PRINŢUL STRĂIN SI REGIMUL POLITIC ĪNTEMEIAT PE CONSTITUŢIA DIN 1866

PRIN UL STR IN SI REGIMUL POLITIC NTEMEIAT PE CONSTITU IA DIN 1866

DE LA DOMNUL P M NTEAN, LA PRIN UL STR IN.

PRELIMINARIILE SI SEMNIFICA IA ZILEI DE 10 MAI 1866.

PRIMA CONSTITU IE INTERN ROM NEASC ; GENEZ , PRINCIPII,
SISTEM ELECTORAL.

De la domnul pam ntean, la printul strain. Domnia reprezinta o creatie politica rom neasca. Alaturi de Biserica ea constituie principala institutie din secolele al XIV-lea - al XIX-lea. De-a lungul veacurilor amintite, descalecatorii" statelor rom nesti si urmasii lor- Basarabii si Musatinii - sunt ncoronati potrivit ;elor doua principii cunoscute: electiv si ereditar. Prin tratate internationale, vlihai Viteazul, Dimitrie Cantemir si alti voievozi obtin recunoasterea domniei sreditare pentru familiile lor. Interventiile Imperiului Otoman si ale Rusiei, mai ales spre sf rsitul secolului fanariot", determina pe marii boieri sa se g ndeasca a varianta ncoronarii unui suveran apusean.

Reamintim, n aceasta privinta, memoriul prin care, la nceputul secolului al KlX-lea, boierii olteni propun candidatura marelui duce de Toscana la tronul Ţarii Rom nesti. Concomitent, Poarta fixeaza la sapte ani durata domniei, termen nentionat oficial si dupa reinstaurarea domnilor pam nteni. Repetatele ocupatii nilitare tariste, n mod deosebit cea din prima parte a razboiului Crimeii, impun ■eformularea revendicarii referitoare la desemnarea domnitorului dintre aersonalitatile politice ale unuia din statele democratice de pe continent. Se ajunge, astfel, la cunoscutele dorinte" din cele doua Divanuri ad-hoc: deplina autonomie a ambelor Principate, unirea acestora ntr-un singur stat cu numele ie Rom nia", condus de un principe strain, cu drept de mostenire la tron, ales dintr-o dinastie europeana".

Reprezentantii celor sapte Mari Puteri nu respecta aceste optiuni; n ,Conventia de la Paris, privind Principatele Unite Moldova si Valahia", ei prevad, ntre altele, c te un domn n fiecare tara. Triumfa nsa punctul de vedere al jnionistilor rom ni, datorita carora se ajunge la dubla alegere a lui Alexandru I. Cuza Voda Sustinerea domnitorului Unirii este considerata o necesitate nationala" chiar de catre radicalii" I.C. Bratianus\ CA. Rosetti. Acestia se opun ncercarii unor mari boieri, multi din vechile familii domnesti, de a se nscrie intr-unproiect de constitutie, dezbatut la Focsani, ideea Unirii depline cu un print strain. n conjunctura externa, se da de nteles n paginile ziarului Rom nul", din /ara anului 1859, ca un asemenea sef de stat ar deveni un instrument n m na Turciei sau Rusiei".

Dupa integrarea administrativa de la 24 ianuarie 1862, alcatuirea guver­nului condus de catre un fruntas conservator, Barbu Catargiu, duce la nde­partarea de persoana lui Alexandru I. Cuza a celei mai puternice grupari apartin nd curentului politic liberal. I.C. Bratianu īsi exprima, c teva luni mai t rziu, convingerea ca instalarea unei dinastii straine devenise un -obiectiv important". mpreuna cu alti 30 de deputati, printre care liberalii Ion Ghica si stefan Colescu, conservatorii Gr. M. Sturdza si G.B. stirbei, el semneaza un amendament la proiectul de adresa la mesajul tronului, datat 22 ianuarie 1863, care reprezinta nceputul luptei comune, a conservatorilor si liberalilor, pentru apararea regimului constitutional si (...) ngradirea tendintei de guvernare personala, peste vointa corpului legislativ".

Din 1863, reprezentantii coalitiei actioneaza si n strainatate. Ei urmaresc dob ndirea asentimentului Frantei la detronarea lui Cuza", cum apreciaza un urmas al lui Eugeniu Carada. Acesta din urma, sprijinit de un alt liberal, Anastase Panu, dar si de conservatorul Gr. Bibescu Basarab-Br ncoveanu, obtine consimtam ntul printului Napoleon de a ocupa tronul Rom niei (aprilie 1864); acest membru al familiei imperiale franceze conditioneaza nsa ncoronarea de adoptarea, n Adunarea Legislativa de la Bucuresti, a unei ample reforme agrare. Reprezentantul conservatorilor nu se angajeaza n acest sens.

Urmeaza lovitura de stat de la 2 mai 1864. n iunie 1865, opozitionistii conservatori si liberali semneaza un legam nt": domnitorul sa fie silit sa abdice, eventual chiar printr-o actiune armata (armele erau deja procurate); n caz de vacanta a tronului", tot prin toate mijloacele", urme a se actiona pentru alegerea unui principe dintr-una din familiile domnitoare din Occident".

La erodarea tronului lui Alexandru I. Cuza contribuie nsasi camarila din jurul domnitorului. Dupa ndepartarea lui Mihail Kogalniceanu, aceasta preia fr nele administratiei, dispretuind (...) autoritatile guvernamentale". De asemenea, venalitatea si abuzurile de putere sunt practicate fatis si n magistratura

Alexandru I. Cuza nsusi constata ca regimul guvernarii personale nu are succes, n pofida istoricei sale opere reformatoare. n 1865, at t n Camera, c t si ntr-o corespondenta catre mparatul Napoleon al ///-/ea, domnitorul Unirii declara ca singurul mijloc de a elibera Rom nia de marasmul politic n care se zbatea era acordarea unui principe strain ereditar". n mod deschis, deci, īsi exprima ideea renuntarii la tron. Are n vedere, faptul ca Poarta recunoscuse deplina unire politico-administrativa numai pentru timpul c t traieste el. De aceasta prevedere restrictiva tin cont si opozantii sai.

Asadar, detronarea lui Cuza nu reprezinta o surpriza. Regretabil este modul n care ea are loc.

Se formeaza imediat o Locotenenta domneasca si un guvern provizoriu. Prim-ministru si ministru de externe, n acelasi timp, este desemnat scriitorul si economistul Ion Ghica. Celelalte ministere sunt repartizate, n proportie egala, unor oameni politici si de cultura moldoveni si munteni.

Conducatorul noului guvern propune convocarea urgenta a Parlamentului. Astfel, n aceeasi zi, la pr nz, Camera si Senatul se reunesc, proclam nd ca domnitor al Rom niei, sub numele de Filip I, pe fratele regelui Belgiei, Leopold

tia ur ei alte candidaturi care sa concretizeze programul unionist din 1857.

Preiiminaniie <;;. semnificatia zilei de 10 Mai =866. Detronarea lui Alexandru I. Cuza nelinisteste puterile garante, care se vad, iarasi, n fata unui fapt mplinit al rom nilor. Reactioneaza prompt si vehement Austria, Rusia, Poarta. Ultima cere, la 26 februarie 1866, revocarea Protocolului din 6 septembrie 1859, prin care Imperiile Otoman si Habsburgic recunoscusera dubla alegere a lui Alexandru I. Cuza. Nemultumirea Curtii suzerane creste dupa ce, la 1 martie 1866, ncepe sa functioneze Banca Rom niei, creata prin transformarea filialei din Bucuresti a Bancii Imperiului Otoman", cu capital preponderent britanic. Sultanul Abdul-Aziz nsusi se opune. Totodata, Poarta cere desfacerea ne nt rziata a Unirii Principatelor. Asemanator procedeaza celelalte doua imperii vecine, pentru ca un stat rom n, n perspectiva independent si unitar, devenea o bariera n calea expansiunii habsburgice si tariste spre Balcani.

Pentru discutarea problemei Principatelor Unite este convocata Conferinta de la Paris a celor sapte puteri europene. Lucrarile acesteia ncep la 10 martie si se vor desfasura timp de peste o luna. Cum ducele de Flandra refuzase tronul Rom niei, iar majoritatea participantilor la ntrunirea din capitala Frantei sprijina punctul de vedere otoman, politicienii rom ni ncearca sa obtina acordul tacit al lui Napoleon al ///-/ea, n legatura cu printul strain. Pentru aceasta, pe l nga titularul agentiei diplomatice rom ne, Ion Ba aceanu, la Paris actioneaza si I.C. Bratianu, trimis special al autoritatilor de la Bucuresti. Demersurile lor se dovedesc rodnice. Prin doua telegrame diferite, ambele cu aceeasi data martie 1866, ei comunica n tara numele noului candidat la tronul Rom niei -principele german Caro/de Hohenzollern - Sigmaringen.

De la Paris, I.C. Bratianu merge la Dusseldorf. n ziua de 31 martie 1866, trimisul rom n comunica gazdelor ca n urma unui aviz al mparatului Na­poleon, Locotenenta domneasca a Rom niei are de g nd sa propuna poporului alegerea ca domn pe al doilea fiu" al demnitarului german, printul Carol. Aceasta este acceptata n principiu, hotar toare urm nd a fi cunoasterea atitudinii oficiale a Frantei si, mai ales, a regelui Prusiei, fara nvoirea caruia nu putea sa faca un pas at t de important".

n acest timp, n Rom nia continua activitatea pentru consolidarea statului national. Un decret din 29 martie 1866, promulgat de Locotenenta domneasca, axe n vedere guardia oraseneasca", menita a proveghea la paza ordinei" n toate centrele urbane. n ziua urmatoare, prin Legea pentru tocmeli de lucrari agricole si pentru executarea lor, este oficializata folosirea aparatului de stat n organizarea si desfasurarea campaniilor agricole. Dupa votarea acestui act normativ, n aceeasi zi de 30 martie 1866, vechiul organ legislativ este dizolvat, ntruc t din el nca mai faceau parte cunoscuti colaboratori ai domnitorului detronat.

Un alt decret al Locotenentei domnestiprevede,''la 13 aprilie 1866, nfiin­tarea celui mai nalt for cultura stiintific al statului national, n acel moment, respectiv Societatea Literara Rom na Alaturi de moldoveni si munteni, ardeleni, bucovineni, basarabeni si macedoneni sunt reuniti pentru a pregati determinarea ortografiei, elaborarea gramaticii si a dictionarului limbii rom ne.

Initiativa cea mai nsemnata a autoritatilor provizorii de la Bucuresti este nsa aceea privind plebiscitul pentru alegerea ca domn al Rom niei a printului Caro/ de Hohenzollern - Sigmaringen.

Dupa anuntarea organizarii plebiscitului de catre noile autoritati politice rom nesti, Poarta acuza guvernul rom n de ncalcare a tratatelor". Trupe otomane sunt concentrate la sud de Dunare si ameninta cu invadarea Rom niei spre a restabili [chipurile], ordinea de lucruri legala". La r ndul lor, autoritatile de la Bucuresti raspund prin mobilizarea armatei (peste 40.000 de ostasi) si organizarea, n plus, a unui corp de 10.000 ele voluntari, n frunte cu generalul pasoptist Gheorghe Magheru. Se ajunge, astfel, la un efectiv egal cu cel al soldatilor otomani ncartiruiti peste fluviu.

Plebiscitul ncepe la 2/14 aprilie 1866. Cu prilejul acestei consultari prealabile, ce se va desfasura timp de sase zile, cetatenii sunt chemati sa se pronunte prin da" sau nu" n legatura cu alegerea lui Carol.

n a doua zi de desfasurare a plebiscitului, separatistii de la 1857 - 1859 ncearca subminarea actiunii oficiale. Astfel, la 3/15 aprilie 1866, c teva sute de persoane, stimulate si sustinute de diplomatia tarista, manifesta pe strazile orasului lasi cer nd desprinderea de Valahia"; ei aleg" chiar un domn" al Moldovei, Nicolae Roznoveanu. Autoritatile anihileaza cu usurinta aceasta miscare separatista Episodul este totusi plin de nvataminte. Oamenii de spirit si de actiune ai vremii, inclusiv cei devotati lui Alexandru I. Cuza- poetul Vasile Alecsandri, generalul Carol Davilla si altii - se conving ca pastrarea si ntarirea Unirii pot fi garantate numai prin alegerea unui principe strain. Cu toate acestea, n celelalte zile ale plebiscitului, manifestarile de simpatie si de recunostinta fata de ultimul domnitor pam ntean nu nceteaza

n aceste conditii, n ziua de 16 aprilie 1866, printul comunica tatalui sau hotar rea nestramutata de a primi coroana Rom niei si de a pleca, n contra vointei Conferintei de la Paris, direct la Bucuresti". Peste trei zile, aceeasi hotar re este adusa la cunostinta regelui si cancelarului Prusiei.

n ziua de 8/20 aprilie 1866 se ncheie plebiscitul. Succesul este evident: 685 965 de voturi sunt favorabile si numai 224 contrare nscaunarii principelui Carol (numarul abtinerilor era de 124 837). n continuare, ntre 21 si 29 aprilie, au loc alegeri pentru Adunarea Constituanta Ca nsemnatate, nsa n prim-plan trece activitatea diplomatica, at t cea desfasurata de demnitarii rom ni, c t si aceea la care participa nsusi viitorul conducator al statului national rom n modern.

ntre timp, cu o majoritate simpla, Conferinta puterilor garante a respins alegerea printului strain pe tronul Rom niei, areopagul" european dovedindu-se, nca o data, depasit de evenimente. Acestea vor evolua nsa n favoarea faptului mplinit".

La 20 aprilie -2 mai 1866, ambasadorii puterilor garante, ntruniti la Paris, comunica autoritatilor din Bucuresti ca n cazul mentinerii Unirii, trebuie ales un nou domn pam ntean. Cinci zile mai t rziu, /. C. Bratianusi I. Balaceanu sosesc iarasi la Diisseldorf, venind din capitala Frantei. n ziua de 8 mai, dupa o conferinta lunga la printul Carol-Anton", este acceptata deplasarea ne nt rziata a printului Carol spre Bucuresti.

Convocati la Bucuresti, n ziua de 28 aprilie/10 mai 1866, noii alesi n forul legislativ al tarii proclama solemn si pentru ultima oara vointa nestramutata a

"Principele Carol depune juramāntul la 10 mai 1866"

Rom niei de a ram ne una si nedespartita, av nd n fruntea sa pe Carol I din dinastia de Hohenzollern - Sigmaringen". Aceasta declaratie este adoptata cu 109 voturi dintre cele 115 exprimate (nici un vot contra, doar sase abtineri). Imediat, prin telegraf, 14 mesaje ale locuitorilor principalelor orase din Moldova, Muntenia si Oltenia ajung la Duselldorf, determin nd pe print sa respecte planul initial de calatorie, pe traseul cel mai scurt, catre Bucuresti. Carol a scris regelui Prusiei o epistola de recunostinta si cererea de demisie din armata, ambele datate din Salzburg si urm nd a fi depuse la posta, de parinti, n ziua c nd el va pasi pe teritoriul Austriei.

Caro/ ntreprinde un drum lung cu multe peripetii. Duminica 8/20 mai 1866, la un ceas dupa ce pasagerii se instaleaza pe un vapor, pe Dunare, soseste - cu totul pe neasteptate", venind direct de la Paris fara nici o ntrerupere" -I.C. Bratianu. nstiintat despre prezenta printului, comunica nsotitorilor acestuia ca, pentru asigurarea succesului deplin al actiunii secrete, se va preface ca nu-l cunoaste'pe Carol.

Pe drumul spre Bucuresti printul se opreste la Slatina, Pitesti si Golesti unde semneaza primul sau act oficial intern ca domnitor rom n. Este vorba despre gratierea Mitropolitului Moldovei, Calinic Mic/eseu, care participase la miscarea separat/sta din 3/15 aprilie, de la lasi. Plecarea din Golesti, spre Bucuresti, are loc n primele ore ale zilei de 10/22 mai.

n apropiere de Baneasa, cortegiul domnesc este nt mpinat, n strigate de Ura", de 30 000 de locuitori ai Capitalei, n frunte cu primarul acesteia Dimitrie Bratianu. Se constituie un nou alai, care strabate Podul Mogosoaiei si urca pe dealul Mitropoliei.

Guvernul Rom niei la 10 Mai 1866

Dupa Te-Deum, Carol, nsotit de Mitropolitul primat, de cei trei locotenenti domnesti si de ntreg guvernul, se deplaseaza spre sala de sedinte a Parlamentului. n prezenta deputatilor celor 33 de districte ale tarii, presedintele Adunarii, Emanoil Costache Epureanu, l invita la tronul princiar ridicat pe tribuna". Pe masa din fata acestui tron, Mitropolitul primat asaza Crucea si

Evanghelia. Colonelul Nicolae Haralambie citeste juram ntul n limba rom na Jur a fi credincios legilor tarii, a pazi religiunea rom nilor, precum si integritatea teritoriului (...) si a domni ca domn constitutional!". Cu m na pe Evanghelie, Carol rosteste, tot n limba rom na Jur!".

Fapul mplinit la 10/22 mai 1866 a st rnit initial reactii complexe, negative, n r ndul Marilor Puteri garante. n vreme ce, de la Paris, mparatul Napoleon al ///-/ea s-a declarat placut impresionat, ministrul sau de externe a considerat nscaunarea lui Carol un afront adus Conferintei din aprilie. Din Constantinopol au venit nsa semnale alarmante. Iritata, Poarta se arata hotar ta sa ocupe Principatele. Abia sosit la Bucuresti, principele se si vazu obligat sa ordone, din nou, mobilizarea si sa protesteze energic mpotriva intentiilor otomanilor.

La 27 mai Safet-pasa a depus pe masa Conferintei de la Paris un memoriu mpotriva venirii n tara a lui Carol. Nu era avizata interventia militara, dar guvernele celor sapte Mari Puteri interzic emisarilor lor din capitala Rom niei sa īntretina relatii cu guvernul lui Carol.

Izolarea tarii pare deplina. Este, totusi, momentul de v rf al crizei, treptat dezamorsata de ne ntelegerile dintre puteri si de atitudinea ferma a domnitorului si a guvernului sau.

La 4 iunie 1866, c nd Rusia a propus o misiune de ancheta otomana n Principate, doar Austria s-a aratat de acord n principiu". Peste o luna n a doua jumatate a lui iulie, Napoleon al ///-/ea se angajeaza sa obtina recunoasterea noului domn din partea Portii.

mpotriva atitudinii rigide a Imperiului Otoman ce-si mentine amenintarile, Carol inspecteaza trupele de la Giurgiu si constata, pe malul opus, o activitate militara minima, semn ca, treptat, conflictul se stinge si ca nu era prea departe momentul intrarii sale n legalitate.

Daca presiunile internationale jucasera, ca de obicei, un rol important, remarcabila a fost, n vara anului 1866, si decizia interna de a statua rapid un regim politic si o structura institutionalizata, care, acceptate de reprezentanta nationala, sa dea trainicie noilor optiuni politice.

. eneza, principii, sistem elec-

^ora' Aleasa nca n aprilie 1866, Adunarea Constituanta īsi ncepea dezbate­rile n vederea adoptarii unei legi fundamentale a statului, imediat. Situatia ex­ceptionala n care se afla tara cerea un sacrificiu - guvernul constituit de print n fruntea caruia se afla Lascar Catargiu, avea n componenta sa at t pe conserva­tori, c t si pe liberali si, firesc, n noul for legislativ cele doua forte majore ale tarii se nt lneanu si, oric t de ascunse, ne ntelegerile ajungeau p na la print nca de la nceput el a tinut sa si impuna punctul de vedere. La 16 iunie s-a pronuntat ferm pentru mentinerea Senatului, iar sase zile mai t rziu, c nd i s-a oferit doar un drept de veto conditionate subscrierea legii, Carol a cerut unul absolut.

La 27 iunie 1866 ramasesera doar patru probleme nerezolvate: chestia Senatului, a dreptului de veto, cea evreiasca si a succesiunii colaterale la tron. Dupa ce la 3 iulie s-a adoptat articolul 7 care conditiona cetatenia rom na de apartenenta la crestinism, iar la 8 iulie se acorda printului dreptul absolut de veto, noua lege fundamentala a statului era adoptata de Adunare (29 iunie/11 iulie) si promulgata de Carol (1/13 iulie 1866). Constitutia a fost structurata pe 8 titluri,

mpartite, la r ndul lor, pe capitole si acestea din urma pe sectiuni. n ansamblu, continutul ei se refera la teritoriul Rom niei si la drepturile rom nilor, la puterile n stat si la reprezentanta nationala, la prerogativele Domnului si ale ministilor, la celelalte puteri n stat (judecatoreasca, armata etc).

Av nd drept model Constitutia belgiana se proclamau o suma de principii de drept impuse de revolutia franceza libertatile si drepturile fundamentale ale cetateanului", suveranitatea nationala", separarea puterilor n stat", responsa­bilitatea ministrilor". n continuarea Regulamentelor Organice, a Conventiei de la Paris si a Statutului dezvoltator societatea rom neasca facea un pas mai de­parte pe drumul modernizarii principalelor sale institutii, asezarii lor n concor­danta cu marile transformari politice petrecute n Europa la nceputul secolului al XJX-lea.

Potrivit legii fundamentale, Rom nia (prima oara numita oficial astfel) este un stat de tip monarhic constitutional, proclamat regat prin modificarile aduse Constitutiei, n 1884, care are n Domn pe seful statului. Prerogativele sale erau foarte largi. Astfel, seful statului convoaca, am na si dizolva Adunarea Deputatilor si Senatul (alese una pentru 4 ani, cealalta pentru 8 ani, cu dreptul de a se re nnoi pe jumatate la mijlocul mandatului) care īsi ncep de regula sesiunea, cu durata de 3 luni, la 15 noiembrie; initiaza orice proiect de lege (prin ministrii sai) pe care o sanctioneaza īsi da acordul) si o promulga (ordona executarea dupa adoptare).

Pe l nga drepturile n materie legislativa Domnul beneficiaza si de drepturi executive. El numeste si revoca ministrii, numeste sau confirma n toate functiile publice, este capul puterii armate, calitate n care confera gradele militare. Desi puterea judecatoreasca este ncredintata judecatorilor iar instanta cea mai nalta este Curtea de Casatie, toate hotar rile tribunalelor se executa n numele Domnului. Amnistia, gratierea, dreptul de a declara razboi, de a ncheia tratate si conventii, de a conferi decoratii, de a bate moneda i apartineau de asemenea.

Reprezentanta Nationala cuprindea doua adunari: Camera si Senatul. ntre prerogativele Adunarii Deputatilor (Camerei) se numara dreptul de autocon-ducere, de raspuns la mesajul tronului, de legiferare, de interpelare (a execu­tivului ministerial n orice chestiune). Atributia speciala a Camerei este cea referitoare la dezbaterea si adoptarea bugetului.

Rezulta deci implicarea domniei n toate structurile de putere ale statului - n exercitarea celei legislative mpreuna cu Adunarile si a celei executive, cu ministrii.

Expresie a unui compromis politic ntre marii proprietari funciari si burghezia liberala, Constitutia era completata cu o lege electorala care promova exclusiv interesele acestor forte sociale si politice. De asemenea, declara sacra si inviolabila proprietatea, dar statua, ntre altele, drepturi rar nt lnite n alte legi fundamentale ale timpului, precum cel la azil politic si la libertatea, aproape absoluta, a cuv ntului scris, n nici un fel ngradita de cenzura sau de cautiune. Promulgarea de domn fara a tine cont de suzeranitatea otomana sau de garantia colectiva a celor sapte Mari Puteri, Constitutia din 1866 reprezenta un act viguros de independenta n cele din urma recunoscut ca atare de comunitatea

internationala. Potrivit ei, societatea rom neasca īsi structura institutiile si afirma un cadru de existenta statala a carui viabilitate se va mentine p na n ceasul desav rsirii unirii nationale.

Raspunsul lui Carol I la cuv ntarea presedintelui Camerei, la 10 mai 1866:

Ales spontan de natiune Print al Rom niei, am parasit fara a ezita patria si familia pentru a raspunde chemarii acestui popor, care mi-a ncredintat destinele sale. Pun nd piciorul pe acest pam nt sf nt am devenit rom n. Acceptarea plebiscitului mi impune, o stiu, mari datorii. Sper c mi va fi dat sa le duc p na la capat. Va aduc pentru asta inima mea loiala, intentii curate, vointa ferma de a face binele, un devotament fara margini pentru noua mea patrie..."

Vlad Georgescu despre domnia lui Carol I:

Domnia lui Carol I (1866-1914) a debutat prin unanima adoptare de catre Parlament... a unei noi Constitutii. Clasa politica nca putin numeroasa, dominata de c teva puternice per­sonalitati, s-a adaptat fara aparenta greutate noilor reguli ale jocului, renuntānd la vechea anarhica lupta pentru putere; domnia straina s-a dovedit, din acest punct de vedere, a fi ntr-adevar factorul de stabilitate pe care si-l dorise partida nationala de la ?802."

TEM

Precizati contextul istoric al instaurarii domniei lui Carol I

Care a fost caracterul Constitutiei din 1866?