Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Pericole care au amenintat imperiul Bizantin în perioada 1025-1185

istorie




Pericole care au amenintat imperiul Bizantin

în perioada 1025-1185




Lucrare de seminar



































Unul dintre cele mai mari pericole pe care Imperiul Bizantin le-a avut de înfruntat în aceastã perioadã a fost migratia pecenegilor. În anul 1027 ei invadeazã Imperiul Bizantin prin Bulgaria dar sunt respinsi de ducele Bulgariei, Constantin Diogenes. Între anii 1032-1036 pecenegii atacã succesiv Imperiul ajungând pânã la Tesalonic iar, cu altã ocazie trec Istrul înghetat si devasteazã Moesia si Tracia . Ne-a rãmas de la niste istorici o descriere destul de amãnuntitã a acestora. Astfel," ei erau sciti de neam, nomazi dupã felul de viatã, cu moravuri sãlbatice, nerusinati în viatã si obiceiuri, iar în rest cu nimic vrednici de luat în seamã- cãci nu cunosteau nici cuvânt nici lege, nici religie, nu-si rânduiau viata dupã nici un fel de organizare civicã, nu erau uniti prin legãtura vreunei întelegeri, fãceau rãu tãrii si o cotropeau pe neasteptate, jefuiau tot ce întãlneau în cale si treceau prin sabie tot ce le cãdea în mânã, fiind totodatã cei mai înzestrati din fire si cei mai groaznic 313f518d i dintre toti sciti. " Se împãrteau în 13 triburi, care sunt numite toate cu numele comun < de pecenegi >; au însã si un nume particular, mostenindu-si fiecare denumirea de la strãmosul si întemeietorul lor. În anul 1047 pecenegii sprijinã pe un rãzvrãtit împotriva împãratului Constantin al IX-lea Monomahul si anume peLeon Tornikios dar bizantinii se aliazã cu barbari din nordul Dunãrii si reusesc sã-i respingã pe pecenegi. În anul 1048 pecenegii invadeazã imperiul Bizantin. Acesta a fost începutul rãzboiului dintre pecenegi si bizantini care s-a desfãsurat între anii 1048-1053. În decursul anului 1049 bizantinii au suferit din partea pecenegilor trei înfrângeri: la Diampolis, Diachene si Adrianopol. Conducãtorul pecenegilor era pe atunci Tyrah, fiul lui Kilter, un bãrbat din cea mai înaltã stirpe, însã cam molatic si iubitor de tihnã. Iar altul, numit Kegen, dupã neam neânsemnat, dar bãrbat activ si energic si care adesea în rãzboaie se arãtase viteaz, era iubit de popor. De aceea si Tirah întindea curse cãutând sã-l ucidã. Aflând acela si asociindu-si douã triburi, a trecut împreunã cu ele Istrul si a ajuns la hotarele romeilor, spunând cã vine ca transfug la împãrat si cã va plãti tribut. Împãratul Constantin al IX-lea Monomahul (1042-1055) este înstiintat si acesta porunceste arhontelui tinutului sã-i primeascã pe sciti. Kegen se înfãtiseazã împãratului, se boteazã crestin, el si cei ce erau cu el si primeste titlul de patriciu. Asezându-se în tinuturile de lângã Istru si trecând fluviul pe neasteptate fãcea multã pagubã oamenilor lui Tyrah ucigându-i si jefuindu-i. Tyrah a trimis atunci solie împãratului în care se plânge de jafurile lui Kegen dar nu primeste rãspuns. Deândatã ce vine iarna Tyrah trece Istrul înghetat si intrã în imperiu pustiind tot ce întâlnea în cale. Împãratul, aflând acestea, a trimis îndatã arhontelui tinutului armatã spre ajutor, pentru el si pentru Kegen. În anul 1053 împãratul însãrcineazã pe ducele Paristrionului, ducele Bulgariei, Roman Diogenes si pe Vasile Monachos sã-i înfrunte pe pecenegi dar sunt înfrânti. Pecenegii, gãsind belsug de hranã si de vin si de alte bãuturi preparate din miere si îndopându-se nesãtios cu acestea, cãzurã pradã unei boli de pântece. Aflând acest lucru de la un dezertor, Kegen convinge si trupele romeice sã nãvãleascã asupra dusmanilor. Când barbarii vãzurã nãvala romeilor asupra lor, chinuiti cum erau de boalã, au aruncat armele si s-au predat dusmanilor. Dintre acestia câti au ajuns înmâinile lui Kegen, unii au fost ucisi iar altii au fost vânduti ca sclavi. Iar multimea rãmasã a fost colonizatã în tara bulgarilor. Acestia se vor rãzvrãti de câteva ori dar, mai târziu încheie cu romeii un tratat pe 30 de ani[3]. În anul 1058 împãratul Isaac Comnenul porneste într-o expeditie împotriva pecenegilor si ungurilor dare devastau granita Istrului.Unul dintre triburile pecenege nu i se supune si anume cel condus de Selte, dar este înfrânt cu usurintã de armata bizantinã si supus .

O amenintare pentru imperiu o constituie invazia uzilor în anul 1065 în timpul împãratului Constantin al X-lea Ducas (1059-1067) . Acestia erau tot de neam scit dar mai nobili si mai numerosi decât pecenegii. Acestia au trecut Istrul împreunã cu avutul lor în corãbii lungi si monoxile si au învins garnizoanele de la granitã alcãtuite din romei si bulgari. Poporul uzilor se ridica la 60000 de oameni în stare sã lupte. O parte dintre acestia au jefuit întreg Illirycum-ul pânã la Tesalonic si Elada si au adus cu ei o pradã uriasã. Aceste lucruri îl descurajau pe împãrat, iar el amâna strângerea armatei socotind cã neamul acesta este invincibil. si trimitând daruri încerca sã-i convingã prin acestea pe barbari sã încheie pace. Venind însã o iarnã grea asupra lor, când se întorceau spre locurile lor, si-au pãrãsit nu numai prada de rãzboi dar si propria avere pentru a le usura drumul si a ajunge înapoi în tabãrã. Interventia divinã i-a salvat pe bizantini deoarece în tabãra uzilor a izbucnit o epidemie de ciumã, împreunã cu o foamete si cu rãzboiul cu bulgarii si pecenegii vecini care i-au desfiintat ca popor în anul 1065. O rãmãsitã a lor se refugiazã la rusi iar o alta intrã în slujba împãratului care îi colonizeazã în Macedonia . Mai târziu uzii din armata bizantinã îi vor trãda pe acestia atunci când vor trece de partea turcilor selgiucizi în bãtãlia de la Mantzikert din anul 1071



În afarã de pericolele externe Imperiul a trebuit sã facã fatã si unor rãscoale ale populatiei; una dintre acestea fiind si cea a lui Niculita din Larissa în anul 1066. Acesta era un aristocrat si era un apropiat al împãratului si încearcã sã-l avertizeze pe împãrat în legãturã cu o rãscoalã pusã la cale în Tesalia de romei, vlahi si bulgari dar avertismentele lui nu sunt luate în seamã; îi trimite chiar si o scrisoare dar nu primeste rãspuns. Încearcând sã-i prindã pe capii rãscoalei pe cont propriu este atras pânã la urmã în cercul lor si devine conducãtorul rãsculatilor. La început înregistreazã niste victorii dar fãrã o prea mare importantã. La sfârsitul anului 1066 primeste de la împãrat o scrisoare întãritã cu jurãmânt care î-i asigura imunitate lui si asociatilor lui în cazul în care s-ar fi predat. Asociatii care nu au acceptat oferta împãratului au fost arestati din porunca lui Niculita care încerca o împãcare cu împãratul. Întelegerea nu a fost respectatã decât pe o perioadã de 4 luni dupã care împãratul, în întelegere cu patriarhul Ioan Xiphilinos care declarã nul jurãmântul si exileazã pe Niculita în tema Armeniacon, în castrul Amaseii . O altã revoltã a colonistilor din pãrtile Istrului care erau în majoritate pecenegi are loc între anii 1072-1073 în timpul împãratilui Mihail al VII-lea Dukas (1071-1078) din cauza sistemului de excesivã fiscalitate si austeritate impus de logothetul Nichifor. Pentru a linisti spiritele, împãratul trimite ca mediator pe satrapul Dristrei, anume Nestor. Deoarece logothetul îi confiscã averea, acesta devine conducãtorul rãsculatilor si pregãteste invadarea tãrii romeilor si mai ales asediul Constantinopolului. În anul 1073 temându-se de o trãdare Nestor ridicã asediul Constantinopolului si se întoarce cu armata în pãrtile Dunãrii. Aceastã rãscoalã a avut un ecou deoarece impozitele au scãzut dupã aceea simtitor .

În anul 1078 pecenegii nãvãlesc spre Adrianopol dar sunt convinsi de generalul Nichifor Bryennios, cu daruri, sã se retragã. În acelasi an generalul Alexie Comnenul îl înfrânge pe generalul rãzvrãtit Nichifor Bryennios care se aliase cu pecenegii . O altã rãscoalã este condusã de Nichifor Basilakios care se aliase cu pecenegii în acelasi an 1078 pentru a-l detrona pe noul împãrat Nichifor al III-lea Botaniates (1078-1081) proclamându-se împãrat dar este înfrânt de Alexie Comnenul. Basilakios fusese duce de Dyrrhachium, înlocuind în acest post pe Nichifor Bryennios, dupã ce si acesta se rãzvrãtise. Pe când trupele erau ocupate cu expeditia împotriva lui Basilakios, pecenegii aliati cu trupe cumane au nãvãlit asupra Adrianopolului incendiind mai multe locinte dupã care s-au retras . Cu aceastã ocazie avem prima mentiune a prezentei cumanilor în Sudul Dunãrii. În anul 1084 pavlicianul Traulos care era om de casã al împãratului Alexie Comnenul (1081-1118), se refugiazã împreunã cu un grup de eretici din secta pavlicienilor în orãselul Veliatova, care devine cartierul general al unei rãzvrãtiri. Traulos se aliazã cu pecenegii din Paristrion pe care-i provoacã la expeditii de jaf împotriva romeilor.Pentru a-si consolida si mai bine legãturile cu pecenegii se va cãsãtori cu fiica unuia dintre fruntasii acestora.

În anul 1086 din pricina unei noi nãvãliri a pecenegilor, Alexie Comnenul este nevoit sã recurgã, pentru procurarea banilor necesari înarmãrii la confiscarea unor bunuri eclesiastice. Câteva luni mai târziu, fiind alungati de cumani, pecenegii trec la sud de Dunãre, întelegându-se în prealabil cu conducãtorii locali, Tatos, Sesthlav si Satza. Dupã ce se stabilesc încep iar expeditiile de jefuire în imperiu dar sunt respinsi de bizantini.

În anul 1087 începe rãzboiul romeilor cu pecenegii care va dura pânã în anul 1090. Pecenegii, în numãr de 80000 de oameni condusi de comandantul suprem Tzelgu invadeazã imperiul dar sunt înfrânti de trupele bizantine conduse de Nikolaos Mavrokatakalon si Vebetziotes; însusi conducãtorul pecenegilor, Tzelgu, îsi pierde viata. Pecenegii se regrupeazã lângã Dunãre si continuã actiunile de jaf. Împãratul organizeazã o expeditie împotriva pecenegilor pe uscat si pe Dunãre. De teama armatei bizantine, pecenegii trimit o solie la împãrat pentru a cere pace. Se încheie un armistitiu dar pentru o scurtã duratã deoarece pecenegii atacã noaptea si produc mult haos si pierderi în rândul armatei bizantine. Pecenegii se retrag în cetatea Dristra care este asediatã de bizantini. Deoarece rezistenta cetãtii scade pe zi ce trece, conducãtorul de atunci al pecenegilor, un anume Tatos, trece Dunãrea si se întoarce cu ajutoare cumane. Deoarece apar neântelegeri cu trupele cumane, pecenegii sunt nevoiti sã ajungã la o întelegere cu bizantinii .

În anul 1090 tircii selgiucizi ocupã insulele egeene iar pecenegii ocupã pãrtile europene ale imperiului dar situatia criticã apare în anul 1091 atunci cãnd, dupã câteva înfrângeri grele, imperiul se va reduce doar la perimetrul Constantinopolului. În decursul lunii martie ale aceluiasi an împãratul înroleazã în armata sa bulgari si vlahi si având ca aliati pe cumani reusesc în data de 29 aprilie 1091 dupã bãtãlia de la Lebunion sã desfiinteze poporul peceneg ca factor politic si militar d dede primã importantã în sud-estul Europei. Însã, în luna mai, fostii aliati ai bizantinilor, cumanii, se rãscoalã împotriva acestora. Între timp se produce si o rãscoalã condusã de principele sârb Constantin Bodin. În anul 1092 împãratul Alexie Comnenul reuseste sã-i supunã pentru totdeauna pe pecenegi.

În anul 1094, la curtea împãratului Roman Diogene apare un pretins fiu al sãu anume Constantin. În realitate acest fiu al împãratului murise la Antiohia, în luptele cu turcii selgiucizi. Împãratul este nevoit sã-l exileze la Cherson. Impostorul se refugiazã la cumani si, sub pretextul de a-l înscãuna împãrat îi convinge sã invadeze Tracia. Urmeazã asediul oraselor Anhialos si Adrianopol însã bizantinii reusesc sã-i înfrângã pe cumani si sã-l prindã prin viclesug pe impostor .

Anul 1098 este un an încordat deoarece armatele primei cruciade traverseazã imperiul iar marea grijã a împãratului era ca acestia sã nu atace imperiul care era acum mai vulnerabil din pricina deselor atacuri ale cumanilor si a altor popoare barbare din nordul Dunãrii.

Dupã anul 1103 împãratul Alexie I Comnenul restaureazã imperiul aflat într-o stare jalnicã, de decãdere. Între altele el elibereazã teritoriile eliberate de pecenegii si cumani dar acestia vor invada imperiul din nou în anul 1114. Între timp apar si probleme interne si anume erezia maniheanã sau bogomilã .

Pecenegii nãvãlesc pentru ultima oarã în imperiul bizantin în anul 1122 dar sunt înfrânti definitiv de împãratul Ioan al II- lea Comnenul (1118-1143) în lupta de la Beroe .

În anul 1028, împãratul Ioan al II-lea Comnenul organizeazã o expeditie pe uscat si pe Dunãre, împotriva regelui Ungariei stefan al II-lea pe care î-l înfrânge . Cumanii invadeazã din nou imperiul în anii 1148 si 1150 dar, în primã fazã, sunt înfrânti într-o expeditie a împãratului Manuel I Comnenul (1143-1180) efectuatã la nord de Dunãre dar mai apoi reusesc sã înfrângã armatele bizantine conduse de Kalamanos.



În anul 1056 împãratul Manuel I Comnenul organizeazã o expeditie de pedepsire a regelui ungar Geza al II-lea (1141-1162), însã acesta, intimidat de flota bizantinã venitã pe Dunãre încheie pace cu bizantinii. Cumanii trec Dunãrea în anul 1157 si invadeazã Tracia, dar, la aparitia trupelor bizantine, se retrag fãrã luptã în nordul Dunãrii, de unde veniserã .

În anul 1164 vãrul împãratului Manuel, si anume Andronic Comnenul (viitorul împãrat între anii 1183-1185) evadeazã din temnitã si se îndreaptã spre Galitia dar este prins de vlahi si predat împãratului El fusese închis în anul 1054 sub pretextul de complot împotriva împãratului. În anul 1166 Manuel se împacã cu vãrul sãu chiar înainte ca acesta sã-l atace cu trupe cumane, pe motiv cã cearta cu ruda sa l-ar dezonora , ca împãrat. Împãratul Manuel organizeazã o expeditie împotriva turcilor selgiucizi, mai exact împotriva sultanatului de Iconion, condus de sultanul Kilidj Arslan al II-lea (1155-1192) în anul 1176 care se terminã dezastruos prin înfrângerea bizantinilor de la Myriokephalon din 17 septembrie 1176.

Anul cu care se încheie perioada tratatã, adicã 1185 este anul declansãrii rãscoalei fratilor Petru si Asan din Balcani. Acesti doi frati s-au rãsculat din cauza refuzului 3împãratului Isaac al II-lea Anghelos (1185-1195) de a le acorda dreptul de pronoia care era o formã a feudalitãtii bizantine. În cazul de fatã acest drept consta în acordarea, prin carte împãrãteascã a unui domeniu pe muntele Haemus.

Dupã cum se observã, aceastã perioadã de timp din istoria imperiului bizantin a fost foarte zbuciumatã, acestia confruntându-se pe rând atât cu invazii ale pecenegilor, uzilor, cumanilor, ungurilor si a turcilor selgiucizi cât si revolte interne. Imperiul a avut forta necesarã ca sã-si înfrângã dusmanii pânã la sfârsitul tragic al ocupãrii capitalei acestuia (Constantinopolului) de cãtre turci din anul 1453 ceea ce a dus implicit la sfârsitul existentei imperiului.










Georgios Kdrenos; Compendiu de istorii, pag. 403-515.

Ioan Mauropus;Cuvântare cu prilejul zilei Sf. Gheorghe, pag. 81.

Ioan Zonaras; Cronica, pag. 641-644.

Ioan Skylitzes; Continuarea cronografiei, pag 106-108.

Mihail Attaliates; Istoria, pag 83-87.

Kekaumenos; Sfaturi si povestiri, pag 262-266.

Mihail Attaliates; Istoria, pag204-209.

Ana Comnena; Alexiada, pag. 3, 6, 9.

Ioan Zonaras; Cronica, pag. 723.

Georgios Kedrenos; Compendiu de istorii, pag 741.

Ana Comnena; Alexiada, cap. III, IV, VIII.

Ana Comnena; Alexiada, cap.II. III.

Ibidem; cap. VIII, IX.

Ioan Kinnamos; Epitoma, pag. 7-8.

Nichita Choniates; Istoria, pag. 24-25.

Ioan Kinnamos; Epitoma, pag. 133, 201-202.




Document Info


Accesari: 4186
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )