PRIMELE DESCOPERIRI DIN REGIUNILE INTERIOARE ALE AMERICII DE NORD

PRIMELE DESCOPERIRI DIN REGIUNILE INTERIOARE ALE AMERICII DE NORD

EXPEDIŢIA LUI DE SOTO sI DESCOPERIREA REGIUNILOR SITUATE LA NORD-VEST DE FLORIDA

SUa, i_ar^nan<^° °^e Soto s-& facut cunoscut īn Castilia de aur si īn Nicara-
^acesta i,5^Po* ^ īnsotit pe Francisco Pizarro īn expeditia din Peru si
numit mai tīrziu loctiitor al sau. īn timpul luptei sīngeroase

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

dintre conchistadorii din Peru, de Soto a parasit de buna voie aurului", īntorcīndu-se īn Spania. Acolo a prezentat planul unei ex pentru cucerirea Floridei. Cu un detasament de 1 000 de oamen, plecat īn Cuba, iar apoi, īn anul 1539, a debarcat pe tarmul apug Floridei cu 900 de soldati si 350 de cai. Lumea noua nu vazuse oaste europeana atīt de mare. Dupa ce a lasat o parte din sol

pazeasca corabiile, de Soto a pornit cu cei] i^ spre interiorul tarii, catre nord. īn drum niolii au īntīlnit sate mari (unele aveau ' 600 de case). Ei īnaintau īncet prin re paduroasa si mlastinoasa, brazdata de rī Indienii aveau o atitudine dusmanoasa¹ si p faceau pe dealuri fortificatii īnconjurate <f garduri de bīrne. De Soto a petrecut iarna fr apropiere de golful Apalasian, unde ss ga_sea hrana suficienta pentru detasamentul sau. El a chemat si flota acolo, iar apoi a trimis-o spre vest, ca sa exploreze tarmul pe o distanta de 100 de mile.

īn primavara anului 1540, de Soto a por­nit spre nord-vest si vest, trimitmd īnainte pe soldatii cei mai abili care „cu prietenie si cu vorbe bune" īi convingeau pe indieni sa lase detasamentul sa treaca īn pace. Spaniolii au traversat un sir de rīuri mici care curgeau printr-o cīmpie roditoare catre sud, spre golful Mexic.

seful unuia dintre triburile locale s-a ofe­rit sa conduca detasamentul spaniol si i-a adus pe oaspetii nepoftiti īntr-o asezare mare, situata

pe malul unui rīu mare (probabil Alabama). Asezarea era īnconjurata de un val īnalt de pamīnt si de un gard de bīrne cu doua porti. La fiecare 50 de pasi erau asezate turnuri de paza si īn fiecare din acestea se aflau cāte opt osteni. Asezarea era alcatuita din 80 de case mari de lemn, dintre care unele erau atīt de īncapatoare īncīt puteau cuprinde cīte 1 000 de oameni. Vazānd casele-cetati, spaniolii si-au dat seama ca au fost atrasi cu viclenie īn cursa si s-au retras īn graba. Apoi au ata 23323u2021x cat asezarea. Ei au spart cu topoarele portile de lemn, au navalit īn oras si au dat foc caselor. Din partea indienilor luptau nu numai barbatii, dar si femeile-De Soto a fost ranit, dar n-ia parasit cīmpul de lupta, pentru ca oamenii sai sa nu se descurajeze. Indienii s-au īmpotrivit cu dīrzenie, dar cin focul s-a īntins au luat-o la fuga. Lupta a durat noua ore. Spaniolii a pierdut 83 de oameni si 45 de cai. Ca totdeauna, datele despre pier der ī indienilor sīnt contradictorii: diferiti istorici arata ca au murit do^' < cinci, sapte si chiar zece mii de indieni, unii ucisi īn timpul maceIu de pe strazile orasului, iar ceilalti arsi de vii īn case. Gu toate ^^ces

.; i-a

Pe aici fusesera īnainte soldatii lui de Narvaez. Istoricii spanioli spun ca ei aiat nasul unei capetenii indiene si au pus cīinii sa o sfīsie pe mama acestuia.

PRIMELEJ^!'

,_{or m} A^ica de nord (desen din secolul a. XVMea)

Pierderile suferite i-au descurajat pe īnconjurati de triburi dusmane. De aceea sa se īntoarca īn Havana. Dar dupa ce ^l neasca timp de doua saptamāni, de Soto a īn decembrie, de Soto a hotarīt sa ^ra indiana. El a cucerit-o cu asalt; indienii ljatii īn casele parasite. Disciplina don ^ ea. Nu _se mai asezau posturi de paza g ti, au profitat de acest lucru si m ianuarie

ar

_departe, spre apus.
_iarna īntr-o asezare
_{e So}to si-a īncartiruit
°| _ntului spaniol

if probabil bine infor- ¹¹ *_aJ _navalit noaptea īn

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Sat neīortiīicat al indienilor din America de nord (desen din secolul ai XVI-lea).

oras si au dat foc acoperisurilor de paie ale caselor īn care ^

spaniolii. īn cursul acestei lupte nocturne au fost ucisi 40 de so ^
si s-au pierdut 50 de cai (o parte din ei au ars). Spaniolii s-au t»^u
īntr-o localitate īnvecinata, dar si aici indienii īi hartuiau mereu. ^

La sfīrsitul lunii martie, de Soto a pornit mai departe, _j>^res.^pU1v₁ie, atacurile dese ale indienilor. Dupa cīt se pare, el a mers la īntitnp ^ cotind, cīnd spre nord, cīnd spre sud, dar īn general s-a ^m;f directia vest. Se presupune ca detasamentele lui au ajuns pīna la

PRIMELE DESCOPERIRI DIN INTERIORUL AMERICII DE NORD

— "

Hamei si ^au patruns īn valea fluviului Tennessee (rīu „egal ca _rele Alaoa Q_ua£j__a^q_Ui_virul īn dreptul Sevillei"). De acolo el a ajuns pe maritnejc ^ ^_uy^_u j^g _si adānc, care curgea cu mare iuteala. Apele lui

_si du

erau tuiou _mare^_e fi_uvux Misisipi — „rīul Sfāntului Puh", cum l-au denu-Acesta ^_oegorij i_uj _l(je Soto. Pāna la Misisipi n-au ajuns nici jumatate mit ^prfj_{atii s}§i. Dupa ce a construit patru corabii mari, de Soto a ^ ^Sf° cu oastea sa pe malul apusean al fluviului Misisipi, probabil īn trecut g_urilor rāului Arkansas. Acolo a īncheiat o alianta cu un sef apropie ^^ ^ _a īntreprins īmpreuna cu acesta o expeditie īmpotriva <*^e +_rib dusman. Spaniolii si aliatii lor au mers īn jos pe rīu īn 80 de usoare. Cronicarii spanioli din acel timp pomenesc pentru prima ca indienii scalpeaza pe dusmanii ucisi.

Dupa aceasta, de Soto a ratacit timp de un an prin cāmpiile situate 1 vest de Misīsipi, cīnd departīndu-se de fluviu, cīnd revenind pe malu--ile lui. Oastea sa se micsora vazīnd cu ochii. El īnsusi s-a īmbolnavit de friguri si curīnd a murit (mai 1542) īn vārsta de 47 de ani. īnainte de a muri, el 1-a numit ca succesor al sau pe Luis Moscoso. Conchistadorii l-au īnmormāntat pe capitanul lor īn cursul noptii, pentru ca stirea sa nu se raspāndeasca printre indieni. Sicriul a fost coborīt īn fundul apei. īntr-unui din bratele adīnci al fluviului Misisipi, īn apropiere de rīu! Rosu (Red River).

EXPEDIŢIA LUI MOSCOSO LA VEST DE MISISIPI

La īnceputul lunii iunie, spaniolii au pornit mai departe spre vest. parcurgānd distante mari īn fiecare zi. Ei au strabatut sesuri nelocuite si mari spatii neroditoare. De la indieni, Moscoso a aflat ca mai departe ^sP^r? .^{vest se a}^^a munti īnalti; probabil ca spaniolii au ajuns la poalele rasaritene ale muntilor Stīncosi. Soldatii erau peste masura de obositi, proviziile erau putine si atunci Moscoso a pornit īnapoi, spre Misisipi. • ^^Put iama; alimentele trebuiau procurate prin lupte sāngeroase cu indienii. Multi soldati au fost ucisi sau au murit din pricina ranilor si a istovirii. La vest de Misisipi spaniolii n-au izbutit sa gaseasca loc potri- ?^ⁿ^^u ^^ernat si au continuat sa rataceasca dintr-un loc īntr-altul. _si hainele lor erau ferfenita. Desculti, acoperiti cu piei de ^a-i^{uns cu mare} greutate, la sfīrsitul lunii decembrie, la y;' ^cu cīteva mile mai sus de locul unde īl traversasera īn _€ra j ^Verii. Ei s-au instalat īntr-un sat indian cucerit prin asalt. Satul tinip_ui °^n;'^u?;^a* ^^e u*¹ sant adīnc si spaniolii s-au mentinut acolo tot °ameni ^le-^rn"" ^^u'Pa expeditia din vest nu mai ramasesera decīt 320 de sef_ut ^s1. '0 de cai. ī_n timpul iernatului au mai murit cātiva oameni. ^si Paturi"¹- ^^ indian din vecinatate īi aproviziona pe spanioli cu hrana īn ^^ ^{au re}usit s-o scoata la capat pīna īn primavara.

^^^ ^un^ nf^rtie, spaniolii au construit sapte vase rezistente, .^viu^^u^ Misisipi a mai īntīrziat echiparea flotilei cu iīn.i. Proviziile necesare au fost īncarcate pe corabii abia la

īl2 EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

3fīrsitul lunii iunie. Pe fiecare vas s-au īmbarcat cāte 50 de spān-
indieni (barbati si femei), care au acceptat „de buna voie" sa pi &
spaniolii. īn timpul calatoriei īn jos pe Misisipi, spaniolii au fost n°^{e Cl1}
sa dea o lupta grea īmpotriva triburilor din sud. īn cea de a de ^eVnU'
īi, ei au ajuns la mare si, fara busola si harti, au pornit spre Noua
inaintīnd spre vest, iar apoi spre sud, de-a lungul tarmurilor
Mexic. Spaniolii īsi completau proviziile cu peste, care se gas^^JIUl^
abundenta. Dupa 53 de zile, ei au debarcat cu bine; calculīnd exact *
3e afla īn apropiere de Noua Spanie, ei au parasit corabiile, au _D ^
pe tarm spre sud si, curānd, au ajuns la rīul Panuco. īn timpul ace"?*-
sxpeditii neizbutite au pierit doua treimi din detasamentul lui de Sot
3-au īntors mai putin de 300 de oameni — murdari, īmbracati īn pi_ej j°"
inimale, istoviti si bolnavi. O parte au plecat īn Spania, iar ceilalti s-a⁶
risipit prin diferite tari din Lumea noua. ^u

LEGENDA DESPRE ŢARA SIBOLA sI DESPRE CELE sAPTE ORAsE

Expeditiile pe mare organizate de Cortez au demonstrat ca tarmul apusean al noului continent se īntinde departe spre nord. Pe uscat, īnsā In regiunile mai pustii situate la nord de Noua Spanie spaniolii īnaintau foarte īncet. īn aceasta directie greutatile erau mult prea mari, iar perspectivele mult prea mici (dupa cum se parea la īnceput). Dar nu oaste mult timp fantezia conchistadorilor a plasmuit īn aceste regiuni mintoase, aproape nelocuite, tari si orase bogate, spre care au hotarīt 3a-si croiasca drum.

īnca īn 1530, Nwīio Guzman a auzit de la un sclav indian, originar iin tinutul nordic „Tejos" o istorisire despre bogata tara Sibola, (Cibola au Zivolo), unde acesta ar fi vazut sapte orase. El spunea ca fiecare iintre ele este mare cīt Mexic si pe strazi īntregi se īnsira pravaliile biju-ierilor. Drumul pīna acolo ar dura 40 de zile si ar trece printr-o regiune pustie. Legenda medievala despre cele sapte orase era īnca vie printre ipanioli. Guzman a strīns īndata un detasament alcatuit din 400 de spa-īioli si cīteva mii de indieni si a pornit īn cautarea Sibolei si a celor lapte orase legendare. El a mers de-a lungul marginilor apusene ale podi­sului Mexicului spre nord-vest, dar īnca īnainte de a ajunge la paralela ie 25° latitudine nordica a īntīmpinat asemenea greutati, īneīt a renunt³ ia mai continue drumul. Orasul Culiacan, īntemeiat de el īn apropiere ie coasta de sud-est a golfului Californiei, a devenit īnsa mai tīrzw punctul de plecare al expeditiilor īn regiunile nordice, iar legenda despr jele sapte orase bogate a fost „confirmata" pe neasteptate īn 1536.

Dupa aproape opt ani de peregrinari, patru dintre oamenii Iu¹

Narvaez, care scapasera ca prin minune (printre ei se aflau trezoriei letasamentului Alvarez Nuhez Cabeza de Vaca si „maurul" Estebent ' i-au īntors īn Noua Spanie. Ei fusesera cītiva ani prizonieri la in .^ recusera de la un trib la altul si, fara sa vrea, facusera o calatorie uz ;oare de la rasarit spre apus, din Florida pīna īn golful Californiei. V īpusele lor, ei strabatusera paduri si cāmpii īntinse, deserturi si ^

Olumul lui Narvaez il'5281 si drumul probabil o\ \y Cobezo de Voco (1529-1536)

I Drumul Iul Ulloa 115391

Orumul lui Solo (1539-1541) si Moscosso 11541-1543) Drumul lui Alorcon 11540)

Drumuljui Coronado. 11540-1542)

DrgmuUuI Cobrillo 115421

0 200 400km

Drumurile urmtite de spanioli si descoperirile facute de ei īn America de nord.

īl4 EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

nalti, mari regiuni agricole cultivate cu porumb si leguminoase
ocuiau triburi indiene pasnice. Indienii le daruisera piei de „vaci uri
bizoni) si pietre pretioase, drept recunostinta pentru ca īi īngrijea "
:ei bolnavi. Cabeza de Vaca si īnsotitorii sai sustineau ca la n_Ord ^
«giunile muntoase, exista orase avīnd case cu cinci-sase caturi, īnC ^ltl
lobite īn interior cu tesaturi «scumpe si cu pietre pretioase. ^⁰~

Aceasta povestire, care cuprindea multe exagerari, a fost consider

n Noua Spanie drept o confirmare a legendei despre Sibola si desf ^a

ele sapte orase. Din ordinul viceregelui Noii Spānii, comandantul

tunci al cetatii Culiacan, Francisco Vasquez Coronado a trimis īn

539, īn cautarea Sibolei, spre nord, pe calugarul Marcos de Niza

na cu Estebenico, dīndu-le doua calauze indiene. Cīnd au ajuns la nord

s golful California, dincolo de rīul Gila (afluent din stinga de pe cursul

īferior al fluviului Colorado), Estebenico a fost trimis īnainte īn recu-

jastere. Cu cīt calugarul īnainta mai mult spre nord, īntālnind rareori

;ezari indiene, cu atīt crestea, dupa spusele sale, numarul indiciilor care

Dvedeau existenta marelui oras Sibola. Dupa putin timp, Marcos a aflat

i Estebenico a fost ucis chiar īn oras. Totusi, el a hotarīt sa mearga

ai departe, pentru a vedea icu ochii lui, macar de departe, acest oras

gendar. si īntr-adevar a izbutit. El a vazut īn mijlocul unei cīmpii

tinse, pe un deal cu pante mari, un oras care, dupa cuvintele lui, era

ai mare si mai impunator decīt Mexic. El sustinea ca a vrut sa intre

oras, dar n-a facut-o de teama sa nu fie ucis si marea lui descoperire

ramāna necunoscuta. El a ridicat pe idealul de unde vazuse orasul un

jrman de pietre, a asezat o cruce si a pus stapīnire oficial pe aceasta

-a. Dupa aceea, a pornit īnapoi, iar īn septembrie 1539 a prezentat vice-

?elui un raport „veridic".

Coronado, pe care Marcos 1-a īntīlnit pe drum, a trimis imediat spre

rd pe capitanul Melchior Diaz, deoarece povestirea calugarului i-a

■zit īndoieli. Dar a īnceput iarna si Diaz n-a izbutit sa īnainteze prea

oarte prin regiunile pustii. īn raportul pe care 1-a trimis lui Coronado

primavara anului 1540, el a fost nevoit sa se bazeze pe informatii

tnse pe drum. Desi mai prudent īn expresii decīt fratele Marcos, el a

:larat totusi ca cele sapte orase exista īntr-adevar si ca cel mai mare

tre ele este Sibola. īn felul acesta povestirea lui Cabeza de Vaca si ^a

atitorilor sai a fost confirmata de doua marturii „serioase" ale unui

agar si ale unui ofiter.

DESCOPERIREA BAZINULUI COLORADO sI AL LUI RIO GRANDE DEL NORTE (EXPEDIŢIA LUI CORONADO SPRE SIBOLA)

Viceregele a trimis spre Sibola un mare detasament sub comanda Coronado. īn primavara anului 1540, Coronado a plecat cu un deta-ent de 1 000 de oameni, alcatuit din spanioli si indieni. La īncepu*'

īnaintat de-a lungul cīmpiei īnguste de pe litoral. De la 30° latitudm^e iica, Coronado a pornit drept spre nord, a traversat rīul Sonora, ^a

MELE DESCOPERIRI DIN INTERIORUL AMERICII DE NORD

mai aproape de munti, probabil pentru a nu trece ^ _GiU

cotit spre nora _?. _& ^^ ^ ^ _GiU prin V^uStJ „ ^lit panta foarte abrupta, aproape verticala, a podisului Dupa ^c^ ^_o^ detasamentul a īnaintat spre est si nord-est peste (platoul _ri+i de paduri de pini, iar apoi a strabatut niste cīmpii cu munti_^af°^_e defileuri si podisuri pustii; soldatii au facut tot drumul ierburi inai , ^_ecare t_{n S}pi_nare provizia sa de alimente. Caii erau si pe j°^s> ^G^^r_ca_rcati. īn sfīrsit, detasamentul a ajuns la Sibola, īn punctul asa P^rea * f_ratele Marcos, dupa cīt se pare īn dreptul paralelei de 35° indicat ^a _nordica_{; pe} rīuletul Zuni, afluent al Micului Colorado (Little

Colorado)- ^ _asezafc pg _s-tīnca avea asemenea proportii si asemenea īnfa-" īncīt spaniolii au īnceput sa-1 blesteme pe calugarul mincinos si sa te^ar^ , batjocura ca īn Noua Spanie exista catune care fac o impresie ^SPUVt ^Smai buna. Sibola era construit pe stīnci īn asa fel īncāt acoperisurile "Tte ale caselor de jos se aflau la acelasi nivel cu podeaua caselor de s- ele erau facute din piatra si valatuci si nu puteau adaposti mai mult de 200 de ostasi. Fara prea mare greutate spaniolii au cucerit prin asalt aceasta „cetate", alungīndu-i pe indieni. Regiunea era muntoasa, clima rece iar'solul nisipos si aproape sterp. Indienii purtau tesaturi de bum­bac sau piei de animale. Obiecte de pret nu se gaseau aici, iar „minuna­tele orase" care īnconjurau Sibola erau si mai mici. Erau un fel de locuinte comune ale indienilor localnici, pe care spaniolii le numeau „pueblo" (ceea ce īnseamna īn spaniola sat mare sau populatia unui sat mare).

īn timp ce detasamentul principal se īndrepta spre Sibola, navigatorul] Hernando de Alarcon, care comanda trei corabii, īnainta de-a lungul tarmului rasaritean al golfului Californiei cu provizii pentru soldatii lui Coronado. El a ajuns īn partea de nord a golfului, a descoperit gurile unui rīu mare si a parcurs cu barca 85 de mile īn sus pe acest rīu pe care 1-a denumit Bueno Guia („Calauza buna"); astazi acest fluviu poarta un alt nume, de asemenea spaniol — Colorado („Rosu" sau „Colorat"). Alarcon 1-a asteptat pe Coronado īn dreptul fluviului, dar i-a cautat zadarnic pe oamenii lui si a fost nevoit sa se īntoarca. Pilotul sau Domin-9o Lastillo a īnsemnat pe harta ambele tarmuri ale golfului Californiei si a dovedit ca la apus el este despartit de ocean nu printr-o insula, ci si alt7 ^peninBula aiungjita (California de sud). Dar harta lui Castillo, ca ium-t +' ^a ^^OS* Pastrata īn taina si īnca multa vreme, pīna īn a doua J^matate a secolului al XVIII-lea, a dainuit ideea gresita potrivit careia

ia d_{e su}d ar fi o insula.

. . t^np, Coronado s-a oprit la Sibola, a supus pe indienii din īm-¹¹¹ ^ ^^P0* ^{a trim}^^s īⁿ "toate directiile mici detasamente pentru tarii. īntr-un sat, spaniolii au auzit ca la nord curge un rīu 1 -^^a^°_ ^a trimis īn cautarea «acestui rīu un detasament sub co-^s* ^a ajun¹ i ^rcia k°P^e2 de Cardenas. Acesta a strabatut platoul Colorado 36° latituV    ^{marginea lde sud a} Marelui Canion (īn dreptul paralelei de li se d ⁱⁿf .^nor^i^ca). Spaniolii au fost uimiti si zguduiti de privelistea chidea īnaintea ochilor. Ei au presupus ca adāncimea prapas-

EPOCA MARILOK DESCOPERIRI GEOGRAFICE

i atinge 3—4 mile (īn realitate, canionul din Colorado central, inc din lume, are „numai" 1 800 mtr. adīncime). Timp de trei ;acit de-a lungul prapastiei, cautīnd zadarnic, printre peretii loc de coborāre pāna la rīu. De Cardenas a fost nevoit sa se sa-i comunice lui Coronado uimitoarea descoperire.

Al doilea detasament a plecat din Sibola spre est si dupa douā-t> • ; a ajuns la un rīu mare care curgea catre sud. Pīna aici toate rīu f' Unite curgeau spre vest. Aceasta particularitate geografica a fost oh! vata de comandantul detasamentului, Jaramillo: „Toate apele — rj ? si pīraiele — a raportat el lai Coronado — pe care le-am īntīlnit pī^" 3ibola si dincolo de ea pe o distanta de īnca doua zile de drum cur* e marea de sud oceanul Pacific, iar īneepīnd de acolo spre oceanul ~dic [Atlantic]". Pe baza acestui raport, putem afirma cu precizie ca amillo a descoperit cumpana apelor dintre afluentii rasariteni ai l_n{ orado si Rio Grande del Norte (Marele rīu nordic), care se varsa īn ful Mexic.

Principalul detasament al lui Coronado a pornit spre est, a trecut te muntii Stīncosi si a ajuns pīna la rīul Pecos (afluent al Iui Rio nde), unde s-a oprit pentru iernat.

DESCOPERIREA AFLUENŢILOR APUSENI AI FLUVIULUI MISISIPI (EXPEDIŢIA LUI CORONADO SPRE „QUIVIRA")

Pe rīul Pecos a aparut īn fata conchistadorilor un nou miraj — tara

rira. īntr-un sat de pe mal, soldatii au īntīlnit un indian — sclav din

ida — care fusese luat prizonier de indienii din cīmpia centrala si,

i ce trecuse de la un trib la altul, ajunsese īn cele din urma la mii

:ilometri de patria sa. El a cāstigat īncrederea spaniolilor fiindca s-a

>dit o calauza isteata si de nadejde. Indianul le-^a spus ca la rasarit

)cul unde se afla detasamentul spaniol curge un rīu urias, lat de doua

, īn care traiesc pesti de marimea unui cal. El a mai adaugat ca ma-

3 rīului sīnt foarte populate si ca pe rīu plutesc barci mari avīnd

20 de vīslasi la fiecare bord. Considerīnd ca toate acestea se refereau

isisipi, povestirea nu cuprindea prea multe exagerari (nici chiar pestii

i nu inspirau īndoiala); dar pentru conchistadori, ea nu era cītusi de

ī ispititoare. Atentia lor a fost atrasa de partea a doua a povestirii.

nul din Florida spunea ca pe acest rīu urias se afla tara Quivira, ai

cīrmuitor suprem se odihneste dupa-amiaza sub crengile unui copac

de care atīrna clopotei de aur, si adoarme īn clinchetul lor dulce.

ai spunea ca locuitorii Quivirei folosesc numai vase de aur si argint,

rovele barcilor sīnt īmpodobite cu vulturi mari de aur. Povestitorul

la ca domnitorul din Quivira īi daruise si lui obiecte de aur, pe care

iase de curīnd seful unui trib local. Un detasament a fost trimis īn-

la acest sef de trib cu ordinul de a aduce lucrurile luate. Dar īn sat

a gasit nici urma de aur, iar locuitorii au declarat ca indianul din

la este un mincinos nerusinat. Totusi seful tribului a fost pus &¹

~i si adus īn fata lui Coronado, care a ordonat sa fie aruncat īn tem-

Atunci, indienii din īmprejurimi s-au rasculat si i-au hartuit pe spa-

PRIMELE DESCOPERIRI DIN INTERIORUL AMER1CII DE NORD                

. Acestia, la rīndul lor, pedepseau cu cruzime pe rascu-

^' t       rilie 1541. Coronado cu o parte din soldatii sai a īnceput marsul
nvira si a trecut rāul Pecos, īnaintīnd spre nord-est de-a lungul
spre ī*^u _{iar apo}i prin preriile nemarginite. Pentru prima oara spaniolii
munti¹⁰¹"' ^ (.jj-ezi uriase de bizoni si au cunoscut triburile indiene no-
^aZ1^ d

^ ^ p),

^^rea^ La mtru mile spre nord de rīu, spaniolii au īntālnit din nou vīnatori ^S°,"eni D_Upa cum socotea el, Coronado ajunsese īn tara Quivira. Partici-^m \ii la expeditie, printre care Jaramillo, descriau Quivira ca pe o tara ^Pfezata la o mica altitudine, brazdata de rīuri cu debit mare de apa, cu rīmpii manoase si īnverzite „cum nu se afla nici īn Spania, nici īn Franta, nici īn Italia". Ei afirmau ca tara aceasta este buna pentru cultivarea oricaror plante si ca uneori gaseau īn apropierea pīraielor struguri salba­tici destul de gustosi. īn scrisoarea catre regele Carol I, Coronado arata ca a ajuns īn dreptul paralelei 40° latitudine nordica, pīna la mar-ele rīu Teucarea". El a traversat, fara īndoiala, rāul Kcmsas (afluent din dreapta al lui Misuri), sau poate ca, īnaintānd mai departe spre rasarit, a patruns si īn valea fluviului Misuri.

Ţara era frumoasa, dar indienii de aici nu aveau nici un fel de obiecte de pret; pīna si capeteniile lor purtau podoabe de arama. Se apropia toamna, si temīndu-se de iarna nordica, Coronado a facut cale īntoarsa. Drumul de īntoarcere a durat 40 de zile. Coronado a mers de asta data oe un alt drum, prin regiuni care s-au dovedit si mai outin populate. Adesea īntīmeau lacuri sarate. Coronado mai credea īnca īn existenta tarii aurului — Quivira. El vroia sa repete expeditia īn primavara anului 1542, sperīnd sa patrunda mai adīnc īn uriasa tara descoperita si sa ajunga ast--f^ .H Q^ui^vi^ra. Dar un accident suferit īn timpul unui concurs de calarie *1 sili sa renunte la continuarea explorarilor. Prin Sibola el s-a īntors cu detasamentul sau la Culiacan. Potrivit unei versiuni, el a murit peste citeva zile dupa īntoarcere, iar potrivit alteia, a cazut īn disgratie din rauza insuccesului expeditiei si a fost destituit.

f_{0 t} . ^^tele geografice ale expeditiei „nenorocosului" Coronado au au t?-^Su-^Urias!P" *ⁿ £^oana duna orase si tari fantastice, detasamentele lui dov rf-f ^tUt- ^{cīteva mu} ^^e kilometri īn interiorul continentului, care s-a p_e j. ^a ft^uft mai mare decīt credeau contemporanii lui Coronado. la an ^1S ^ ^^{e ma}* multe sute de kilometri s-au descoperit tarmuri noi secefo' ^Z°-^na ^^{e ?es s}*^tuat* ^e-a lungul acestor tarmuri, uriase podisuri _au * ^{se s1}> ^m^i departe spre rasarit, īnaltii munti Stīncosi. De asemenea, curgeai ?^es':?'^perite oel mai mare canion din lume, fluvii uriase care del Norii^{n dlferite} directii (Colorado cu afluentul sau Gila; Rio Grande cum si q ^CV. ^af|^^entul Pecos; Arkansas, Kansas si, poate, MisuriV pre-Pītta la jf^en. ^e imense care se īntindeau de la poalele muntilor Stīncosi ^aJutis pīn"^¹¹¹ ^k&srpi- īn drumul sau de la vest spre est Coronado n-a ^a la fluviul Misisipi, dar īn directie inversa, īnaintīnd de la est

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

spre vest, Soto, strabatānd regiunile paduroase din sud, a atins h
cum stim, aproape īn acelasi timp malurile acestui fluviu. P§

Pe acest teritoriu urias, īnsa, oamenii lui Coronado, ca si _a-
Soto de altfel, n-au gasit nici metale pretioase si nici o populatie nu
roasa care sa poata fi transformata īn sclavi, fara eforturi militai^ ^^
mari. Interesul guvernului spaniol si al diferitilor cautatori de ;
pentru teritoriile situate la nord de „golf" si de Rio Grande del _
scazut pentru mult timp, cam pīna pe la sfīrsitul secolului al XVl-ī
īn anii 1598—1599, Onate a cucerit „Ţara celor sapte orase", iar
cītiva ani, pe cursul superior al rīului Pecos, a fost īntemeiata ce«,
Santa Fe. Rezultatul real al goanei dupa cele sapte orase fantastice* 1^
constituit anexarea la posesiunile spaniole a unui mare teritoriu T
aproape 1 000 000 km².