În anul 1964, reîntors din detentie, aflu de o serie de evenimente, care explica, întru-un fel cele petrecute în lunga perioada a anilor patruzeci - saizeci.
În anul 1949 (îmi povesteste o ruda de-a mea, doctorul docent Ioan Grigorescu) Truman lanseaza natiunii americane - în special intelectualilor, politicienilor sau marilor oameni de afaceri, trei întrebari :
1) Cunoasteti comunismul ?
2) Socotiti comunismul 949j91j un pericol pentru natiunea americana ?
A treia întrebare nu mi-o amintesc.
Raspunsurile au început sa curga din diferite medii ale societatii americane.
Una din personalitatile de vârf ale Americii, consilierul Alger Hiss, prezent asa cum am relatat, la toate consfatuirile internationale, dinainte si de dupa razboi, raspunde :
1) Nu cunosc comunismul.
2) Daca l-as fi considerat un pericol pentru natiunea americana, l-as fi cunoscut.
La acest raspuns a aparut o reactie puternica a directorului ziarului New-York Times, care întru-un editorial îl someaza pe Hiss sa fie cinstit si sa spuna adevarul. El refuza, iar directorul îl someaza, din nou, acuzându-l de tradare. Alger Hiss da în judecata ziarul pentru calomnie. Au loc o serie de înfatisari, în care Hiss este invitat sa renunte la minciuna, înainte de a se prezenta dezvaluirile zdrobitoare, care-l vor descalifica. Într-una din sedinte, directorul îi arata o fotografie, în care apar doua persoane, care stau de vorba în fata unei cladiri cu grilaj metalic. Hiss reconoaste ca cele doua persoane sunt el si directorul, care îl întreaba a cui este cladirea. La raspunsul lui Hiss ca nu stie, directorul îi aminteste ca fotografia este în fata sediului Partidului Comunist al Americii din Chicago. Hiss neaga, se fac expertize si se constata autenticitatea fotografiei. În continuarea depozitiei directorului de la New-York Times, acesta face urmatoarele precizari: Alger Hiss este seful Organizatiei de Baza a Partidului Comunist din America, partid in care am fost înscris si eu, pe carnetul meu de partid - pe care il prezint instantei - aflându-se semnatura lui Hiss. În aceasta calitate a mea, de membru al partidului comunist din America, Hiss mi-a cerut o serie de informatii, dupa 1941, când ma aflam într-o functie a Departamentului de Stat. La început mi s-au parut inofensive, dar, mai târziu, când am constatat ca ele vizau politica de stat a Americii, am refuzat sa le mai furnizez, iar o parte din ele le-am îngropat, dupa ce le-am introdus într-un tub metalic (indicându-se locul unde se afla). Considerând activitatea mea din acea perioada condamnabila, îmi dau demisia de la conducerea ziarului New-York Times si ma pun la dispozitia justitiei. Alger Hiss este condamnat la 10 ani, pentru spionaj.
Legat de acest episod, redau un pasaj din cartea Fata întunecata a istoriei de Simion Ghinea.
Alger Hiss era seful retelei bolsevice din guvernul american, dar timp de 6 ani, cei doi presedinti americani au refuzat sa ia la cunostinta, când li se spunea acest lucru si doar un proces intentat de cetateni particulari a putut forta guvernul american sa accepte o particica din adevar. Dezvaluirile din procesul lui Alger Hiss au aratat infiltrarea totala la toate nivelele, a guvernului american, cu agenti bolsevici.
În Anglia, 6 ani dupa dezvaluirile Primului Ministru Canadian nu s-a facut absolut nimic, când deodata doi înalti functionari din guvern (Burgess si Maclean), protejati si avansati rapid de o mâna nevazuta, au disparut si au reaparut la Moscova, unde se refugiasera, de teama procesului lui Alger Hiss. Abia în 1955, Ministerul de Externe Britanic a recunoscut ca acestia doi lucrau pentru guvernul Sovietic, în interiorul guvernului britanic, înca din 1949. ...La procesul lui Alger Hiss s-a vazut ca transmiterea de documente secrete unui guvern strain si ostil este doar o mica particica din activitatea nociva a agentilor revolutiei mondiale infiltrati în guvernele occidentale: functia lor majora este realizarea Guvernului Mondial, prin zdrobirea nationalitatilor. Din anul 1930 Alger Hiss s-a ridicat rapid în guvern si a fost nedezlipit de Roosevelt, tot timpul la Yalta. (Am încheiat citatul)
|
