PRIMII CAPITALISTI ENGLEZI

PRIMII CAPITALIsTI ENGLEZI

I. Dupa ce razboiul si ciuma au dus la spargerea cadrului feudal, cadrul ghildei si al corporatiei a devenit si el prea strâmt. Pâna în secolul al XIV-lea, lâna, principalul produs al Angliei, era exportata în Flandra, care o transforma în postav. Anglia fabrica si ea tesaturi pentru uzul poporului, dar subtilele secrete ale meseriei ramâneau în mâinile tesatorilor din Bruges si din Gand. Apoi se ivise o sansa de a muta în Anglia aceasta îndeletnicire. Orasenii fla­manzi se certasera cu seniorul lor; regele Frantei sprijinindu-l, mestesugarii din Flandra fusesera în­vinsi si mul# 20520g622u 5;i dintre ei nevoiti sa se expatrieze. Se îndreptasera spre Anglia, aducând cu ei traditiile si procedeele lor. Eduard al III-lea dorea sa pro­tejeze aceasta industrie nascânda; în 1337 interzise atât importul de postav strain cât si exportul de lâna. Aceasta a însemnat ruinarea Flandrei, caci pe atunci nu exista alta posibilitate de a procura lâna în mari cantitati decât din Anglia. Începând razboiul cu Franta, Eduard al III-lea nu mai putu mentine embargoul în toata rigoarea sa, pentru ca, din mo­tive politice, era silit sa-si multumeasca aliatii fla­manzi; dar impuse totusi un tarif protectionist.

Taxele percepute asupra tesaturilor exportate din Anglia erau numai de 2%, pe când asupra lânii se ridicau pâna la 33%. Era o prima acordata fraudei. Unii negustori ocolira legea scotând din tara oi ne­tunse, dar parlamentul interzise traficul acesta. Planul lui Eduard al III-lea reusi, si productia de postav deveni prima industrie engleza.

II. Sosirea unor postavari flamanzi antrena crea­rea în Anglia, cu toata existenta ghildelor, a unor adevarate întreprinderi capitaliste. Productia de postav e una din cele mai complexe, si numarul operatiilor necesare pentru transformarea lânei brute într-un produs finit, destul de ridicat. Lâna trebuia sortata, vopsita, amestecata, daracita, toarsa, tesuta, materialul tesut trebuia degresat, calcat, scamosat, tuns, curatat de noduri si, în sfârsit, presat pentru a capata stralucire. Dupa conceptiile evului mediu, fiecare din aceste operatii trebuia sa fie facuta de o corporatie deosebita. E usor de înteles ce com­plicatii se iveau în cursul vânzarilor si cumpararilor care trebuiau sa aiba loc de-a lungul acestor pro­cese de transformare. Pentru executarea unei sin­gure comenzi, era nevoie sa se obtina acordul a cincisprezece corporatii. Nimic mai ispititor pentru cel care lucreaza la piua sau pentru un negustor de postav decât sa cumpere lâna, s-o dea la tors si la tesut dupa comanda si sa supravegheze toate cele­lalte operatii pâna la vânzare. Dar o astfel de concen­trare a muncii era contrara principiilor ghildelor. Nu trecu însa mult si întreprinzatorii, ca sa scape de aceste obstacole, se instalara la tara. Acest nou tip de producator, care cumpara lâna cu ridicata si vinde produsul finit, va construi curând uzine. În secolul al XIV-lea existau la Barnstaple doi manu­facturieri, care plateau fiecare un impozit calculat la o productie de o mie de baloturi pe an. Sub dom­nia lui Henric al VIII-lea, un oarecare Jack de Newbury va instala doua sute de razboaie de tesut într-o singura cladire si va folosi sase sute de mun­citori.

III. Se apropie timpul când tinerii englezi cu spirit aventuros vor fi mai ispititi de comertul în stil mare decât de razboaiele cavaleresti. Într-o cor­poratie din secolul al XIII-lea, un maistru avea vii­torul asigurat, dar posibilitati limitate. Preturile de vânzare si de cumparare fiind controlate, nu putea sa faca repede avere. Marii negustori de la finele evului mediu nu se mai supun unor reguli prea prudente. Viata lor uimitoare impresioneaza imagi­natia populara. Ei iau locul cavalerilor ratacitori din balade. Sir Richard Whittington, de trei ori lord-primar al Londrei, devine eroul unei legende. Rap­sozii povestesc cum, biet orfan fiind, slujea la bu­cataria unui mare negustor... Pe atunci era un obicei ca orice armator care trimitea o nava la mari de­partari sa dea voie fiecaruia dintre servitorii sai sa depuna un obiect oarecare pe vas, dând astfel si celor mai umili sansa de a fi binecuvântati de Dumnezeu... Dick Whittington n-are nimic altceva pe lume decât o pisica, si-i da drumul pe corabia ce urma sa plece. Or, nava trage la tarmul îndepartat al unui regat barbar în care palatul regelui era napadit de soareci. La recomandarea capitanului de vas, regele ia pisica si, încântat de serviciile ei, ca sa pastreze animalul, ofera pentru el de zece ori valoarea încarcaturii. Dick Whittington se trezeste deodata mare bogatas... Realitatea a fost mai putin romantica; adevaratul Whittington, mare comerciant, a împrumutat rege­lui niste bani si, numit staroste al companiei ne­gustorilor Etapei , si-a recuperat cu prisosinta suma din drepturile vamale.

IV. William Canynges, comerciant de postav din Bristol, este un alt exemplar de acest tip nou de capitalist care face afaceri în lumea întreaga. Însusi regele Angliei scria marelui maestru al cavalerilor teutoni si regelui Danemarcei ca sa recomande pro­tectiei lor pe supusul sau devotat William Canynges. La Bristol acesta era vizitat de Eduard al IV-lea în propria sa casa. Avea sub ordinele sale opt sute de marinari si a tocmit pe cheltuiala sa o suta de dulgheri si zidari ca sa cladeasca o biserica pe care a oferit-o orasului sau natal, Bristol. La batrânete s-a calugarit si a murit ca decan al colegiului din Westbury. Putin câte putin acesti mari negustori englezi au luat locul Ligii hanseatice în ce priveste afacerile continentale. Bancherii lombarzi si floren­tini, care-i înlocuisera pe evrei în Anglia, fura ei însisi înlocuiti de englezi. Bancherii Bardi din Flo­renta se ruinasera, de altfel, în serviciul regelui Eduard al III-lea. Împrumutându-i sume mari pen­tru campania sa în Franta si sosind scadenta, el a refuzat pur si simplu sa restituie banii, astfel ca din cauza razboiului de o suta de ani au saracit nume­roase familii florentine. Înca de pe atunci neutrii au descoperit cât e de periculos si de lipsit de sens sa împrumuti bani beligerantilor.

V. Sub influenta marilor negustori, ghildele se transforma. Nu mai domneste egalitatea. Îmbraca­mintea si petrecerile ajung la un asemenea lux ca numai cei mai bogati puteau sa le faca fata. Corpo­ratia comerciantilor de vin a primit într-o singura seara cinci regi la un banchet. Calfele de mestesu­gari, care odinioara ar fi putut pretinde sa devina maistri, se vad îndepartate de la aceasta. Ele în­cearca sa se apere creând "ghilde de lucratori", care boicoteaza pe maistrii rai. Apare astfel tendinta de a se forma doua clase distincte. Tot atunci încep si scandalurile financiare. Negustorii din secolul al XII-lea n-au fost nici ei fara prihana si destui au fost pusi la stâlpul infamiei, dar fraudele lor fusesera mici pentru ca afacerile erau simple si usor de con­trolat. O data cu marele capitalism începe inevita­bila cârdasie dintre cei bogati si puterea politica. În timpul batrânetii lui Eduard al III-lea, cel mai tânar dintre fiii sai, Ioan de Gand, duce de Lancaster, se înconjoara de financiari fara scrupule. Un negustor bogat din Londra, Richard Lyon, intra prin mijlo­cirea lui în Consiliul privat si devine seful unei adevarate "bande". Pe când toata lâna regatului tre­buia sa treaca prin portul Estaple (atunci Calais), unde se achitau taxele, Richard Lyon obtinu sa-si trimita lâna prin alte porturi, unde nu platea nici o dare. El aduna astfel o imensa bogatie. Împreuna cu lordul Latimer, prieten si confident al ducelui de Lancaster, acapareaza marfurile care sosesc în Anglia si fixeaza pretul la bunul sau plac, astfel ca unele marfuri devenira atât de rare în tara ca popu­latia saraca abia avea cu ce trai. Manopere cu totul contrare spiritului evului mediu, care crezuse în preturi fixate, în beneficii limitate si considerase drept crima orice combinatie destinata sa duca la urcarea pretului marfurilor de consum. Dar acest spirit al evului mediu dispare; regele este acum sub dominatia negustorilor; ei intra în parlamentele sale; numai ei alimenteaza vistieria. Politica externa dusa de aci înainte de Anglia va fi în favoarea lor