Vaidivia, iar apoi, īntoreīndu-se la tribul sau rasculat, a devenit
_taJ~ucatorul ^sau militar. īn 1553, araucanii au īnfrīnt pe rīnd cīteva de-
£t^^ente spaniole, l-au capturat pe Pedro Vaidivia si l-au executat.
suta c?^{r ai}7ⁿ^^ īmpotriva colonialistilor spanioli a durat mai bine de
iat cu _e-^{6 an}^ ^s* ^s~^a īncheiat prin victoria araucanilor: īn 1665 s-a īnche-
īncercat d° ^Pa°^{e īn}'^delunSata, iar cīnd īn secolul al XVIII-lea spaniolii au
^Pāi ⁿ°^{U s}^~^ ^suP^una, ei s-au aparat cu atīta dīrzenie, īncīt īn 1773

^c                   formal independenta Araucaniei¹.

^ītnPotrlva rewkf -^ ^XIX'^lea ^P^{īna īn} Perioada 1880—1890) araucanii s-au rasculat si licii Chile, care a adaugat si tara lor posesiunilor sale.