PERSONALITĂŢI POLITICE. CONTESTĂRI. PORTRETE
14.4. Regina Maria
Guy Gauthier, Missy, Regina României, Traducere din limba franceza de Andreea Popescu, Bucuresti, Editura Humanitas, 2000, pp. 256-325
Arthur Gould Lee, Elena. Regina-Mama a României, Printesa de Grecia si Danemarca. O biografie autorizata, Traducere din engleza de Liana Alecu, Bucuresti, Editura Humanitas, 2000, pp. 74-131
14.8. Alexandru Averescu
Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. VI, Editie Stelian Neagoe, Bucuresti, Editura Machiavelli, 1996, pp. 43-44
El aprecia ca nu exista pentru oamenii politici îndatorire mai mare decât apararea intereselor permanente si a demnitatii poporului român. De aceea, Ion I. C. Bratianu se adresa astfel parlamentarilor, în decembrie 1919: "Sunteti, domnilor, reprezentantii unui popor care este mândru si poate fi mândru de trecutul sau, si care trebuie sa aiba mare încredere în viitorul sau. Nu scadeti rolul pe care el trebuie sa-l aiba în lume; fiti cât de modesti pentru persoana dvs., nu fiti modesti pentru poporul pe care îl reprezentati".
Aceste cuvinte reprezinta un adevarat mesaj adresat de Ion I. C. Bratianu tuturor oamenilor politici români, din vremea sa si din timpurile ce aveau sa vina.
Ioan Scurtu, Ion I.C. Bratianu, Bucuresti, Editura Museion, 1992, pp. 99-102
Nota dominanta a activitatii lui Iuliu Maniu a fost lupta din opozitie; nici un om politic nu l-a egalat pe acest teren. Era un adevarat maestru, dispunând de calitati native, dar si de o arta, bine studiata si însusita. Avea placerea luptei de durata, pentru istovirea adeversarului, dupa care-i aplica lovitura decisiva. Unii l-au supranumit "Cunctator", calificativ atribuit omului politic roman Fabius Maximus Verrucosus Quintus, ajuns dictator si pontifex maximus (216-203 î.Hr.), care, prin tactica sa de temporizare si neangajare a unei confruntari deschise cu Hannibal, a creat premisele macinarii fortelor cartagineze din Italia si distrugerii lor, dupa o îndelungata lupta de hartuire. În societatea româneasca interbelica, în care toata lumea se grabea, urmarind sa ajunga cât mai repede la rezultatul dorit, Iuliu Maniu era "Cunctatorul", încetinitorul, omul care-si luase ca principal aliat timpul.
Oricâte critici s-ar putea aduce acestui "stil" de lupta politica, este cert ca regimul democratic din România datoreaza mult lui Iuliu Maniu. Perseverenta cu care el a urmarit si criticat greselile puterii, abaterile de la normele legale si de la morala crestina, intransigenta sa au împiedicat sau au limitat tendintele autoritare manifestate în societatea româneasca înca din primul deceniu interbelic. El a tinut sus steagul democratiei în anii 1938-1944 si 1945-1947. A facut-o din convingere, cu rabdare si perseverenta, fara un interes material propriu, ci din dorinta de a da vietii politice românesti o dimensiune morala, ceea ce nu era putin în acel context istoric.
Ioan Scurtu, Iuliu Maniu, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1995, pp. 179-180
|
