PLURIPARTITISM SI RESPONSABILITATE GUVERNA¬MENTALA IN PERSPECTIVA INDEPENDENTEI DE STAT

PLURIPARTITISM SI RESPONSABILITATE GUVERNA­MENTALĂ ĪN PERSPECTIVA INDEPENDENŢEI DE STAT

GRUPĂRI si GUVERNE ĪN ANII 1867-1871.

MAREA GUVERNARE CONSERVATOARE (1871-1876)

PARTIDUL NAŢ1ONAL-UBERĀL LA ĪNCEPUTUL ACTIVITĂŢII SALE.

Principala grupare liberala

era cea de orientare "radicala", īn frunte cu /. C. Bratianu si C.A.Rosetti. Cāt priveste gruparea condusa de /. Ghica, ea nu este singura de orientare "moderata"printre fractiunile liberale. Altele asemenea se contureaza īn jurul lui Mihail Kogalniceanu sau Nicolae lonescu. "Moderatii" se strāng īnsa si īn preajma lui Vasile Boerescu, care - īmpreuna cu fosti revolutionari de la 1848, si vechi unionisti - se va īndeparta treptat de liberali, apropiindu-se de conservatori. īn unele momente, aceasta apropiere duce la constituirea unor noi guverne "mixte" (conservatori-liberali). Aliante se formeaza chiar īntre liberali, cea mai cunoscuta fiind, cum vom vedea, coalitia īntemeiata pe "tratatul" de la hotelul " Concordia ".

Fractiunea libera si independenta condusa de profesorul universitar Nicolae lonescu, numita si "partidul profesorilor din lasi". Restrānsa numeri-ceste,* dar cu o mare influenta īn rāndul intelectualitatii din Moldova, Fractiunea libera si independenta se nascuse īn ultimii ani de domnie a lui Alexandru I. Cuza. Membrii acestei grupari liberale continua, de fapt, ideile lui Simion Barnutiu, decedat īn 1864, si anume: respectul fata de traditiile nationale ale poporului romān; principiul suveranitatii poporului sa fie concretizat prin participarea larga la viata politica; adāncirea reformelor social-economice, īn primul rānd redistribuirea fondului funciar si consolidarea proprietatii taranesti.

Gruparea liberala din jurul lui Mihail Kogalniceanu. La faurirea institutiilor politice din 1866 nu-si aduc contributia nici liberalii grupati īn jurul lui Mihail Kogalniceanu. Considerat "omul de la 2 mai" (1864), acest renumit ctitor al Romāniei moderne sub domnia lui Alexandru I. Cuza este īndepartat vremelnic dinforul legislativ al tarii si din viata politica. Va reīncepe o cariera politica, la fel de stralucita ca si cea anterioara, o data cu reintrarea sa īn Parlament, īn octombrie 1866.

La 21 martie 1867, cānd s-a cerut sechestrarea si scoaterea la mezat a averii lui Alexandru I. Cuza, M. Kogalniceanu a declarat, īn aplauzele majoritatii deputatilor: "Eu, cāt pentru mine, īnaintea Adunarii, īnaintea tarii si īnaintea istoriei iau responsabilitatea tuturor faptelor bune si rele comise īn timpul cānd am avut onoarea de a fi ministrul fostului domnitor Alexandru loan I".

Ion Ghica

Dezbaterile parlamentare din ca­drul noii legislaturi consolideaza, asa­dar, prestigiul politic al lui M. Ko-galniceanu si al liberalilor "cuzisti" de odinioara, grupati īn jurul sau. Nego­cieri cu acestia initiaza si liberalii "rosii". Posibila, pe masura ce timpul estompeaza vechile contradictii si con­firma schimbarile interne de la 1866, noua orientare tactica se va dovedi ne­cesara īn conditiile externe generate de īncheierea, la 17 februarie 1867, a acordului privind crearea statului dua­list Austro-Ungaria. Cānd autonomia Transilvaniei este anulata, de la tri­buna Parlamentului Romāniei, M. Ko-galniceanu argumenteaza ca Princi­patele - inclusiv cel din interioul arcului carpatic - au avut totdeauna "existenta lor proprie". El reaminteste ca romānii reprezinta majoritatea locuitorilor īn­tinsului spatiu geografic de la Dunare, Pont si Carpati, deci nu numai din Transilvania, ci si din Banat, Crisana, Maramures, Bucovina, Basarabia si Dobrogea, ca numerosi romāni traiesc īn Peninsula Balcanica, īndeosebi īn Macedonia; pe aceasta baza, marele om politic propune Camerelor reunite o motiune īn care "sa se reīnnoiasca sentimentele Romāniei de īnfratire si de conationalitate" cu romānii de pretutindeni.

Gruparea liberal-radicala condusa de I.C. Bratianu si CA. Rosetti. Dintre orientarile liberale, de fapt, dintre toate fortele politice ale vremii, īn modul cel mai coerent si mai hotarāt se manifesta "rosii"condusi de I.C. Bratianu si CA. Rosetti. Rolul liberalilor "radicali" crescuse īn timpul evenimentelor legate de īnscaunarea principelui Carol I, de edificarea sistemului politic al monarhiei constitutionale si al regimului parlamentar, care facusera din Romānia o bresa democratica īn Europa de Rasarit si de Sud-Est. Constienti de locul lor istoric, liberalii-radicalisunt primii care "īncearca sa alcatuiasca un mare partid". Pentru aceasta, la 22 septembrie 1866, ziarul "Romānul"anunta crearea unui nou mijloc de propaganda politica, "Societatea Amicilor Constitutiunii". Aidoma comisarilor revolutionari de la 1848, reprezentantii acestei societati se deplaseaza "īn toate judetele si chiar īn toate satele", pentru ca "fiecare romān sa cunoasca drepturile sale de om si de cetatean".

Elementele sociale "invitate" la aceste actiuni sunt cu precadere comerciantii si "industriasii". De altfel, mestesugarii si negustorii, stratul de mijloc al populatiei urbane, reprezinta - pentru liberalii radicali - principalul mijloc de presiune asupra guvernelor de alta culoare si chiar asupra principelui Carol. Au fost atrasi, totodata, avocatii si medicii; de asemenea, profesorii si studentii, chiar elevii scolilor secundare. Nu au lipsit tabacii si tutungiii, alaturi de care participa bacanii si calfele, precum si ucenicii din pravalii, chiar "servitorii si rāndasii cei

mai desculti si mai hartaniti". Tuturor acestora, care reprezinta "strada", cum considera conservatorii criticati de Al. Candiano-Popescu, "partidul rosu" le promite "abolirea saraciei si suferintei".

"Radicalii munteni''īsi propun īnsa extinderea activitatii si īn Moldova, unde organizeaza "comitete secrete" s\ se declara solidari cu romānii din teritoriile aflate sub ocupatie straina.

Regruparea liberala de la īnceputul anului 1867; īntelegerea de la "Concordia". Prin pozitia conciliatoare, adoptata īn toamna anului 1866, cu pri­lejul respingerii unei noi īncercari de invalidare parlamentara a lui M. Kogal-niceanu, I.C. Bratianu ofera posibilitatea īnceperii negocierilor dintre cele mai importante grupari liberale. Coalizarea acestora este favorizata si de nemul­tumirile provocate de /. Ghica prin ideile si, mai ales, de modul sau de guvernare.

īntelegerea propriu-zisa s-a īncheiat la hotelul "Concordia" din Bucuresti, sediul radicalilor. Astfel, īnca din primele zile ale anului 1867, gruparea lui M. Kogalniceanusi cea condusa tle I.C. Bratianu s\ CA. Rosettise reunesc "pe o platforma comuna". īn esenta, aceasta urmarea instituirea, īn Romānia, a unui guvern stabil, īntemeiat pe institutiuni egalitare si liberale, prin institutiuni democratice. Obiectivul acesta este formulat īn Declaratia deputatilor care reprezinta mai multe grupari liberale din Adunarea legislativa, publicata īn "Romānul"6\n 10 martie 1867.

Odata coalizate, cele doua grupari liberale dau, prin reprezentantii lor īn Camera si Senat, un vot de blam guvernului condus de Ion Ghica. Acesta demisioneaza la 3 martie 1867. Urmeaza trei cabinete ale coalitiei liberale amintite, prezidate - succesiv - de CA. Kretzulescu (īntre 13 martie si 7 august 1867), stefan Golescu{W august 1867 - 13 mai 1868) si Nicolae Go/escu(6e la 1/13 mai pāna la 16/28 noiembrie 1868).

Pe baza īntelegerii de la "Concordia", īn ziua de 13 martie 1867 īsi īncepe guvernarea primul cabinet de coalitie liberala a carui orientare politica este stabilita de I.C. Bratianu. Desi aparent nu este vizata independenta, acest obiectiv dirijeaza īntreaga activitate interna. A fost promulgata astfel, la 22 aprilie/4 mai 1867, Legea pentru īnfiintarea unui nou sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale, cu intrare īn vigoare de la 1/13 ianuarie 1868. Au continuat preocuparile pentru modernizarea armatei Romāniei; s-a acordat sprijin revolutionarilor bulgari, care si-au instruit unitatile de voluntari pe teritoriul romānesc.

īn prim-planul activitatii externe a cabinetului s-a aflat īnsa preocuparea pentru sprijinirea miscarii de emancipare politica si culturala a romānilor din afara granitelor statului national modern. Astfel, numai cu sprijinul amintitului guvern, la 15 mai 1867, se concretizeaza o initiativa mai veche a lui Aaron Florian, A.T. Laurian si Al. Papiu l/arian, privind īnfiintarea la Bucuresti a Societatii "Transilvania". Condusa de ultimul carturar mentionat, noua societate īsi propune drept scop "strāngerea legaturilor de fratie īntre junimea studioasa din toate partile Romāniei".

Colaborarea pan-romāneasca era strict necesara īn conditiile aplicarii pactului dualist din 17 februarie 1867. īn acelasi an, la 8 iunie, īn urma ceremonialului dinastic de la Pesta, īmparatul Austriei, Frānte losif, se īncorona rege al Ungariei si sanctiona legea privind īncorporarea Transilvaniei la Ungaria.

ia zile mai tārziu, el abroga legile adoptate de Dieta sibiana, privind egala ptatire a natiunii romāne si oficializarea limbii romāne. Pentru cunoasterea de sptrit create, astfel, printre romānii ardeleni, fruntasi radicali - B.P. 'eu si c/r. Caro/ Davila - īntreprind calatorii de informare īn Transilvania. La ii sau, Al. Candiano-Popescu sustine cu ardoare ideea unei insurectii j eliberarea provinciei amintite. Prin ziarul "Perseverenta", el solicita iul locuitorilor Romāniei pentru o "campanie antihabsburgica". Dupa >rbiri si consultari īn Transilvania cu liderii miscarii nationale este arestat la fiind eliberat la insistentele lui Ion. C. Bratianu.

Asadar, declansarea unei insurectii "pentru eliberarea perfecta a patriei ie" nu este posibila īn vara anului 1867. Guvernul de la Bucuresti a īnteles >ta si, īn consecinta, a acordat prioritate activitatii "pentru eliberarea limbii laie". Astfel, la 13 august 1867 s-au reunit membrii Societatii Literare )ne, romāni si aromāni din statul national modem, dar si din Transilvania, :, Crisana, Bucovina, Basarabia, Macedonia.

A fost adoptata hotarārea ca, īn continuare, cel mai īnalt forum stiintific al iii sa se numeasca Societatea Academica Romāna. Prima sedinta este pentru 18 august 1867.

īn aceste conditii, la 17 august 1867, īncepea guvernarea celui de-al doilea 3t liberal'care are la baza īntelegerea de la "Concordia". Prim-ministru este nnat stefan Golescu, care activase īn guvernele revolutionare de Ia 1848 si lase un guvern al Ţarii Romānesti īn 1861.

Noul executiv se arata preocupat īn mod deosebit de asigurarea cadrului itiv necesar perfectionarii infrastructurii statului national. Astfel, dupa i/e parlamentare din decembrie 1867, īn care coalitia liberalilor obtine o tate covārsitoare īn Camera Deputatilor, īsi īncepe efectiv activitatea ra de Comert si Industrie (februarie 1868) si este adoptata Legea vctiilor de sosele, promulgata la 11 aprilie 1868.

Consolidarea autonomiei si a prestigiului extern al statului national romān n, manifestarea independentei economice a acestuia au reprezentat alte ive ale guvernului prezidat de stefan Golescu. La 7 decembrie 1867 intra >are prima Conventie postala īncheiata cu Rusia si, la 2 februarie 1868, la 3sti, este semnat un Tratat de alianta īntre Romānia si Serbia. Alertata ca urmarit realizarea unei aliante militare Poarta a protestat, ceea ce a atras i lui Otto von Bismarck: "Statul care ar face imprudenta sa provoace razboi ;nt ar pieri".

Dondus de generalul Nicolae Golescu, fost locotenent domnesc la 1848 si 6, al treilea cabinet care guverneaza pe baza īntelegerii de la "Concordia" īpe activitatea īn ziua de 13 mai 1868.

Realizarea sa cea mai īnsemnata ramāne "Legea privind organizarea armate" (29 iulie 1868). Opera a colonelului Gheorghe Adrian, revolu-de la 1848, acest act legislativ a stabilit o structura militara complexa: i permanenta si rezerva ei, apoi corpul dorobantilor si corpul granicerilor, i, garda oraseneasca si "gloatele". Consolidarea armatei nationale nu a imita favorabil de conducerile imperiilor vecine, motiv pentru care acestea srcitat presiuni asupra principelui Caro/ īn vederea īnlocuirii guvernului reni de la "Cocordia", ceea ce domnul va face la 16/28 noiembrie cānd

este instituit un guvern de coalitie īntre conservatori si liberalii moderati'din jurul lui M. Kogalniceanu (devenit ministru de interne) si al lui V. Boerescu (ministru de justitie). Prim-ministru era Dimitrie Ghica. īntre 2 februarie si 20 aprilie 1870 a functionat guvernul prezidat de Al. G. Golescu.

La 20 aprilie/2 mai 1870 se constituie guvernul prezidat de Emanoil (Manolache) Costache Epureanu. Presedinte al Constituantei din 1866, noul sef de guvern era apreciat de Carol l pentru orientarea sa moderata, initial printre liberalii moldoveni, apoi īn cadrul curentului politic conservator de la nivelul īntregii tari. Alcatuit din tineri oameni politici grupati īn "Juna dreapta" de la - Bucuresti (G. Gr. Cantacuzino, Al Lahovari) si "Junimea" de la lasi (Petre P. Carp), guvernul condus de M.C. Epureanu parea a asigura "o stare de lucruri stabila". Cel putin asa crede si scrie tatal domnitorului Carol, īngrijorat nu numai datorita celor īntāmplate īn Romānia, ci si din cauza afirmatiilor reprezentantilor Rusiei, īn privinta viitorului statului national romān.

Printul AM Gorceakov, seful diplomatiei ruse din anii 1856-1882 "ar fi spus unui francez si unui ceh cam asa: nu cred ca Romānia sa aiba vreun viitor cu barbatii care se joaca de-a patriotii, ci cred ca nu numai dinastia nu se va pastra, dar nici macar Unirea Principatelor nu va ramāne cāstigata. S-ar fi pregatit chiar o rascoala pentru a se da un prilej de interventie Portii; de altminteri, ventilasera si īn anul acesta ideea de a se face iarasi doua Principate, pentru a readuce tara la o viata politica normala, la o ordine perfecta".

Razboiul franco-prusian a oferit liberalilor radicali prilejul de a manifesta -prin presa si īn īntruniri politice - simpatia profunda si recunostinta necon­ditionata fata de Napoleon al lII, care contribuise īn mod hotarātor la crearea cadrului international favorabil edificarii statului national romān; īn acest context, aceasta grupare politica dar si unii liberali-moderati (condusi de N. lonescu sau M. Kogalniceanu) s-au pronuntat si asupra problemelor de politica interna. Mai mult, īntr-un discurs public, I.C. Bratianu a invitat multimea la o actiune contra puterii executive. O data cu guvernul prezidat de Manolache Costache Epureanu era vizat si domnitorul. Pregatirile au fost īncredintate unui conspirator din ultimii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, Eugen/u Carada. Planul īntocmit de acesta prevedea izbucnirea unei insurectii simultane īn Bucuresti, Craiova, Ploiesti si Focsani.

īn aceasta situatie s-a desfasurat miscarea din Ploiesti, care produce, la 20 august 1870, "ridicola republica de cāteva ceasuri a lui Candiano-Popescu", dupa cum scria N. (orga. Proclamarea, īn graba si fara nici un suport real, a detronarii lui Carol a compromis pe sefii "rosiilor", care au fost arestati. Toti vor fi īnsa achitati, ulterior, de un juriu special constituit pentru depasirea fireasca a unei crize inerente īntr-o epoca de pluralism politic.

Agitatiile antidinastice īnceteaza pe masura ce armatele franceze sunt īnfrānte de cele germane. Consecvent preocuparii sale pentru asigurarea alternativei guvernamentale, īn 30 decembrie 1870, Carol I īnlocuieste cabinetul de nuanta conservatoare, condus de M. C. Epureanu, cu unul liberal, avānd īn frunte pe Ion Ghica, care revine īn fruntea Consiliului de Ministri, dupa o īntrerupere de aproape trei ani.

Foarte stimat īn strainatate, noul prim-ministru era considerat de domnitor un om de stat "cult" si un "administrator energic". Tocmai aceasta ultima virtute īl

aduce pe Ion Ghica īn conflict cu cercurile care īl sprijina pe Carol I, atāt īn riorul, cāt si īn afara granitelor nationale.

La 24 ianuarie 1871, primul-ministru depune pe masa forului legiuitor arul afacerii Stroussberg. Este vorba despre implicatiile pe care le are īn nānia falimentul acestui consortiu, provocat de razboiul franco-prusian. jponsabilitatea sa, ca administrator central al avutiei tarii, īl determina, deci, I. Ghica sa solicite masuri legale pentru protejarea intereselor tarii.

Din nefericire, dezbaterile imediat īncepute au coincis cu publicarea a doua 'sori expediate īn strainatate de Carol I. Prima reprezinta raspunsul principelui e puterile garante, care somasera anterior, la 23 noiembrie 1870, atāt nānia, cāt si Serbia, sa nu īncerce schimbari īn statutul lor extern, fata de tatu/ de la Paris din 1856. seful statului romān īntreba, de fapt, "ce ar crede" ducatorii Marilor Puteri europene "daca el s-ar retrage fiindca situatia īn tara sa īncāt silintele lui se pierd īn zadar si el se uzeaza fara nici un folos". ;utabile sunt si aprecierile dintr-o a doua scrisoare. Adresata unui intim al iliei sale, datorita caruia epistola apare īn gazeta Augsburger Zeitung, īspondenta reia ideea renuntarii la tronul unui stat unde, chipurile, nu exista atie liberala si parlamentara.

Scrisorile respective au produs "o colosala miscare īn Bucuresti si īn toata ". Astfel, īn Camera, Nicolae Blaremberg, opozant cāndva ai lui Alexandru I. ra si, respectiv, M. Kogalniceanu, spunea ca daca scrisoarea publicata īn ;a germana este adevarata, atunci autorul ei este "un dezertor, un tradator de ie, caci pregateste anexiunea Principatelor sau suprimarea Unirii".

īmpotriva unor fruntasi politici care legau dezamagirea lui Carol de ?erea Stroussberg, I.C. Bratianu sena ca parasirea tronului Romāniei de catre ol I constituie "o nesocotita propunere", cu "consecinte fatale" pentru statul onal. Doua zile mai tārziu, de la tribuna Parlamentului, M. Kogalniceanu Iara ca detronarea principelui "ar putea sa aduca, mai cu seama īn nentele de astazi, multe pericole asupra tarei".

īn privinta afacerii Stroussberg, L C. Bratianu, I. Ghica, N. lonescu si Kogalniceanu - asadar, toti conducatorii principalelor grupari liberale -pta aceeasi atitudine intransigenta.

La 10/22 martie 1871 a avut loc "provocarea" din Jurul sa/ii S/atineanu. Aici st organizata aniversarea zilei de nastere a īmparatului Germaniei. Fortele Ite au pus la cale o contramanifestatie, atribuita "partidului rosu" din nānia. Dimpotriva, /. C. Bratianu si CA. Rosetti au recomandat redactorilor a "Romānu/"sa nu participe la aceasta actiune.

A doua zi, guvernul condus de Ion Ghica a fost īnlocuit cu un cabinet -idat de Lascar Catargiu. Se īncheie, astfel, o perioada de peste patru ani (13 tie 1867 - 23 martie 1871), īn care patru guverne de coalitie liberala si trei 9rne ale unor coalitii īntre liberali si conservatori actioneaza pentru /oltarea institutiilor democratice īntemeiate pe Constitutia din 1866, pentru solidarea autonomiei statului national romān si afirmarea suveranitatii stuia īn perspectiva independentei si unitatii tuturor romānilor. Dezaprobarea stor actiuni se resimte nu īntāmplator, Carol /fiind sfatuit de Marile Puteri ca sa conservatoare e cea mai solida". īntelegem, asadar, cum se ajunge la mativa guvernamentala din 11/23 martie 1871.

Marea guvernare conservatoare (1871-1876). Prezidata de Lascar Catarg/u, trebuie raportata, totodata, si la ceea ce s-a realizat īn timpul ei: dezvoltarea proprietatii funciare; construirea creditului rural si a celui urban; īntemeierea societatilor de asigurare; extinderea retelei nationale de comunicatii; consolidarea monarhiei constitutionale; actiunea diplomatica pentru proclamarea independentei de stat īn 1873; lupta - tot pe cale diplomatica desfasurata -pentru dobāndirea dreptului de a īncheia tratate, separat de Poarta; mani­festarea independentei economice prin conventii comerciale si de navigatie īncheiate cu Austro-Ungaria si Rusia, la jumatatea deceniului opt al secolului al XIX-lea. Evident, nu lipsesc aspectele contradictorii, cum sunt nemultumirile stārnite de unele modificari aduse legii tocmelilor agricole, de politica liberului schimb īn detrimentul protectionismuiui economic sau de unele initiative privind restructurarea regimului politic.

īn ansamblu, marea guvernare prezidata de Lascar Cartagiu constituie o etapa īnsemnata īn istoria moderna a Romāniei, caci coalitia conservatoare acum constituita va īnchega si cel de-al doilea partid reprezentativ pentru pluralismul politic romānesc - cel conservator*.

La 11/23 martie 1871, dupa o prealabila coalizare a diferitelor gruparide aceeasi orientare politica - conservatoare - se va constitui noul cabinet. Cuprinzānd īndeosebi mari proprietari de pamānt si "oameni luminati" la scolile superioare din Germania, aceasta miscare politica are radacinile īn actiunea reformatoare de la īnceputul secolului al XIX-lea si se contureaza tot mai evident īn activitatea pentru reorganizarea pasnica a societatii romānesti dupa anul 1870. Liderul politic al acestor grupari va fi Lascar Catargiu.

Evenimentele au avut urmatoarea desfasurare: īn ziua de 23 martie 1871, prin Dimitrie A. Sturdza, Carol convoaca Locotenenta domneasca din 1866 pentru a-i remite demisia. Vin numai Lascar Cartagiusi Nicolae Golescu, īntrucāt generalul Nicolae Haralambie lipsea din Bucuresti. Amāndoi "īl conjura" pe principe sa renunte la demisie. Printul accepta sa nu abdice, cu conditia constituirii unui "guvern care sa voteze bugetul si sa rezolve problema concesionarii cailor ferate". Lascar Catargiu se angaja sa formeze un asemena cabinet si īl ruga pe Carol sa emita - "pentru caz de nevoie" - un decret de dizolvare a Parlamentului, deoarece īn Camera majoritatea apartinea liberalilor.

Prin preluarea nemijlocita a conducerii ministerului de interne si numirea, īn fruntea departamentului de razboi, a generalului /. Em. Florescu, primul ministru a restabilit, chiar īn noaptea de 23 spre 24 martie, linistea īn Bucuresti.

Victoria conservatoare din martie 1871 a īngaduit marilor proprietari funciari sa-si consolideze pozitiile economice si politice si sa-si pastreze o puternica influenta īn viata politica a tarii pāna la primul razboi mondial. Acestia au temperat ritmul dezvoltarii si au luat masuri care sa le consolideze pozitiile. īn aceasta directie s-a īnscris, īn anul 1872, legea īnvoielilor agricole, care, prin introducerea clauzei, "mānu militari", permitea proprietarilor sa foloseasca forta armata īmpotriva taranilor care nu-si respectau contractele īncheiate. Pe aceeasi directie de actiune se īnscrie si noua lege a armatei, opusa celei elaborate de liberalii-radicali, si organizarea creditului funciar rural (īn 1873),

Primul program al Partidului Conservator dateaza din anul 1880.

nenita sa fntareasca proprietatea mosiereasca, careia i s-a adaugat, curānd, sr ;reditul urban.

Guvernul conservator a ajuns la o īntelegere cu Societatea drumurilor de Ier din Romānia, satisfacānd, īn parte, cerintele bancherilor germani care pre-uasera afacerile consortiului Stroussberg. A fost continuata construirea retelei je cai ferate. īn anumite limite, conservatorii erau de acord cu protejarea īconomiei si a industriei nationale, pentru eliberarea de sub tutela impusa de egimul de suzeranitate si de cel al garantiei colective.

Astfel, au fost īncheiate o Conventia comerciala pe termen de 10 ani cu \ustro-Ungaria si un act similar cu Rusia, prin care se profita īnsa, de catre tarile ;are faceau parte din Alianta celor trei īmparati (Rusia, Austro-Ungaria si Sermania) de pozitia strategica favorabila a Romāniei. Chiar daca unele actiuni comerciale erau dezavantajoase, aducānd grave prejudicii economiei romānesti, īle reprezentau, totusi, un cāstig īn plan politic, fiind un pas spre independenta.

Partidul National-Liberai sa īnceputul activitatii sak\ |_n timpul guvernarii

conservatoare, gruparile liberale s-au constituit īn Coalitia de la Mazar Pasa [dupa numele englezului Lakeman, cunoscut sub numele de Mazar, care servise in armata otomana si īn casele caruia au avut loc īntrunirile politice din care se /a naste Partidul National Liberal). īn programul ei intra o politica externa de Dace si de respectare a tratatelor, īmproprietarirea īnsurateilor, reorganizarea armatei, reducerea sarcinilor fiscale si a cheltuielilor politice.

Incapabil sa faca fata situatiei interne, lipsit de autoritatea necesara adoptarii unor masuri necesare īn conditiile crizei orientale, guvernul conservator a fost silit sa cedeze frānele puterii coalitiei de la Mazar Pasa, care va inaugura lunga guvernare liberala īn istoria moderna a Romāniei. Ţara noastra intra fntr-o noua etapa a istoriei sale, īn cursul careia īsi va cuceri si consolida independenta.

TIMOTEI C/PAR/U, cu ocazia inaugurarii Societatii literare romāne, viitoarea Academie, la 1 august 1867

"Societatea literara, fundata din libertatea unui guvern romān patriotic, de astazi īsi īncepe lucrarile sale... Ea nu are misiune si scopuri politice... Simtul national s-a desteptat īn toata romānimea. Natiunea romāna a venit la cunostinta pozitiunii care i se cuvine īntre natiunile Europei; ea va face toti pasii cuveniti pentru a ocupa aceasta pozitiune īn demnitate. ... (Aceasta societate) va īngriji pentru conservarea unitatii limbii romānesti īn toate provinciile locuite de romāni. Ea īi va reda forma curat nationala romāna, pentru ca sa figureze (cu) toata demnitatea īntre si lānga surorile ei de origine latina..."

TEMĂ:

Prezentati contextul constituirii Partidului National Liberal si a Partidului Conservator.

Precizati deosebirile dintre guvernarile conservatoare si cele liberale.