Politicile Economice ale Uniunii Europene

În perioada imediat urmatoare primului razboi mondial, statele vest-europene si-au axat eforturile de depasire a situatiei critice de dupa razboi prin aplicarea unor politici economice de tip keynesian, ncerc nd, ntr-o masura mai mica sau mai mare sa se puna la adapost de eventualele perturbari care ar fi putut interveni ca urmare a influentei mediului exterior asupra economiilor lor n privinta utlilizarii factorilor de productie proprii sau a desfacerii produselor pe piata internationala.

Pentru a raspunde nevoii de a atenua externalitatile negative care au aparut ca urmare a functionarii libere a mecanismului pietei; în aceasta situatie, politicile comune înlocuiesc politicile similare nationale, în cadrul unui proces de integrare pozitiva. Sub acest aspect, politicile comune sunt instrumente ale integrarii pozitive.

Din nevoia de a stabili reguli de functionare ale pietei prin ridicarea obstacolelor de orice natura din calea liberei circulatii a factorilor, bunurilor si serviciilor. Aici politicile sunt instrumente ale integrarii negative

Politicile pozitive sunt cele care prescriu un anumit model sau un anumit tip de cerinte institutionale; cele negative sunt cele care modifica efectul interactiunilor strategice, iar cele framing sunt cele care modifica setul de valori si asteptarile actorilor autohtoni.

Politicile economice ale Uniunii Europene prezinta urmatoarele trasaturi:

1. dezvoltarea inegala: unele din politicile comune, cum ar fi Politica Agricola Comuna sau Politica comerciala sunt complexe, altele, cum ar fi Politica de dezvoltare regionala sau Politica sociala s-au dezvoltat în ultimele trei decenii, în timp ce Politica culturala sau cea a protectiei consumatorului au aparut recent si    nu sunt suficient dezvoltate.
2. modul diferit de abordare a politicilor comune în cadrul tratatelor Uniunii Europene: astfel, au existat politici care nici macar nu au fost mentionate în Tratate, dar care s-au dezvoltat si au evoluat progresiv, cum ar fi politica privind mediul, în timp ce altele cu toate ca au fost stabilite în detaliu prin Tratate nu s-au aplicat deloc.
3. diversitatea prioritatilor în stabilirea si aplicarea politicilor comune: spre exemplu, Marea Britanie, având o economie prospera cu o crestere economica constanta, o rata a somajului sub media comunitara era interesata, în momentul intrarii în UE de dezvoltarea politicii comerciale comune, deoarece aceasta îi putea oferi posibilitatea de a valorifica potentialul productiv cu eficienta crescuta. Alte state membre, care se aflau în faza de reconstructie de dupa razboi erau interesate în dezvoltarea aparatului productiv si deci a politicilor care au facilitat acest demers.
4. tipul de implicare a UE: unele politici sunt "comune" (cum ar fi Politica Agricola Comuna, Politica Comerciala sau Politica privind Transporturile) în sensul ca au înlocuit complet politicile nationale,în timp ce altele sunt doar adiacente acestora.
5. Politicile sunt rezultatul activitatii institutiilor comune, însa implementarea lor cade în sarcina statelor membre.   

Dupa scopurile pe care le urmaresc, politicile comunitare sunt:

de reglementare, prin care se creaza si se pun în aplicare legi si alte tipuri de reglementari juridice; un exemplu îl reprezinta politica privind concurenta;

redistributive, prin care se urmareste minimizarea pierderilor legate de alocarea resurselor datorate barierelor de orice tip, cum ar fi Politica agricola comuna sau Politica bugetara.

de promovare a coeziunii si convergentei în spatiul comunitar, categorie in care intra Politica de dezvoltare regionala sau Politica sociala

de stabilizare macroeconomica, cum ar fi politica monetara si cea fiscala

externe, care reglementeaza relatiile Uniunii Europene cu restul lumii, spre exemplu Politica externa si de securitate comuna

privind drepturile legislative ale cetateanului, categorie in care intra justitia si afacerile interne

privind guvernarea UE- în sensul stabilirii si dezvoltarii valorilor, structurilor si normelor Uniunii Europene.