PERIREA SI CUCERIREA TARILOR PERU SI CHILE

spani ^ _mj_na conchistadorii din Mexic, au ajuns si în Panama. Un

^cave bogat exista într-adevar în nord, dar un astfel de stat putea sa • t ci în sud. La urechile spaniolilor au ajuns zvonurile despre Peru. n^ oentru a-1 descoperi si cuceri era nevoie de mijloace materiale. ^r Francisco Pizarro nu le avea. Parasindu-1 pe Balboa si trecînd în

1 "ba lui Avila, el a participat la incursiuni împotriva indienilor din Panama, dar, ca multi alti conchistadori, a fost nedreptatit la împartirea prazii si a mosiilor. Pentru serviciile sale el a capatat de la Avila o mica mosie lînga orasul Panama.

în 1522 a sosit la Panama Pasquale Andagoya, primul european care fusese pe litoralul dinspre oceanul Pacific al Americii de sud. El a adus stirea ca în muntii Anzi, la mari altitudini, destul de aproape de tarmul oceanului Pacific, se afla „marele imperiu Biru" (Peru). Dar Andagoya s-a îmbolnavit grav în timpul calatoriei sale si nu mai era în stare sa întreprinda el însusi descoperirea noii tari atît de promitatoare. Acest lucru s-au apucat sa-1 faca alti spanioli, care jinduiau dupa gloria si bo­gatiile lui Cortez. în Panama existau oameni care dispuneau de fonduri însemnate — preoti si functionari — precum si oameni cu multa expe­rienta militara. Printre acestia din urma se numarau si doi batrîni con­chistadori — Francisco Pizarro si Diego Almagro, amîndoi originari din Estremadura. Astfel s-a încheiat o alianta între spada si isacul cu bani, un fel de „societate pe actiuni" din care faceau parte influentul si boga­tul preot catolic Hernan Luque, Almagro si Pizarro. Ca asociat a fost inclus si guvernatorul Avila, deoarece fara „protectia" lui organizatorii expeditiei ar fi putut avea soarta lui Balboa. Avila, însa, a acceptat sa Participe numai la beneficiile expeditiei, dar nu si la cheltuieli. Neavînd

onauri mari, asociatia a izbutit sa recruteze numai o suta de soldati si
caTt •^P€Ze ^^{oua cor}"abii. în 1524, Pizarro si Almagro au întreprins prima
Parai⁰?⁶: ^sP^re_o tarmurile Perului, dar au ajuns numai pîn 17517i815r a în dreptul
Pana ° ^latitudine nordica, explorând linia coastei, la sud de golful

avîd^'f— ° ^distant^{a de 4}°0 ^km, Pîna la gurile rîului San Juan. Ne- j^U ₁¹!?^iente Provizii, ei au fost nevoiti sa se întoarca la Panama cu

^Una dint ^Sta^-°^r^ ^{au re}P^eta*^t încercarea peste doi ani. De data aceasta, ^^at ma^ ^cor^^^e ^^or' comandata de cîrmaciul Bartolome Ruiz, a îna-^00 Iqjj \ ^Parte spre sud, de-a lungul coastei, pe o distanta de aproape ^^ePartar ^{G r}^^U^ ^^an ^^uan' traversând ecuatorul. Marinarii au vazut în ^{e u}n munte urias acoperit de zapada — Chimborazo — si au cap-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

turat cîtiva peruvieni care cu o pluta¹. Prizonierii au

povestirile despre suprafata uri -si bogatiile tarii situate la sud, c- . despre puterea incasilor², carora ?* apartinea aceasta tara. Ruiz i-a _a<j lui Pizarro cîteva obiecte de

peruviene.

în anul urmator (1527), si Almagro au pornit pentru a treia oara spre tarmurile Perului. Din lip. sa de provizii, însa, asociatii au ho-tarît sa se desparta. încapatînatul Pizarro a ramas pe o insulita de lînga coasta, unde se considera la adapost de atacurile indienilor de pe tarm revoltati de jafurile si actele de vio^ lenta savîrsite de spanioli. Almagro a plecat înapoi la Panama dupa înta­riri si provizii. între timp, Avila mu­rise. Noul guvernator a hotarît sa puna capat încercarilor „nesabuite"

itreprinse fara autorizatia lui (adica înainte de sosirea lui) si pe dea-

upra de un om de „origine dubioasa" ca Pizarro. Cronicarii spanioli re-

au în cuvinte foarte plastice indignarea nobililor caballeros (cavaleri)

i hidalgo (nobili simpli) din anturajul noului guvernator: „Blestem! Mai

ine sa ne legam armele de coada unui magar decît sa luptam sub co-

Landa unui îngrijitor de porci! Duca-se dracului! Oare au mai ramas atît

e putine comori în Noua Spanie, încît sa fim nevoiti sa cautam bogatii

onoruri în slujba unor bastarzi si a unor popi?" Noul guvernator a

Imis dupa Pizarro si oamenii sai o corabie cu ordinul categoric sa se

ttoarca imediat la Panama. Pe insulita a avut loc o scena pe care unii

torici o numesc teatrala si de aceea o considera neverosimila. Dar ea

irespunde perfect caracterului lui Pizarro, asa cum îl descriu documen-

le istorice cele mai autentice.

Pe plute prevazute cu pînze facute din trestie, peruvienii întreprindeau calatorii
a lungul coastei. In 1947, etnograful norvegian Thor Heyerdahl, împreuna cu cinci
arasi ai sai, a facut pe o astfel de pluta („Kon Tiki", avînd circa 100 m²) o calatorie

8 000 km în 101 zile, din Callao (Peru) pîna la atolul Raroia (Barclay de Tolli, din alele Tuamotu), profitînd de curenti si de alizeele prielnice.

Incasii — unul dintre triburile populatiei checiua, cel mai numeros dintre popoa-
i indiene, care a locuit si locuieste si astazi în vaile rîurilor din Anzii centrali, întra
ator si paralela de 28° latitudine sudica. Cu o suta de ani înainte de venirea spanio-
r, incasii, în fruntea unei uniuni de triburi, au supus alte triburi checiua, precum s'¹
oarele vecine, organizînd (în jurul anului 1438) un stat sclavagist — cel mai puternic
:re toate statele care au existat vreodata în America de sud. întreaga putere era
nuta de marele inca. Capitala statului era orasul Cuzco, situat într-o vale, la re
udine, la izvoarele fluviului Ucayali — Amazonul.

DESCOPERIREA sI CUCERIREA TARILOR PERU sI CHILE

lui Pizarro au început sa se sfatuiasca si multi s-au bucurat
am              ^ ^ întoarca în Panama pe mosiile lor. Atunci, Pizarro,

_ca au ^p t_{nie a} iesit înainte, a scos sabia din teaca si a tras cu ea o li-rosu de rn Xpoi, a trecut peste aceasta linie si, întorcîndu-se spre to-ie pe ⁿ*s P'| 'ida urajul lea spus: Castilieni! Aceasta cale

fara provizii, în voia soartei. Pizarro si tovarasii lui, nemaisim-Hu-se acum în siguranta pe insulita de lânga coasta, au trecut pe insula r rsona (8° latitudine nordica), aflata la 50 km de tarm.

Ei au petrecut mai bine de sase luni în exilul lor voluntar pe insula Corgona; hrana si-o procurau vînînd pasari si culegînd moluste comesti­bile între timp, asociatii din Panama ai lui Pizarro au obtinut totusi din rtea guvernatorului autorizatia de a echipa pe socoteala lor o corabie. Cu aceasta corabie, Pizarro a pornit spre sud de-a lungul coastei si a de­barcat lînga golful Guayaquil, unde a vazut ogoare bine lucrate si un oras mare (Tumbez). Pentru a se convinge el însusi de bogatia si de ma­rimea tarii incasilor, el a continuat sa navigheze mai departe spre sud, pîna la 8° latitudine sudica. El a prins pe tarm mai multe lame — singu­rele animale domestice din Lumea noua — a luat tesaturi subtiri din lâna de vigonie, vase de aur si argint si a capturat cîtiva tineri peruvieni. Cu aceste trofee, Pizarro putea sa se întoarca cu cinste, nu numai în Pa­nama, dar si în Spania. Acum nimeni nu mai putea sa se îndoiasca de existenta tarii aurului — Peru, pe care Pizarro o descoperise si propunea sa fie cucerita.

Primii care „l-au salutat" pe conchistador în patrie au fost creditorii, care l-au bagat la închisoare pentru neplata datoriilor.

EXPEDIŢIA LUI FRANCISCO PIZARRO sI CUCERIREA PERULUI

Povestirile conchistadorului, confirmate de dovezi atît de convinga­toare, au produs în Spania o impresie foarte puternica. Regele a dat or­din ca Pizarro sa fie eliberat din închisoare. El a obtinut de la Carol 1 Patenta de a cuceri Peru si a fost numit guvernator al tarii. I s-au acor-at si mari sume de bani, însa nu pe loc, ci din viitoarele venituri ale ani pe care abia trebuia s-o cucereasca. Pentru echiparea expeditiei s-a *at un termen scurt — sase luni. S-^au gasit însa „oameni buni" (printre _Ul,.^{e sl} Hernando Cortez), care au finantat actiunea ce promitea profituri sse. Francisco Pizarro a început îndata sa recruteze voluntari în re-rud ?^a ^ .^na^^a^ ~ Estremadura. în primul rînd, fireste, el si-a angajat q ^e' Printre care trei frati — Hernando, mai mare decît el, Juan si ^pizarr °' "^ ^mici' ^AlmaS^{ro n}"^a dobândit nici un post înalt. El vedea ca acest ° ^{SS încon}-i^{ura cu} rude si ca el este trecut pe planul al doilea. Din tuturn ^0Inen^' între asociati a început o dusmanie care a dus la pieirea ^r Aducatorilor expeditiei din Peru.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

In 1531, Pizarro a plecat din Panama cu trei corabii, împreuna un detasament de 180 de oameni, dintre care 36 de calareti. Ca si c în Mexic, el îsi punea mari sperante în cai. Pizarro a debarcat ecuator si a mers de acolo spre sud pe uscat. în primavara anului el a ajuns lînga golful Guayaquil si în primul rînd a încercat sa <x insula Puna (lînga tarmul nordic al golfului). Dar bastinasii au opu"*" rezistenta atît de îndîrjita, încît sase luni mai tîrziu Pizarro a fost n ° voit sa se retraga, dupa ce detasamentul sau a suferit mari pierderi in a trecut pe tarmul sudic al golfului, la Puerto Pizarro (în apropiere •t Tumbez). Aici el a mai stat trei luni, dar de data aceasta nu si-a pierdut timpul în zadar: a primit întariri din Panama si a strîns informatii precis despre situatia interna din statul incasilor. Astfel el a aflat ca în tar" abia se terminase un razboi civil care durase trei ani, între marele inca Huascar si fratele sau Atahualpa. învingator iesise „uzurpatorul" Ata­hualpa, care luase prizonier pe Huascar. în septembrie 1532 Atahualpa cu un detasament de cinci mii de indieni, se afla în orasul din munti' Cajamarca, situat în dreptul paralelei de 7° latitudine sudica, pe unii]' din afluentii de pe cursul superior al fluviului Maranon — Amazonul. Fratii Pizarro, dintre care batrînul Hernando era considerat „sfet­nic", au socotit ca momentul este prielnic pentru o expeditie în interiorul tarii. Dupa ce au primit întariri din Panama, la sfârsitul lunii septembrie 1532 ei au pornit cu cea mai mare parte din oamenii lor, de la golful Guayaquil catre sud, spre Cajamarca si au urcat pe platou. înaintarea lor era înlesnita de faptul ca incasii construisera pe teritoriul lor drumuri )une, cu poduri suspendate peste rîurile de munte. Detasamentul lui ^Dizarro era alcatuit din 62 de calareti si 102 pedestrasi, dintre care nu-nai 23 aveau arme de foc (archebuze si muschete). Atahualpa nu i-a îm-Medicat pe spanioli sa înainteze ba chiar a trimis în întâmpinarea lui Pi-:arro un sol cu daruri, poftindu-1 sa vina cu detasamentul sau la Caja-narca.

Pe la mijlocul lunii noiembrie, Pizarro si oamenii lui au intrat în Cajamarca si s-au instalat chiar în oras; detasamentul de cinci mii de >ameni al lui Atahualpa îsi aveau tabara la doua mile de oras. Francisco izarro 1-a trimis pe ofiterul Hernando de Soto cu vreo 20—30 de cala-eti în tabara lui Atahualpa, poftindu-1 sa se întîlneasca în ziua urmatoare q piata din Cajamarca. Marele inca a refuzat. Atunci Hernando Pizarro, nsotit numai de un tîlmaci, s-a dus din nou la Atahualpa si acesta, va-înd cîta încredere îi arata strainii, a consimtit sa vina la întîlnire.

Potrivit versiunii traditionale, chiar în noaptea aceea, dupa ce au izitat tabara lui Atahualpa, fratii Pizarro împreuna cu De Soto, cu un It ofiter — Sebastian Moyano de Belalcazar (sau Benalcazar) si cu calu-arul Vincente Valverde au pus la cale un plan îndraznet pe care Fran-isco Pizarro 1-a adus la îndeplinire cu o nerusinare nemaiauzita chia^r entru acea vreme. Pedestrasii si calaretii spanioli, împartiti în trei grU" uri, s-au adapostit într-o ascunzatoare (cele doua parti au convenit, pr°~ abil, dinainte sa se întîlneasca departe de detasamentele lor). Atahualp^a sosit în piata într-o litiera de aur purtata de nobili. Trei sute de u¹'

ESCOPER1KEA _{sI CCCER}i_REA ŢARILOR PERU sI CHILE

Osteni peruvieni (desen peruvian).

dieni dezarmati mergeau înainte, strîngînd de pe drum pietrele si guno­iul; dupa marele inca veneau în litiere si hamacuri capeteniile de triburi. Cînd procesiunea s-a oprit, s-a apropiat de Atahualpa calugarul Valverde, care i-a citit un lung requerimento („înstiintare") — document prin care incasii recunosteau de buna voie puterea regelui spaniol. Atahualpa 1-a întrebat cum s-ar putea convinge ca tot ce i s-^a spus era adevarat. Val­verde i-a aratat evanghelia pe care o tinea în mîna. „Atahualpa i-a cerut sa-i dea cartea, a întors-o pe o parte si pe alta, a rasfoit-o, a spus ca ea nu vorbeste si a zvirlit-o de o parte". Atunci Valverde s-a adresat spa­niolilor strigînd: „Pe ei, pe ei"! Francisco Pizarro a poruncit sa se traga o salva, calaretii din ascunzatoare s-^au napustit din trei parti spre Ata­hualpa, iar în acelasi timp au aparut si pedestrasii. „Guvernatorul [Pi­zarro] ... într-un acces de furie, s-a napustit spre litiera, 1-a apucat pe Atahualpa de par (el purta parul foarte lung), 1-a tras afara din litiera. . . 1-a doborît la paxnînt si 1-a legat. Indienii si-au vazut cîrmuitorul dobo-rît si^ legat tocmai în clipa cînd din toate partile s-au napustit asupra lor calaretii de care se temeau atîta... si au luat-o la fuga. . . atît de re­pede, încît se doborau unii pe altii... Calaretii i^au urmarit pe fugari P^na cînd întunericul noptii i-a silit sa se întoarca" (A. Saratei Vazînd ca suita lui Atahualpa fuge, marele detasament indian care se afla la o _a^epartare mare, a parasit fara lupta tabara si a plecat în partea de nord M^S1Unil°^ ^incasilor= ^ directia orasului Quito (în dreptul ecuatorului), mult a - ^^nCa ^"^ ^^a^ ^seama °a conchistadorii pretuiesc aurul mai

^J P Pe lume. Pe peretele temnitei în care 1-a închis Pizarro,

^p^ia la

^c°lturil ^af5^a..^ⁿi^e- Pizarro a acceptat. Atunci Atahualpa a trimis în toate ^Pîa la --l* ^crain*^{ci ca sa} adune vase de aur si alte podoabe din temple. aduna*^{1 anu}^^u^ ^33 s-au strîns mormane de aur, dar totusi nu ^{se lnc}a întreaga cantitate necesara pentru rascumparare. Pizarro

s Qo (a

capitala republicii Ecuador) si în felul acesta granita de nord a tarii
ceri te a ajuns pîna la ecuator. • ^cu

Pizarro s-a grabit sa trimita în Spania o mare ^cantitate de aur, reprezenta „cincimea" cuvenita regelui. (Dupa unii autori, întreaga se ridica la 150 000 000 ruble aur.) Noi cete de aventurieri s-au n tit asupra Americii de sud. Corabiile navigau des între Panama si PeriT Francisco Pizarro a hotarît atunci sa mute centrul administrativ al tarii oe coasta marii si a întemeiat „orasul Regilor" (Ciudad de los Reyes -1535), care mai tîrziu a capatat denumirea de Lima (astazi capitala sta-;ului Peru).

DESCOPERIREA ARHIPELAGULUI GALAPAGOS

în anul întemeierii orasului Lima, a fost trimis din Panama în Peru ■piscopul Berlanga, primul om care a plantat în America banani. Vene-abilul episcop primise de la autoritatile clericale si laice o misiune dubla: a fie conducatorul spiritual al catolicilor din Peru si sa-1 supravegheze i secret pe cuceritorul acestei tari. Din cauza curentului rece si a vîn-jrilor potrivnice, corabia lui Berlanga a deviat mult spre apus si deodata îarinarii au zarit un parnînt chiar lînga ecuator. Episcopul a izbutit sa abileasca pozitia lui. Era una dintre insulele arhipelagului care mai tîr-:u a capatat denumirea spaniola de Galapagos („broaste testoase"), din mza uriaselor broaste testoase care caracterizau fauna insulara. Berlanga -a dat insulelor nici un nume.

Pierdute în ocean la aproape 1 000 km de coasta americana, insulele alapagos, nelocuite (suprafata totala este de circa 7 900 km²), nu pre->ntau nici un interes pentru spanioli. în afara de aceasta, ele erau si-ate departe de caile maritime obisnuite; numai rareori furtuna arunca olo întîmplator corabii comerciale. în schimb, piratii de diferite natio-Jitati au cercetat temeinic calea spre aceste insule. Dar cînd se trimi-au într-acolo din Panama sau Peru vase de razboi pentru urmarirea ratilor, capitanii acestora cautau adesea zadarnic arhipelagul Galapa-s. De aceea multa vreme el a fost numit Islas Encantadas (insulele ajite).

EXPEDIŢIA LUI ALMAGRO ÎN CHILE sI ÎNTOARCEREA LUI

Din Spania s-a primit ordin ca noile teritorii sa fie delimitate. L^ul :arro, care dobîndise titlul de marchiz, i s-a atribuit teritoriul din P^einJ care 1-a cucerit. Almagro a fost numit guvernator al tarii Chile, si-

DESCOPERIREA sI CUCERIREA ŢARILOR PERU sI CHILE

, Peru, care abia urma sa fie cucerita. El a fost nevoit sa tuata la ?^u£L>=_tei hotarîri nedrepte. La începutul lunii iulie 1535 el a pie­se supu^{na ac}~~ _spre sud-est, de-a lungul malului apusean al lacului Titi-cat din ^ⁿ?°y mare altitudine (cel mai mare lac din America de sud cu _caca, situat i _g ^ km²), a lasat la vest lacul Poopo si a înaintat catre suprafata^ _disurii_e înalte de la granita sudica a statului incasilor, sud-est P⁶ .j.^gtut mai bine de 1 000 km, el a acordat trupelor sale doua ^^^ndihna. în regiunea de frontiera, spaniolii au capturat o mare în-luni de oa ^^ ^ _{care tr}ib_urii_e supuse din sud o trimiteau învingato-carcatura^ ^_nca^_ Bineînteles ca împartirea prazii le-a stîmit si mai

^fl °\t setea de aur.

^mU C rcetasii trimisi în recunoastere i-au adus lui Almagro stirea ca Chile duc doua drumuri, la fel de grele: primul — de-a lungul gra-spre vest, peste muntii Anzi pîna la tarmul oceanului Pacific, iar

' spre sud prin desertul Atacama, iar al doilea drum — drept spre sud, ^"n regiunile de munte din Anzii centrali, unde era greu sa procure carne ^Pi porumb pentru oameni. Almagro a ales aceasta din urma cale deoarece era mai scurta. Prin platoul pustiu, Almagro a înaintat luptînd împotriva bastinasilor pîna în valea Chicoana (în regiunea izvoarelor rîului Rio Salado — rîul Sarat — afluent din dreapta al fluviului Parana), unde a iz­butit sa obtina vite si alte alimente. Dar în timpul trecerii peste un torent de munte, cea mai mare parte din animale si provizii au fost pierdute. Aceasta a fost o lovitura grea pentru expeditie, caci mai departe spaniolii au întîlnit numai arareori în vaile din munti, doar sate indiene mici si sarace. Conchistadorii devastau locuintele, luau cu ei pe toti barbatii adulti ca sa le înlocuiasca animalele de povara. Animalele, însa, trebuie hranite, pe cînd indienilor nu li se dadea aproape nici un fel de hrana si ei mureau cu sutele.

De la izvoarele rîului Rio Salado, Almagro a pornit mai întâi spre
sud, de-a lungul povârnisurilor rasaritene ale Anzilor, dar curînd dupa
aceea a cotit spre vest, spre lantul principal al Anzilor chilieni. Spaniolii
au mers multa vreme de-a lungul poalelor acestui lant, peste solonceacuri,
cautînd trecatori prin uriasa bariera muntoasa. Batrînul Almagro mergea
înainte cu un mic detasament de calareti. în sfîrsit, trecatoarea a fost
gasita la o altitudine de peste 4 000 mtr. Zapada îi orbea pe oameni,
^rul rarefiat, furtunile si frigul le îngreunau fiecare pas. Fireste ca ha-
seb'f¹ *,^nc^^eni sufereau incomparabil mai mult decît soldatii spanioli. Deo-
_si _nu ^{sreu era} noaptea: din lipsa de combustibil nu se putea face foc
^reau atîTT^{1 nlCi U}-^{n ada}P°^st împotriva vînturilor taioase. Cu totii sufe­
ri caii ?^umPlit ^de foame, încît spaniolii împarteau cu lacomie între
timpul ^CaZUa- -*^ar i^ndi^enii nrîncau carnea tovarasilor lor morti. în tot
nesti au ^Xpe. ^^ei> de pe urma istovirii, frigului si a muncii supraome-
^sPaniolii^{Plerit aproa}P^{e zece mii d}« hamali indieni (peruvieni si chilieni).
^aParut vaf^U ?i^erdu^ Peste o suta de oameni si multi cai. în sfîrsit, a
Primul cu ^piaP° <^la 27° latitudine sudica). Almagro a ajuns acolo
^i aceasf ^av.^an§^{arda s}a si a trimis provizii detasamentului principal.
^e' Atasamentul care scazuse mult s-a oprit Dentru odihna»

g_eog_rafice I.-II.

e surT^

Aici Almagro a întîlnit pe neasteptate un dezertor spaniol, fugit din *p
ca sa scape de pedeapsa care-1 ameninta. El parcursese singur spr      ^u
peste 2 000 km. Din Coquimbo, Almagro a trimis detasamente si n^- ®^U<J
parte spre sud; acestea au explorat Chile central pîna la rîul Maule n
latitudine sudica) dar n-au gasit nici un fel de bogatii. "⁵³

Almagro a hotarît sa plece din aceasta tara, dar de data aceast ales un alt drum, de pe coasta. Drumul de înapoiere trecea prin desert ^ Atacama si din pricina lipsei de apa si de nutret lui Almagro i-au mai pi cîteva zeci de cai, dar n-a mai pierdut nici un soldat (pe indieni nu-i n^ nea la socoteala). El si-a împartit oamenii în detasamente mici. Alrnagr" cu detasamentul sau mergea în ariergarda. Dupa ce a trecut prin desert el a urcat de la Arequipa (16° 5' latitudine sudica) pe platou si a ajun? la Cuzco în 1537, dupa ce strabatuse în ambele directii peste 5 000 km

MOARTEA LUI ALMAGRO sI A LUI FRANCISCO PIZARRO

Astfel a luat sfîrsit expeditia cea mai importanta prin rezultatele ei geografice si cea mai grea dintre toate cele întreprinse vreodata de con­chistadori în America de sud. Au fost descoperite vastele platouri din Anzii centrali cu marile lacuri Titicaca si Poopo, cele mai înalte siruri ale Anzilor chilieni, vaile fertile ale nurilor din apus ce se varsa în ocean si tarmul Americii de sud, de la 16° 5' la 35° latitudine sudica. Dar spa­niolii n-au gasit în drumul lor metale pretioase, nici tinuturi cu popu­latie densa si nici orase. Din punctul lor de vedere expeditia a ramas fara rezultat. în aceasta privinta Chile nici nu putea fi comparat cu Peru. Al­magro era profund dezamagit si s-a înfuriat si mai mult pe Francisco Pizarro care propusese aceasta împartire nedreapta.

Detasamentul lui Almagro, care suferise pierderi mari, s-a întors în
Peru în momentul cînd o parte a tarii era cuprinsa de rascoala dezlan­
tuita de marele inca Manco Capac. Indienii asediau de sase luni orasul
CuzoOj unde se aflau împreuna cu un mic detasament, cel mai mare s|
:el mai mic dintre fratii Pizarro; Juan Pizarro fusese ucis în timpul unui
atac. Almagro i-a înfrînt pe rasculati si a eliberat detasamentul spaniol,
iar i-a întemnitat pe Hernando si Gonzalo Pizarro. Gonzalo a fugit din
închisoare, iar Hernando a fost eliberat dupa ce Francisco Pizarro a J^u'
rat sa-i cedeze lui Almagro orasul Cuzco. îndata dupa eliberare cei trei
Erati au pus mîna pe arme, l-au învins pe Almagro si l-au executat (iⁿ
iulie 1538). . „

Timp de trei ani partizanii lui Almagro care scapasera cu viata» m îndurat lipsuri mari. în iunie 1541 ei au organizat un complot^ au Datruns în casa lui Francisco Pizarro din Lima si l-au ucis împreuna cu âtiva dintre partizanii sai. Diego Almagro cel tînar, fiul conchistadorul îxecutat, a fost proclamat guvernator. El n-a cîrmuit prea multa vrem • juvematorul legal numit de Carol I 1-a prins cu ajutorul lui Belalc^⁸ ii al altor partizani ai lui Pizarro si 1-a trimis în fata unui tribunal, -a condamnat la moarte (septembrie 1542).

_copERIHEA sI CUCERIREA TARILOR PERU sI CHILE

. COASTA PERLELOR ^>
C '.'>!.■.■ ' ^.

532 ^^ru' cind o tost cuceri! so ntemeiat orasul

Descoperirea tarilor Peru si Chile si a fluviului Amazon.

LUI GONZALO PÎZARRO PESTE ANZI sI SOARTA SA

d

un detasa ^eXecu^^area lui Almagro-tatal, Gonzalo Pizarro a strîns la Quito
^cauta_rea ^^ ^format din 340 de spanioli si 4 000 de hamali indieni. în
^^Jlz*i si a r)^{€1 n}°^ ^^r* ^{a auru}lui' ^m 1540 el a trecut cu detasamentul sau
^nului- Cobo ^^S^^{)perit un rîu} mare — Napo, unul dintre izvoarele Amazo-
ⁿd pe Napo, Gonzalo a gasit copaci a caror scoarta amintea

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

scortisoara pretioasa din Ceylon. în fata lui Gonzalo au aparut n-întregi de asemenea pretinsi copaci de scortisoara. Pentru a ee ^r' aceasta „tara a scortisoarei", si poate în speranta ca va gasi bo^ mai mari, conchistadorul si-a continuat drumul în jos, pe rîu. Dar rJ a calatori pe apa cu întregul detasament el avea prea putine vase, i uscat nu era cu putinta sa înainteze de^a lungul malurilor rîului pentru ca erau mlastinoase, acoperite de oaduri ecuatoriale de n tut si aproape pustii. Spaniolii sufereau de foame si de friguri si mureau cu zecile, iar indienii, cu sutele.

Atunci Gonzalo Pizarro a trimis înainte — în recunoastere si provizii — pe Francisco Orellana cu 50 de soldati, pe un mic vas (brigan tina) construit chiar acolo. Orellana nu s^a mai întors la detasament î lui Pizarro. Potrivit unei versiuni provenind de la oamenii lui Gonzalo Orellana a vrut ca „prin tradare sa-si însuseasca gloria si poate chiar r' foloasele descoperirii". Vazînd ca Orellana nu se mai întoarce, Gonzalo a pornit în jos pe Napo pîna la fluviul Maranon (Amazonul). Acolo el a gasit un spaniol din detasamentul de recunoastere, care i-a anuntat tra­darea lui Orellana. Astfel, Gonzalo a fost nevoit sa porneasca înapoi, fara provizii si cu detasamentul mult micsorat, spre oceanul Pacific, prin pa­durile mlastinoase si peste muntii înalti. Spaniolii au mîncat toti caii si cîinii, s-au hranit cu hoituri si cu radacini. In Peru de nord nu s-au mai întors (pe la mijlocul anului 1542) decît 80 de oameni istoviti de moarte din pricina frigurilor. Acolo Gonzalo a aflat despre moartea lui Francisco Pizarro si de triumful temporar al lui Almagro cel tînar, iar curînd dupa aceea, despre executarea lui. Noul guvernator al statului Peru, care îl executase pe Almagro cel tînar, i-^a dat în stapînire lui Gonzalo Pizarro bogate mine de argint. Dar vanitosul conchistador avea visuri mai mari. în 1544 el a organizat o rascoala si a pus mîna pe putere, dar dupa patru ani a fost înfrînt de trupele regale si executat (1548).

Astfel s-a încheiat grandioasa epopee a descoperirii si cuceririi tari­lor din regiunea Anzilor centrali din America de sud — republicile de astazi Ecuador, Peru, Bolivia si o parte din Chile, cu o suprafata totala de peste 3 000 000 km². Din cei sase capitani (conducatori ai expeditiilor), unul a cazut în lupta împotriva indienilor (Juan Pizarro), altul a fost ucis de complotisti (Francisco Pizarro), iar alti trei, executati (Almagro tatal si fiul si Gonzalo Pizarro). Unul singur a murit de moarte naturala: sep-tegenarul Hernando Pizarro, trimis în Spania de fratele sau pentru a „musamaliza" vîlva stîrnita de executarea lui Almagro; el a fost retinut în patrie si a mai trait în Spania aproape 20 de ani.

Bogatiile aurifere din Peru s-au epuizat repede. Dar s-au gasit acolo nari zacaminte de argint, care au adus acestei tari un renume mondial-!nca din al doilea patrar al secolului al XVI-lea spaniolii au explorat eru în toate directiile. Dupa întemeierea orasului Lima, detasamentele paniole circulau neîncetat între tarmul oceanului si orasele si minele de irgint din interiorul tarii. Atrasi de zvonurile despre bogatiile uriase din ³eru, cautatorii de aventuri patrundeau în regiunile muntoase îndepai" ate si greu accesibile, în cautarea de mine de aur si de argint.

DESCOPERIREA sI CUCERIREA ŢARILOR PERU sI CHILE

"""^~      ^cmRFA REGIUNII CENTRALE A STATULUI CHILE, LUPTA LUI VALDIVIA ÎMPOTRIVA ARAUCANILOR sI MOARTEA SA

Vaidivia, care participase la expeditia din Chile a lui Almagro ^^1537» a trecut apoi de partea lui Pizarro si a fost trimis de el în 15³⁵ ^ _g'_a cucereasca Chile. La începutul anului 1540 el a pornit cu spre t'gfoent de 150 de oameni si a înaintat luptînd de-a lungul coastei, ^0X1 i explorata înainte de spanioli, pîna la 33° 5' latitudine sudica; de P? -l urcat pe valea râului Maipo si a întemeiat pe cursul mijlociu al ^aiC11 ia orasul Santiago (1541). în 1544—1545 Vaidivia a explorat coasta ^a£rana mai departe spre sud si a ajuns pîna la rîul Bio-Bio (la 37° lati-h- sudica). Dupa aceea, el a fost rechemat de guvernatorul statului Peru tudine ^si_rea rascoalei conchistadorilor condusa de Gonzalo Pizarro, ^^en în anul 1547 Vaidivia s-a întors în Chile si a pornit un razboi înver- împotriva unui trib indian iubitor de libertate — araucanii, care au us spaniolilor o rezistenta atît de îndîrjita cum n-au mai întîlnit alta T America, nici pîna atunci si nici dupa aceea. Pentru a-si întari pozitiile în aceasta regiune, Vaidivia a întemeiat în anul 1550, la varsarea rîului Bio-Bio orasul Concepcion; araucanii au atacat imediat noul oras, dar au fost înfrînti. „si Vaidivia, vrînd sa sperie triburile bastinase, a recurs la o masura crunta: el a poruncit sa li se taie bratul drept si sa li se smulga narile tuturor celor patru sute de prizonieri" (R. Altamira-i-Cre-vea). Atunci s-au rasculat toti araucanii. Luptînd împotriva acestora, conchistadorul a întemeiat o serie de orase, printre care si Vaidivia (1552) situat mai departe spre sud, la 40° latitudine sudica.

Poate din pricina ca nu mai voia sa depinda de autoritatile din Peru, care mentineau si ele legatura cu Spania prin Panama, Vaidivia a cautat sa foloseasca drumul prin strîmtoarea Magellan. El credea în mod gresit ca iesirea din strîmtoare se afla la 42° latitudine sudica. Pentru a explora coasta de sud a statului Chile pîna la pretinsa iesire din strîmtoare, el a folosit mica flotila care i s-a trimis sub comanda lui Juan Bautista Pas-tene. Acesta a gasit într-adevar la 42° latitudine sudica o strîmtoare, dar rercetînd-o, a descoperit ca ea desparte de continent marea insula Chiloe si astfel a început descoperirea arhipelagului Chilian, care s-a încheiat un linii mari) în ultimul patrar al secolului al XVI-lea.

Repurtînd „victorii" asupra araucanilor, Vaidivia îi învata vrînd-
nevrmd arta militara si acestia s-au dovedit elevi foarte capabili. Prefâ-
_tuj ,^u~^S€l ^c& e transfug, araucanul Lautaro a petrecut un an în detasamen-
pq .|^U1 Vaidivia, iar apoi, întoreîndu-se la tribul sau rasculat, a devenit
_taJ~ucatorul ^sau militar. în 1553, araucanii au înfrînt pe rînd cîteva de-
£t^^ente spaniole, l-au capturat pe Pedro Vaidivia si l-au executat.
suta c?^{r ai}7ⁿ^^ împotriva colonialistilor spanioli a durat mai bine de
iat cu _e-^{6 an}^ ^s* ^s~^a încheiat prin victoria araucanilor: în 1665 s-a înche-
încercat d° ^Pa°^{e în}'^delunSata, iar cînd în secolul al XVIII-lea spaniolii au
^Pâi ⁿ°^{U s}^~^ ^suP^una, ei s-au aparat cu atîta dîrzenie, încît în 1773

^c                   formal independenta Araucaniei¹.

^îtnPotrlva rewkf -^ ^XIX'^lea ^P^{îna în} Perioada 1880—1890) araucanii s-au rasculat si licii Chile, care a adaugat si tara lor posesiunilor sale.