POLITICA AGRICOLA COMUNA
Politica de control a pietei
Politica structurala
Costurile si beneficiile politicii agricole comune
7.5. Structura legislativ-institutionala si financiara
7.6. Reformele
Mijlocul anilor 90 a marcat un punct de cotitura īn abordarea Politicii Agricole Comune, īn sensul ca, daca pāna īn acel moment masurile au vizat īn special cresterea productiei agricole si a veniturilor, dupa 1985 acestea au fost īndreptate īn special spre controlul productiei agricole. Īn acest sens au fost introduse cote de productie, initial pentru produsele lactate si zahar si apoi pentru oua, carne de vita, oaie si porc, vinuri, etc. Cotele de productie au fost completate de asa numitele "impozite de co-responsabilitate" platite de fermieri īn cazul īn care depaseau cotele admise. Reformele din anul 1988 au instituit cantitatile maxime garantate din fiecare produs pentru care preturile puteau fi subventionate.
Reformele Mc Sherry au aparut īn contextul discutiilor din cadrul Rundei Uruguay cu privire la reducerea protectionismului īn privinta produselor agricole īn Uniunea Europeana, Statele Unite si Japonia.Reformele preconizate de Mc Sherry (Comisarul pentru probleme de agricultura īn 1992) au vizat reducerea substantiala a preturilor produselor agricole comunitare īn scopul alinierii lor la preturile mondiale.Pentru a contracara efectele negative ale reducerilor de preturi s-au stabilit plati compensatorii acordate direct fermierilor. Aceste plati compensatorii au īnlocuit preluarea garantata la nivelul pretului prag a produselor agricole.Daca prin pretul prag producatorii erau stimulati pentru fiecare unitate produsa suplimentar, prin platile compensatorii acestia erau despagubiti īn functie de suprafetele fermelor si platiti suplimentar atunci cānd terenurile agricole capatau o alta destinatie.
Runda Uruguay a impus o serie de masuri de liberalizare a schimburilor comerciale cu produse agricole cum ar fi transformarea prelevarilor variabile la importuri īn taxe vamale fixe si alinierea cotelor de import comunitare la cele standard ale GATT sau stabilirea unor cote de import de cel putin 5% din consumul intern pentru produsele agricole.
Agenda 2000 privind reforma Politicii Agricole Comune, stabilita la summitul din 1999 de la Berlin a continuat reformele introduse de Mc Sherry īn sensul reducerii īn continuare a nivelului preturilor prag si a acordarii de plati directe fermierilor.
Aplicarea acestor prevederi a avut, ca prim efect al scaderii preturilor, o crestere a cererii interne si implicit o apropiere a acesteia de oferta interna, ceea ce a eliminat o parte din problemele financiare si nu numai, legate de administrarea surplusului obtinut din productia interna.
Runda Doha a Organizatiei Mondiale a Comertului, din 2005, a avut pe agenda de lucru noi aspecte legate de liberalizarea schimburilor cu produse agricole.
|
