-VI-

De la "Miorita" la 'capra vecinului' . Cadrul cultural al politicii. Disponibilitati si valori fundamentale

[1],deoarece fiecare institutie vine pe lume īntr-un cadru "de alegeri sociale limitate" . Valorile sīnt atitudini de baza individuale, dar fiecare cultura admite si īncurajeaza unele valori fundamentale. A fi "crestin, alb si heterosexual", ca sa folosim o butada faimoasa a lui H.R. Patapievici este un dat cultural, dar totodata si o decizie de a face din elemente culturale structurale expresia unei alegeri libere care transforma mostenirea din dat īn valoare, din constrīngere īn alegere, prin internalizarea valorilor societale fundamentale la nivel individual si preferarea lor fata de alte valori posibile.

[3], desi azi o descriem cumva īn termeni mai sofisticati drept "o textura istoric transmisa de īntelesuri īntrupate īn simboluri, un sistem de conceptii mostenite exprimate īn forme simbolice prin care oamenii comunica, perpetueaza si īsi dezvolta cunostintele si atitudinile despre viata" , deci nu numai norme si proceduri (institutiile, n.a.), ci ansmablul de "structuri de semnificatii prin care oamenii dau forma existentei lor" tot asa cum cultura politica nu este "doar constitutii si lovituri de stat, ci arena īn care se desfasoara public asemenea structuri" .

Predictori

Asociere si semnificatie

(modelul de baza)

Asociere si semnificatie

(model complet)

Educatie

N/S

N/S

Indicele dezvoltarii judetene

Venit

N/S

N/S

Marimea localitatii

N/S

Citesc pagina politica din ziare

N/S

Frustrare sociala

Membru īntr-un grup

N/S

Ortodox

N/S

Catolic

N/S

Protestant

N/S

Variabila dependenta: Poti avea īncredere numai īn cei īnruditi cu tine

Nivel de semnificatie: *p = 0.05, **p = 0.01, ***p = 0.001, - = corelatie negativa, += indica o corelatie pozitiva, N/S=

nesemnificativ

Exista diverse alte cauze ale lipsei de īncredere īn oamenii din afara cercului de cunoscuti. Prima este lipsa de informare: oamenii neīncrezatori nu citesc ziare si nu au īncredere īn presa. A doua este sentimentul de frustrare sau invidie sociala care se coreleaza puternic cu variabila noastra dependenta.

Exista o predispozitie la oamenii care au acest sindrom de a presupune ca mereu alti oameni sīnt cīstigatorii, iar ei cei care pierd mereu, nu profita destul, sīnt "trasi īn piept" de altii. Bineīnteles ca acest lucru este completat printr-o auto-atribuire idealizanta, anume ca nu se numara printre cei care au vreun profit deoarece comportamentul lor este superior: nu fac parte dintre privilegiatii regimului comunist, nu fura, etc. Un motiv pentru care invidia sociala este durabila īn ciuda faptului ca e o subliniere continua a inferioritatii celui suspicios si invidios este crearea acestui mecanism de compensare care atribuie cauza performantei mai slabe unui comportament moral superior. "Īmi merge mai prost decīt altora pentru ca nu fac porcariile pe care le fac ei, nu fur, nu īnsel" suna acest rationament. "X cīstiga ceva si eu nu, trebuie sa fi avut pile". si asa mai departe: acest tip de rationament vicios este oarecum bazat pe experienta, dar el īnsusi contribuie la generalizarea acestei experiente negative prin presupunerea universalitatii si inevitabilitatii acestui tip de relatie.

Fig. 2. Lipsa de stima fata de propria persoana ca determinant pentru conspirationism

si invidie sociala

Variabila independenta: Aveti momente īn care va spuneti ca nu sunteti bun de nimic?

Nivel de semnificatie: *p = 0.05, **p = 0.01, ***p = 0.001, - = corelatie negativa, += indica o corelatie pozitiva, N/S=

nesemnificativ

Īncredere %

Neīncredere %

Poti avea īncredere numai īn cei īnruditi cu tine

Īncrederea īn lumea exterioara

Īncredere īn stat

Predictori

Asociere si semnificatie

Bunastare

Īncredere inter-personala

Vīrsta

N/S

Marimea localitatii

N/S

Citesc stiri politice īn ziar

Frustrare sociala

Indicele dezvoltarii judetene

Educatie

Variabila dependenta: Īncredere īn organizatiile internationale

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

Membru īntr-un grup

Membru īn organizatii sindicale

Membru īn alte organizatii decāt sindicate

Total

Tipuri de īncredere

Valoare medie¹

Īncredere īn majoritatea oamenilor

Īncredere doar īn cei īnruditi

Īncredere īn institutiile publice

Īncredere īn presa

Īncredere īn guvern

¹ Īncredere masurata pe o scala de la -100 la +100

Fig. 6. Mecanismul subminarii capitalului social. De la individ la societate

Exista momente critice īn care popoarele reusesc sa treaca acest prag al subdezvoltarii si sa faca din psihologia bunului finit si comportamentul aferent ei doar o realitate de domeniul trecutului. Aceste momente sīnt legate de īncercari istorice speciale īn care o anumita parte a elitei (spre exemplu burghezia comerciala) face demonstratia unui nou tip de comportament, unul bazat pe īncredere si contractualitate, spre beneficiul īntregii societati. Cum vom arata īnsa la finele acestui capitol, aceste demonstratii au nevoie de un teren prielnic pe care numai guvernele īl pot crea. Monarhi luminati, ministri atotputernici, guverne revolutionare sau guverne militare, fara deosebire, au adus aceasta schimbare istorica, dar numai guvernele care au īnteles ca trebuie creat cadrul cooperarii si au sprijinit elitele inteligente, care au aratat avantajele economice ale comportamentului bazat pe cooperare si au contribuit la dezvoltarea capitalului social. Īn teoria jocului au aparut astazi lucrari bazate pe exemple istorice care aduc dovezi ca stimulentele combinate cu īncrederea, nu mefienta si controlul sīnt cele care produc dezvoltare. Nimic nu vine īnsa daca nu e adus de nimeni.

Noi si autoritatea. Participare, dependenta si parohialism

Politica nu are mare influenta asupra vietii mele

Oameni ca mine nu pot face mare lucru ca sa influenteze evenimentele politice

Īmpotriva

De acord

Īmpotriva

Angajati

Dependenti

De acord

Abstinenti

Dependenti parohiali

Predictori

Parohial

Dependent

Angajat

Parohial dependent

Dependent pur

Abstinent

Status

Educatie

N/S

N/S

-studii elementare, fara studii

N/S

-gimnaziu, scoala profesionala

N/S

-liceu

N/S

Vārsta

N/S

N/S

Bunastare

N/S

N/S

N/S

N/S

Sex (barbat)

N/S

N/S

N/S

Marimea localitatii

-sat, comuna

N/S

-oras sub 30.000

N/S

N/S

-oras īntre 30.000-100.000

N/S

N/S

-oras īntre 100.000-200.000

N/S

N/S

Atitudini si comportamente

Frustrare sociala

N/S

N/S

N/S

Urmareste stiri politice īn ziare

N/S

Bunastare subiectiva

N/S

N/S

N/S

Īncredere īn autoritatile centrale

N/S

Īncredere doar īn rude

N/S

R²

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

[9] . De data aceasta determinantii sociali explica extrem de mult: competenta noastra politica pare a fi ancorata īn social mai puternic decīt alte deprinderi sau atitudini.

Predictor

Asociere si semnificatie

Sex (barbat)

Bunastare ¹

Vārsta

Educatie

Marimea localitatii

Socialism ²

R²

Variabila dependenta: Competenta politica

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

¹ Scor īntre variabilele stare materiala si venit

² Scor īntre variabilele egalitate si comunismul o idee buna.

Ca un om sa fie interesat de politica si sa urmareasca ce se īntīmpla īn viata politica el trebuie sa fie educat si relativ īnstarit. Competenta politica creste proportional cu dimensiunea localitatii de rezidenta si cu vīrsta, si e negativ corelata cu nostalgia dupa comunism si īnclinatia spre etatism si colectivism. Acest model ne reaminteste de subdezvoltarea Romāniei: cīnd toata lumea va avea acces la mai multe canale de televiziune si īsi va putea permite sa cumpere ziare- sau le va putea primi īn ziua īn care apar, vom putea avea o imagine reala a interesului pentru politica. Deocamdata multi oameni sīnt pur si simplu exclusi, inegalitatea accesului la informarea politica fiind considerabila.

Noi si statul. Capitalul social institutional

Predictori ai dezvoltarii regionale

(firme active)

Asociere si semnificatie

Numar ONG active

Rata somajului

Indexul capitalului social

R²

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

Am utilizat ca indicator pentru dezvoltare numarul de firme active īnscrise īn Registrul Comertului la data cercetarii īn lipsa unui produs economic brut pe judet, dat fiind ca CNS nu calculeaza decīt produsul national. Dezvoltarea este evident realizata pe seama sectorului privat, si exista chiar o relatie īntre lucrul īn sectorul privat si participarea īntr-o asociatie voluntara. Dintre putinii repondenti membri īntr-o asociatie alta decīt sindicat 41,4 % lucreaza īn sectorul privat, īn vreme ce 36, 3 % nu lucreaza (57 % fiind sub 35 de ani), si doar 19 % lucrīnd īn sectorul de stat. Situatia capitalului social pe judete arata ca, desi dezvoltarea e importanta, e departe de a fi singurul factor care influenteaza asociativitatea, īntre judete apropiate ca dezvoltare gasind diferente mari īntre numarul de ONG.

Fig. 11. Situatia judeteana a capitalului social īn contextul dezvoltarii

Trecīnd la nivel individual, ne-am propus sa verificam cīteva dintre ipotezele clasice din teoria capitalului social. Prima, ipoteza socio-psihologica explica īncrederea īn institutii ca o rezultanta a disponibilitatii generale pentru īncredere si cooperare. Īn acest caz ar trebui sa gasim o relatie īntre īncrederea interpersonala si cea institutionala. A doua, ipoteza socio-culturala, presupune ca asociativitatea si cooperativitatea sīnt īnsusite prin socializare: īn societatile unde aceste calitati sīnt promovate le vom gasi la un nivel foarte ridicat, asa cum remarca Tocqueville despre asociatiile voluntare din Statele Unite. Daca aceasta ipoteza e corecta ne asteptam sa gasim o relatie īntre a fi membru īntr-o asociatie voluntara si a avea un nivel mai mare de īncredere īn institutii. Tot īn acest context ne-am astepta ca un factor de socializare continua, consumul media, sa joace un rol, ca si factori culturali de tipul religiei, dat fiind ca diferitele forme de practica religioasa se deosebesc net sub aspectul importantei pe care o atribuie cooperarii si relatiilor de grup. A treia ipoteza este ipoteza performantei institutionale care prezice ca oamenii au mai multa sau mai putina īncredere īn institutii īn functie de gradul īn care respectivele institutii sīnt percepute ca servind interesul cetateanului.

Pentru a raspunde la aceste īntrebari am construit trei modele explicative pentru īncrederea īn institutiile statului īn general, īncrederea īn institutiile politice si īncrederea īn sectorul public care presteaza īn varii forme servicii pentru populatie .

[16]. Pentru īncrederea interpersonala am utilizat o scala compusa din raspunsurile la cele doua īntrebari, īncrederea īn rude si īncrederea īn majoritatea oamenilor .

Ipoteza institutionala se probeaza la rīndul ei. Īncrederea institutionala īn toate cele trei forme ale ei este negativ corelata cu experienta negativa cu administratia publica.

Efectul de dezvoltare este probat si la nivel individual: īncrederea se asociaza negativ cu localitatile situate īn judete nedezvoltate, dar si cu orasele mari. Īncrederea institutionala pare concentrata īn satele si micile orase din regiuni dezvoltate, fiind favorizata de vīrsta mai putin avansata si educatia mai buna. Din acestea reiese ca batrīnii saraci si needucati sīnt cei mai sceptici fata de institutii.

Fig. 12. Determinantii īncrederii institutionale

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

Eu si ceilalti. Libertatea si egalitatea

Raporturile pe orizontala nu sīnt definite numai de īncredere ca disponibilitate fundamentala, deci de recunoasterea celorlalti ca sine, nu ca straini. Dincolo de aceasta dimensiune identitara mai exista una, de o importanta considerabila. Chiar daca īl recunosc pe celalalt, e important īn ce pozitie ma aflu fata de el dupa cum a fost īntotdeauna. De importanta atribuita sau nu pentru acest lucru, lipsa de uniformitate a resurselor personale care se reflecta īntr-o diferenta de status lui, depinde o īntreaga arie de viata si gīndire sociala. Daca lucrul nu are importanta pentru noi, va prevala importanta ca fiecare sa se poata exprima asa cum īi permit resursele sale, fara īngradire, cu alte cuvinte libertatea. Daca are, libertatea devine secundara importantei egalizarii resurselor sau a statutului, ba chiaradmitem ca un oarecare grad de īngradire a libertatii e posibil pentru a realiza egalizarea de status. Īn aceasta dihotomie sta cheia dezbaterii ideologice principale a lumii moderne si contemporane.

Vreme de cīteva decenii s-a presupus ca alegerea politica a oamenilor se serveste de busola ideologiei. Oamenii, nefiind foarte informati despre politica si neconsacrīnd cine stie cīt timp pentru a īntelege probleme politice complete au nevoie de o cale simpla spre a se orienta, de indicii (cues), si de o busola normativa care spune ce e bine si ce e rau. Īncepīnd cu lucrarea capitala "The American Voter" īndoiala ca oamenii pot fi considerati niste "ideologi", fie si niste ideologi naivi, a fost fundamentata de numeroase dovezi, Converse īn special aratīnd ca exista un grad prea scazut de coerenta atitudinala pentru a putea vorbi de "ideologii". Una dintre cele mai influente teorii concurente a fost dezvoltata de catre un psiholog, Milton Rokeach (1973) care considera ca busola nu e formata din ideologii complexe, vīndute la pachet de politicieni prin socializare (avīnd un filon conservator si unul progresist), ci din ceea ce el numeste valori cheie (core values), evaluarile politice fiind facute pe baza raportarii politicilor sau persoanelor la anumite valori de baza care spun oamenilor ce e bine si ce e rau. Prin valori cheie Rokeach īntelegea credinte durabile cu implicatii prescriptive puternice (deci cu caracter de norme). Īn setul sau initial de 18 valori doar doua, egalitatea si libertatea, erau propriu-zis "valori politice", celelalte valori poltiice fiind considerate de natura mai curīnd ocazionala si susceptibile de schimbari repetate. Or, diferentele dintre valori si credintele obisnuite constau tocmai īn pozitia ierarhica superioara a primelor, care "domnesc" asupra credintelor obisnuite. Feldman si Conover (1988) au facut o sinteza a literaturii consacrata valorilor cheie, au fost descrise īn cazul american dintre care trei: individualismul economic, egalitatea sanselor si credinta īn piata libera, aducīnd la rīndul lor dovezi ca exista valori cheie care structureaza valorile si atitudinile politice, iar acestea pot si trebuie sa fie masurate. Inglehart considera ca valorile materiale si post-materiale explica peste jumatate din varianta īn World Values Survey, deci pot fi considerate "valori de baza". Philip Tetlock (1986) ofera o teorie conciliatoare, menita sa acomodeze dovezile ca exista valori de baza cu cele care dovedesc ca oamenii sīnt adesea inconsistenti si au credinte care se contrazic īntre ele. Tetlock spune ca sistemele de credinte pot fi fie monistice, fie pluralistice, īn cazul īn care valori contradictorii sīnt prevalente. teoria are relevanta pentru lumea noastra: nimic nu e mai evident īn tranzitia post-comunista decīt conflictul, dat fiind ca libertatea mult asteptata pare sa vina doar cu pretul unei inegalitati strigatoare la cer si a unei saraciri a celor mai multi dintre oameni. Sistemele pluralistice de valori presupun īnsa o capacitate de integrare complexa; ca sa-ti poti spune "Īn general parerea mea este ca razboiul e un lucru rau, dar daca nu e alta cale decīt sa bombardezi un regim ca sa-l obligi sa respecte drepturile omului, atunci e un lucru bun" trebuie sa fii īn posesia unui grad de rafinament intelectual neobisnuit. De aceea asemenea distinctii nu functioneaza decīt la oameni educati. Teoria lui Tetlock discuta o īntrebare de baza īnsa: care dintre valorile pe care le avem īn acelasi timp dar care se afla īn contradictie va triumfa īn cazul unui conflict? Sa spunem ca sīnt colectivist si nationalist, si partidul care promite sa nu privatizeze fabricile e īn acelasi timp concesiv fata de revendicarile minoritatii maghiare, voi mai vota cu acesta, sau ma voi orienta spre un alt partid, pur nationalist? Cum putem prezice aceste lucruri?

Un raspuns la aceasta īntrebare, desi fara legatura cu traditia teoretica din psihologia politica descrisa mai sus, īl ofera o lucrare dedicata chiar valorilor din Europa de Est (dar pe baza unui sondaj īn care Romānia nu era inclusa), care a gasit ca valorile de baza sau substantiale sīnt colectivismul si nationalismul, cele intermediare sau procedurale fiind liberalismul, populismul si preferintele de partid (ultimele doua cele mai superficiale). Prin valori substantiale autorii īnteleg pe cele care se refera la scopurile finale ale politicii, iar prin valori procedurale pe cele care se refera la mijloacele de a atinge aceste scopuri: primele le determina pe urmatoarele, dar nu si invers.

Predictori

Libertate

Egalitate

Educatie

Urban

N/S

N/S

Sex (barbat)

N/S

N/S

Bunastare

Vārsta

N/S

somer

N/S

N/S

Angajat īn sectorul privat

Perioada de aur:

-īnainte de primul razboi mondial

N/S

-īntre cele doua razboaie mondiale

N/S

N/S

-anii Dej

N/S

N/S

-anii'65-'79

-anii'80

-dupa'89

N/S

N/S

Esecul tranzitiei se datoreaza:

-partidelor post-comuniste

N/S

N/S

-partidelor anti-comuniste

N/S

N/S

-clasei politice, īn general

-mostenirii comuniste

-tariilor occidentale

N/S

N/S

-oamenilor care nu vor sa munceasca

Competenta politica

Comunismul o idee buna

R²

Nivel de semnificatie: * = p≤ 0.05, ** = p≤ 0.01, *** = p≤ 0.001, - = corelatie negativa+= indica o corelatie pozitiva, N/S=nesemnificativ

Modelele arata ca toate cele trei explicatii contribuie la determinarea colectivismului, dar cu precadere explicatia culturala. Colectivismul e favorizat de o situatie materiala mai proasta, numai ca acest lucru īn sine explica foarte putin. Atribuirea vinei a dat rezultate ambigui, vina fiind atribuita cam la fel īn mare masura (si colectivistii, si individualistii au blamat mostenirea comunismului si clasa politica īn ansamblul ei ca si cauze principale ale esecului tranzitiei), cu diferenta īnsa semnificativa ca, invers decīt ne asteptam, colectivistii dau vina pe oameni ca au muncit prea putin iar individualistii nu. Rezultatul arata ca egalitatea si libertatea capata nuante diferite de la context cultural la context cultural. Īn contextul cultural post-comunist si ortodox colectivistii, si nu individualistii sīnt cei care pun pret pe munca, spre deosebire de o economie de piata care e īn acelasi timp o tara protestanta, īn care lucrurile stau exact pe dos. E de remarcat inconsistenta majora dintre a considera comunismul o idee buna sau perioada cea mai buna din secol si a spune ca pe de alta parte mostenirea comunista mai grea decīt a altor tari a dus la esecul tranzitiei romānesti. Aceasta inconsistenta īntareste teoria lui Rose (1998) care spune ca un regim nu e niciodata judecat izolat, ci īn comparatie cu celelalte regimuri pe care le cunoastem (ipoteza Churchill, cum o numeste el). Īn modelul cauzal acest lucru 0este evidentiat de existenta unui predictor puternic, autoevaluarea vietii personale din tranzitie fata de comunism ("Dvs personal o duceti mai bine sau mai rau decīt pe timpul comunismului?"). Bineīnteles ca aceasta evaluare este subiectiva la rīndul ei; cīnd o determinam avem surpriza sa vedem ca multi factori subiectivi intermediaza parerea pe care o avem despre starea noastra materiala, astfel ca nu cei mai saraci sīnt cei mai nemultumiti.

[20]. El indica trei cauze directe ale atitudinii prodemocratice: o predispozitie de baza, īncrederea īn lumea exterioara, puternic dependenta de dezvoltare; o valoare de baza, egalitatea, īnteleasa ca norma care prezice ca e imoral ca unii oameni sa fie mai bogati decīt altii; si o evaluare subiectiva a situatiei personale de astazi fata de timpurile comunismului . Aceste trei elemente singure explica foarte mult din varianta totala: lor li se adauga cīteva cauze care actioneaza si asupra egalitatii direct, dar si asupra atitudinii democratice, factorii de socializare īn primul rīnd. Ce īnseamna asta? Ca atitudinea democratica īn peisajul nostru post-comunist e o combinata din cauze structurale (dezvoltarea), si cauze conjuncturale (socializarea), filtrate de judecata noastra cu privire la timpurile pe care le traim, la rīndul ei dependenta de performanta noastra ca indivizi. Pe hīrtie avem ceva mai multi individualisti dcīt colectivisti, dar dupa verificari democratii puri sīnt īnca īn minoritate si colectivismul e mai puternic decīt individualismul. Dat fiind īnsa ca socializarea joaca un rol atīt de puternic aceasta situatie, desi lent, se schimba īn fiecare zi.