PRIMELE DESCOPERIRI DIN REGIUNILE INTERIOARE ALE AMERICII DE NORD

PRIMELE DESCOPERIRI DIN REGIUNILE INTERIOARE ALE AMERICII DE NORD

EXPEDIŢIA LUI DE SOTO sI DESCOPERIREA REGIUNILOR SITUATE LA NORD-VEST DE FLORIDA

SUa, i_ar^nan<^° °^e Soto s-& facut cunoscut în Castilia de aur si în Nicara-
^acesta i,5^Po* ^ însotit pe Francisco Pizarro în expeditia din Peru si
numit mai tîrziu loctiitor al sau. în timpul luptei sîngeroase

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

dintre conchistadorii din Peru, de Soto a parasit de buna voie aurului", întorcîndu-se în Spania. Acolo a prezentat planul unei ex pentru cucerirea Floridei. Cu un detasament de 1 000 de oamen, plecat în Cuba, iar apoi, în anul 1539, a debarcat pe tarmul apug Floridei cu 900 de soldati si 350 de cai. Lumea noua nu vazuse oaste europeana atît de mare. Dupa ce a lasat o parte din sol

pazeasca corabiile, de Soto a pornit cu cei] i^ spre interiorul tarii, catre nord. în drum niolii au întîlnit sate mari (unele aveau ' 600 de case). Ei înaintau încet prin re paduroasa si mlastinoasa, brazdata de rî Indienii aveau o atitudine dusmanoasa¹ si p faceau pe dealuri fortificatii înconjurate <f garduri de bîrne. De Soto a petrecut iarna fr apropiere de golful Apalasian, unde ss ga_sea hrana suficienta pentru detasamentul sau. El a chemat si flota acolo, iar apoi a trimis-o spre vest, ca sa exploreze tarmul pe o distanta de 100 de mile.

în primavara anului 1540, de Soto a por­nit spre nord-vest si vest, trimitmd înainte pe soldatii cei mai abili care „cu prietenie si cu vorbe bune" îi convingeau pe indieni sa lase detasamentul sa treaca în pace. Spaniolii au traversat un sir de rîuri mici care curgeau printr-o cîmpie roditoare catre sud, spre golful Mexic.

seful unuia dintre triburile locale s-a ofe­rit sa conduca detasamentul spaniol si i-a adus pe oaspetii nepoftiti într-o asezare mare, situata

pe malul unui rîu mare (probabil Alabama). Asezarea era înconjurata de un val înalt de pamînt si de un gard de bîrne cu doua porti. La fiecare 50 de pasi erau asezate turnuri de paza si în fiecare din acestea se aflau câte opt osteni. Asezarea era alcatuita din 80 de case mari de lemn, dintre care unele erau atît de încapatoare încît puteau cuprinde cîte 1 000 de oameni. Vazând casele-cetati, spaniolii si-au dat seama ca au fost atrasi cu viclenie în cursa si s-au retras în graba. Apoi au ata 23323u2021x cat asezarea. Ei au spart cu topoarele portile de lemn, au navalit în oras si au dat foc caselor. Din partea indienilor luptau nu numai barbatii, dar si femeile-De Soto a fost ranit, dar n-ia parasit cîmpul de lupta, pentru ca oamenii sai sa nu se descurajeze. Indienii s-au împotrivit cu dîrzenie, dar cin focul s-a întins au luat-o la fuga. Lupta a durat noua ore. Spaniolii a pierdut 83 de oameni si 45 de cai. Ca totdeauna, datele despre pier der î indienilor sînt contradictorii: diferiti istorici arata ca au murit do^' < cinci, sapte si chiar zece mii de indieni, unii ucisi în timpul maceIu de pe strazile orasului, iar ceilalti arsi de vii în case. Gu toate ^^ces

.; i-a

Pe aici fusesera înainte soldatii lui de Narvaez. Istoricii spanioli spun ca ei aiat nasul unei capetenii indiene si au pus cîinii sa o sfîsie pe mama acestuia.

PRIMELEJ^!'

,_{or m} A^ica de nord (desen din secolul a. XVMea)

Pierderile suferite i-au descurajat pe înconjurati de triburi dusmane. De aceea sa se întoarca în Havana. Dar dupa ce ^l neasca timp de doua saptamâni, de Soto a în decembrie, de Soto a hotarît sa ^ra indiana. El a cucerit-o cu asalt; indienii ljatii în casele parasite. Disciplina don ^ ea. Nu _se mai asezau posturi de paza g ti, au profitat de acest lucru si m ianuarie

ar

_departe, spre apus.
_iarna într-o asezare
_{e So}to si-a încartiruit
°| _ntului spaniol

if probabil bine infor- ¹¹ *_aJ _navalit noaptea în

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Sat neîortiîicat al indienilor din America de nord (desen din secolul ai XVI-lea).

oras si au dat foc acoperisurilor de paie ale caselor în care ^

spaniolii. în cursul acestei lupte nocturne au fost ucisi 40 de so ^
si s-au pierdut 50 de cai (o parte din ei au ars). Spaniolii s-au t»^u
într-o localitate învecinata, dar si aici indienii îi hartuiau mereu. ^

La sfîrsitul lunii martie, de Soto a pornit mai departe, _j>^res.^pU1v₁ie, atacurile dese ale indienilor. Dupa cît se pare, el a mers la întitnp ^ cotind, cînd spre nord, cînd spre sud, dar în general s-a ^m;f directia vest. Se presupune ca detasamentele lui au ajuns pîna la

PRIMELE DESCOPERIRI DIN INTERIORUL AMERICII DE NORD

— "

Hamei si ^au patruns în valea fluviului Tennessee (rîu „egal ca _rele Alaoa Q_ua£j__a^q_Ui_virul în dreptul Sevillei"). De acolo el a ajuns pe maritnejc ^ ^_uy^_u j^g _si adânc, care curgea cu mare iuteala. Apele lui

_si du

erau tuiou _mare^_e fi_uvux Misisipi — „rîul Sfântului Puh", cum l-au denu-Acesta ^_oegorij i_uj _l(je Soto. Pâna la Misisipi n-au ajuns nici jumatate mit ^prfj_{atii s}§i. Dupa ce a construit patru corabii mari, de Soto a ^ ^Sf° cu oastea sa pe malul apusean al fluviului Misisipi, probabil în trecut g_urilor râului Arkansas. Acolo a încheiat o alianta cu un sef apropie ^^ ^ _a întreprins împreuna cu acesta o expeditie împotriva <*^e +_rib dusman. Spaniolii si aliatii lor au mers în jos pe rîu în 80 de usoare. Cronicarii spanioli din acel timp pomenesc pentru prima ca indienii scalpeaza pe dusmanii ucisi.

Dupa aceasta, de Soto a ratacit timp de un an prin câmpiile situate 1 vest de Misîsipi, cînd departîndu-se de fluviu, cînd revenind pe malu--ile lui. Oastea sa se micsora vazînd cu ochii. El însusi s-a îmbolnavit de friguri si curînd a murit (mai 1542) în vârsta de 47 de ani. înainte de a muri, el 1-a numit ca succesor al sau pe Luis Moscoso. Conchistadorii l-au înmormântat pe capitanul lor în cursul noptii, pentru ca stirea sa nu se raspândeasca printre indieni. Sicriul a fost coborît în fundul apei. într-unui din bratele adînci al fluviului Misisipi, în apropiere de rîu! Rosu (Red River).

EXPEDIŢIA LUI MOSCOSO LA VEST DE MISISIPI

La începutul lunii iunie, spaniolii au pornit mai departe spre vest. parcurgând distante mari în fiecare zi. Ei au strabatut sesuri nelocuite si mari spatii neroditoare. De la indieni, Moscoso a aflat ca mai departe ^sP^r? .^{vest se a}^^a munti înalti; probabil ca spaniolii au ajuns la poalele rasaritene ale muntilor Stîncosi. Soldatii erau peste masura de obositi, proviziile erau putine si atunci Moscoso a pornit înapoi, spre Misisipi. • ^^Put iama; alimentele trebuiau procurate prin lupte sângeroase cu indienii. Multi soldati au fost ucisi sau au murit din pricina ranilor si a istovirii. La vest de Misisipi spaniolii n-au izbutit sa gaseasca loc potri- ?^ⁿ^^u ^^ernat si au continuat sa rataceasca dintr-un loc într-altul. _si hainele lor erau ferfenita. Desculti, acoperiti cu piei de ^a-i^{uns cu mare} greutate, la sfîrsitul lunii decembrie, la y;' ^cu cîteva mile mai sus de locul unde îl traversasera în _€ra j ^Verii. Ei s-au instalat într-un sat indian cucerit prin asalt. Satul tinip_ui °^n;'^u?;^a* ^^e u*¹ sant adînc si spaniolii s-au mentinut acolo tot °ameni ^le-^rn"" ^^u'Pa expeditia din vest nu mai ramasesera decît 320 de sef_ut ^s1. '0 de cai. î_n timpul iernatului au mai murit câtiva oameni. ^si Paturi"¹- ^^ indian din vecinatate îi aproviziona pe spanioli cu hrana în ^^ ^{au re}usit s-o scoata la capat pîna în primavara.

^^^ ^un^ nf^rtie, spaniolii au construit sapte vase rezistente, .^viu^^u^ Misisipi a mai întîrziat echiparea flotilei cu iîn.i. Proviziile necesare au fost încarcate pe corabii abia la

îl2 EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

3fîrsitul lunii iunie. Pe fiecare vas s-au îmbarcat câte 50 de spân-
indieni (barbati si femei), care au acceptat „de buna voie" sa pi &
spaniolii. în timpul calatoriei în jos pe Misisipi, spaniolii au fost n°^{e Cl1}
sa dea o lupta grea împotriva triburilor din sud. în cea de a de ^eVnU'
îi, ei au ajuns la mare si, fara busola si harti, au pornit spre Noua
inaintînd spre vest, iar apoi spre sud, de-a lungul tarmurilor
Mexic. Spaniolii îsi completau proviziile cu peste, care se gas^^JIUl^
abundenta. Dupa 53 de zile, ei au debarcat cu bine; calculînd exact *
3e afla în apropiere de Noua Spanie, ei au parasit corabiile, au _D ^
pe tarm spre sud si, curând, au ajuns la rîul Panuco. în timpul ace"?*-
sxpeditii neizbutite au pierit doua treimi din detasamentul lui de Sot
3-au întors mai putin de 300 de oameni — murdari, îmbracati în pi_ej j°"
inimale, istoviti si bolnavi. O parte au plecat în Spania, iar ceilalti s-a⁶
risipit prin diferite tari din Lumea noua. ^u

LEGENDA DESPRE ŢARA SIBOLA sI DESPRE CELE sAPTE ORAsE

Expeditiile pe mare organizate de Cortez au demonstrat ca tarmul apusean al noului continent se întinde departe spre nord. Pe uscat, însâ In regiunile mai pustii situate la nord de Noua Spanie spaniolii înaintau foarte încet. în aceasta directie greutatile erau mult prea mari, iar perspectivele mult prea mici (dupa cum se parea la început). Dar nu oaste mult timp fantezia conchistadorilor a plasmuit în aceste regiuni mintoase, aproape nelocuite, tari si orase bogate, spre care au hotarît 3a-si croiasca drum.

înca în 1530, Nwîio Guzman a auzit de la un sclav indian, originar iin tinutul nordic „Tejos" o istorisire despre bogata tara Sibola, (Cibola au Zivolo), unde acesta ar fi vazut sapte orase. El spunea ca fiecare iintre ele este mare cît Mexic si pe strazi întregi se însira pravaliile biju-ierilor. Drumul pîna acolo ar dura 40 de zile si ar trece printr-o regiune pustie. Legenda medievala despre cele sapte orase era înca vie printre ipanioli. Guzman a strîns îndata un detasament alcatuit din 400 de spa-îioli si cîteva mii de indieni si a pornit în cautarea Sibolei si a celor lapte orase legendare. El a mers de-a lungul marginilor apusene ale podi­sului Mexicului spre nord-vest, dar înca înainte de a ajunge la paralela ie 25° latitudine nordica a întîmpinat asemenea greutati, îneît a renunt³ ia mai continue drumul. Orasul Culiacan, întemeiat de el în apropiere ie coasta de sud-est a golfului Californiei, a devenit însa mai tîrzw punctul de plecare al expeditiilor în regiunile nordice, iar legenda despr jele sapte orase bogate a fost „confirmata" pe neasteptate în 1536.

Dupa aproape opt ani de peregrinari, patru dintre oamenii Iu¹

Narvaez, care scapasera ca prin minune (printre ei se aflau trezoriei letasamentului Alvarez Nuhez Cabeza de Vaca si „maurul" Estebent ' i-au întors în Noua Spanie. Ei fusesera cîtiva ani prizonieri la in .^ recusera de la un trib la altul si, fara sa vrea, facusera o calatorie uz ;oare de la rasarit spre apus, din Florida pîna în golful Californiei. V îpusele lor, ei strabatusera paduri si câmpii întinse, deserturi si ^

Olumul lui Narvaez il'5281 si drumul probabil o\ \y Cobezo de Voco (1529-1536)

I Drumul Iul Ulloa 115391

Orumul lui Solo (1539-1541) si Moscosso 11541-1543) Drumul lui Alorcon 11540)

Drumuljui Coronado. 11540-1542)

DrgmuUuI Cobrillo 115421

0 200 400km

Drumurile urmtite de spanioli si descoperirile facute de ei în America de nord.

îl4 EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

nalti, mari regiuni agricole cultivate cu porumb si leguminoase
ocuiau triburi indiene pasnice. Indienii le daruisera piei de „vaci uri
bizoni) si pietre pretioase, drept recunostinta pentru ca îi îngrijea "
:ei bolnavi. Cabeza de Vaca si însotitorii sai sustineau ca la n_Ord ^
«giunile muntoase, exista orase avînd case cu cinci-sase caturi, înC ^ltl
lobite în interior cu tesaturi «scumpe si cu pietre pretioase. ^⁰~

Aceasta povestire, care cuprindea multe exagerari, a fost consider

n Noua Spanie drept o confirmare a legendei despre Sibola si desf ^a

ele sapte orase. Din ordinul viceregelui Noii Spânii, comandantul

tunci al cetatii Culiacan, Francisco Vasquez Coronado a trimis în

539, în cautarea Sibolei, spre nord, pe calugarul Marcos de Niza

na cu Estebenico, dîndu-le doua calauze indiene. Cînd au ajuns la nord

s golful California, dincolo de rîul Gila (afluent din stinga de pe cursul

îferior al fluviului Colorado), Estebenico a fost trimis înainte în recu-

jastere. Cu cît calugarul înainta mai mult spre nord, întâlnind rareori

;ezari indiene, cu atît crestea, dupa spusele sale, numarul indiciilor care

Dvedeau existenta marelui oras Sibola. Dupa putin timp, Marcos a aflat

i Estebenico a fost ucis chiar în oras. Totusi, el a hotarît sa mearga

ai departe, pentru a vedea icu ochii lui, macar de departe, acest oras

gendar. si într-adevar a izbutit. El a vazut în mijlocul unei cîmpii

tinse, pe un deal cu pante mari, un oras care, dupa cuvintele lui, era

ai mare si mai impunator decît Mexic. El sustinea ca a vrut sa intre

oras, dar n-a facut-o de teama sa nu fie ucis si marea lui descoperire

ramâna necunoscuta. El a ridicat pe idealul de unde vazuse orasul un

jrman de pietre, a asezat o cruce si a pus stapînire oficial pe aceasta

-a. Dupa aceea, a pornit înapoi, iar în septembrie 1539 a prezentat vice-

?elui un raport „veridic".

Coronado, pe care Marcos 1-a întîlnit pe drum, a trimis imediat spre

rd pe capitanul Melchior Diaz, deoarece povestirea calugarului i-a

■zit îndoieli. Dar a început iarna si Diaz n-a izbutit sa înainteze prea

oarte prin regiunile pustii. în raportul pe care 1-a trimis lui Coronado

primavara anului 1540, el a fost nevoit sa se bazeze pe informatii

tnse pe drum. Desi mai prudent în expresii decît fratele Marcos, el a

:larat totusi ca cele sapte orase exista într-adevar si ca cel mai mare

tre ele este Sibola. în felul acesta povestirea lui Cabeza de Vaca si ^a

atitorilor sai a fost confirmata de doua marturii „serioase" ale unui

agar si ale unui ofiter.

DESCOPERIREA BAZINULUI COLORADO sI AL LUI RIO GRANDE DEL NORTE (EXPEDIŢIA LUI CORONADO SPRE SIBOLA)

Viceregele a trimis spre Sibola un mare detasament sub comanda Coronado. în primavara anului 1540, Coronado a plecat cu un deta-ent de 1 000 de oameni, alcatuit din spanioli si indieni. La începu*'

înaintat de-a lungul cîmpiei înguste de pe litoral. De la 30° latitudm^e iica, Coronado a pornit drept spre nord, a traversat rîul Sonora, ^a

MELE DESCOPERIRI DIN INTERIORUL AMERICII DE NORD

mai aproape de munti, probabil pentru a nu trece ^ _GiU

cotit spre nora _?. _& ^^ ^ ^ _GiU prin V^uStJ „ ^lit panta foarte abrupta, aproape verticala, a podisului Dupa ^c^ ^_o^ detasamentul a înaintat spre est si nord-est peste (platoul _ri+i de paduri de pini, iar apoi a strabatut niste cîmpii cu munti_^af°^_e defileuri si podisuri pustii; soldatii au facut tot drumul ierburi inai , ^_ecare t_{n S}pi_nare provizia sa de alimente. Caii erau si pe j°^s> ^G^^r_ca_rcati. în sfîrsit, detasamentul a ajuns la Sibola, în punctul asa P^rea * f_ratele Marcos, dupa cît se pare în dreptul paralelei de 35° indicat ^a _nordica_{; pe} rîuletul Zuni, afluent al Micului Colorado (Little

Colorado)- ^ _asezafc pg _s-tînca avea asemenea proportii si asemenea înfa-" încît spaniolii au început sa-1 blesteme pe calugarul mincinos si sa te^ar^ , batjocura ca în Noua Spanie exista catune care fac o impresie ^SPUVt ^Smai buna. Sibola era construit pe stînci în asa fel încât acoperisurile "Tte ale caselor de jos se aflau la acelasi nivel cu podeaua caselor de s- ele erau facute din piatra si valatuci si nu puteau adaposti mai mult de 200 de ostasi. Fara prea mare greutate spaniolii au cucerit prin asalt aceasta „cetate", alungîndu-i pe indieni. Regiunea era muntoasa, clima rece iar'solul nisipos si aproape sterp. Indienii purtau tesaturi de bum­bac sau piei de animale. Obiecte de pret nu se gaseau aici, iar „minuna­tele orase" care înconjurau Sibola erau si mai mici. Erau un fel de locuinte comune ale indienilor localnici, pe care spaniolii le numeau „pueblo" (ceea ce înseamna în spaniola sat mare sau populatia unui sat mare).

în timp ce detasamentul principal se îndrepta spre Sibola, navigatorul] Hernando de Alarcon, care comanda trei corabii, înainta de-a lungul tarmului rasaritean al golfului Californiei cu provizii pentru soldatii lui Coronado. El a ajuns în partea de nord a golfului, a descoperit gurile unui rîu mare si a parcurs cu barca 85 de mile în sus pe acest rîu pe care 1-a denumit Bueno Guia („Calauza buna"); astazi acest fluviu poarta un alt nume, de asemenea spaniol — Colorado („Rosu" sau „Colorat"). Alarcon 1-a asteptat pe Coronado în dreptul fluviului, dar i-a cautat zadarnic pe oamenii lui si a fost nevoit sa se întoarca. Pilotul sau Domin-9o Lastillo a însemnat pe harta ambele tarmuri ale golfului Californiei si a dovedit ca la apus el este despartit de ocean nu printr-o insula, ci si alt7 ^peninBula aiungjita (California de sud). Dar harta lui Castillo, ca ium-t +' ^a ^^OS* Pastrata în taina si înca multa vreme, pîna în a doua J^matate a secolului al XVIII-lea, a dainuit ideea gresita potrivit careia

ia d_{e su}d ar fi o insula.

. . t^np, Coronado s-a oprit la Sibola, a supus pe indienii din îm-¹¹¹ ^ ^^P0* ^{a trim}^^s îⁿ "toate directiile mici detasamente pentru tarii. într-un sat, spaniolii au auzit ca la nord curge un rîu 1 -^^a^°_ ^a trimis în cautarea «acestui rîu un detasament sub co-^s* ^a ajun¹ i ^rcia k°P^e2 de Cardenas. Acesta a strabatut platoul Colorado 36° latituV    ^{marginea lde sud a} Marelui Canion (în dreptul paralelei de li se d ⁱⁿf .^nor^i^ca). Spaniolii au fost uimiti si zguduiti de privelistea chidea înaintea ochilor. Ei au presupus ca adâncimea prapas-

EPOCA MARILOK DESCOPERIRI GEOGRAFICE

i atinge 3—4 mile (în realitate, canionul din Colorado central, inc din lume, are „numai" 1 800 mtr. adîncime). Timp de trei ;acit de-a lungul prapastiei, cautînd zadarnic, printre peretii loc de coborâre pâna la rîu. De Cardenas a fost nevoit sa se sa-i comunice lui Coronado uimitoarea descoperire.

Al doilea detasament a plecat din Sibola spre est si dupa douâ-t> • ; a ajuns la un rîu mare care curgea catre sud. Pîna aici toate rîu f' Unite curgeau spre vest. Aceasta particularitate geografica a fost oh! vata de comandantul detasamentului, Jaramillo: „Toate apele — rj ? si pîraiele — a raportat el lai Coronado — pe care le-am întîlnit pî^" 3ibola si dincolo de ea pe o distanta de înca doua zile de drum cur* e marea de sud oceanul Pacific, iar îneepînd de acolo spre oceanul ~dic [Atlantic]". Pe baza acestui raport, putem afirma cu precizie ca amillo a descoperit cumpana apelor dintre afluentii rasariteni ai l_n{ orado si Rio Grande del Norte (Marele rîu nordic), care se varsa în ful Mexic.

Principalul detasament al lui Coronado a pornit spre est, a trecut te muntii Stîncosi si a ajuns pîna la rîul Pecos (afluent al Iui Rio nde), unde s-a oprit pentru iernat.

DESCOPERIREA AFLUENŢILOR APUSENI AI FLUVIULUI MISISIPI (EXPEDIŢIA LUI CORONADO SPRE „QUIVIRA")

Pe rîul Pecos a aparut în fata conchistadorilor un nou miraj — tara

rira. într-un sat de pe mal, soldatii au întîlnit un indian — sclav din

ida — care fusese luat prizonier de indienii din cîmpia centrala si,

i ce trecuse de la un trib la altul, ajunsese în cele din urma la mii

:ilometri de patria sa. El a câstigat încrederea spaniolilor fiindca s-a

>dit o calauza isteata si de nadejde. Indianul le-^a spus ca la rasarit

)cul unde se afla detasamentul spaniol curge un rîu urias, lat de doua

, în care traiesc pesti de marimea unui cal. El a mai adaugat ca ma-

3 rîului sînt foarte populate si ca pe rîu plutesc barci mari avînd

20 de vîslasi la fiecare bord. Considerînd ca toate acestea se refereau

isisipi, povestirea nu cuprindea prea multe exagerari (nici chiar pestii

i nu inspirau îndoiala); dar pentru conchistadori, ea nu era cîtusi de

î ispititoare. Atentia lor a fost atrasa de partea a doua a povestirii.

nul din Florida spunea ca pe acest rîu urias se afla tara Quivira, ai

cîrmuitor suprem se odihneste dupa-amiaza sub crengile unui copac

de care atîrna clopotei de aur, si adoarme în clinchetul lor dulce.

ai spunea ca locuitorii Quivirei folosesc numai vase de aur si argint,

rovele barcilor sînt împodobite cu vulturi mari de aur. Povestitorul

la ca domnitorul din Quivira îi daruise si lui obiecte de aur, pe care

iase de curînd seful unui trib local. Un detasament a fost trimis în-

la acest sef de trib cu ordinul de a aduce lucrurile luate. Dar în sat

a gasit nici urma de aur, iar locuitorii au declarat ca indianul din

la este un mincinos nerusinat. Totusi seful tribului a fost pus &¹

~i si adus în fata lui Coronado, care a ordonat sa fie aruncat în tem-

Atunci, indienii din împrejurimi s-au rasculat si i-au hartuit pe spa-

PRIMELE DESCOPERIRI DIN INTERIORUL AMER1CII DE NORD                

. Acestia, la rîndul lor, pedepseau cu cruzime pe rascu-

^' t       rilie 1541. Coronado cu o parte din soldatii sai a început marsul
nvira si a trecut râul Pecos, înaintînd spre nord-est de-a lungul
spre î*^u _{iar apo}i prin preriile nemarginite. Pentru prima oara spaniolii
munti¹⁰¹"' ^ (.jj-ezi uriase de bizoni si au cunoscut triburile indiene no-
^aZ1^ d

^ ^ p),

^^rea^ La mtru mile spre nord de rîu, spaniolii au întâlnit din nou vînatori ^S°,"eni D_Upa cum socotea el, Coronado ajunsese în tara Quivira. Partici-^m \ii la expeditie, printre care Jaramillo, descriau Quivira ca pe o tara ^Pfezata la o mica altitudine, brazdata de rîuri cu debit mare de apa, cu rîmpii manoase si înverzite „cum nu se afla nici în Spania, nici în Franta, nici în Italia". Ei afirmau ca tara aceasta este buna pentru cultivarea oricaror plante si ca uneori gaseau în apropierea pîraielor struguri salba­tici destul de gustosi. în scrisoarea catre regele Carol I, Coronado arata ca a ajuns în dreptul paralelei 40° latitudine nordica, pîna la mar-ele rîu Teucarea". El a traversat, fara îndoiala, râul Kcmsas (afluent din dreapta al lui Misuri), sau poate ca, înaintând mai departe spre rasarit, a patruns si în valea fluviului Misuri.

Ţara era frumoasa, dar indienii de aici nu aveau nici un fel de obiecte de pret; pîna si capeteniile lor purtau podoabe de arama. Se apropia toamna, si temîndu-se de iarna nordica, Coronado a facut cale întoarsa. Drumul de întoarcere a durat 40 de zile. Coronado a mers de asta data oe un alt drum, prin regiuni care s-au dovedit si mai outin populate. Adesea întîmeau lacuri sarate. Coronado mai credea înca în existenta tarii aurului — Quivira. El vroia sa repete expeditia în primavara anului 1542, sperînd sa patrunda mai adînc în uriasa tara descoperita si sa ajunga ast--f^ .H Q^ui^vi^ra. Dar un accident suferit în timpul unui concurs de calarie *1 sili sa renunte la continuarea explorarilor. Prin Sibola el s-a întors cu detasamentul sau la Culiacan. Potrivit unei versiuni, el a murit peste citeva zile dupa întoarcere, iar potrivit alteia, a cazut în disgratie din rauza insuccesului expeditiei si a fost destituit.

f_{0 t} . ^^tele geografice ale expeditiei „nenorocosului" Coronado au au t?-^Su-^Urias!P" *ⁿ £^oana duna orase si tari fantastice, detasamentele lui dov rf-f ^tUt- ^{cîteva mu} ^^e kilometri în interiorul continentului, care s-a p_e j. ^a ft^uft mai mare decît credeau contemporanii lui Coronado. la an ^1S ^ ^^{e ma}* multe sute de kilometri s-au descoperit tarmuri noi secefo' ^Z°-^na ^^{e ?es s}*^tuat* ^e-a lungul acestor tarmuri, uriase podisuri _au * ^{se s1}> ^m^i departe spre rasarit, înaltii munti Stîncosi. De asemenea, curgeai ?^es':?'^perite oel mai mare canion din lume, fluvii uriase care del Norii^{n dlferite} directii (Colorado cu afluentul sau Gila; Rio Grande cum si q ^CV. ^af|^^entul Pecos; Arkansas, Kansas si, poate, MisuriV pre-Pîtta la jf^en. ^e imense care se întindeau de la poalele muntilor Stîncosi ^aJutis pîn"^¹¹¹ ^k&srpi- în drumul sau de la vest spre est Coronado n-a ^a la fluviul Misisipi, dar în directie inversa, înaintînd de la est

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

spre vest, Soto, strabatând regiunile paduroase din sud, a atins h
cum stim, aproape în acelasi timp malurile acestui fluviu. P§

Pe acest teritoriu urias, însa, oamenii lui Coronado, ca si _a-
Soto de altfel, n-au gasit nici metale pretioase si nici o populatie nu
roasa care sa poata fi transformata în sclavi, fara eforturi militai^ ^^
mari. Interesul guvernului spaniol si al diferitilor cautatori de ;
pentru teritoriile situate la nord de „golf" si de Rio Grande del _
scazut pentru mult timp, cam pîna pe la sfîrsitul secolului al XVl-î
în anii 1598—1599, Onate a cucerit „Ţara celor sapte orase", iar
cîtiva ani, pe cursul superior al rîului Pecos, a fost întemeiata ce«,
Santa Fe. Rezultatul real al goanei dupa cele sapte orase fantastice* 1^
constituit anexarea la posesiunile spaniole a unui mare teritoriu T
aproape 1 000 000 km².