PROVINCIA ROMANĂ DACIA
[1], sudul Moldovei, câmpia munteana si coltul sud-estic al Transilvaniei - erau sub controlul provinciei romane Moesia Inferior.
au existat pe vremea lui Traian si a împaratilor ulteriori, o serie de unitati militare auxiliare (cohorte, alae) formate din daci;
elementele de origine dacica sunt atestate epigrafic si în unele legiuni romane precum si între equites singulares de la Roma;
în inscriptiile latine din Dacia romana apar si nume traco-dacice (2%);
informatiile furnizate de catre Ptolemeu despre Dacia (si care nu reflecta exclusiv realitati de dinainte de 106 ci si realitati din perioada imediat urmatoare), atesta numele de localitati si "popoare" (adica semintii), triburi dacice care-si continua existenta dupa anul 106;
cimitirele din sec. II-III (de la Obreja si Noslac, jud. Alba ; Moresti, jud. Mures; Lacusteni, jud. Dolj s.a.), prin ritul de înmormântare si inventarul specific (îndeosebi ceramica) sunt cea mai buna dovada a dainuirii masive a dacilor;
toponimia este un alt argument; majoritatea covârsitoare a oraselor Daciei romane poarta numele vechilor asezari dacice, acest fapt explicându-se prin preluarea lor de catre administratia romana (Apulum, Napoca, Drobeta, Potaissa, Tibiscum, Porolissum, Dierna, Ampelum, Buridava, Piroborodava, Sucidava, Malva, Durostorum, Dinogetia, Capidava s.a.); dacice sunt si numele râurilor: Maris (Mures), Samus (Somes), Alutus (Olt), Tibiscum (Timis), Sargetia (Strei) s.a.;sunt atestate astfel sigur 25 de toponime dacice si 33 de hidronime;
semnificativ este cazul numelui capitalei Daciei; întemeiata în 108-110 acest oras s-a numit la început Colonia Dacia; dezvoltata apoi de Hadrian, i s-a adaagat si apelativul indigen Sarmizegetusa (vechea denumire, de pe timpul lui Decebal);
Istoricul A.D.Xenopol a apreciat mutarea hotarului imperial la nord de Dunare drept "o greseala politica".
|
