PIERDERILE TERITORIALE DIN VARA ANULUI 1940
3. În privinta Europei sud-estice, partea sovietica subliniaza interesul pe care-l manifesta pentru Basarabia. Partea germana îsi declara totalul dezinteres politic fata de aceste teritorii.
4. Acest protocol va fi considerat de ambele parti ca strict secret.
23 august 1939
Pentru Guvernul Germaniei, Reprezentantul plenipotentiar
J. RIBBENTROP al Guvernului U.R.S.S.,
V.MOLOTOV
Diplomatia cotropitorilor. Repercursiunile ei asupre Basarabiei si Bucovinei de Nord. Culegere de documente alcatuita de A.Balanovschi, Chisinau,
13.3. Nota lui Joachim von Ribbentrop catre Viaceslav Molotov privitoare la Basarabia si Bucovina
1. Germania este fidela acordurilor de la Moscova. Ea este deci dezinteresata de problema Basarabiei. În aceasta regiune traiesc aproximativ 100.000 de germani etnici. Germania este bineînteles interesata de soarta acestor germani etnici si asteapta ca viitorul acestor germani sa fie asigurat. Conducerea Reich-ului tine ca, la momentul potrivit, sa faca anumite propuneri conducerii sovietice pentru repatrierea acestor germani, analog cu germanii etnici din Volhinia.
2. Pretentia guvernului sovietic asupra Bucovinei este o noutate. Bucovina a fost mai înainte provincia Coroanei austriece. De aceea, Germania este, în special, interesata de soarta acestor germani etnici.
3. În restul teritoriului român, Germania are puternice interese economice. Acestea cuprind atât zonele petroliere, cât si pamântul agrar. Germania este interesata, asa cum a explicat în repetate rânduri guvernului sovietic, ca aceste regiuni sa nu devina teatru de razboi.
4. Pentru o rezolvare a problemei Basarabiei, conducerea Reich-ului este de parere ca, pe tarâmul întelegerii din partea Uniunii Sovietice, sa se faca totul pentru o rezolvare pasnica cu conducerea româna în problema Basarabiei 959f54j . Conducerea Reich-ului ar fi pregatita, în spiritul întelegerii de la Moscova, sa sfatuiasca conducerea româna pentru o clarificare pasnica a problemei Basarabiei, în sensul rusesc.
23 August 1944. Documente 1939-1943, vol. I, Bucuresti, Editura stiintifica si Enciclopedica, 1984, pp. 80-81
În anul 1918, România, folosindu-se de slabiciunea militara a Rusiei, a desfacut de la Uniunea Sovietica (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, calcând prin aceasta unitatea seculara a Basarabiei, populata în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietica Ucraineana.
Uniunea Sovietica nu s-a împacat niciodata cu faptul luarii cu forta a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o data si deschis în fata întregii lumi. Acum, când slabiciunea militara a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situatia internationala care s-a creat cere rezolvarea rapida a chestiunilor mostenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei paci solide între tari, U.R.S.S. considera necesar si oportun ca în interesele restabilirii adevarului sa paseasca împreuna cu România la rezolvarea imediata a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic considera ca chestiunea întoarcerii Basarabiei este legata în mod organic de chestiunea transmiterii catre U.R.S.S. a acelei parti a Bucovinei a carei populatiune este legata în marea sa majoritate de Ucraina Sovietica prin comunitatea soartei istorice, cât si prin comunitatea de limba si compozitiune nationala. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea partii de nord a Bucovinei catre U.R.S.S. ar reprezenta, este drept ca numai într-o masura neînsemnata, un mijloc de despagubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuita U.R.S.S. si populatiei Basarabiei prin dominatia de 22 de ani a României în Basarabia.
Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:
1. Sa înapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice Basarabia;
2. Sa transmita Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alaturata.
Guvernul sovietic îsi exprima speranta ca guvernul român va primi propunerile de fata ale U.R.S.S. si ca aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pasnica conflictul prelungit dintre U.R.S.S. si România.
Guvernul sovietic asteapta raspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent.
Guvernul U.R.S.S. considera raspunsul guvernului regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în raspuns nu se spune direct ca el primeste propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia si partea de nord a Bucovinei. Însa cum ministrul României la Moscova, d. Davidescu, a explicat ca raspunsul mentionat al guvernului regal al României însemneaza accedarea la propunerea guvernului sovietic, guvernul sovietic primind aceasta explicatie a d-lui Davidescu, propune:
1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, dupa ora Moscovei, la 28 iunie sa evacueze teritoriul Basarabiei si Bucovinei de trupele românesti.
2. Trupele sovietice în acelasi timp sa ocupe teritoriul Basarabiei si partea de nord a Bucovinei.
3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice sa ocupe urmatoarele puncte: Cernauti, Chisinau, Cetatea - Alba.
4. Guvernul regal al României sa ia asupra sa raspunderea în ceea ce priveste pastrarea si nedeteriorarea cailor ferate, parcurilor de locomotive si vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.
Diplomatul Raul Bossy[1]despre pozitia Italiei fata de notele ultimative sovietice
13.6. Grigore Gafencu despre ocuparea Basarabiei si nordului Bucovinei
Am pierdut, deci, Basarabia:
1. fiindca Rusia nu a renuntat niciodata la aceasta provincie si era hotarâta sa se foloseasca de orice prilej pentru ca, sprijinita pe uriasa ei putere, sa ajunga din nou la Dunare. [...]
2. fiindca oricare ar fi fost politica pe care am fi urmat-o fata de Germania, Reich-ul ar fi sacrificat oricând interesele noastre la Dunare (care sunt si ale sale), pentru a-si acoperi spatele înspre Rusia într-un razboi european. [...]
3. fiindca Italia, care în timpul din urma ne fagaduise sprijinul Germaniei în caz de agresiune ruseasca, a intrat în razboi însusindu-si toate angajamentele si toate atitudinile Germaniei.
4. Fiindca singurul nostru sprijin adevarat si real, forta anglo-franceza, s-a prabusit.
Sunt unii care se mira ca ziua de 27 iunie ne-a gasit "singuri". Ei uita ca putine zile înainte s-a cufundat o lume întreaga. Am fost "singuri" fiindca cei care ar fi putut sa ne sprijine nu aveau interesul sa o faca (orice am fi dres acum sau înainte), si fiindca cei care ne-au sprijinit întotdeauna nu mai erau în viata.
Grigore Gafencu, Jurnal. 1940-1942, Editie Ion Ardeleanu si Vasile Arimia, Bucuresti, Editura Globus, 1991, pp. 29-31
Consiliul de Ministri a tinut sedinta în ziua de luni 1 iulie a.c., la orele 18, sub presedintia d-lui prim-minstru, consilier regal Gh.Tatarescu.
Domnul consilier regal C. Argetoianu a definit apoi actuala noastra orientare politica externa, determinata de noua ordine europeana în curs de asezare.
În cadrul acestei politici, renunta la garantiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939.
Consiliul a aprobat în unanimitate aceasta noua orientare a politicii noastre externe.
Relatii internationale în acte si documente, vol.II, pp. 52-53
13.9. Scrisoarea lui Adolf Hitler catre regele Carol al II-lea
13.10. Aprecieri privind evolutia revizionismului maghiar si România
Mihail Manoilescu[1] despre dictatul de la Viena
Când am privit în toata grozavia împartirea Transilvaniei, am înteles ca puterile care îmi erau mult slabite ma parasesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a facut neclar, ca un nor galben cenusiu, din cenusiu, negru ...
13.13. Problema acceptarii "arbitrajului" de la Viena
Esecul negocierilor de la Turnu Severin parea sa mute disputa româno-ungara de la masa tratativelor pe câmpul de lupta. Pentru a evita o astfel de escaladare, Hitler a impus arbitrajul de la Viena, care a fost în realitate un dictat. (Mihail Manoilescu, ministrul de Externe al României nefiind lasat macar sa faca o declaratie, dupa ce fusese comunicata decizia arbitrilor - Ribbentrop si Ciano - a lesinat). România pierdea un teritoriu de 43.492 kmp, cu 2.667.007 locuitori, majoritatea (50,1%) fiind români. Este de remarcat ca întinderea teritoriului anexat de Ungaria se afla sub limita programului minimal ungar de 50.000 kmp, ceea ce explica nemultumirea unora dintre membrii guvernului ungar, printre care si primul ministru, Pal Teleki, întors de la Viena, "zdrobit sufleteste", cum îl descrie ministrul învatamântului, Balint Homan.
La Bucuresti, Consiliul de Coroana, considerând ca avea de ales "între salvarea fiintei politice a statului nostru si posibilitatea disparitiei lui" a hotarât cu 19 voturi pentru, 10 contra si o abtinere acceptarea deciziei de la Viena.
La începutul lui septembrie 1940, România Mare încetase, asadar, sa existe.
Clasa politica,
intrata în panica nu a înteles ca interesul Germaniei
pentru petrolul românesc este o carte de joc importanta. Reichul nu era
interesat în dezmembrarea României si a temperat "ardoarea"
revizionista a Ungariei si Bulgariei (la Viena, el a impus Ungariei o
solutie, repetam, sub minimum revendicarilor Budapestei).
Daca România ar fi rezistat cu armele Uniunii Sovietice, Germania ar fi
permis partenerului de la Moscova sa treaca Prutul
(s-a vazut ca sudul Bucovinei a fost salvat de Hitler). Abandonarea
fara lupta a teritoriului national a putut fi solutia
pragmatica, dar ea a ramas dezonoranta.
Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului român, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1997, pp. 378-380
În dorinta de a rezolva pe cale pasnica problemele pendinte între Bulgaria si România în spiritul unei întelegeri reciproce, a fost semnat la 7 septembrie la Craiova acordul prin care se înregistreaza cesiunea teritoriala consimtita prin nota din 16 august 1940, nota care reprezinta concluzia unor îndelungate tratative între cele doua guverne.
Acordul încheiat este bazat pe schimbul obligator de populatie bulgara din judetele Tulcea si Constanta cu cea româneasca din Caliacra si Durostor, precum si pe un schimb facultativ al românilor si bulgarilor din celelalte regiuni ale celor doua tari.
Cele doua state se angajeaza în urma realizarii acestui principiu sa nu ridice niciodata vreo pretentie teritoriala unul contra altuia.
Se prevede prin acelasi acord ca guvernul român obtine de la cel bulgar o despagubire de un miliard lei pentru investitiunile facute în teritoriul cedat si pentru cheltuielile pe care statul român le va suporta la executarea schimbului de populatie.
Evacuarea teritoriului cedat a început înca din luna august, predarea oficiala însa se va face de la 20 septembrie la 1 octombrie.
Documente privind istoria României între anii 1918-1944, p. 537
Dat în Bucuresti, la 5 septembrie 1940.
Culegere de documente si materiale privind istoria României (februarie 1938-septembrie 1940), p. 280
Români,
Vremuri de adânca tulburare si îngrijorare trec peste scumpa mea tara. De acum 10 ani când am luat locul de adânca raspundere de a fi regele patriei mele, fara ragaz, fara odihna si cu cea mai desavârsita dragoste m-am straduit de a face tot ce constiinta mea îmi poruncea pentru binele României.
Azi, zile de vitregie nespusa îndurereaza tara, care se gaseste în fata unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pamânt în care am fost nascut si crescut, sa le înlatur trecând azi fiului meu, pe care stiu cât de mult îl iubiti, grelele sarcini ale domniei. Facând aceasta jertfa pentru salvarea patriei, înalt cea mai calda rugaciune ca ea sa fie cât mai folositoare.
Ioan Scurtu, România si marile puteri (1933-1940). Documente, Bucuresti, Editura Fundatiei România de Mâine, 2000, p. 232
Ioan Scurtu, Culegere de documente si materiale privind istoria României (februarie 1938-septembrie 1940), pp. 282-283
|
