Popoarele nomade
Pentru istoria universala mai veche a popoarelor sedentare, nomazii au exercitat o influenta usor subapreciata: ei au fost chiar impinsi de catre civilizatiile taranesti si urbane aflate in expansiune catre stepe si deserturi situate la nordul (Asia centrala si Rusia sudica) si la sudul (desertul siriano-arab) intinselor centuri ale «oikumene»-lui civilizat. Acolo, impi 747f57h nsi de nevoie, ei s-au specializat in cresterea animalelor, insa, acolo unde a fost posibil, ei s-au ocupat si cu activitatea complementara de cultivare a plantelor, in nordul, respectiv sudul Eurasiei ei au avut o pozitie de mijloc, ambivalenta, conforma pozitiei lor geografice de mijloc: pentru sedentarii civilizati, ei apartineau periferiei «barbare», insa au primit variate influente din partea centrelor de putere si civilizatie in expansiune, in care s-au infiltrat continuu si ireversibil, acesta fiind cazul oraselor-oaze din marginea sudica a Asiei centrale, influentate de catre iranieni si al oraselor din marginea sudica a Saharei dupa anul Astfel, popoarele nomade au dezvoltat culturi marginale periferice, combinand variat influentele culturilor superioare, cum sunt cele dinspre nord: chineza, indiana, persana, araba si turca.
Nomazii au depins in mod constant de comert, chiar daca acesta s-a rezumat numai la achizitionarea de bunuri de lux si de prestigiu, intr-un proces de constituire a suveranitatii, pe care 1-au cunoscut de la inceputurile lor neolitice chiar si societatile agrare sedentare. De aceea, nomazii s-au comportat ambivalent fata de comert: unii 1-au impiedicat printr-o activitate talhareasca, altii 1-au promovat, primind recompense pentru protectia caravanelor. Nomazii nordici, ca si cei sudici au livrat valeti-sclavi din periferia barbara, dintre populatiile slabe din punct de vedere militar (de ex. slavi, circazieni in Europa, locuitorii savanelor in Africa neagra), «marfa» pentru comertul cu sclavi considerat constant ca fiind legitim in marile centre de civilizatie si de putere ale Vechii Lumi, din India pana in Cordoba. Cel mai adesea, nomazii traiau in formatiuni precum clanul si tribul, in «hoarde» (mong.: «ordu»), sub conducerea unui han, in perpetua lupta cu vecinii pentru aproprierea resurselor neindestulatoare (pasuni, apa). Numai in caz de extrema nevoie, cel mai adesea cand aceasta era de lunga durata, ei se constituiau sub unKaghan (Mare Han) intr-o confederatie tribala, ca apoi, cu fortele sporite ale disperarii, sa acceada la conditii de viata mai bune in teritoriile sedentarilor civilizati, prin intermediul invaziilor (arab. «razzia») sau a cuceririlor: nomazii, ca aristocratie de razboi, au fondat sau au reinnoit mari imperii.
Regula dura a nomadismului contine interdictia stricta a sedentarismului De aceea, cel putin nomazii nordici turco-mongolici incendiau sistematic, in cadrul invaziilor si a raidurilor lor de cucerire, locuintele populatiei sedentare. Indivizii singuri nu se puteau stabili acolo pentru ca erau, in fapt, considerati drept tradatori ai tribului lor. In caz de opozitie, acestia erau ucisi (cel putin barbatii), iar executiile nu se limitau numai la campul de lupta. Cand mongolii, in cadrul incursiunilor lor in Europa, au observat ca unii luptatori crestini se prefaceau adesea a fi morti, ei si-au facut obiceiul de a taia capetele tuturor celor ramasi pe campul de lupta. Capetele au devenit ulterior trofee ale victoriilor si, pentru intimidare, erau ingramadite in enorme piramide de cranii. Din praxisul rationalitatii nomade a aparut in sanul populatiei sedentare faima extrem de proasta a nomazilor, amestec dintre teama in fata suprematiei lor militare si dispretul fata de modul lor de viata «barbar» si felul de a lupta.
in ciuda generalei lor superioritati militare si a faptului ca erau unificati
Politic, nomazii au inregistrat slabiciuni care i-au dezavantajat pe termen lung in raport cu civilizatiile sedentare satesti si orasenesti, in primul rand datorita
Productivitatii lor economice neinsemnate: veniturile lor principale au fost prada 'butul, ca o alta forma a prazii. Problema succesiunii, problema deosebit de delicata in toate sistemele politice, conducea cel mai adesea la nomazi la conflicte sangeroase pentru tron si la razboaie civile, pana cand se impunea in frunte un nou stapan, dupa legea dura a stepei. Pentru reglarea succesiunii dupa moartea celui de-al II-lea Mare Han, mongolii nu au profitat de dubla lor victorie de la Liegnitz si Mohi retragandu-se din nou catre est.
Puterea lor militara a fost limitata de stilul lor de lupta temutele ploi de sageti. Dupa ce-si aruncau toate sagetile, ei erau aproape lipsiti de valoare in lupta corp la corp cu iataganele lor scurte. Apararea principala a societatilor sedentare era de aceea, pe langa fortificatiile solide (Zidul chinezesc, bastioane -de ex. in Germania estica sub Henric I, impotriva ungurilor), platosele pentru cal si calaret, in Orientul indepartat prin vatuire, in vest, incepand cu Persia prin camasi de zale sau de metal, in plus, acoperiti cu scuturile lor, calaretii cu platose trebuiau sa reziste numai ploii de sageti pentru a se arunca apoi asupra nomazilor, asa cum au procedat germanii la Augsburg in 955 contra ungurilor.
Pentru nomazii cuceritori, momentul critic venea atunci cand erau coplesiti de birocratia civilizatiilor taranesti si urbane rasturnate prin forta. Puterea blanda a standardelor de viata mai ridicate si logica irezistibila a structurilor de putere existente constrangeau totusi la asimilarea in sedentarism. Trecerea la sedentarismul civilizat s-a desfasurat mai usor, totalitatea popoarelor nomade (cel mai adesea numai barbati) acceptand teritoriul civilizat, iar legaturile cu femeile autohtone usurand, pe termen lung, infrangerea tendintei de apartheid fata de invinsi. A supravietuit totusi o parte a acestui fundament in societatile tribale din afara civilizatiei, cum s-a intamplat dupa cucerirea Chinei de catre mongoli. Astfel, aici s-a adancit diferenta dintre stilul de viata al nomazilor inapoiati si cel al celor mai nou parveniti la sedentarism, ajungandu-se sub Kublai Han, in noua capitala Beijing la un conflict deschis, pe care noul imparat al nomazilor 1-a transat militar in favoarea sa
Din pozitia lor de mijloc se pot clasifica diferitele functii ale nomazilor: fata de centrele de putere si civilizatie ei au fost mereu primitivi, destructivi si cuceritori de imperii, iar fata de periferia lor «barbara» formata din taranime fragmentata, au fost vanatorii de sclavi. Distantarea fata de civilizatie explica relativa lor intarziere in raport cu centrele de civilizatie si de putere sedentare. Fragmentarea masiva si raritatea concentrarilor statale permanente au condus la mutatii aproape neintrerupte de popoare, aflate permanent in conflict reciproc sau care s-au infiltrat in mari valuri in China, India sau Persia, incepand cu scitii indo-europeni I.Hr.) si hunii turco-mongoli d.Hr.) inspre vest.
|
