Universitatea "BABEs-BOLYAI"
Facultatea de studii europene
Specializarea: RISE II
Nume: Peptine Andreea
Grupa: 6
Primitivi într-o lume civilizata
Antropologia, ca stiinta, se contureaza ca o preocupare stiintifica a culturii moderne dar de fapt ea îsi are radacinile adânc înfipte în cultura Greciei antice în perioada de înflorire a acesteia pe care o regasim sub numele de "veac de aur". Atunci interesul pentru întelegerea omului era intens dezbatutîn Agora si al carui protagonist era Socrate, care avea sa fie urmat si continuat mai tîrziu de Platon si Arisotel în cadrul Academiei si Likeionului fo 19119c21t ndate de acestia.
De-a lungul timpului, s-a încercat fondarea unei stiinte a politicului care sa cerceteze omul în forma sa de "homo politicus" si sa afle ce trasaturi comune au organizarile politice atât de diverse istoric si geografic. Astfel, destul de târziu, a luat nastere ca o ramura a antropologiei având ca specialitate aceasta cercetare. Regasim totusi antropologia politica, chiar daca nu era numita astfel, în "Politica" lui Aristotel care considera omul, în starea sa naturala, politic. Scrierea sa vizeaza mai mult descoperirea legilor de catre oameni si putem încadra în aceasta categorie ca facând parte din antropologia politica "contractul social" pe care îl regasim la Locke si Rousseau. Asadar antropologia politica este ramura specializata a antropologiei culturale consacrata analizei si descrierii etapelor crearii sistemelor politice cu structurile, procesele si reprezentarile proprii societatii primitive sau arhaice.
Ideea centrala a antropologiei evolutioniste, teorie aparuta în secolul al XIX-lea este studiul formelor incipiente ale umanitatii prin studierea triburilor asa-zise "primitive", pe motiv ca acestea se afla pe o treapta inferioara pe scara evolutiei, oferindu-ne astfel, informatii exacte despre modul în care ne-am dezvoltat noi "civilizatii".
Consideratii generale
În ziua de azi mai exista înca pe glob regiuni populate cu oameni care sunt numiti de unii cercetatori, "primitivi" datorita stadiului lor de cultura aflat pe o treapta inferioara noua, sau îi mai numesc "Naturvolker" încercând, de fapt, sa sublinieze apropierea lor de natura în ceea ce priveste modul lor de viata, comparativ cu noi, popoarele civilizate, ci nu ca ar fi complet lipsite de o anumita civilizatie. Dar ceea ce a stârnit interesul etnologilor si, în special, istoricilor religiilor secolului XIX este religiozitatea acestor populatii tribale, plecând de la presupunerea ca astfel vor descoperi religia primordiala bazându-se pe experientele si conceptiile religioase ale acestor populatii aflate pe o alta treapta a evolutiei. Dar interesul nu este manifestat doar fata de religie ci fata de întreaga lor cultura, desi religiile si culturile acestor popoare sunt în ziua de azi, în mare masura muribunde.
Cu toate ca nu exista înca informatii suficient de exacte în ceea ce priveste masura în care aceste popoare au spiritualitatea influentata în decursul timpului de culturile si marile religii, putem fi siguri ca exista "primitivi" în ziua de azi, desi putini, care traiesc într-o izolare absoluta, fara prezenta vreunui contact cu popoarele civilizate. Traiul acestor populatii si viata spirituala sunt dificil de cunoscut: pe de o parte, din cauza dialectelor si limbilor pe care le vorbesc si care, în mare parte au ramas inaccesibile si pe de alta parte, din cauza lipsei lor de încredere fata de aceia care vin sa îi cerceteze si sa-i cunoasca.
Asadar e un drum sinuos pâna la certitudini si concluzii în ceea ce priveste stilul lor de viata, cultura si religia. De exemplu, psihologul si sociologul francez Lucien Levi-Bruhl, la un moment dat, ajunsese sa vorbeasca de o "mentalité primitive", "mentalitate prelogica" la aceste populatii deoarece exista o influenta a grupului destul de mare asupra gândirii individului, acesta neavând o gândire proprie, nu cunostea notiunile de cauza si efect, latura cunoasterii pierzându-se în emotional.[1] Cu timpul însa si-a dat seama ca teoria sa nu este temeinica, aceasta problema urmând sa devina preocuparea principala a savantului francez Claude Levi-Strauss, seful caterdei de antropologie sociala la College de France si avea sa elimine aceasta confuzie.
2. Cine sunt "primitivii" contemporani si unde traiesc?
Datorita numarului lor mare, cercetatorilor le este imposibil sa le cunoasca pe toate dar stim cu siguranta ca aceste populatii adepte înca ale unor practici si religii traditionale sunt, practic, prezente pe toate continentele lumii. De aceea, în cele ce urmeaza voi aminti doar o mica parte din ele, subliniind ca cele mai multe din asemenea populatii sunt prezente în Africa din care mentionez doar bosimanii si hotentotii, instalati pe platourile neroditoare ale Africii de sud. Acest continent cuprinde, în prezent, populatii numeroase care vorbesc peste 750 de limbi, poate chiar mai mult si specialistii ai încercat chiar sa-i clasifice în functie de regiunea în care locuiesc: lagune, paduri tropicale, regiuni muntoase, etc., desi aceste criterii s-au dovedit insuficiente[3]. În spatiul Americii de Nord regasim descendenti ai asa numitelor "piei rosii", triburi de indieni navajos, iroqois; în Canada întâlnim eschimosii, iar mai la sud, în Mexic regasim "pueblos" care-si iau denumirea din faptul ca traiesc în catune. Religia acestor indieni cât si a eschimosilor din Alaska, Canada si Groenlanda este samanismul.
În Asia traiesc andamanii, alungati din India si refugiati în insulele Andamane din Oceanul Indian, pigmeii semang, în extremitatea de sud-est al Asiei, în peninsula Malacca; negritos, populatie primitiva din insulele Filipine; ainos, împinsi de japonezi în nordul arhipelagului nipon; samoiezii, în partea arctica a Siberiei.
De asemenea, în Australia, în nord gasim azi astfel de grupuri de aborigeni cu o temelie tribala mai putin rigida având la baza legi matrimoniale si totemice.[5] Aceste grupuri se aduna la anumite intervale de timp pentru a închina jertfe si ritualuri, pentru a face comert, sau sa sarbatoreasca ori sa-si rezolve împreuna nemultumirile.
În ceea ce priveste Micronezia, Melanezia si Polinezia, populatiile tribale de aici au ajuns pe cale de disparitie în urma contactului cu civilizatia, religia si cultura superioare din 1852 încoace. Astfel, se poate constata ca populatiile acestea locuiesc la extremitatile planetei.
3. Aspecte fundamentale ale culturi lor
În ceea ce priveste diferentele între acesti "primitivi" si civilizatie ma voi limita la a discuta conceptiile lor despre natura, om si viata.
Fara a avea o cunoastere globala asupra lumii în care traieste, primitivul are o relatie de încredere cu natura care-l ocroteste, o relatie de familiaritate. Totodata el cunoaste psihologia animalelor si astfel respecta legi nescrise atunci când vâneaza si ce unelte sau metode utilizeaza. Cunoaste mimica si obiceiurile animalelor si chiar asociaza animalele cu o imagine din natura, catalogându-le, nu ca noi dupa specii, ci dupa regiunea în care le-a vazut sau pe lânga ce alte animale le-a întâlnit.
Conceptia despre om este, defapt, o extindere a viziunii sale unice de la animal la om."Primitivul" recunoaste omul prin dialect, impulsuri, aptitudini, prin munca depusa de mâna sa si îi intuieste actiunile semenului sau prin uneltele cu care-si duce la indeplinire intentiile. Pentru el nu exista notiunea de umanitate ci totul se rezuma la ideea de grup, familie sau clan. Antropologii au încercat o clasificare a tipologiilor grupurilor sau oamenilor în: crescatori de animale (averea si statutul sunt reprezentate de turma de animale), agricultori(pamântul are o importanta mare, deoarece în el se afla puterea), vânatori (fauna e alcatuita din animale pe care le poate mânca sau cu blana carora se poate îmbraca).
În ceea ce priveste religia, antropologii au formulat teoria totemica derivata din teoria animista; ea sustine ca Totemul este originea religiei. Cuvântul Totem vine din cuvântul Ototeman din limba amerindienilor Ojibwa. Totemul se întâlneste în unele religii primitive dar nu în toate, fiind identificat mai întâi în America de Nord în sec. XVIII. Totemul exprima credinta într-o rudenie a oamenilor cu alte creaturi sau obiecte din natura. Ca atare este o extensie si o expresie a animismului. În general se presupune o forma de identificare între un trib sau o ginta cu un animal, desi totemurile, în alte parti ale lumii, au fost identificate cu plante sau chiar cu soarele, luna, stelele. Svastica indo-europeana este, de exemplu, un totem reprezentând soarele.
Voi încheia cu conceptia acestor oameni
despre viata; pentru primitiv nu exista, pur si simplu,
nici un contrast între suflet si trup, cum ar fi, de pilda, la vechii
greci si semiti.
În gândirea primitiva, trupul tine de viata, am
putea spune chiar ca el este o parte a sufletului.
Bibliografie:
Davidson, B., Redescoperirea Africii vechi (trad. rom.), Bucuresti, 1964
Eliade, Mircea, samanismul si tehnicile arhaice ale extazului, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1999
Lévy-Bruhl, Lucien, Experienta mistica si
simbolurile la primitivi, Editura
Levi-Strauss, Claude, Gandirea salbateca. Totemismul azi (trad.rom.), Bucuresti, 1970
|
