-VI-

De la "Miorita" la 'capra vecinului' . Cadrul cultural al politicii. Disponibilitati si valori fundamentale

[1],deoarece fiecare institutie vine pe lume într-un cadru "de alegeri sociale limitate" . Valorile sînt atitudini de baza individuale, dar fiecare cultura admite si încurajeaza unele valori fundamentale. A fi "crestin, alb si heterosexual", ca sa folosim o butada faimoasa a lui H.R. Patapievici este un dat cultural, dar totodata si o decizie de a face din elemente culturale structurale expresia unei alegeri libere care transforma mostenirea din dat în valoare, din constrîngere în alegere, prin internalizarea valorilor societale fundamentale la nivel individual si preferarea lor fata de alte valori posibile.

[3], desi azi o descriem cumva în termeni mai sofisticati drept "o textura istoric transmisa de întelesuri întrupate în simboluri, un sistem de conceptii mostenite exprimate în forme simbolice prin care oamenii comunica, perpetueaza si îsi dezvolta cunostintele si atitudinile despre viata" , deci nu numai norme si proceduri (institutiile, n.a.), ci ansmablul de "structuri de semnificatii prin care oamenii dau forma existentei lor" tot asa cum cultura politica nu este "doar constitutii si lovituri de stat, ci arena în care se desfasoara public asemenea structuri" .

Predictori

Asociere si semnificatie

(modelul de baza)

Asociere si semnificatie

(model complet)

Educatie

N/S

N/S

Indicele dezvoltarii judetene

Venit

N/S

N/S

Marimea localitatii

N/S

Citesc pagina politica din ziare

N/S

Frustrare sociala

Membru într-un grup

N/S

Ortodox

N/S

Catolic

N/S

Protestant

N/S

Variabila dependenta: Poti avea încredere numai în cei înruditi cu tine

Nivel de semnificatie: *p = 0.05, **p = 0.01, ***p = 0.001, - = corelatie negativa, += indica o corelatie pozitiva, N/S=

nesemnificativ

Exista diverse alte cauze ale lipsei de încredere în oamenii din afara cercului de cunoscuti. Prima este lipsa de informare: oamenii neîncrezatori nu citesc ziare si nu au încredere în presa. A doua este sentimentul de frustrare sau invidie sociala care se coreleaza puternic cu variabila noastra dependenta.

Exista o predispozitie la oamenii care au acest sindrom de a presupune ca mereu alti oameni sînt cîstigatorii, iar ei cei care pierd mereu, nu profita destul, sînt "trasi în piept" de altii. Bineînteles ca acest lucru este completat printr-o auto-atribuire idealizanta, anume ca nu se numara printre cei care au vreun profit deoarece comportamentul lor este superior: nu fac parte dintre privilegiatii regimului comunist, nu fura, etc. Un motiv pentru care invidia sociala este durabila în ciuda faptului ca e o subliniere continua a inferioritatii celui suspicios si invidios este crearea acestui mecanism de compensare care atribuie cauza performantei mai slabe unui comportament moral superior. "Îmi merge mai prost decît altora pentru ca nu fac porcariile pe care le fac ei, nu fur, nu însel" suna acest rationament. "X cîstiga ceva si eu nu, trebuie sa fi avut pile". si asa mai departe: acest tip de rationament vicios este oarecum bazat pe experienta, dar el însusi contribuie la generalizarea acestei experiente negative prin presupunerea universalitatii si inevitabilitatii acestui tip de relatie.

Fig. 2. Lipsa de stima fata de propria persoana ca determinant pentru conspirationism

si invidie sociala

Variabila independenta: Aveti momente în care va spuneti ca nu sunteti bun de nimic?

Nivel de semnificatie: *p = 0.05, **p = 0.01, ***p = 0.001, - = corelatie negativa, += indica o corelatie pozitiva, N/S=

nesemnificativ

Încredere %

Neîncredere %

Poti avea încredere numai în cei înruditi cu tine

Încrederea în lumea exterioara

Încredere în stat

Predictori

Asociere si semnificatie

Bunastare

Încredere inter-personala

Vîrsta

N/S

Marimea localitatii

N/S

Citesc stiri politice în ziar

Frustrare sociala

Indicele dezvoltarii judetene

Educatie

Variabila dependenta: Încredere în organizatiile internationale

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

Membru într-un grup

Membru în organizatii sindicale

Membru în alte organizatii decât sindicate

Total

Tipuri de încredere

Valoare medie¹

Încredere în majoritatea oamenilor

Încredere doar în cei înruditi

Încredere în institutiile publice

Încredere în presa

Încredere în guvern

¹ Încredere masurata pe o scala de la -100 la +100

Fig. 6. Mecanismul subminarii capitalului social. De la individ la societate

Exista momente critice în care popoarele reusesc sa treaca acest prag al subdezvoltarii si sa faca din psihologia bunului finit si comportamentul aferent ei doar o realitate de domeniul trecutului. Aceste momente sînt legate de încercari istorice speciale în care o anumita parte a elitei (spre exemplu burghezia comerciala) face demonstratia unui nou tip de comportament, unul bazat pe încredere si contractualitate, spre beneficiul întregii societati. Cum vom arata însa la finele acestui capitol, aceste demonstratii au nevoie de un teren prielnic pe care numai guvernele îl pot crea. Monarhi luminati, ministri atotputernici, guverne revolutionare sau guverne militare, fara deosebire, au adus aceasta schimbare istorica, dar numai guvernele care au înteles ca trebuie creat cadrul cooperarii si au sprijinit elitele inteligente, care au aratat avantajele economice ale comportamentului bazat pe cooperare si au contribuit la dezvoltarea capitalului social. În teoria jocului au aparut astazi lucrari bazate pe exemple istorice care aduc dovezi ca stimulentele combinate cu încrederea, nu mefienta si controlul sînt cele care produc dezvoltare. Nimic nu vine însa daca nu e adus de nimeni.

Noi si autoritatea. Participare, dependenta si parohialism

Politica nu are mare influenta asupra vietii mele

Oameni ca mine nu pot face mare lucru ca sa influenteze evenimentele politice

Împotriva

De acord

Împotriva

Angajati

Dependenti

De acord

Abstinenti

Dependenti parohiali

Predictori

Parohial

Dependent

Angajat

Parohial dependent

Dependent pur

Abstinent

Status

Educatie

N/S

N/S

-studii elementare, fara studii

N/S

-gimnaziu, scoala profesionala

N/S

-liceu

N/S

Vârsta

N/S

N/S

Bunastare

N/S

N/S

N/S

N/S

Sex (barbat)

N/S

N/S

N/S

Marimea localitatii

-sat, comuna

N/S

-oras sub 30.000

N/S

N/S

-oras între 30.000-100.000

N/S

N/S

-oras între 100.000-200.000

N/S

N/S

Atitudini si comportamente

Frustrare sociala

N/S

N/S

N/S

Urmareste stiri politice în ziare

N/S

Bunastare subiectiva

N/S

N/S

N/S

Încredere în autoritatile centrale

N/S

Încredere doar în rude

N/S

R²

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

[9] . De data aceasta determinantii sociali explica extrem de mult: competenta noastra politica pare a fi ancorata în social mai puternic decît alte deprinderi sau atitudini.

Predictor

Asociere si semnificatie

Sex (barbat)

Bunastare ¹

Vârsta

Educatie

Marimea localitatii

Socialism ²

R²

Variabila dependenta: Competenta politica

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

¹ Scor între variabilele stare materiala si venit

² Scor între variabilele egalitate si comunismul o idee buna.

Ca un om sa fie interesat de politica si sa urmareasca ce se întîmpla în viata politica el trebuie sa fie educat si relativ înstarit. Competenta politica creste proportional cu dimensiunea localitatii de rezidenta si cu vîrsta, si e negativ corelata cu nostalgia dupa comunism si înclinatia spre etatism si colectivism. Acest model ne reaminteste de subdezvoltarea României: cînd toata lumea va avea acces la mai multe canale de televiziune si îsi va putea permite sa cumpere ziare- sau le va putea primi în ziua în care apar, vom putea avea o imagine reala a interesului pentru politica. Deocamdata multi oameni sînt pur si simplu exclusi, inegalitatea accesului la informarea politica fiind considerabila.

Noi si statul. Capitalul social institutional

Predictori ai dezvoltarii regionale

(firme active)

Asociere si semnificatie

Numar ONG active

Rata somajului

Indexul capitalului social

R²

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

Am utilizat ca indicator pentru dezvoltare numarul de firme active înscrise în Registrul Comertului la data cercetarii în lipsa unui produs economic brut pe judet, dat fiind ca CNS nu calculeaza decît produsul national. Dezvoltarea este evident realizata pe seama sectorului privat, si exista chiar o relatie între lucrul în sectorul privat si participarea într-o asociatie voluntara. Dintre putinii repondenti membri într-o asociatie alta decît sindicat 41,4 % lucreaza în sectorul privat, în vreme ce 36, 3 % nu lucreaza (57 % fiind sub 35 de ani), si doar 19 % lucrînd în sectorul de stat. Situatia capitalului social pe judete arata ca, desi dezvoltarea e importanta, e departe de a fi singurul factor care influenteaza asociativitatea, între judete apropiate ca dezvoltare gasind diferente mari între numarul de ONG.

Fig. 11. Situatia judeteana a capitalului social în contextul dezvoltarii

Trecînd la nivel individual, ne-am propus sa verificam cîteva dintre ipotezele clasice din teoria capitalului social. Prima, ipoteza socio-psihologica explica încrederea în institutii ca o rezultanta a disponibilitatii generale pentru încredere si cooperare. În acest caz ar trebui sa gasim o relatie între încrederea interpersonala si cea institutionala. A doua, ipoteza socio-culturala, presupune ca asociativitatea si cooperativitatea sînt însusite prin socializare: în societatile unde aceste calitati sînt promovate le vom gasi la un nivel foarte ridicat, asa cum remarca Tocqueville despre asociatiile voluntare din Statele Unite. Daca aceasta ipoteza e corecta ne asteptam sa gasim o relatie între a fi membru într-o asociatie voluntara si a avea un nivel mai mare de încredere în institutii. Tot în acest context ne-am astepta ca un factor de socializare continua, consumul media, sa joace un rol, ca si factori culturali de tipul religiei, dat fiind ca diferitele forme de practica religioasa se deosebesc net sub aspectul importantei pe care o atribuie cooperarii si relatiilor de grup. A treia ipoteza este ipoteza performantei institutionale care prezice ca oamenii au mai multa sau mai putina încredere în institutii în functie de gradul în care respectivele institutii sînt percepute ca servind interesul cetateanului.

Pentru a raspunde la aceste întrebari am construit trei modele explicative pentru încrederea în institutiile statului în general, încrederea în institutiile politice si încrederea în sectorul public care presteaza în varii forme servicii pentru populatie .

[16]. Pentru încrederea interpersonala am utilizat o scala compusa din raspunsurile la cele doua întrebari, încrederea în rude si încrederea în majoritatea oamenilor .

Ipoteza institutionala se probeaza la rîndul ei. Încrederea institutionala în toate cele trei forme ale ei este negativ corelata cu experienta negativa cu administratia publica.

Efectul de dezvoltare este probat si la nivel individual: încrederea se asociaza negativ cu localitatile situate în judete nedezvoltate, dar si cu orasele mari. Încrederea institutionala pare concentrata în satele si micile orase din regiuni dezvoltate, fiind favorizata de vîrsta mai putin avansata si educatia mai buna. Din acestea reiese ca batrînii saraci si needucati sînt cei mai sceptici fata de institutii.

Fig. 12. Determinantii încrederii institutionale

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

Eu si ceilalti. Libertatea si egalitatea

Raporturile pe orizontala nu sînt definite numai de încredere ca disponibilitate fundamentala, deci de recunoasterea celorlalti ca sine, nu ca straini. Dincolo de aceasta dimensiune identitara mai exista una, de o importanta considerabila. Chiar daca îl recunosc pe celalalt, e important în ce pozitie ma aflu fata de el dupa cum a fost întotdeauna. De importanta atribuita sau nu pentru acest lucru, lipsa de uniformitate a resurselor personale care se reflecta într-o diferenta de status lui, depinde o întreaga arie de viata si gîndire sociala. Daca lucrul nu are importanta pentru noi, va prevala importanta ca fiecare sa se poata exprima asa cum îi permit resursele sale, fara îngradire, cu alte cuvinte libertatea. Daca are, libertatea devine secundara importantei egalizarii resurselor sau a statutului, ba chiaradmitem ca un oarecare grad de îngradire a libertatii e posibil pentru a realiza egalizarea de status. În aceasta dihotomie sta cheia dezbaterii ideologice principale a lumii moderne si contemporane.

Vreme de cîteva decenii s-a presupus ca alegerea politica a oamenilor se serveste de busola ideologiei. Oamenii, nefiind foarte informati despre politica si neconsacrînd cine stie cît timp pentru a întelege probleme politice complete au nevoie de o cale simpla spre a se orienta, de indicii (cues), si de o busola normativa care spune ce e bine si ce e rau. Începînd cu lucrarea capitala "The American Voter" îndoiala ca oamenii pot fi considerati niste "ideologi", fie si niste ideologi naivi, a fost fundamentata de numeroase dovezi, Converse în special aratînd ca exista un grad prea scazut de coerenta atitudinala pentru a putea vorbi de "ideologii". Una dintre cele mai influente teorii concurente a fost dezvoltata de catre un psiholog, Milton Rokeach (1973) care considera ca busola nu e formata din ideologii complexe, vîndute la pachet de politicieni prin socializare (avînd un filon conservator si unul progresist), ci din ceea ce el numeste valori cheie (core values), evaluarile politice fiind facute pe baza raportarii politicilor sau persoanelor la anumite valori de baza care spun oamenilor ce e bine si ce e rau. Prin valori cheie Rokeach întelegea credinte durabile cu implicatii prescriptive puternice (deci cu caracter de norme). În setul sau initial de 18 valori doar doua, egalitatea si libertatea, erau propriu-zis "valori politice", celelalte valori poltiice fiind considerate de natura mai curînd ocazionala si susceptibile de schimbari repetate. Or, diferentele dintre valori si credintele obisnuite constau tocmai în pozitia ierarhica superioara a primelor, care "domnesc" asupra credintelor obisnuite. Feldman si Conover (1988) au facut o sinteza a literaturii consacrata valorilor cheie, au fost descrise în cazul american dintre care trei: individualismul economic, egalitatea sanselor si credinta în piata libera, aducînd la rîndul lor dovezi ca exista valori cheie care structureaza valorile si atitudinile politice, iar acestea pot si trebuie sa fie masurate. Inglehart considera ca valorile materiale si post-materiale explica peste jumatate din varianta în World Values Survey, deci pot fi considerate "valori de baza". Philip Tetlock (1986) ofera o teorie conciliatoare, menita sa acomodeze dovezile ca exista valori de baza cu cele care dovedesc ca oamenii sînt adesea inconsistenti si au credinte care se contrazic între ele. Tetlock spune ca sistemele de credinte pot fi fie monistice, fie pluralistice, în cazul în care valori contradictorii sînt prevalente. teoria are relevanta pentru lumea noastra: nimic nu e mai evident în tranzitia post-comunista decît conflictul, dat fiind ca libertatea mult asteptata pare sa vina doar cu pretul unei inegalitati strigatoare la cer si a unei saraciri a celor mai multi dintre oameni. Sistemele pluralistice de valori presupun însa o capacitate de integrare complexa; ca sa-ti poti spune "În general parerea mea este ca razboiul e un lucru rau, dar daca nu e alta cale decît sa bombardezi un regim ca sa-l obligi sa respecte drepturile omului, atunci e un lucru bun" trebuie sa fii în posesia unui grad de rafinament intelectual neobisnuit. De aceea asemenea distinctii nu functioneaza decît la oameni educati. Teoria lui Tetlock discuta o întrebare de baza însa: care dintre valorile pe care le avem în acelasi timp dar care se afla în contradictie va triumfa în cazul unui conflict? Sa spunem ca sînt colectivist si nationalist, si partidul care promite sa nu privatizeze fabricile e în acelasi timp concesiv fata de revendicarile minoritatii maghiare, voi mai vota cu acesta, sau ma voi orienta spre un alt partid, pur nationalist? Cum putem prezice aceste lucruri?

Un raspuns la aceasta întrebare, desi fara legatura cu traditia teoretica din psihologia politica descrisa mai sus, îl ofera o lucrare dedicata chiar valorilor din Europa de Est (dar pe baza unui sondaj în care România nu era inclusa), care a gasit ca valorile de baza sau substantiale sînt colectivismul si nationalismul, cele intermediare sau procedurale fiind liberalismul, populismul si preferintele de partid (ultimele doua cele mai superficiale). Prin valori substantiale autorii înteleg pe cele care se refera la scopurile finale ale politicii, iar prin valori procedurale pe cele care se refera la mijloacele de a atinge aceste scopuri: primele le determina pe urmatoarele, dar nu si invers.

Predictori

Libertate

Egalitate

Educatie

Urban

N/S

N/S

Sex (barbat)

N/S

N/S

Bunastare

Vârsta

N/S

somer

N/S

N/S

Angajat în sectorul privat

Perioada de aur:

-înainte de primul razboi mondial

N/S

-între cele doua razboaie mondiale

N/S

N/S

-anii Dej

N/S

N/S

-anii'65-'79

-anii'80

-dupa'89

N/S

N/S

Esecul tranzitiei se datoreaza:

-partidelor post-comuniste

N/S

N/S

-partidelor anti-comuniste

N/S

N/S

-clasei politice, în general

-mostenirii comuniste

-tariilor occidentale

N/S

N/S

-oamenilor care nu vor sa munceasca

Competenta politica

Comunismul o idee buna

R²

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

Modelele arata ca toate cele trei explicatii contribuie la determinarea colectivismului, dar cu precadere explicatia culturala. Colectivismul e favorizat de o situatie materiala mai proasta, numai ca acest lucru în sine explica foarte putin. Atribuirea vinei a dat rezultate ambigui, vina fiind atribuita cam la fel în mare masura (si colectivistii, si individualistii au blamat mostenirea comunismului si clasa politica în ansamblul ei ca si cauze principale ale esecului tranzitiei), cu diferenta însa semnificativa ca, invers decît ne asteptam, colectivistii dau vina pe oameni ca au muncit prea putin iar individualistii nu. Rezultatul arata ca egalitatea si libertatea capata nuante diferite de la context cultural la context cultural. În contextul cultural post-comunist si ortodox colectivistii, si nu individualistii sînt cei care pun pret pe munca, spre deosebire de o economie de piata care e în acelasi timp o tara protestanta, în care lucrurile stau exact pe dos. E de remarcat inconsistenta majora dintre a considera comunismul o idee buna sau perioada cea mai buna din secol si a spune ca pe de alta parte mostenirea comunista mai grea decît a altor tari a dus la esecul tranzitiei românesti. Aceasta inconsistenta întareste teoria lui Rose (1998) care spune ca un regim nu e niciodata judecat izolat, ci în comparatie cu celelalte regimuri pe care le cunoastem (ipoteza Churchill, cum o numeste el). În modelul cauzal acest lucru 0este evidentiat de existenta unui predictor puternic, autoevaluarea vietii personale din tranzitie fata de comunism ("Dvs personal o duceti mai bine sau mai rau decît pe timpul comunismului?"). Bineînteles ca aceasta evaluare este subiectiva la rîndul ei; cînd o determinam avem surpriza sa vedem ca multi factori subiectivi intermediaza parerea pe care o avem despre starea noastra materiala, astfel ca nu cei mai saraci sînt cei mai nemultumiti.

[20]. El indica trei cauze directe ale atitudinii prodemocratice: o predispozitie de baza, încrederea în lumea exterioara, puternic dependenta de dezvoltare; o valoare de baza, egalitatea, înteleasa ca norma care prezice ca e imoral ca unii oameni sa fie mai bogati decît altii; si o evaluare subiectiva a situatiei personale de astazi fata de timpurile comunismului . Aceste trei elemente singure explica foarte mult din varianta totala: lor li se adauga cîteva cauze care actioneaza si asupra egalitatii direct, dar si asupra atitudinii democratice, factorii de socializare în primul rînd. Ce înseamna asta? Ca atitudinea democratica în peisajul nostru post-comunist e o combinata din cauze structurale (dezvoltarea), si cauze conjuncturale (socializarea), filtrate de judecata noastra cu privire la timpurile pe care le traim, la rîndul ei dependenta de performanta noastra ca indivizi. Pe hîrtie avem ceva mai multi individualisti dcît colectivisti, dar dupa verificari democratii puri sînt înca în minoritate si colectivismul e mai puternic decît individualismul. Dat fiind însa ca socializarea joaca un rol atît de puternic aceasta situatie, desi lent, se schimba în fiecare zi.