RĂSPÂNDIREA PELASGILOR, TRACILOR sI GETO-DACILOR
Herodot arata ca: "...dupa indieni, neamul tracilor este cel mai numeros dintre toate popoarele."
Sa ne oprim putin asupra acestui aspect: dupa localizarea lor geografica încep sa se desprinda geto-dacii prin primul mileniul î.H. la nord de Istru (Dunare), ilirii (zona Albaniei de astazi), scitii (Dobrogea), etc. Ne raspândim treptat atât în toata Europa, cât si în toata Peninsula Balcanica, pe care o stapânim pentru sute si sute de ani. În zona Marii Egee, a insulelor ei, cum este Creta, cât si a Asiei Minor (Turcia de astazi), apar culturi ca cele mino-miceniene. Grecii, "prietenii nostri heleni" de mai târziu, cum le place sa-si spuna, sosesc în Europa din zona estica a Marii Caspice în jurul anilor 1900-1600 î.H., fiind initial o populatie tribala nomada. Sosesc în grupuri mici, "înalti, blonzi" cum îi descrie marele poet antic (orb!) Homer, urmati 300-400 de ani mai târziu de dorieni care-i subjuga pe primii, iar apoi triburile aeoliene si ionice 424e41e . Toti acestia îsi gasesc "casa ideala" la noi în Peninsula Balcanica, împingându-ne spre nord-vestul ei si numindu-ne mai târziu macedoni, iliri, geti, daci, sciti, dupa locurile în care traiam, în ciuda limbii comune vorbite. Odata patrunsi în spatiul Balcanic, invadatorii greci, aflati la începutul stadiului de civilizatie, se impun cu duritate asupra populatiei locale, distrug asezarile egeene, pentru ca mai târziu sa absoarba majoritatea culturii locale. Ei împrumuta mult din cultura egeenilor, a mino-micenienilor si a egiptenilor, întemeindu-si o cultura proprie, cea greceasca, care se va raspândi în Europa. Nu numai cultura au împrumutat-o, dar si scrierea, alfabetul: daca "Linear Script A", incomplet descifrat, înca mai pastreaza caracterul hieroglific, "Linear Script B" reprezinta un dialect arhaic grec, pentru ca 700 de ani mai târziu sa gasim cea mai timpurie scriere clasica "greceasca"!... Astazi nici un grec nu ar recunoaste meritul egiptenilor, cum de altfel alti hoti de mai târziu, rusii, cu ajutorul celor doi greci cu nume slave, Chiril si Metodiu, vor transforma alfabetul elenic în chirilic, introdus mai apoi la toti slavii...
Aparitia romanilor a condus indirect la unificarea acestor pelasgi, traci, iliri, daci, geti, tibali si odry care si-au luat numele - spun unii - dupa numele Romei unificatoare. Dupa cum se vede nimeni nu poate spune exact când si cum ne-am capatat numele de români. Marea majoritate a popoarelor barbare care ne ataca sau ne traverseaza sunt în numar mic, fiind respinse ori absorbite fara a lasa influente deosebite pâna în secolul al VI-lea d.H. când sosesc slavii. Popor barbar, crud si nemilos care dupa insuccesul de la nordul Dunarii se aseaza în sudul acesteia si în felul acesta ne vor desparti pentru totdeauna printr-un "coridor slav" de fratii nostri de la sudul Dunarii care se vor gasi ca într-un fel de sandwich între greci si slavi. Mai existam si astazi prin aceste locuri: istro-românii (foarte putini la numar) prin aria iugoslavo-croata, megleno-românii sub bulgari, si aromânii (înca în numar mare) sub greci. Dupa încercari nereusite de asimilare fortata, si astazi, dupa aproape 1500 de ani de ocupatie, macedonenii nu si-au schimbat nici limba, nici portul, iar limba sau "dialectul" cum îl numesc ei însisi, nu-l pot întelege nici grecii, nici bulgarii ori iugoslavii, ci numai noi, românii. De ce?... Aproape toti avem prieteni ori cunoscuti macedoneni si daca nu i-ati întrebat, o puteti face acum: întrebati-i de "dialect" si veti ramâne uimiti de similaritatea lui cu limba româna. Limba lor este cea mai veche si mai bine pastrata, fiind de fapt limba pelasgica, tracica sau dacica, dupa cum vreti sa o numiti si care este si... limba noastra. si daca ne mai amintim ca în urma cu 2000 de ani Alexandru Macedon, fiul lui Philip, rege al Macedoniei, era respins la Jocurile Olimpice pe motiv ca nu era grec si ca la vârsta de 7 ani parintii i-au adus ca profesor pe Aristotel (care era grec dupa tata si macedon dupa mama) ca sa-l învete limba civilizatiei de atunci, elena, cum putem crede ca Alexandru Macedon, caruia mai târziu i s-a schimbat numele în Alexandru cel Mare si a fost înrolat în Pantheonul grec ca erou, a fost grec? Când el era de fapt pelasg de cea mai pura spita...
Aceasta parere asupra originii si locului macedonenilor nu o împartasesc numai eu, ci si altii, cum ar fi Raymond Bonner, care în "The New York Times" din 14 mai 1995, publica un articol despre Macedonia, pamânt care nu poate avea un nume ("The Land that Can't Be Named"), acesta fiind adjudecat de catre bulgari, greci si sârbi. Bonner spunea despre Alexandru Macedon ca orice ar fi fost, numai grec nu.
Paradoxal, singurii care nu s-au implicat în adjudecarea Macedoniei au fost "fratii" lor din nord, adica noi românii, care, în plus, aproape întotdeauna i-am neglijat si abandonat. si totusi, în 1995, o delegatie româna care a vizitat Albania a decis de comun acord cu guvernul albanez sa deschida pentru populatia macedoneana locala biserici române si scoli cu predare în limba româna.
Sa nu uitam ca în Grecia în perioada antebelica, în Macedonia, existau biserici si scoli românesti care mai târziu au fost arse si distruse iar populatia locala (aromânii-cum se numesc ei însisi) a fost persecutata, chinuita, chiar omorâta, unii reusind sa scape fugind în România, altii chiar în America, unde-si povestesc si astazi necazurile trecutului.
Sa fim noi oare, descendentii directi ai poporului pelasgic, trac, un popor blestemat?... si astazi ucrainenii si rusii vor sa ne faca sa uitam cine suntem, acolo la noi acasa, în Bucovina, Ţara Hertei, Basarabia si Buceag, unde populatiei române i se spune ca nu sunt "români", ci o natie slava, vorbind o limba slava, moldoveneasca!... Când oare ne vom dezdoi genunchii si vom sta în picioare, drepti, noi românii din România, Basarabia, Bucovina, Ţinutul Hertei, Banatul Sârbesc, Buceag, Cadrilater, din Pocutia si Ungaria, din toata Macedonia, pentru a ne proteja drepturile!?... Numai Dumnezeu stie.
Sa vedem cum arata limba macedoneana în comparatie cu limba româna. Pentru aceasta am ales un cântec vechi aromân, compus cu mult înainte ca Bolintineanu sa publice "Muma lui stefan Cel Mare":
Dialect Aromân-Macedonean Traducere în Româneste
Cari-n'i bati, noaptea Cine-mi bate noaptea
La firida mea, moi? La fereastra mea, mai?
Io hiua, msata Marioara Eu sunt, frumoasa Marioara
Nu-n'i ti-aspirea, moi. Nu te speria, mai.
Scoal aprind'i lampa Scoal'de-aprinde lampa
S-ti vedua fata ta, Sa-ti vad fata ta
Fata ta tea alb-arosi Fata ta cea alba rosie
Ca trandafila. Ca de trandafir.
BUREBISTA
Dupa ce v-am purtat cu imaginatia peste EUROPA PREISTORICĂ, povestindu-va despre stramosii nostri îndepartati, pelasgii (traci, geti, sciti, daci-numiti astfel, nu dupa limba vorbita, care era aceeasi-pelasgica sau incorect numita latina barbara, ci dupa localizarea lor geografica, cum si azi, noi românii, mai suntem numiti: moldoveni, regateni, vlahi, banateni, dobrogeni ori macedoneni), voi începe sa vi-i descriu pe unii dintre aceia care au avut atunci un impact în viitorul nostru de azi: voi începe cu BUREBISTA, cel mai mare dintre Regii TRACIEI, care s-a nascut cam pe la începutul secolului I î.H., la mai mult de 2000-3000 de ani de la prabusirea MARELUI IMPERIU PELASGIC, atunci când lumea antica era dominata de Imperiul Roman. Burebista îsi propune si realizeaza reunificarea populatiei tracice, în care rolul limbii si religiei comune pagâne au constituit un mijloc puternic de neîntrerupta legatura a unitatii si fratiei între toate pâlcurile neamului nostru, farâmitat pâna la EL; Burebista a unit neamurile într-o împaratie respectata aici în CENTRUL si RĂSĂRITUL EUROPEI, întinzându-si hotarele de la padurea Hercinica (Moravia de azi) pâna la Bug si din Carpatii Nordici pâna la sud de Balcic (Dionysopolis).
Numele adevarat al lui Burebista s-a pierdut undeva prin veacuri, dar inteligenta, puterea si vitejia lui în lupta avea sa-i aduca meritatul nume de BU-ERE-BU-IST-AS (Care-era-care-este-nu) înseamna "Nemaipomenitul", "Cum nu a mai fost si nu mai este".
Monede din vremea lui, descoperite în Transilvania, ni-l înfatiseaza pe acest rege al regilor cu doua capete, simbolizând trecutul si prezentul. Inscriptiile de pe monede sunt în limba tracica "latina vulgara", SARMIS VASIL, Cel Mai Mare Rege.
Numele sotiei lui, ZINA, împarateasa si mare preoteasa a tracilor, s-a gasit tot pe doua monede din Transilvania.
Alt nume al lui, cu întelesul de stapân absolut al tracilor "PAVEL-TER".
Sfatuitorul lui, Marele Preot Deceneu, i-a instruit pe traci sa traiasca potrivit cu legile Naturii cunoscute pâna azi ca "Legile Belagines". Se pare ca în timpul lui Burebista, s-a decis ca anul I sa fie anul când s-au nascut cei doi Zalmolxis, 713 î.H., iar anul reformelor politice-religioase 666 apare pe tot felul de inscriptii de pe tot teritoriul pelasgic, ca "SSS" (6,6,6) sau "CCC" (C-grecesc) ori "VIVIVI" (6-latin).
si nu pot sa nu amintesc si rugaciunea unei femei gete, Zalmolxiene, gasita pe o placa de marmora la Tomis, continând si un... ACROSTIH... dovedind înca o data marele rafinament atins de geto-daci (dupa A. Bucurescu).
AYRELIA | STRĂLUCITOARE BENERIA | CURATA SYM FORO | MĂREAŢĂ DOAMNĂ SYN DIO | SUNT CREDINCIOASA SYN ZE SASE TRI | SUNT CU TREI DE sASE KAI TETHI GATRI | DAR ATÂT TE ROG AYRIS NONAM | CÂNDVA SĂ MĂ AJUŢI NIASCHARIAN | SĂ RENASC
Dar citind doar primele litere apare "ABT SSS KAN": "Cu 666, de ani" acesta fiind semnul la care se închinau cei întorsi la adevarata religie, semn ce se purta pe mâna dreapta sau pe frunte.
Resedinta initiala a regelui (Argedava sau Sargedava) este localizata pe undeva pe la Costesti (dealurile Orastiei). Principalul ajutor al regelui trac de atunci era DECENEU, marele preot care, dupa ce a fost pentru o perioada de timp în Egipt, initiindu-i pe preotii egipteni în tainele sacerdotale pelasgice, revine în Getia (Gotia-dupa povestirea istoricului ostrogot Iordanes), devenind seful suprem al spiritualitatii tracice, reusind împreuna cu Burebista sa-i uneasca pe traci atât militar, cât si spiritual. Burebista îsi îndeamna supusii la "abstinenta, sobrietate si ascultare de porunci", noul mod de viata fiind propagat dintr-un centru spiritual, numit de Straborn "Muntele Sfânt", legendarul KAGAION care, dupa Adrian Bucurescu din "Dacia Secreta", ar fi undeva în Muntii Bucegi, lânga "Sfinxul Românesc", deoarece KOG-A-ION însemna si "Capul Magnificului". Cu toate astea, azi, multi arheologi localizeaza legendarul Kagaion undeva pe Dealul Gradistei (1200m altitudine) în Masivul sureanu, la Sarmisegetusa Regia (Gradistea Muscelului) aflându-se si unul din sanctuarele patrulatere. Sa fie oare acesta locasul unde preotii lui Zamolxis, Zeul sub-pamântean, ofereau credinciosilor acea nemurire completa, atât a sufletului, cât si a trupului, unde ucenicii ("recrutii") cântau: "Sfânt e Domnul Noptii"?
La sudul Dunarii, proconsulul provinciei Macedonia, generalul Varro Lucullus, în cadrul celui de-al doilea "Razboi Mithridatic" (74-72 î.H.), ocupa orasele grecesti vest-pontice, de la Apollonia pâna la Delta Dunarii, încheind un tratat între romani si alte cetati vecine, cu avantaje si obligatii pentru ambele parti. Aceasta tutela mascata îi nemultumeste pe locuitorii oraselor grecesti, care trimit o solie la Burebista sa-i ajute. Oastea proconsulului Macedoniei, a generalului Antonius Hybrida este învinsa lânga Histria; Burebista supune pe cale pasnica orasele: Tomis (Constanta de azi), Calatis (Mangalia), Dionysopolis (Balcic) si Apollonia. Pe calea razboiului sunt integrate cetatile: Aliobrix (Cartal, sudul Basarabiei, ocupat azi de rusi, sub numele de Orlovka), Tyras (Tiraspolul de azi, ocupat tot de rusi, unde Ilie Ilascu, un adevarat erou national, este tinut prizonier!), Odessas (Odesa, azi oras ucrainean ce are în centrul lui cel mai romantic cartier, cartierul... "Moldoveanca"!).
Burebista îsi începe organizarea puterii monarhice cu caracter militar prin activitati administrative cum ar fi: recrutarea de oameni însarcinati cu administrarea agriculturii, strângerea darilor, supravegherea muncilor obstesti obligatorii, facând posibila realizarea sistemului de fortificatii în Dacia (nucleul din Muntii sureanu întins pe o suprafata de 200 km2). Incinta militara din centrul religios are o suprafata de 3 ha, cu ziduri de piatra ecarisata (blocuri de calcar fasonate) care fac din Sarmisegetusa dacica un unicat în Europa. Zidul Dacic (Murus Dacicus) este format din cetati construite din blocuri de calcar. A construit si cetati de piatra nefasonate, legate cu lut, ca cele de la piatra Neamt (Piscul Bâtca Doamnei si Colina Cozla), Cetateni (Jud. Arges), Covasna-Valea Zânelor sau Sighisoara. Armata lui numara, la vreme de razboi, mai mult de 200.000 de oameni, facându-l de temut. Burebista ducea si o politica externa activa, intervenind chiar si în cadrul conflictului deschis dintre cei doi rivali ai Romei (respectiv Cezar si Pompei) în anul 48 î.H. În legatura cu aceasta, o inscriptie recent descoperita la Balcic (anticul Dyonisopolis) citeaza numele lui Acronion, un mesager personal trimis de Burebista la generalul Pompei pentru a-i sugera ipoteza unei aliante. Vor mai trece cam 3-4 ani pâna când Cezar, dupa ce-l va învinge decisiv pe Pompei lânga Farsalla, pentru a se razbuna pe fostul aliat al inamicului sau, sa trimita numeroase legiuni cu "misiuni de pedepsire" catre granitele regelui geto-dacilor. Oricum, la scurt timp înainte de a începe lupta decisiva cu regele trac, pe 15 martie 44 î.H., Cezar a fost asasinat în Senat de noii sai adversari politici secreti si la scurt timp si Burebista va muri în circumstante asemanatoare. Doi dintre cei mai straluciti militari ai lumii antice au disparut, aproape simultan, istoria conferindu-le astfel destine similare.
Marele preot DECENEU a fost ulterior numit succesor al regelui defunct. Azi e dificil sa apreciem în întregime cunostintele sale stiintifice, extrem de vaste. Numeroase inscriptii în piatra sugereaza notiuni de matematica, cum ar fi: triunghiul lui Pitagora, asa-numitul "numar perfect" 6 sau "numarul cosmic" 36; informatii de astronomie despre "pentagonul planetar" (acesta fiind: Saturn, Jupiter, Marte, Venus si Mercur); pozitia Soarelui la echinoxii si solstitii; pozitia Lunii la cele patru faze ale sale si calendarul dacic (unde un an de 360 de zile alterna cu unul de 365 de zile). Ultimul este confirmat de scena pictata pe o cupa de fructe descoperita la Bâtca Doamnei, ca si pe o lampa de lut ars gasita pe lânga Barbosi-Galati. O tableta descoperita la Dumbrava (judetul Iasi) confirma întelegerea de catre Marele Preot a celor 4 anotimpuri si 12 semne zodiacale într-o maniera ce aminteste de zodiacele vechi chinezesti sau mayase.
În contextul celor prezentate, cum putem crede ca o asa societate evoluata si puternica si-ar fi putut uita limba nationala, costumele traditionale si obiceiurile adânc înradacinate în mai putin de doua secole de asuprire romana, asa cum unii "istorici" (sunt ei oare ai nostri?) cauta sa ne învete?! Cum este posibil ca, în timp ce doar 14% din teritoriul dacic fiind cucerit si ocupat de nesatulul Imperiu Roman, constând aproape numai din trupe de mercenari analfabeti care de-abia puteau lega doua vorbe în latina, acestia sa ne învete pe noi o limba pe care ei însisi nu o vorbeau cum trebuie? Oricum, se argumenteaza ca ei ne-au învatat latina, si mai mult, ne-au facut sa ne uitam dialectul nostru matern pâna la limita la care doar vreo 7-8 cuvinte au mai ramas în limba noastra româna contemporana!
Tracii ar fi putut fi, în ceea ce ne priveste, oameni inteligenti, dar, va rog, lasati-o balta, domnilor "istorici", pentru ca este absurd sa gândim ca stramosii nostri, traind liberi si fericiti pe restul de 86% din teritoriile trace, sa înceapa subit un maraton prin vai si defilee, paduri si mlastini catre teritoriile (mult mai mici) dominate de opresori, hotarâti sa învete o limba mai la moda! Însasi gândul este absurd. Colegii dumneavoastra de peste Prut (nu mai putin "lingvisti si istorici de renume mondial" decât domniile voastre) propovaduiesc fara încetare majoritatii române din Basarabia despre limba "lor" ca fiind numita "moldoveneasca", cu radacini slave "clare" sau despre propria "lor" istorie ca fiind asa de diferita de a noastra?!
|
