PRIMELE CĂUTĂRI ALE DRUMULUI DE NORD-EST
SOCIETATEA NEGUŢĂTORILOR ÎNTREPRINZĂTORI" DIN ANGLIA " sI ORGANIZAREA EXPEDIŢIEI WILLOUGHBY - CHANCELLOR
|n prima jumatate a secolului al XVI-lea Anglia era înca prea slaba entru a încerca sa conteste dominatia portugheza în marile sudice sau doruinatia spaniola în m 16316q1610q arile vestice. Dar pentru englezi raniîneau deschise marile nordice. Dupa cum se parea pe atunci, John si Sebastian Cabot nu gasisera nimic interesant pentru englezi în zona de nord-vest, dar se întrevedeau perspectivele unei izbînzi în nond-est. Englezii au început astfel sa caute trecerea de nord-est, adica dr.umul pe mare din Europa spre tarmurile Asiei rasaritene, prin oceanul înghetat, ocolind Asia de nord.
La mijlocul secolului al XVI-lea comertul englez trecea printr-o criza puternica. Afacerile negutatorilor englezi mergeau prost. Atunci, negutatorii din Londra s-au adresat batrînului Sebastian Cabot. La sfatul sau si cu participarea sa activa, "oameni întelepti si venerabili" din. Londra au organizat, în 1548, "Societatea negutatorilor întreprinzatori pentru descoperirea de tari, pamînturi; insule, state si posesiuni necunoscute si nevizitate pîna acum pe mare".
Societatea a cumparat trei corabii, le-a reparat si le-a înzestrat cu mici vase auxiliare ("pinasse"), care se tineau, de obicei, pe bordul corabiilor.
sef al expeditiei si capitan pe cea mai buna corabie a fost numit u Willoughby, care urmarea cu staruinta sa obtina acest post. El ^a >,un nobil viteaz, de origine aristocratica"1, dar nu avea nici un fel e experienta. A fost ales "datorita înfatisarii sale impunatoare (era dusp "la^> Precum si a marii priceperi în arta militara", de care da-^ dovada nu se stie cînd si unde. Pilot principal al escadrei si capitan fost i ^e a ^oua corabii - cea mai mare dar cea mai putin rapida - a s^c ales Richard Chancellor, "un om foarte respectat pentru inteligenta ni? nOniandant al celei de a treia corabii a fost numit timonierul Cor- Durforth.
Staty] x* e^e de aici si în continuare sînt luate din culegerea "Calatorii englezi în ■» L3a^OSCovei în veacul al XVI-lea", aparuta în 1589. In traducere rusa, ea a apara» ^grad în 1937.
- Is'otja j
la descoperirilor geografice l.-II.
EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
MAREA )WNQHEŢATA
IUGRA
DE UNDE SE TRAG UNGURII
P R O V I N CI
. SVHONA
Kumbalîc
capitala , Chinei
PROVINCIA PERMIA
C B « E M M I I
cnezatul (Novogardia
Marele Vad TARTARIA
DHA - IN GRECEsTE FL VOLGA - IN RUSEsTE eOEL- IN TtŢARI
tatariiWnagai
CERCHEZII DIN I'IATIGORSK
PROVINCIA SIB ERIA
LAsT1NA HAEOT
PARTE DIN PONTUL EUXtN s
Partea rasariteana a hartii Moscoviei întocmita de Herberstein.
Nici unul dintre membrii noii "Societati a negutatorilor întrepn ;atori" nu avea habar de tarile rasaritene - "Katai sau Tataria" "".s^0, are se îndrepta expeditia. De aceea, la adunarea unde au fost alesi , fQc portughezii în Brazilia (sublinierea mea - I. M.).
_lunie 1580, Pet si Jackmann au sosit la Vardo. Corabia lui o mica avarie si a fost nevoita sa ramîna aici pentru
ovv sau Va ■ ^^Hea englezii numeau Portile Kara si Iugorski sar - strîmtorile
EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
reparatii. Pet a fixat ca loc de întîlnire Vaigaci si a pornit spre catre "Ţara lui Willoughby". La 5 iulie, în dreptul paralelei 71° , rit pamînt dar n-au putut sa-1 cerceteze îndeaproape". La 6 iui; timpul unei furtuni puternice, au întîlnit pentru prima oara gh^l "iîl Cînd marea s-a linistit, englezii si-au croit drum, cu pînze si vîsle 6 . tre ghetari spre rasarit. în ziua urmatoare, la nord "s-a ivit o fîsie "ln de pamînt adevarat", dar din pricina ghetarilor vasul nu s-a putut pia de el. La 10 iulie, dincolo de paralela de 70° latitudine nordica, ensrf zii au ajuns la uscat, dar abia dupa patru zile, cînd tarmul, ba aparea ■ fata lor, ba îl pierdeau din vedere, au stabilit ca aceasta nu este ^ lui Willoughby", ci Novaia Zemlia; judecând dupa latitudine, Pet a tarmul sudic al arhipelagului în dreptul intrarii vestice în Portile Kara Pet a mai ratacit cîteva zile în partea rasariteana a marii Peciora; la 23-24 iulie, dupa ce a trecut prin Iugorski sar, el a intrat în marea Kara sj mers de-a lungul tarmului peninsulei Iugra spre sud-est, crezînd ca se afla la rasarit de Vaigaei. Daca Pet a stabilit corect latitudinea (69° 14') înseamna ca el s-a aflat în apropiere de varsarea rîului Kara, lînga intrarea în estuarul Baidarata.
Aici Pet 1-a gasit pe Jackmann (traseul urmat de acesta nu ne este nxnoscut). Marea era plina de gheturi. Timp de trei saptamîni, amîndoi ,s-au învîrtit pe loc printre gheturile" din marea Kara. Abia la 15 au-rust au iesit în largul marii, dupa doua zile s-au întors prin Iugorski 5ar în marea Peciora si au pornit spre vest, iar la 22 august vasele s-au lespartit pentru totdeauna. Din cauza vremii proaste, Pet, care calatorea >e "George", s-a întors în Anglia abia în decembrie 1580; Jackmann, pe William", a iernat într-un port din Norvegia, în februarie 1581 a plecat le acolo spre Islanda împreuna cu o corabie daneza si ambele vase au lisparut fara urma.
Asadar, Pet a izbutit sa treaca prin Iugorski sar si împreuna cu ackmann a patruns în partea de sud-vest a marii Kara, care era bine-unoscuta rusilor. Dar cu aceasta "realizarile" lor s-au încheiat.
Sperantele englezilor de a gasi drumul de nord^est spre China, de a escoperi si coloniza pamînturi pe Marele drum maritim din nord s-au pulberat.
|
