RAZBOIUL RUSO-TURC DIN 1806-1812 IN DESCRIEREA CALATORILOR STRAINI

RĂZBOIUL RUSO-TURC DIN 1806-1812 ĪN DESCRIEREA CĂLĂTORILOR STRĂINI

al XlX-lea s-ar putea īncepe si la noi de pe Ia 1791, cīnd īn cererea r munteni de a nu mai fi considerati ca locuitorii unui "sangeacat sau ', caci mai curīnd i-ar īnghiti pamīntul ca pe cei din Lima sau Lisa-i ca "natie valaha", se vede īnrāurirea imediata a ideilor revolutiei fran-

īndata, la 1802, vedem pe boierii Moldovei plīngīndu-se de aceleasi

turcesti, provocīndu-se la aceleasi drepturi traditionale si dorind ace-im orīnduit, "de stat" constituit, avīnd deci s 212f52c i el o constitutie, care va

tuturor revendicarilor, in timp de doua generatii, deopotriva īnsufle-gīndul reformelor, pīna la triumful acestor idei de refacere si restitu-reptul cel vechi, īmbracat īnsa īn formele noua ale veacului, prin "Re-ītul Organic", deci constitutional, de la 1834. Pe urma o literatura a avīntata va duce mai departe idealul unei natiuni care acum se va ia singura, peste hotarele Principatelor īntīi, peste corpul chiar al Im-

otoman, īn care ne tinea sila, pe urma.

imenea fenomene sufletesti, adesea greu de observat si care, mai ales, d scopul si riscul urmaririi lui, trebuiau ascunse de strain, afara de ca-l acesta īnsusi era un initiat, un īndemnator si un sprijinitor posibil se 3, fireste, putin si tīrziu īn paginile calatorilor, preocupati de colorate ire lucruri interesante, fara a cheltui multa vreme pentru a-si da sama i vin aparentele si spre ce tinta se īndreapta realitatea acoperita de

Dar, īn ce priveste prefacerea dupa Apus īn cladirea casei, īn port - i si mai curīnd al femeilor -, īn felul de petrecere, īn ceremonii si pompe,

sīnt lucruri care se observa imediat si a caror pomenire, plina de re-ere, de mirare sau, mai adesea, de ironie, se īntīlneste de la unul din rii straini la celalt.

vazut si cu atītea alte prilejuri ca acesti vizitatori vin la noi, nu ioi, pentru īncetul proces de transformare al vietii noastre nationale, deocamdata, pentru a cunoaste bogatii la a caror exploatare ar voi sa ī, ci pentru evenimentele de politica generala, pentru conflicte mon-

Razboiul ruso-turc din 1806-1812 īn descrierea calatorilor straini

diale, care se petrec pe teritoriul celor doua teri romānesti. Veacul al lea nu prezinta īnsa nici unul din aceste evenimente pīna la acel razboi ce deschide la 1806 īntre rusi si turci, supt pretextul ca sultanul a calcat gara; tiiīe acordate prin tratate Principatelor, īnlaturīnd domnii banuiti de trad fata de rusi, dar, īn realitate, din dorinta lui Alexandru I de a participa la īr partirea de pamīnturi pe care o deschide glorioasa aventura napoleonian

Altfel, un rus, consilierul de colegiu Pavel Sumarocov, va putea vor īn 1799 numai de Basarabia, si, anume, de ambele maluri, margenite cu īnal ierburi, pe care le pasc cirezi, ale Nistrului: Tiraspolul, plin si de romāi Benderul, cuib turcesc, Malaiestii, cu femeile care merg torcīnd, cu alte loca tati,de moldoveni pīna la Dubasari, unde, iarasi, ei nu lipsesc1.

De la diplomatia franceza īntrebuintata īn Orient de Napoleon I penti scopurile, foarte mari, dar lipsite de baza necesara si chiar de o definire su cienta, pe care el le avea fata de Imperiul otoman, ni vin singurele stiri afara de ale generalului francez īn serviciul Rusiei, Langeron, de care ne-a ocupat mai sus - pe care le avem asupra īnfatisarii Principatelor īn curs acestui razboi de sase ani, menit sa se termine cu pierderea Basarabiei.1

Cine scrie e sotia germana a diplomatului francez Reinhard, fost minisl la Florenta si īn Elvetia, caruia i se īncredintase tocmai īn anul hotarīt 1806, la 18 mart2, o misiune speciala la Iasi3.

Reinhard, cu sotia si cu un copil, intra īn tinutul locuit de romāni pe Seghedin si urmeaza calea pe care o cunoastem. si scriitoarea vede hoti furci si aude de ispravile bandelor, a caror alcatuire era determinata, cum stii de abuzurile administrative si de o grea tiranie, nationala si sociala. "Val hii", īn care presupune slavi, īi apar servili fata de autoritatile care-i apas si ea vorbeste de preotii lor ignoranti. In Banat īi place, īn treacat, doar pa cui contelui S., din familia contesei de care vorbesc calatorii germani. Pe Lugoj, ea se īndreapta spre "poarta" Ardealului si intra īn aceasta provine pe la Dobra, care i se pare un "sat mizerabil", mai ales ca diplomatica famil e redusa a dormi pe doua maldare de fīn. Este totusi si o batrīna contesa m ghiara, a carii aristocratica ocupatie e sa creasca porci. Orastia-i apare īni ca un orasel civilizat, īn legatura cu bunul otel pe care-1 afla aici. Sas-Sebes' e numai pitoresc. Sibiiul, parasit de guvern, care s-a mutat la Cluj, ī pastreaza primblarile.

La Turnu-Rosu, unde din partea Austriei are paza hotarului un mai-cu sotia germana, se īnfatiseaza, cu complimente orientale pentru ministr francez, mehmendarul numit de domnul muntean. Ţara sperie pe calatoar La cel dintīi popas, stapīna casei se muta īn "grajd" pentru a face loc oaspet lor, dar patul lor nu e numai lavita acoperita cu o scoarta. De aici alaiul, < doi tatari, doi arnauti, paznici, mehmendarul si saizeci de cai, ajunge "sirt", care ar putea sa fie suiei, īn Arges. Aici se prezinta ispravnicul calar cu o īntreaga suita, care, la capatul discursurilor de īntīmpinare, dupa oh

1 Original german din 1802, traducere suedeza din 1805. Noti{a de d. C. Karadja, Revista istorica pe 1928, ni. octombre-decembre.

aHurmuzaki, Supl. P, p. 344, no. CDLXXVII.

8 Une femme de diplomate. Lettres de Madame Reinhard a sa mere (1798 - 1815), Par 1900.

ti,c ■.. l3w piua ia epoca itazDoiului C'rimeiiJ

)cului, ia mīna lui Reinhard si o saruta. In casa boiereasca unde i s-a , locuinta, nu s-ar fi aflat, pe līnga mareata soba, decīt o canapea. l Arges i se vorbeste calatoarei de Neagoe Basarab, de legenda vesni-in cīntec. La biserica, foarte stricata, lucreaza doi zugravi, - amanunt Mit; calugarii, cu toata prezenta acolo a unui episcop de valoarea la a lui Iosif, nu stiu nici o limba.

ii rau e la Pitesti, tīrgusor cu strazile īnguste. Casa boiereasca e plina

nite si ministrul francez, desperat, cere imperios sa se treaca peste tot

calatoriei pentru a pleca imediat spre Bucuresti. īn cale se semnaleaza

ul-feodal"     pe care-1 are castelul brāncovenesc de la Mogosoaia.

Bucuresti, gazda e iarasi īntr-o locuinta de boieri cu soba īn mijloc.

ieinhard se plīnge ca īn casa cu multe divanuri, pe care se tologesc si

nu afla oglinda, nici masa de scris. Se primeste vizita consulului

de Saint-Luce, a senatorului Ledoulx, a boierilor. "La izvoare", adeca

strau, din caleasca, ea poate sa vada pe elegantele capitalei fanariote

i care i s-au parut de moda greceasca, calduros blanite si vara, si avīnd

t un suptire fichu.

audienta, īn trasura de gala, cu sese cai, ministrul se afla alaturi de

c, pe cīnd consulul conduce pe sotia lui. Ea trece printr-o curte cu gaini

uri. salele strabatute pīna la gineceul doamnei, pīna la "harem", sīnt

oase, rau podite, īngramadite cu slugi. Ici si colo, prin odaile date cu

vīnd la feresti perdele proaste rosii, cīte-o oglinda.

? sotia lui Constantin Voda Ipsilanti, restabilit prin vointa īmparatu-

5c, īn posesiunile caruia, dupa ce fusese ca un rege dacic, va avea sa-si

isca viata de pribeag, arata "a fi fost foarte frumoasa": o stim dealmin-

n portretul care īnfatiseaza pe aceasta odrasla, cu fata rotunda, grasa,

mari, cu sprīncenele īmbinate, a neamului Vacarestilor. E īmbracata

n, īntr-o rochie de crep rosu. Fetele de casa poarta vechiul vesmīnt

; ca ele sīnt si domnitele. Pentru Sainte-Luce si talmaciu s-au pus sca-

ele stau pe margenea divanului; doamna si vizitatoarea se asaza gre-

asupra, iar, cīnd apare Reinhard, cu postelnicul, se ridica īn picioare

i saluta. Persoanele princiare nu stiu destul frantuzeste pentru a pu-

a o conversatie. In schimb, cu servetul la gīt, d-na Reinhard ia dul-

cafea, e stropita si afumata cu parfumuri.

'oua zi, pe caldura amiezii de 16 iulie, masa la curte. Vizitatoarea e īntre doamna si matusa ei, care stie italieneste. O intereseaza mai da. ..Printul Ipsilanti are o fizionomie interesanta; trasaturile... sīnt pul grecesc; expresia e din cele mai atragatoare, si i-ar cistiga desigur i stapinului lumii; privirea lui spune mult, desi mai mult ascunde, 'bit īn limba noastra, pe care o vorbeste curent. S-a interesat de cala-istra si a facut sa reiasa deosebirea moravurilor noastre"... "- O sa ■ mai mult la Iasi, unde totul aminteste Europa civilizata." si, mai dupa ce spune ca, īn doua audiente, domnul a īntrebat pe Reinhard poleon are, cum crede el, ceva īmpotriva lui, pe care, dealtfel, l-ar pu-i: "Hospodarul face impresia unui om foarte destept, cunoscīnd īn mici amanunte politica Europei; e ambitios, viitorul īl nelinisteste, ea i se īndreapta numai dupa socoteala interesului personal". Pare a

Razboiul ruso-turc din 1S06-1812 īn descrierea calatorilor straini

se teme, cum o arata postelnicul, de un razboi, care īn adevar era sa izt neasca īn toamna.

La plecare, prin acelasi postelnic si prin secretarul doamnei, Reinh capata o tabachere cu diamante, sotia lui doua casmire, pe care binevoiesil le gasi frumoase. Cum tabacherea valora 2 000 de lei, ministrul francez o II lui Parant, agentul francez1, cu expresia parerii de rau ca instructiile ce nu-i īngaduie a o primi. "īmi face placere sa recunosc", asa se īncheie scris rea, "ca valahii ne-au aratat totdeauna cea mai mare prevenienta si ca e recunoscatori de cea mai mica atentie ce li se arata."

Drumul spre Iasi trece peste cīmpul de batalie de la Rīmnic, unde m mendarul arata vechile transee napadite de balarii. Ici si*olo turme; īn Io mlastinoase ciobani stau īn custi de rachita, la care se suie pe scara.

La jumatate de ceas de Focsani se īnfatiseaza ispravnicul cu un alt m mendar, tīnar de bune maniere. Aceeasi primire solemna, aceleasi com mente. Moldovencele vin īn rochii apusene sa roage pe oaspeti a-si amīna j carea mai departe. Ea se face numai a doua zi; doamna-si trimisese calea pentru sotia ministrului, caruia, de la Paris, Talleyrand nu-i recunostea dt calitatea de consul-general2; secretarul o īntrebuinteaza. La fiecare popas, afla din bielsug pasari si placinte.

La Galata asteapta trasurile de ceremonie, cu perne de brocart, de a si alaiul. Cu toata ploaia si noroiul, trebuie sa se urmeze ceremonialul. In ostasii de curte, cu uniforme albe, iar īn cap caciuli, Reinhard se īnfatisef cu consulul, avīnd līnga el pe secretariul Fornetti, viitorul consul; linga so lui e cancelariul Martin.

Doamnei Reinhard nu-i plac nici podurile sparte ale strazilor; nici gubrul" otel al consulatului. Aici are sa instaleze frumoasa mobila de Viei si va avea ragaz sa se certe cu slugi dintre care numai unul stie frantuzes dar nu e de isprava.

In palatul provizoriu al domnului - celalt e aproape gata - are loc i dienta; casa e aproape goala, fara covoare macar. Alexandru Moruzi cīsti si el, de la īnceput, simpatia sotiei diplomatului francez: e un om bine vaz la Poarta, care tine cu sultanul reformator el īnsusi o corespondenta secre Dupa ce a cetit scrisoarea lui Talleyrand, el vorbeste īn taina despre mar pregatiri ale rusilor, cari vor sa treaca prin terile noastre īn Serbia revolta se plīnge de banuielile ca ar tinea cu dīnsii3. Reinhard crede ca poate da al gurarea unei eventuale interventii militare franceze. Se observa īn lum boiereasca lipsa cadourilor domnesti.

Mai mult īi place īnsa calatoarei de doamna, care, desi bunica, "e īn foarte frumoasa; are gratie si maniere placute", e plina de "bunatate īnnascuta vorbeste cu farmec īn limba franceza, "si literatura noastra nu-i e nec noscuta". Ea asaza pe vizitatoare līnga dīnsa, pe divan, si acesteia i se pare ar fi "la o curte din Europa". Doar fetele din casa daca, mirindu-se de rochi strainei, le si pipaie.

El moare la treizeci de ani, īn novembre.

Hurmuzaki, Supl. I3, p. 347, no. CDLXXXI.

* Pasagiu] (p. 209) e neclar in traducere. Nu īnteleg ce raport poate avea ambasadoi francez sābastiani cu cabinetul din Berlin si ce legaturi puteau exista īntre fanariotii nos si "politica Prusiei".

fDe la 1800 pīna la epoca Razboiului Crimeii]

imea-i pare obosita, strivita de robie. Lenesi ca oamenii de sud, tristi

din nord. Nici o fata vesela, nici un rīs pe strada. Se hranesc insufi-

iin usturoi (sic), pepeni, fructe crude, pīne grea. Negotul īl au in mīini

i nemti ambulanti, evrei, "cari strīng multi bani, dar cari sīnt asa de

'atori,'de nu-ti vine sa cumperi de la dīnsii". Īmpartiti īn trei clase, cu

lupa rang, boierii, īn sujba pe un an, se īnchina unii altora, cu sarutari

a si de poale, iar toti, lui voda. «

jm'eile sīnt "foarte placute; de īnfatisare draguta (avenantes) ca itali-

dar nu poate fi vorba la ele de o adevarata crestere". "Obiceiuri ita-

somn dupa amiazi, plimbare "la o valcea unde e chioscul doamnei",

Copou, īntre stejari, "unde Domnul a pregatit un placut loc deīntīlnire

o-enea unui izvor". Se opresc calestele ca la Apele Dulci līnga Constanti-

se scot pernele si doamnele se asaza pe iarba.

sTu e teatru, nici alt loc de adunare." Seara, se joaca cartile. Prilejuri recere sīnt nuntile. Astfel aceea pe care a vazut-o la curte, mireasa ple-enunchiul īnaintea doamnei, care o ridica si o saruta pe frunte. Domnul pe mire. Sala tronului slujeste de biserica; mitropolitul oficiaza. "Isaia ieste" īi pare un joc de ursi. Joaca si cutare femeie care sta sa nasca. ;e cīteva zile d-na Reinhard o afla īn pat cu perdele si perne de matase, galoane si franjuri de aur, despletita, dar īn rochie de satin alb cusuta - si īmpodobita cu pietre scumpe; leaganul e o minune. Nuntile tin le.

.intre consuli, familia Reinhard are legaturi cu Hammer, orientalistul,

al istoric al Imperiului otoman, care si-a adus mobile de la Constantino-

face sa-i vie publicatii. Consulul rusesc, Bolcunov, e un "fanfaron",

e relatiile nu sīnt bune. Peste putin, cīnd se petrece schimbarea domni-

)are si agentul extraordinar al Rusiei, grecul Rodofinichin, īntrebuintat

;nt si īn Serbia; la balul dat de Hammer īn ziua de 4 octombre, el e

zilei", si uniforma lui plina de decoratii atrage toate privirile: mic, ne-

orbeste usor si mult si se zbuciuma necontenit; nu se īncurca sa critice

ierii "trīndavi".

līnd Poarta izgoneste, pentru banuieli de tradare, dupa īndemnul lui tiani, pe Ipsilanti si pe Moruzi, acesta protesta de sentimentele lui fran-Doamna, care se gatea sa īntre īn palatul cel nou si careia-i murise unul opiii mai maruntei, e foarte necajita, desi asemenea schimbari nu sīnt entru dīnsa. Familia pleaca la 1 septembre, cu favoritul lui voda, bo-Manu. Boierii regreta pe Moruzi, si poporul "1-a īntovarasit cu binecuvīn-lui, aruncīnd pīne si flori īn cale-i ca sa-i arate cīte nenorociri a ajutat ^ara". Doamna se porneste pe urma spre a-1 gasi la Varna. Gīt despre Ip-|) el "se pregatise de mult" si, supt pretext ca merge la Afumati, trece Ardeal spre Rusia, lasīnd īn urma "garda" neplatita si gata de rascoala. 3upa un interegn, īn care zilnic boierii tin divan, prezidati de mitropolit, imin Costachi, noul domn, Scarlat Callimachi, soseste. I se atribuie un ter exclusiv grecesc; ar veni cu greci, a caror atitudine politica fata de inspira, mai multa īncredere. Caimacamul lui nemultamise prin totala de interes, pe cīnd īn largul terii prada cine vrea. Domnul cel nou gra-sosirea lui, luīnd o suita mica si refuzīnd ceremonia īndatinata la Galata; pta pe doamna, fata lui Mavrogheni, pentru a īndeplini ceremoniile tra-

Razboiul ruso-turc din 1806-l»ia iu ucw

ditionale. Cīnd Reinhard e primit īn audienta, soarta lui Scarlat Voda era īnsa hotarīta; Rusia biruise, si domnii mazili erau sa fie opriti īn cale si retri-misi la scaunele lor. Depunerea lui Callimachi soseste dupa abia doua zile petrecute la curte: trasurile boierilor se īngramadesc la consulatul Rusiei, dar, sosind stirea biruintii lui Napoleon la lena, gavanoasele de dulceata se īngramadesc īn dulapurile consulatului francez.

Moruzi nu revine, si n-u trimite macar un caimacam. Peste cīteva zile Rodofinichin da ordine īn calitate de comisar militar, si īn dimineata zilei de 29 novembre avangarda de 600 de rusi intra, odata cu īntīia ninsoare, īn Iasii fara domn. Cīnd Moruzi sosi īn capitala sa, unde se pomenea tarul īn biserici, Reinhard si familia fura trimesi, ca prinsi de razboi, contra oricarii obisnuinti internationale, spre Rusia, pe la Crīuleni la Dubasari; li se spusese ca vor fi īndreptati spre Suceava...

Sa adaugim ca, in cele cīteva luni ale petrecerii īn Moldova, autoarea acestei interesante corespondente iesise din Iasi ca sa vada la cutare iarmaroc de lucruri "folositoare", terani cari nu i se par a se ridica mai sus decīt "ani­malitatea", tigani destepti, vioi si cinici, ca aceia pe cari-i vazuse si īn tabara la Copou - si ea spune cum boierul Sturza (Scarlat), crescut, cum stim, īn Germania, cauta a deprinde cu lucrul īn fabrica sa de postav, īntrebuintīnd mesteri germani, un numar de tiganusi: acestia mor de lipsa libertatii, iar unul din parinti ofera saizeci de lei ca sa-si scape odrasla. A fost si la Neamt, la Agapia, si a vazut acolo frumoasele lucrari cu acul pe care le conducea īn­sasi doamna lui Moruzi1.

Rapoartele consulare ale lui Reinhard īnsusi lamuresc asupra afacerilor politice a caror grija i se daduse. Sebastiani era nemultamit si de Reinhard si de Parant pentru ca "ofensasera Poarta". Acesta e cuprinsul rapoartelor tri­mesului, care sosi, īn drumul spre Poarta, la Bucuresti īn ziua de 28 iulie2 si pleca īn ziua urmatoare. Cunoastem interesanta lui conversatie cu Ipsilanti, caruia-i cerea sa nu sprijine revolutia sīrbilor, pe care de fapt domnul din Bucu­resti o ajutase din toate puterile3. Intre documentele care se pastrau īnainte de razboi īn Biblioteca Academiei Romāne era si o scurta descriere franceza a trecerii ambasadorului extraordinar francez, si aveam copia ei īntre hīrtiile mele: īn momentul de fata n-o regasesc, dar originalul se afla probabil printre piesele care, īn 1916, au fost transportate īn Rusia.

Englezul Thomas Thornton, negustor, fost consul la Odesa (1804), īn­seamna īn titlul chiar al lucrarii sale din 1807 (a 2-a editie, 1809; multe tra­duceri), Starea de fata a Turciei - tradusa, partial, si īn romāneste de Dinicu Golescu (Buda, 1826), dupa unele semne, dupa altele de un scriitor necunoscut - calitatea sa de a fi petrecut "cinsprezece ani īn Constantinopol si īn provin­ciile turcesti". Avem dovada ca el a fost si la noi īn nota prin care spune ca a

iHurmuzaki, Supl. I», p. 346, no. CDLXXX. . Ibid., p. 358, no. XDIV.

3 Cf. Revista istorica, VII, p. 142-3; Bulletin de l'Institut pour l'itude de VEurope Sud-Orientale, VIII, p. 67 si urm.

29 - Istoria romānilor prin calatori

[De la 1800 pīnā la epoca Razboiului Crimeii]

Iasi cum ca un "casap-basa, boier de prima clasa" (!), a fost batut de u buzduganul chiar atunci, pentru ca īnselase la furnituri.

lucrarea lui el rezerva un capitol Principatelor, tragīndu-si informatia ecturi, de la Raicevich la Carra. Cea istorica e de īmprumut: observa-

filologice n-au vreo valoare. Descrierea īnsa a dealurilor ce se apleaca isul muntean, acoperite de vii, arata o experienta personala, dar si

īntrebuinteaza izvoare din secolul āl XVIII-lea, notele generalului uer. Tot asa si īn ce se spune despre productia solului; īnsa ca vinul samana cu asa-numitul cassis din Proventa aceasta arata omul care a intr-īnsul. Dar iata cum rosteste el impresia puternica pe care i-a prp-īatura terilor noastre: "Am strabatut ambele principate īn toate direc-mi amintesc cu o vie placere īntiparirile ce mi le-a lasat maretul si ro-ul lor peisagiu: sivoaiele care se arunca īn prapastii si serpuiesc prin reazma īncīntatoare a florilor si a ierburilor calcate īn picioare de ce paste, coliba singurateca a ciobanului pe vīrful muntelui, muntele 'idicīndu-se departe, mai presus de nouri, acoperit peste tot, afara de le cu zapada, de un strat adine de pamīnt vegetal si pretutindeni )bit cu īnalti si maiestosi copaci de padure ori cu o verdeata bogata si - tot acest amestec de frumuseta, care odata-mi multamia vederea, a intereseaza īn icoana pe care mintea o pastreaza"1, icuitorii pe cari i-a vazut si īn satele de gusati din munte, īi fac impresia ipturi īndaratnice, care se cer batute ca sa dea ceva. Yesmīntul )oy ii ialbatec, si totusi sīnt atīt de bicisnici. Toti īi maltrateaza: turci, greci, si rusi īn vreme de razboi. Cel din urma caporal austriac loveste īnainte >rbi. De aceea vederea unui dregator, unui strain face ca toata lumea sa ii totusi ce oameni buni! Mergīnd cu un francez de la Constantinopol la prin Bucuresti, cei trei arnauti ce-i pazesc provoaca spaima obisnuita, teva parale date copiilor sau, daca nu se aflau pe acolo, cīteva parale nui teran ca sa cumpere, fara a limita, ceva vin bun din sat si o mica a la īntors, dovedind satenilor ca n-aveam de gīnd a li Stoarcje ni-i dadeau toate din bielsug. N-am īntīlnit o īndatorire mai grabita, si, ie ca neobisnuita cheltuiala era prea neīnsemnata ca sa merite pomenita, am dintr-o casa fara a fi īncunjurati de toata familia si uneori de toti ii din sat, cari de buna voie sprijinisera trasura noastra prin locurile ri noroioase, la intrare".

mind īn Bucuresti cu treisprezece cai la caruta, el a auzit zvonul multor ; i se parea ca sīnt atītea biserici si manastiri de-ar ajunge pentru atele amīnduror terilor. A vazut dantul molatec si voluptos2. A asistat notoasa īntoarcere a arnautilor domnesti, din corpul format īn Ţara easca la 1802, dupa ce-si razbunasera contra unui boier pe care l-ar t la talpi pentru ca-i daduse afara din casa lui, - ceea ce ni se pare īndoielnic3.

>a fi vazut si īn Basarabia "lacul Ovidiului", pe care-1 scrie asa (p. 354 nota). >i la p. 345,'nota 1, din voi II, editia a 2-a, scriitorul spune ca a fost pe la noi traveller through the couiilry". '. 347-8.

Razboiul ruso-ture din 1806-1812 īn descrierea calatorilor straini

Nu-i place nici capitala munteana, nici a Moldovei, cu podurile murdai īnnoite la cinci-sase ani, cu case boieresti mari strivind bietele colibe, cu 1 sericile fara gust, greoaie, purtīnd icoane "grotesci"1, cu pivnitile-cīrciume ca otravesc poporul. De boieri vorbeste fara simpatie, dar recunoaste ca a īi primit bine īn casele lor de tara2.

Pomenind si de legaturile cu strainatatea - aminteste3 si de Staniai doritorul de consulat francez la noi, care s-a prezintat la Conventie cu An charsis Cloots, reprezintantul natiilor apasate -, Thornton doreste unin noastra. Supt Austria, ea ar opri pe rusi; supt rusi ar aduce sfīrsituī Imperi iui otoman. Oricum, "aceste provincii nu mai pot ramīnea mult timp supt stapinire īmpartita", dar "nici nu se pot ridica la independenta cīnd puterni imperii le īncunjoara din orice parte"4.

D.C. Karadja a descoperit de curīnd si ciudata calatorie facuta īn ter romānesti la 1817 de un german cu mintea plina de mistice consideratii re gioase, J.F.J. Borsum5.

Calfa de croitori, de loc de līnga Hildesheim, el vine īn cautare de luc prin Liov spre Iasi, īn tovarasia conationalului sau Meyer, īn vara anui 1817. Din Cernauti, el se īndreapta spre granita, unde un vames voia sa ī: parta cu dīnsul camasile care-i erau pe plac, primind īn schimb taxa sau ce ce i se parea cuvenit. Pīna la Herta drumetii dau de boieri cu arnauti, de i gustori poloni, iar īn acest sat moldovenesc, cu circiuma evreiasca - 6 t rale prīnzul - de tigani si alti indigeni fiorosi. Dincolo de Herta, īn codi vestit, unde se ratacise un evreu cu lulele, alta spaima īn fata unor tera1 cari se dovedira cei mai politicosi oameni din lume. Ca sa ajunga la Dorohi tncīinjurat cu lanuri de porumb, īnca un popas la circiuma: mamaliga la mq si pat de lemn cu rogojini. Iar codru, iar frica si iar ajutorul dumnezei* prin trecerea unor boieri cu arnauti. La Botosani afla ocupatie, - o suta lei pe an - la un conational din Posnania, īnsurat cu o unguroaica. Aici n ninca harbuji, asculta muzica de tigani la cafeneaua cu bancile īmbracate rogojini si vad un vinovat batut la falanga, apoi frecat la talpi cu sare.

La Iasi, dincolo de o regiune splendida, 20 000 de locuitori īn 2 000 caso. īntre care cīteva palate boieresti, case de consuli, ateliere de fierari rotari, cafenele cu lautari, plus un birt german, laudat foarte mult. Vo Scariat Callimachi trece īntre luxosii lui arnauti.

īn drum spre Birlad, turmele īndreptate spre Constantinopol. Scapi de carantina, croitorul ajunge, pentru a o regasi, la Galati, cu case de bir dar mult negot, tocmindu-se la un evreu, īntre alti multi, care-1 hranesta carne putreda, racituri si patlagele vinete. Zilnic pleaca din comercialul pi

1P. 363.

2P. 370.

3P. 373, nota.

4P. 378.

5 Reise til Constantinopel, Palaestina c' Ac»yplen eller aebcnbart bevis paa, hvor naa gen Gud tager sig af Den, der slader sin fcij Iii Ham. Efterarbeidet af David Traugott Ko Paa Dansk, after den anden Originalalgave af'T. Pli. Hansen, Copenhaga, 1828. Rezumat Rev. istorica pe octombre-decembre 1928.

[De la 1800 pīna Ia epoca Razboiului Crimeii]

īna la o suta de cai de olac la casa de posta, cu un capitan, un logofat, si un tatar. Necontenit vin corabii care aduc orez, smochine, lamīi,

ereale, ceara si miere, pastrama, brīnza, unt si sau.

īnd, el observa ca Moldova ar numara, in orasele cu populatie ames-

q satele acoperite cu stuf si ferestile de hīrtie unsa, pīna la 550 000

tori romāni.

luntenia, Braila, vazuta īn treacat, de pe un vas cu grīne, are 10 000

ori. La Sulina patruzeci si doua de vase asteapta īncetarea furtunii.

/a īntoarce dupa Eterie, va gasi, īn 1821, toamna, la Galati, numai caselor mistuite de foc.