RĂZBOIUL DE SECESIUNE DIN STATELE UNITE
Spre mijlocul secolului al XIX-lea,contradictia dintre Nordul si
Sudul americane a devenit din ce în ce mai evidenta.Nemultumiti
de marile profituri acumulate de catre oamenii de afaceri din Nord
de pe urma vânzarii recoltelor de bumbac 929e48j ,Sudul punea înapoierea
sa pe seama îmbogatirii Nordului.Acesta,pe de alta parte,declara
ca sclavia,"institutia aparte "pe care Sudul o considera esentiala
pentru economia sa,este în întregime raspunzatoare de relativa
ramânere în urma a Sudului.
Înca din 1830 chestiunea sclaviei condusese la o divizare tot mai
pronuntata a regiunilor.În Nord,sentimentele abolitioniste
deveneau din ce în ce mai puternice,încurajate fiind si de o
miscare a "pamântului liber "care se opunea cu tarie extinderii
sclaviei în regiunile înca neorganizate ca state.Pentru Sud,sclavia
constituia,în 1850,o situatie pentru care nu se simteau mai
raspunzatori decât pentru faptul ca vorbeau engleza sau pentru
institutiile reprezentative.În unele zone de pe litoral,sclavia avea
la acea data o vechime de peste doua sute de ani,fiind parte
integranta a economiei regiunii.În cincisprezece state din sud si de
la granita cu Mexicul,populatia de culoare era doar de aproximativ.de doua ori mai mica decât cea alba,pe câta vreme în Nord ea nu
constituia decât o fractiune insignifianta.
De pe la jumatatea deceniului al patrulea,tema sclaviei a eclipsat
orice alta problema din politica americana.Sudul,de la Atlantic la
Mississippi si chiar mai departe,reprezenta o unitate politica destul
de compacta în ceea ce priveste toate deciziile politice
fundamentale referitoare la cultura bumbacului si la sclavie.
Cultura bumbacului,folosind numai tehnologii primitive,se
adaptase într-un mod unic la utilizarea sclavilor.Sistemul asigura
astfel lucrul pe o perioada de noua luni pe an si permitea inclusiv
folosirea femeilor si copiilor.
În alegerile prezidentiale din 1860,Partidul Republican l-a
desemnat pe Abraham Lincoln drept candidat.Starea de spirit ce
domnea în sânul partidului s-a îmbunatatit radical,iar liderii sai
declarau ca sclavia nu se mai putea extinde.Partidul promitea,de
asemenea,tarife pentru protejarea industriei si se angaja sa
promulge o lege prin care se acordau,gratuit,case colonistilor care
vor contribui la dezvoltarea vestului.Lipsa de unitate a
democratilor,condusi de Stephen A.Douglas,a ajutat Partidul
Republican sa câstige alegerile.
Secesiunea Carolinei de Sud,în cazul alegerii lui Lincoln,era o
decizie prestabilita întrucât statul asteptase de multa vreme un
eveniment care sa uneasca Sudul împotriva fortelor care luptau
împotriva sclaviei.O data confirmate rezultatele alegerilor,o
conventie special convocata din Carolina de Sud a declarat ca
"uniunea existând acum între Carolina de Sud si alte state sub
numele de Statele Unite ale Americii este prin prezenta
dizolvata."Celelalte state din sud au urmat cu promptitudine
exemplul si,la 8 februarie 1861,au format Statele Confederate
ale Americii.
La mai putin de o luna,în 4 martie 1861,Abraham Lincoln a
depus juramântul în calitate de presedinte al Statelor Unite.În
cuvântarea rostita cu ocazia ceremoniei,el a refuzat sa
recunoasca secesiunea,considerând-o "nula din punct de vedere
legal ".Cuvântarea s-a încheiat cu o pledoarie în favoarea
restaurarii legaturilor de uniune.Sudul a ignorat însa apelul,iar la
12 aprilie tunurile au deschis focul asupra fortului Sumter din
portul Charleston,Carolina de Sud.Orice urma de ezitare a
disparut acum din mintile nordistilor.
În cele sapte state care se retrasesera din Uniune,oamenii au
raspuns cu promptitudine apelului presedintelui lor,Jefferson
Davis.Amândoua partile asteptau acum,în tensiune,sa vada cum
vor actiona statele sclavagiste care ramasesera loiale.Virginia a
facut si ea pasul fatal la 17 aprilie,urmata curând de Arkansas si
Carolina de Nord.Oamenii de stat de aici jucasera un rol de
frunte în câstigarea revolutiei si în elaborarea constitutiei.americane.De asemenea,Virginia daduse tarii nu mai putin de
cinci presedinti.Robert E.Lee,din loialitate fata de statul sau,a
refuzat comanda armatei Uniunii.Între confederatia largita si
Nord se gaseau statele de frontiera care,dând dovada de un
neasteptat spirit nationalist,si-au mentinut legaturile cu Uniunea.
Populatia fiecarei parti a început razboiul cu speranta obtinerii
unei victorii rapide.În ce priveste resursele materiale,nordul
beneficia de un avantaj hotarâtor.Douazeci si trei de state cu o
populatie de douazeci si doua de milioane se opuneau unui numar
de unsprezece state cu noua milioane de locuitori.Superioritatea
industriala a Nordului depasea chiar si preponderenta sa în
materie de mâna de lucru,asigurându-i din abundenta facilitati
pentru producerea de arme si munitii,îmbracaminte si alte
accesorii.În mod similar,reteaua de cai ferate din Nord oferea
perspective mai bune armatei federale.
Cea mai mare parte a marinei militare se gasea,la începutul
razboiului,în mâinile Uniunii,dar era dispersata si slaba.
Ministrul Marinei,Gideon Wells,a întreprins masuri prompte
pentru a o întari.Lincoln a anuntat blocarea coastelor sudice.
Desi efectul blocadei a fost neglijabil la început,în 1863,
expedierea bumbacului în Europa si importul de munitii,
îmbracaminte si materiale sanitare,de care sudul avea atâta
nevoie,devenisera aproape imposibile.
Între timp,un comandant stralucit,David Farragut,a condus doua
operatiuni remarcabile.În una dintre acestea,a dus flota Uniunii
pâna la gura fluviului Mississippi,unde a fortat cel mai mare
oras din sud,New Orleans,sa se predea.În cealalta,a reusit sa
treaca prin intrarea fortificata din Mobile Bay,a capturat un vas
confederat blindat si a blocat portul.
În valea fluviului Mississippi,fortele Uniunii au repurtat o serie
aproape neîntrerupta de victorii.Au început prin a rupe liniile
confederate din Tennessee,facând astfel posibila ocuparea
aproape în întregime a partii de vest a statului.Dupa ocuparea
importantului port Memphis,trupele Uniunii au reusit sa înainteze
aproximativ 320 de kilometri în interiorul Confederatiei.Sub
comanda tenacelui general Ulysses S.Grant,fortele Uniunii au
efectuat un atac surpriza la Shiloh,pe malurile abrupte ale râului
Tennessee,unde au rezistat cu dârzenie pâna când întaririle
sosite le-au ajutat sa-i respinga pe confederati.Grant a avansat
apoi încet dar continuu spre sud,având drept obiectiv principal
câstigarea controlului complet asupra fluviului Mississippi,de pe
al carui curs inferior confederatii fusesera deja fortati sa se
retraga prin capturarea de catre Farragut a New Orleansului.
O vreme Grant a fost blocat la Vicksburg,unde confederatii
construisera fortificatii considerate inexpugnabile.Apoi,în 1863,
a încercuit Vicksburgul,supunând pozitiile confederate unui.asediu de zece saptamâni.La 4 iulie el a ocupat orasul,capturând
si cea mai puternica armata confederata din vest.Fluviul era
acum în întregime în mâinile Uniunii.Confederatia a fost rupta în
doua,aprovizionarea din Texas si din Arkansas devenind practic
imposibila.
Înaintarea lenta dar ineluctabila a generalului Grant spre
Richmond în 1864,prevestea sfârsitul.Din toate partile se
apropiau trupe nordiste,iar la 1 februarie 1865,armata din vest a
generalului Shearman si-a început marsul din Georgia spre nord.
La 17 februarie,confederatii au abandonat Columbia,capitala
Carolinei de Sud.Charleston cazut fara lupta în mâinile flotei
Uniunii dupa ce fusesera taiate legaturile de cale ferata cu
interiorul.Între timp,pozitiile confederate de la Petersburg si
Richmond nu au mai putut fi aparate si,la 2 aprilie,Lee le-a
parasit.O saptamâna mai târziu,la Appomatox,în Virginia,
încercuit de catre inamic ,el nu a mai avut decât alternativa
capitularii.
Conditiile capitularii au fost generoase si,dupa negocieri,s-a
vehiculat ideea ca "rebelii sunt din nou compatriotii nostrii ".Iar
razboiul pentru independenta sudului a devenit o cauza pierduta.
În ce priveste Nordul,razboiul daduse un mare erou national în
persoana lui Abraham Lincoln,o personalitate dornica,dincolo
de orice,sa refaca Uniunea.Destinul i-a rezervat însa o moarte
tragica.Oricum,desi trebuise sa faca uz de puteri fara precedent
atât pe timp de razboi cât si pe timp de pace,el nu a încalcat
niciodata principiile autoguvernarii democratice.
|
