Unele consideratiuni asupra particularitatilor documentelor de patrimoniu detinute de Arhivele Nationale Covasna
Arhivele Statului Covasna detin - ca si celelalte unitati similar 151h73b e din sistemul Arhivelor Nationale - documente - si înca în numar considerabil - care prin vechime si importanta informativa apartin în mod categoric patrimoniului national cultural.
Acest tezaur înmagazineaza date de prima valoare despre evolutia istorica a zonei sud-est transilvane, evolutie ce fireste comporta anume particularitati. Acestea în linii mari se refera la istoria a doua comunitati etnice, fiecare cu limba si credinta specifica, comunitati care vietuiesc alaturi dintr-un moment istoric, dupa colonizarea secuilor în sec. XIII. Aceasta convietuire a cunoscut atât aspecte firesti cât si dramatice, cu urmari ce au generat un proces de deznationalizare a populatiei autohtone românesti, la disparitia acesteia dintr-un numar considerabil de localitati, de unde au ramas doar urme documentare.
Documentele noastre sunt în perfecta concordanta cu aceste realitati istorice, poate mai putin întâlnite în alte zone ale tarii cu exceptia unei parti din Transilvania. Întrucât prezinta aspecte azi disparute, valoarea acestor documente vorbeste de la sine.
Se cuvine a le prezenta în linii generale. Cele mai vechi sunt de secol XIV si se refera la primele forme de organizare administrativa create de colonistii secui. Desigur si acestea îsi au importanta lor istorica inclusiv de patrimoniu. O alta categorie o reprezinta fondurile familiale, create pe la curtile nobiliare secuiesti si maghiare cu informatii privitoare în primul rând din viata sociala cu referiri inclusiv la taranimea româna iobagita în totalitate, pe vecie. Pentru feudalismul mijlociu acestea sunt de altfel singurele documente ce atesta starea social - economica a comunitatii românesti.
Este necesar a consemna în categoria documentelor de patrimoniu registrele parohiale apartinând tuturor cultelor. Pentru comunitatea româneasca supusa vitregiilor timpului, în permanenta primejdie de asimilare etnico-religioasa, acestea, emise de parohiile ortodoxe în mare parte azi disparute, constituie cele mai de seama marturii istorice ale starii social - culturale si spirituale ale românilor din scaunele secuiesti din actualul judet Covasna (fost Trei Scaune).
Nu gresim daca le consideram si file de istorie a culturii românesti pentru evul mediu târziu si începutul epocii moderne (sec. XVIII-XIX, în întregime). Aceasta colectie reprezinta, desigur cel mai de seama segment al tezaurului arhivistic ce-l detinem.
În sfârsit, în patrimoniul nostru documentar se regasesc documente (medievale) provenite din toate provinciile românesti. Nicolae Iorga le facea remarcate înca din 1916: "Cele mai multe din documentele ce privesc legaturile Moldovei cu Secuimea sunt de la jumatatea veacului al XVII pâna târziu în veacul urmator. Ele vin din depozitul de la Osorheiu (azi Târgu Secuiesc), care el însusi este superficial explorat - si ar trebui sa se caute si în arhivele de comitate - fara a se mai încerca, dupa cât se pare si în arhivele celorlalte târguri din acelasi tinut sacuiesc: Mures-Osorhei si Sepsi-Sângeorgiu (Sf. Gheorghe)". (Buletinul Comisiei istorice a României, vol. 2, Buc., 1926, pp. 180-181)
Într-adevar este vorba de un numar de 9 "scrisori domnesti" purtând toate semnele de validare ce le confera autenticitatea, cu semnaturile domnilor moldoveni Vasile Lupu, Gheorghe stefan, Antonie Voda Ruset, Grigore Ghica, Duca Voda, Constantin Mavrocordat, adresate Târgului Secuiesc prin care locuitorilor acestuia li se acorda dreptul de pasunat în Moldova.
Nu lipsesc nici documente provenite din Alba Iulia sau din Ţara Româneasca emise de cancelariile lui Mihai Viteazul sau Matei Basarab.
Ceea ce am prezentat constituie o parte din ce apreciez ca se integreaza în patrimoniul cultural, având toate atributele necesare.
Se întelege ca asemenea valori, asemenea unicate ale tezaurului arhivistic national se cuvin sa beneficieze de întreaga gama de masuri care sa le asigure protectia. Cunoastem în teorie care sunt acestea: restaurare, microfilmare, conservare. Faptul ca mijloacele tehnice nu acopera necesarul este un alt aspect cunoscut. Este tragic sa asisti neputincios la degradarea unor documente si sa nu poti întreprinde în totalitate masurile ce se impun pentru asigurarea integritatii lor.
Într-o alta ordine de idei, abrogarea Legii Patrimoniului în 1990 - act ce-l interpretez ca o masura inexplicabila (în aparenta) a avut probabil efecte asupra integritatii patrimoniului cultural la nivel national. De abrogarea respectivei legi, sunt obligat sa afirm, o categorie de factori au încercat sa profite, arogându-si "paternitatea" asupra unor documente sau chiar serii de documente aflate în pastrarea Arhivelor Statului Covasna. Din fericire, fara succes, în ciuda insistentelor cu care s-a actionat îndeosebi în perioada 1990-1991.
Ce învataminte se desprind? În ce ma priveste cu raportare stricta la bunurile de patrimoniu de care raspund, adica cele din detinerea Arhivelor Nationale Covasna (mai ales cunoscându-le valoarea, poate mai putin stiuta chiar de diversi factori de cultura) apreciez ca în prezent nu se întreprind masurile ce se impun pentru o reala protectie a acestor valori, pe care le apreciez drept inestimabile.
În afara unei legislatii corespunzatoare, în care acestea sa fie integrate ca atare, mijloacele tehnice în momentul de fata sunt departe de a le conferi o protectie reala: laboratoare de restaurare cu capacitate de asemenea dimensiuni încât documentele în numar de câteva zeci de mii (numai de la Covasna) sa poata fi salvate prin restaurare; documatoare în numar suficient pentru microfilmarea acestora urmând ca originalelor sa li sa poata asigura mijloacele necesare pentru conservare, conditii de pastrare în concordanta cu cerintele moderne.
Daca aceste cerinte minimale nu se vor asigura, riscam sa pierdem într-un viitor nu prea îndepartat zeci de mii de informatii ce înca n-au fost valorificate si ar merita cu prisosinta sa-si afle locul în studii de specialitate. si aceasta, paradoxal, pentru ca aceste izvoare primare nu vor mai prezenta integritate sub aspect fizic! Astfel se înfatiseaza starea de fapt la Arhivele Statului Covasna, pentru care (dar nu numai pentru acestea) este timpul sa se depisteze sursele de ordin financiar - caci interes se manifesta - pentru a se salva ce se mai poate. Având în vedere importanta problematicii credem ca se vor gasi acele resurse pentru ca întregul patrimoniu cultural, inclusiv cel din sectorul arhivistic sa-si afle o protectie reala atât la adapostul unei legislatii corespunzatoare si dotarii tehnice pe masura.
Arhiva Directiei Judetene Covasna, dosar nr. 15/1994
|
