REGIMUL COMUNIST ĪN ROMĀNIA (1948-1989)

REGIMUL COMUNIST N ROM NIA (1948-1989)

STALINIZAREA ROM NIEI.

C TRE O RELATIV DESTINDERE INTERN

REGIMUL NEOSTALINIST AL LUI NICOLAE CEAUsESCU.

Stalinizarea Rom niei. Dupa n evolutia fortata catre comunism a tarii noastre pot fi indentificate c teva etape de dezvoltare si anume: 1) 1948- -perioada preluarii, organizarii si consolidarii puterii de catre comunisti, n cadrul unui proces specific de stalinizare; 2) 1965-1974 - perioada unei relative destinderi interne; 3) 1974-1989 - perioada regimului ceausist, de esenta neostalinista ntr-o astfel de periodizare trebuie sa tinem seama de amploarea mutatiilor survenite n istoria nationala ncep nd chiar din 1944, de rezistenta n tara ia instaurarea regimului comunist, de abandonarea Rom niei de catre puterile vest-europene si stalinizarea sa de catre U.R.S.S., n urma deciziilor de la lalta, de alunecarea catre comunism, de la unul de inspiratie sovietica la altul de inspiratie nationala, ilustrat de dictatura lui Nicolae Ceausescu.

ncep nd cu 1948, comunistii au avut drum liber n Rom nia pentru introducerea modelului stalinist n toate componentele societatii. Prin mijloace economice si politice, uneori pasnice, dar mai ales violente, reprezentantii comunisti au actionat nestingherit mpotriva tututror acelor forte care militau pentru pluralism si democratie, adeptii lor fund, n marea lor majoritate, exterminati fizic. Sistemul represiv practicat de catre comunistii rom ni a generat o teama viscerala, care si-a pus amprenta asupra mentalului colectiv.

Adept al dirijismului economic, asa cum a reiesit nca din documentele Conferintei din octombrie 1945, partidul comunist a luptat mpotriva proprietatii particulare n economie.

Spre deosebire de politica de nationalizare practicata de unele guverne vest-europene imediat dupa n Rom nia, nationalizarea", ca si industrializarea de altfel au avut la baza obsesia ideologica a comunistilor de a controla tot; nationalizarea" comunista a avut, practic, un caracter de confiscare. Un pas semnificativ a fost realizat la 11 iunie 1948, c nd au fost etatizate 1060 de ntreprinderi industriale si miniere. n noiembrie 1948, controlul statului s-a extins asupra cinematografelor si caselor de sanatate, iar p na n 1950 asupra farmaciilor, intreprinderilor chimice si a tuturor unitatilor economice si social-culturale, precum si a unei mari parti din locuinte (proprietate privata

Deoarece au sperat sa obtina mari profituri, dupa 1949 comunistii si-au intensificat prezenta n lumea satelor, spre a-i sili pe tarani, prin toate mijloacele, de cele mai multe ori violente, sa intre n gospodariile colective. ncepea colectivizarea, un proces punctat de grave abuzuri si violente, care au trezit

Demonstratie comunista n Rom nia, n 1948

numeroase nemultumiri n r ndul taranilor. Colectivizarea a generat rasturnarea grava a structurilor traditionale ale satului rom nesc si a sistemului sau propriu de valori. n 1949 se formasera abia 55 gospodarii agricole, iar suprafata arabila aferenta lor reprezenta 8% din totalul arabil. nca din 1946, autoritatile au impus taranilor cote obligatorii de produse agricole, anulate nsa n 1956 sub impactul evenimentelor din Ungaria si Polonia. Dupa 1958 s-a declansat o noua si vasta ofensiva pentru colectivizare. n 1962, 96% din suprafata de pam nt arabil era cultivata de gospodariile colective, dar productiile la hectar nu au atins asteptarile.

Dupa 1958 se constata o relansare n -Gursa catre un stalinism rigid. Ea a fost legata de ne ntelegerile cu Uniunea Sovietica pe tema integrarii economice a statelor socialiste n C.A.E.R. Acesta a determinat o politica de industrializare fortata a carei baza s-a dorit a fi industria siderurgica, chimica si constructoare de masini. Astfel s-a nascut si dezvoltat combinatul de la Galati, ntretinut nsa, din greu, pe baza importului de minereu de fier.

Pentru un control riguros asupra economiei nationale, comunistii au impus planurile cincinale. Ele au asigurat, n general, un progres economic. S-a ncercat astfel sa se obtina o rata nalta a acumularii din venitul national care era, n 1961-1965, de 24%. Venitul national a nregistrat, totusi, un salt, de la 180 dolari pe cap de locuitor, n 1950, la 653, n 1965. Cifrele trebuie privite nsa cu circumspectie, mai ales ca sistemul prezentarii de statistici, deseori defor­mate, a devenit o realitate curenta a politicii oficiale n Rom nia comunista n perioada stalinizarii tarii situatia alimentara si a conditiilor de viata a fost grea, unele semne de mbunatatire apar nd abia dupa

Impun ndu-si controlul asupra ntregii societati rom nesti, P.C.R. a actionat pen­tru reorganizarea aparatului de stat ce trebuia sa serveasca scopurile sale politice, n martie 1948 au avut loc alegeri" pentru Adunarea Constituanta, cāstigate practic, n conditiile distrugerii sistemului democratiei parlamentare, de Frontul Democratiei Popu­lare, o alianta patronata de partidul comu­nist si n care mai erau mentinute, doar formal, unele resturi de formatiuni politice sau partide-satelit, ca Frontul Plugarilor, Uniunea Populara Maghiara, Partidul Na-' tional Popular, care, de altfel, si-au ncetat ulterior existenta. S-a constituit Marea Adu­nare Nationala care a votat, la 13 aprilie 1948, o noua constitutie. Inspirata din cea sovietica, consfintind, prin articolul 3, ca "īntreaga putere emana de la popor (subl.ns.), noua lege fundamentala a statului rom n instituia, de fapt, sistemul

monopartitismului politic n tara noastra. Un for de conducere pe linie de stat, era Prezidiul Marii Adunari Nationale, functia de presedinte al sau fiind ocupata succesiv de Constantin I. Parhon (1948-1952), Petru Groza (1952-1958), Ion Gheorghe Maurer (1958-1961). O noua lege fundamentala a fost votata peste patru ani, la 24 septembrie 1952, si a consfintit rolul decisiv al partidului comunist n conducerea Rom niei. Ca organ suprem al puterii de stat s-a organizat Consiliul de Stat.

n numele unei asa-zise ascutiri a luptei de clasa a organizarii si manifestarii dictaturiiproletariatului/din teoria marxist leninista), au fost ncalcate brutal drepturi si libertati democratice elementare ale oamenilor. Orice forma de opozitie a fost reprimata violent. Sub acuzatia imaginara de tradare", sabotaj" sau agenti ai imperialismului" a fost profund afectat tot corpul de elita al vietii politice si culturale interbelice. ntre 1947-1952 au fost nscenate numeroase procese politice, ca cel mpotriva liderilor Partidului National Ţaranesc - luliu Maniu si Ion Mihalache si altele, ce s-au soldat cu pedepse grele la nchisoare sau lagare de munca, unde au pierit multi adversari ai comunistilor. Au fost lichidate, cu brutalitate, ncercarile de rezistenta armata din zona muntilor Bucegi, Fagaras S-a manifestat totusi, desi firav, o rezistenta militara la instaurarea regimului comunist. Au actionat, astfel, grupuri narmate, ca de exemplu n Banat -Tanase, lonescu, Blanaru, Spiru, n Oltenia -maiorul Dumitriu n Arges - Traian Marinescu, Fagaras - general Arsanescu si fratii Arn utoiu. n cadrul constituirii noului aparat de stat, ntre 1948-1949 s-au creat Securitatea si Militia populara. Securitatea a devenit un instrument de teroare si represiune, ndreptat mpotriva oricarui opozant al noului regim. Ea era coordonata de generali, dintre care unii erau agenti ai serviciilor de spionaj, ca A. Nikolski, P. Bodnarenko. n 1952 si-a nceput activitatea de reprimare Alexandru Draghici, devenit ulterior ministru de interne.

Sistemul detentionar al Rom niei comuniste a cuprins numeroase nchisori si lagare de munca, ca acelea de la Gherla, A/ud, Sighet, Pitesti, R mnicu-Sarat, Portita, canalul Dunare-Marea-Neagra ce au grupat, ntre 1949-1964 si n anii urmatori, n conditii nfioratoare de munca fortata si de exterminare, un mare numar de detinuti. Masurile antidemocratice au privit si institutia Bisericii, care a fost crunt reprimata. Multi preoti au fost arestati, iar numeroase manastiri nchise, n special ale cultului greco-catolic, dar si ale celui ortodox. La 17 iulie 1948, guvernul rom n a denuntat Concordatul cu Vaticanul, iar la 1 decembrie cultul greco-catolic a fost desfiintat si episcopii sai arestati. Noua lege a cultelor, din 14 august 1948, a supus Biserica statului comunist.

Represiunea s-a intensificat, ntre 1956-1959, sub influenta miscarilor anticomuniste din Polonia si a revolutiei maghiare, privind mai ales cercurile intelectualilor. Zelul" demonstrat de agentii organelor represive a dus, n cadrul impunerii colectivizarii, la stramutarea fortata de sate ntregi, din Banat n Baragan, n 1948, si la judecarea, dupa datele-mentionate chiar de Gheorghe Gheorghiu-Dej, a circa 80 000 de tarani.

ntre personalitatile care si-au pierdut viata n urma represiunii comuniste, amintim pe Iu/iu Maniu, Gheorghe Bratianu, Ion Mihalache, Mihail Manoilescu, Radu Rosetti, Traian Novacovici, col. loan D. Stoiculescu, loan Flueras, Nicolae Batzaria, col. Marius Mihai Kiriacescu, monseniorul Vladirmir Ghica, preotul Dumitru Zamisnicu s.a. Cunoscuti oameni de cultura - loan Lupas, Ion Petrovici, M. Vulc nescu, Lucian B/aga, Simion Mehedinti, Dimitrie Gusti au pierit n nchisori sau au fost marginalizati si au sf rsit n mizerie.

Comunismul a antrenat si grave modificari ale culturii nationale. n ncercarea de a imita modelul sovietic, unii autori, trecuti n slujba culturii comuniste (culturnicii), precum Mihai Roller, losif Kisinevski, losif Ardeleanu, Leonte Rautu, au ncercat rescrierea valorilor traditionale ale culturi nationale sub lozinca demagogica a marxim-leninismului. n slujba noii puteri, din convingere sau pentru a supravietui, ei au modificat, cu buna stiinta, istoria tarii si au fetisizat, n literatura si arta, chipul muncitorului. S-a introdus, dupa 1946 o cenzura foarte stricta, care a afectat peste 2 000 titluri de carti si reviste. n epoca celui mai ncr ncenat dogmatism cultural, cultura rom neasca a fost profund afectata n 1948, de reforma scolara si de reorganizarea Ministerului nvatam ntului, a Academiei Rom ne si a institutelor de cercetare. ntre 1956-1959 intelectualitatea a fost lovita de un nou val de represiune. Multi profesori au fost nlaturati din institutele de nvatam nt superior n baza unor acuzatii imaginare. Discipline, care adusesera, altadata, faima stiintei rom nesti, au fost etichetate drept burgheze" - filozofia, statistica, sociologia si au fost practic desfiintate. Cu toate acestea, trebuie sa mentiona""¹ . faptul ca s-a desfasurat o lupta contra analfabetismului si deschiderea, fie ea si mutilata, a culturii catre populatie n ansamblu.

n februarie 1948, n mod silit, prin nlaturarea si exterminarea din r ndul Partidului Social-Democrat a celor ce se opuneau fuziunii, comunistii au nghitit partidul amintit. S-a format Partidul Muncitoresc Rom n, prototipul partidului unic n cadrul regimului comunist. n ciuda unor greutati si nlatur ndu-i pe toti contracandidatii, figura centrala n partid a fost, ntre 1945 si 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Conducatori ai comunistilor din Rom nia, n   1945. De la st nga la dreapta: Nicolae Ceausescu, Alexandru Draghici, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodnaras

n perioada stalinizarii tarii, partidul comunist a concentrat, n mod absolut puterea n m inile sale. Devenit principalul agent executor al unui sistem politic dictatorial, partidul si-a sporit r ndurile, de la 720 000 membri n 1950 la n 1965. ntre 1945-1947 chiar si o parte dintre fostii simpatizanti ai Garzii de Fier si-au gasit refugiul n r ndurile comunistilor.

n interiorul partidului s-a desfasurat nsa o necrutatoare lupta pentru putere. ntre 1948 si 1952 s-a afirmat o grupare - Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu - adepta a subordonarii totale fata de P.C.U.S. mpotriva sa s-a manifestat Gheorghe Gheorghiu-Dej, partizan al liniei nationale n impunerea comunismului. n 1952, cel din urma a izbutit sa nlature gruparea condusa de Ana Pauker. Gheorghiu-Dej a devenit prim-secretar al partidului si prim-ministru. n 1952 a intrat n Biroul Politic si viitorul dictator, Nicolae Ceausescu.

Noua linie politica, promovata la Moscova de Nikita Sergheevici Hrusciov, consfintita prin celebrul Raport la Congresul din 1956 al P.C.U.S., care ncrimina politica stahnista, a trezit numeroase temeri lui Gheorghiu-Dej. Corobor nd duritatea politica interna cu afirmarea formala a fidelitatii fata de aliatul de la rasarit, liderul comunist rom n a nlaturat pe toti conducatorii potentiali care ar fi putut sa fie un sprijin pentru politica lui Hrusciovjn Rom nia. n acest context se nscrie si cazul Lucretiu Patrascanu. Acuzat nca din 1948 de renuntare la politica luptei de clasa" si arestat, n acelasi an, sub acuzatia de complot, alaturi de un ntreg grup format din Lena Constante, Elena Patrascanu, Bellu Zilber, Harrry Brauner, Lucretiu Patrascanu a fost supus unui regim de crunta detentie.

Dupa un simulacru de proces, n 1954, n realizarea caruia un rol important l-a avut Alexandru Draghici, Patrascanu au fost executat, n acelasi an, la nchisoarea Jilava.

Evenimentele din 1956, din Polonia si Ungaria, pun nd sub semnul ntrebarii, n mod serios, stabilitatea regimurilor comuniste, au provocat intrarea celor din urma ntr-o criza acuta de legitimitate. n Rom nia, raspunsul a fost ncercarea de racordare a comunismului la o traditie nationala n acest context īsi afla originea politica de relativa independenta fata de Uniunea Sovietica initiata de Gheorghiu-Dej.

Pe plan extern, Rom nia a fost subordonata U.R.S.S. .prin Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala" din 1948, continu nd sa plateasca despagubiri statului sovietic. Expresie a unui control deghizat n economie din partea Uniunii Sovietice au fost Sovromurile, ca de exemplu Sovrompetrol, Sovromlemn, Sovromtransport. Ele aveau sa fie desfiintate abia n 1954, dupa ce au secatuit rezervele naturale ale tarii. S-au ncheiat totodata unele acorduri cu Bulgaria, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia. n 1949, Rom nia s-a numarat printre statele ce au semnat acordul de constituire al Consilului de Ajutor Economic Reciproc, iar n 1955 al Pactului de la Varsovia. Campania dura dusa de catre Moscova contra Iugoslaviei, cu ncepere din 1947, sub acuzatia de deviatie, s-a desfasurat n conditiile stabilirii sediului Cominformului la Bucuresti.

n anii '50, relatiile rom no-sovietice au evoluat de la o str nsa cooperare la o distantare, ajung ndu-se chiar la o autonomie a Partidului Comunist din Rom nia si la o relativa independenta, a statului rom n. Elementele noi n relatiile dintre cele doua state au fost determinate de ne ncrederea personala dintre Gheorghiu-Dej si Hrusciov. O astfel de orientare politica era menita n conceptia liderilor comunisti de la Bucuresti, sa afirme, cu si mai multa putere, rolul partidului comunist n ochii maselor populare.

nca n 1955, Gheoghiu-Dej s-a pronuntat pentru calea rom neasca de constituire a socialismului". n 1956, autoritatile comuniste de la Bucuresti au reprimat orice agitatie, cu precadere din mediile intelectualilor, n legatura cu revolutia din Ungaria. Trupele sovietice au intrat n Ungaria prin Rom nia. Liderul revolutiei maghiare, Imre Nagy, dupa arestarea sa de catre sovietici, a fost detinut, pentru o perioada n Rom nia. Dar, exact n acelasi an, ultimul sovrom era desfiintat trec nd n proprietatea statului rom n. n 1958, n noul context politic si militar din Europa, conducerea Rom niei a obtinut retragerea din tara a unitatilor militare sovietice.

Ne ntelegerile dintre Bucuresti si Moscova vor reizbucni pe* tema stradaniilor lui Hrusciov de a impune planurile sale privind specializarea economica a statelor membre ale C.A.E.R. n cadrul acestora, Rom nia era privita ca o tara cu bogate resurse agricole. Gheoghiu-Dej s-a pronuntat nsa pentru un ritm sporit al industrializarii tarii, pentru a nlatura dependenta economica de alte state. Din 1958, la conducerea tarii s-a impus o echipa politica mai t nara n care rolul important l-a avut Ion Gheorghe Maurer. Aceasta a prefigurat o posibila reorientare n plan extern.

ntre 1958-1960 s-au ncheiat unele acorduri economice cu statele vest-europene, iar ponderea schimburilor economice, pe aceasta directie, a sporit. n 1961, legatiile Angliei si Frantei au fost ridicate la nivel de ambasada, iar

peste trei ani Rom nia a votat n Organizatia Natiunilor Unite - a carei membra era din 1955 - prima data altfel dec t statele din Europa de rasarit.

Gheorghiu-Dej s-a folosit cu multa abilitate de conflictul ideologic dintre comunistii chinezi si cei sovietici, ca si de pozitia de fronda a lui losif Broz Tito, liderul comunistilor iugoslavi n r ndul miscarii comuniste internationale, pentru a se distanta si mai mult de linia Moscovei. ntre 1960 si 1963, o serie de delegatii economice si politice chineze au fost prezente la Bucuresti. Au fost reluate relatiile cu Albania, iar n 1963 o nalta delegatie rom na a vizitat Iugoslavia. n speranta de a obtine o alta imagine n fata Europei, ntre 1962-1964 au fost eliberati peste 2 600 de prizonieri politici din nchisorile rom nesti.

Apogeul contradictiilor ntre Bucuresti si Moscova a fost nregistrat n aprilie 1964, c nd s-a publicat Planul Va/ev. Acesta prevedea realizarea unui complex economic care sa cuprinda sudul Uniunii Sovietice, sud-vestul Rom niei si nordul Bulgariei si care urma sa reprezinte un veritabil gr nar, specializat aproape exclusiv pe productia agricola n deterimentul celei industriale. Comunistii rom ni au reactionat violent si au ripostat afirm nd ca era vorba de o ncercare de dezmembrare economica a Rom niei. n aceste conditii, agravate de situarea tot mai deschisa a autoritatilor rom ne de partea Beijingului n conflictul cu Moscova, a intervenit, n aprilie 1964, Delegatia cu privire la pozitia Partidului Muncitoresc Rom n n problemele miscarii comuniste si muncitoresti internationale. Documentul propunea statuarea de noi principii n relatiile ntre partidele comuniste - egalitate, avantaj reciproc, neamestec n afacerile interne s.a. n acelasi timp, documentul ncerca, pentru prima data, a fi baza teoretica a unei reconcilieri ntre partidul comunist si poporul rom n, al carei punct culminant a foat atins n august 1968, n cadrul marelui miting de la Bucuresti c nd a fost criticata agresiunea Pactului de la Varsovia n Cehoslovacia, actiune la care Rom nia a refuzat sa participe.

i ostinc " x jsrna ntre 1965 si 1974 Rom nia a evoluat sub semnul unei relative liberalizari a regimului comunist n politica interna si externa. Ea a fost nsa foarte limitata, mai ales dupa 1971 alunec ndu-se catre un regim neostalinist.

n martie 1965 a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej, dupa care a avut loc o lupta ascutita de culise, pentru succesiunea la conducerea partidului comunist. Plenara din aceeasi luna l-a desemnat ca lider al partidului comunist pe Nicolae Ceausescu. El a facut parte, initial, dintr-o conducere colectiva formata din Chivu Stoica - presedinte al Consiliului de Stat - si Ion Gheorghe Maurer -prim-ministru - ultimii doi sper nd sa-l controleze pe Ceausescu; o noua generatie de activisti de partid se afirma acum.

Semnele destinderii n cadrul regimului autoritar se regasesc n ntreaga activitate interna, p na catre 1971-1973. Astfel, s-a nregistrat fata de perioada anterioara un relativ progres economic. Accentul a fost pus n continuare pe industria grea si petrochimie, ale caror dimensiuni au fost mult exagerate. S-au preconizat construirea de centrale nucleare, dezvoltarea industriei aeronautice si a transporturilor maritime. n 1972 s-a atins o productie ridicata de cereale.

Cu toate acestea, s-a mentinut si n aceasta perioada un pronuntat dirijism economic. Astfel, nca n perioada 1971-1975 s-a prevazut o rata nalta si nerealista nsa a acumularii, respectiv de 34%. n politica interna, s-a adoptat, n

1965, o noua Constitutie, care stabilea ca denumirea tarii sa fie Republica Socialista Rom nia, iar peste trei ani o noua lege administrativa prin care tara a fost organizata n judete. S-au emis unele hotar ri cu caracter liberal - privind deplasarea persoanelor n strainatate, ncurajarea proprietatii particulare, nlatu­rarea unor dispozitii privind regimul politienesc, ce a devenit mai relaxat. n ace­lasi timp, a avut loc o reorientare a culturii catre matricea sa traditionala. La nive­lul partidului comunist, Plenara din 1968 a reabilitat unele personalitati - Lucretiu Patrascanu, stefan Foris si a criticat Ministerul de Interne pentru depasirea rolului ce-i fusese atribuit n actiunea de reprimare a opozantilor regimului.

Desfasur nd nsa o politica abila, poz nd ntr-un campion al libertatii" si independentei", Ceausescu si-a ntarit din aceasta perioada n mod treptat, rolul si atributiile la nivelul conducerii superioare comuniste. n 1967 a devenit presedinte al\ Consiliului de Stat si controla si Consiliul Economic, iar din 1968 Consiliul Apararii. Desi la Congresul al IX-lea al partidului comunist (1965) se parea ca va colabora cu toti membrii organelor de conducere, la Congresul al X-lea (1969) Ceausescu a izbutit sa promoveze, prin schimbarile operate ntre membrii Prezidului Permanent, circa o zecime din protejatii sai politici, prefigur nd ceea ce, mai t rziu, va lua forma politicii de familie.

Pe plan international, s-a vehiculat mult n aceasta perioada ideea independentei Rom niei fata de politica Uniunii Sovietice. Rom nia a primit vizita unor lideri occidentali, precum presedintii Frantei, Charles de Gat///e(1968) si Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon (1969), si respectiv Gerald Ford (1975), a ntretinut raporturi cordiale cu losip Broz Tito, a criticat dur invazia trupelor Pactului de la Varsovia n Cehoslovacia (1968), care a pus capat miscarii reformatoare initiata de Alexander Dubcek si cunoscuta sub numele de Primavara de la Praga", a stabilit realtii diplomatice cu Republica Federala Germania si a mentinut, ne ntrerupt, relatiile diplomatice cu Israelul, dupa razboiul din 1967 cu statele arabe (fata de celelalte state socialiste).

n acelasi timp, Rom nia a aderat la o serie.de organisme internationale: Acordul General pentru Tarife si Comert (G.A.T.T.) (1971), Fondul Monetar International Banca Mondiala n anul urmator s-a nchiat un acord de cooperare economica cu Comunitatea Economica Europeana Independenta de decizie politica fata de linia Moscovei, a carui exponent n haina nationala a devenit Ceausescu, nu a amenintat, de fapt nicic nd n mod direct, idealul comunist, ci doar unele interese sovietice, de moment. De aceea era si telerata la Moscova.

Regimul neostalinist al lui Nicolae Ceausescu. Aflat deja n contradictie cu alti lideri comunisti, ca Maurer, n problema cailor de dezvoltare a societatii rom nesti, Ceausescu a lansat, n iulie 1971, tocmai re ntors din vizita n China si Corea de Nord, faimoasele Teze ce semnificau re ntoarecea la autoritarismul politic. Ceausescu a criticat cosmopolitismul si s-a pronuntat pentru o puritate ideologica" si o orientare nationalista n cultura. Guvernarea lui Ceausescu a luat, astfel, dupa 1972, din ce n ce mai accentuat, forma unui regim represiv nsotit de o ofensiva ideologica si propagandistica n care cultul personalitatii a jucat un rol decisiv. Asa-zisul socialism a devenit o guvernare de familie care a reusit sa si subordoneze total, mai ales dupa Congresul al XIII (1979), partidul comunist. Devenit dictator, Nicolae Ceausescu a exacerbat orientarea

Qon

nationalista si a conclus un regim neostalinist, caracterizat printr-o represiune politica si politieneasca rar nt lnita n Europa contemporana

Cei vizati ca oponenti au fost, n primul r nd, membrii ai grupului ce-l sustinea pe Maurer, nlaturati, de fapt, n 1974. n acelasi an, Ceausescu a fost proclamat Presedintele Rom niei. Prim ministru a fost numit, n locul lui Maurer, Manea Manescu. n 1973 a intrat n Comitetul Politic Executiv sotia dictatorului, Elena Ceausescu, care a jucat, de asemenea, un rol profund negativ n cadrul regimului politic comunist.

Viata economica a fost marcata de centralizare, dar si de o crestere economica fortata n conditiile n care piata interna devenea stricta si rigida n timp ce piata internationala era lipsita de stabilitate. Economia a fost expusa indicatiilor arbitrare ale dictaturii, de fapt, masuri nestiintifice si haotice lansate de Ceausescu nsusi. Stabilirea de catre dictator nsusi a ritmului de dezvoltare a industriei si agriculturii, transferul silit al fortei de munca din agricultura n industrie, exagerarea rolului industriei metalurgice si petrochimice, lipsa pronuntata de valuta a tarii au dus la aparitia, la nceputul anilor '80, a primelor semne ale unei crize economice. n schimb, au continuat sa se construiasca complexe economice, mari consumatoare de energie, precum combinatul de aluminiu din Slatina. Rafinariile de petrol lucrau, n ultimii ani ai regimului ceausist, doar cu 10% din capacitate. Penuria de carburant a fost agravata, dupa 1979, de criza petrolului si de caderea regimului sahului n Iran, ce furniza Rom niei petrol la preturi scazute.

Desi autoritatile faceau caz de mari recolte, n realitate nicic nd atinse, populatia s-a confruntat, n anii '70-80, cu o criza alimentara foarte acuta n 1982 s-a realizat o recolta buna, dar seceta din anul urmator a accentuat criza economica. Datoria externa a crescut mereu, fiind cifrata n 1983, la 10-11 miliarde de dolari, care vor fi rambursati nsa, ulterior, n principal prin efortul poporului si mai ales pe seama sa. n aceste conditii, nivelul de trai a scazut masiv, aspect demonstrat de raritatea produselor, de cresterea preturilor, si de reintroducerea cartelelor la alimente. Au fost initiate mari obiective - Transfa garasanul, Canalul Dunare-Marea Neagra, Metroul bucurestean, ridicate, toate, cu eforturi materiale deosebite.

ncercarea de a reglementa n amanunt toate elementele existentei umane a afectat profund personalitatea omului. n 1976 au fost declarate orase mari" 14 centre urbane, stabilirea n cadrul lor fiind foarte dificila, iar conditiile de viata si de munca aproape imposibile. Au fost luate masuri pentru o sporire artificiala a natalitatii, iar dictatorul dadea sfaturi populatiei pentru o alimentatie rationala", condamn nd-o la foamete. Masinile de scris si de multiplicat trebuiau nregistrate la militie, iar contactele cu cetatenii straini erau aproape interzise. Ceausescu a initiat o ampla actiune de sistematizare" teritoriala, de fapt demolari haotice de sate, n cuprinsul tarii, si de cartiere ale Bucurestiului. n Capitala, el a conceput un proiect gigantic, Bulevardul Victoria Socialismului, ce urma sa-i ncununeze opera.

Psihiatria a fost utilizata pe scara larga n scopuri politice, pentru a ani­hila orice forma de rezistenta politica fata de regimul dictatorial. Creatia cultu­rala a fost subordonata partidului comunist, care a impus: falsificarea adeva­ratei istorii nationale, reducerea rolului Academiei Rom ne, ca for cultural

suprem, orientarea activitatii culturale catre preamarirea figurii jalnice a dictatorului si a sotiei sale, justificarea unei ipotetice con­topiri ntre partid si stat. Suprimarea aproape totala a libertatii de g ndire si nchiderea unor centre de cercetare stiintifica, precum Institutul de Matematica si a altora, au determinat emigrarea unor intelectuali de seama, precum George Banu, Mihai Botez, Matei Cazacu, Ion Caraion, Vlad Georgescu si altii.

Conducerea partidului comunist a devenit, n Rom nia, n perioada regimului Ceausescu, o casta politica, fiind controlata de familia Ceausescu prin intermediul unei grupari de activisti. n 1987, partidul numara 3,6 milioane de membri, n marea lor majoritate lupt nd sa supravietuiasca n conditii grele de munca si de viata n martie 1989, gratie unor uriase eforturi materiale, Rom nia si-a achitat datoria externa. Zecile de reorganizari de posturi la nivelul conducerii superioare urmareau, de fapt, punerea ntregii

nomenclaturi de partid si de stat sub controlul direct al lui Ceausescu. Devenita din 1980 viceprim-ministru si figura secunda n conducerea comunista, Elena Ceausescu conducea Comisia privind cadrele de partid si de stat si a initiat masuri dintre cele mai dure, staliniste, n vederea construirii unei societati multilateral dezvoltate".

Dupa n conditiile ncalcarii brutal ; a drepturilor si libertatilor omului s-a dezvoltat si n Rom nia o miscare de protest contra regimului comunist. Astfel, desi n forme mai reduse, s-a manifestat fenomenul dizidentei. Dizidentii -Doina Cornea, Dan Petrescu, Radu Fi/ipescu, Paul Goma, Virgil Tanase, Ana Blandiana, Mircea Dinescu si altii - au criticat cultul personalitatii, au solicitat respectarea drepturilor omului si realizarea unor reforme de structura. Ei s-au alaturat protestelor unor largi paturi ale populatiei mpotriva agravarii conditiilor de viata n tara n august 1977 s-a desfasurat greva minerilor din Valea Jiului, ceea ce a impus prezenta n aceasta zona a primului ministru din acea vreme -Ilie Verdet si chiar a lui Ceausescu personal. n martie 1979 s-a format Sindicatul Liberal Oamenilor Muncii din Rom nia. Din conducerea sa au facut parte Vasile Paraschiv, Ionel Cana, Gheorghe Brasoveanu, Nicolae Dascalu, Alexandru Nagy. Acesta a fost printre primele sindicate libere din Europa Rasariteana. El a demonstrat, o data n plus, importanta luptei sindicale. n 1987 au avut loc agitatii n mari orase ale tarii- la 16 februarie, manifestatia studentilor ieseni, iar la 15 noiembrie, puternica demonstratie de protest a muncitorilor din Brasov. La 14 decembrie 1989 era pregatita sa izbucneasca la lasi o actiune de protest antidictatoriala dar aceasta a fost nabusita n fasa de catre organele de represiune.

Una dintre ultimele ntrevederi ale liderilor comunisti din Estul Europei - aniversarea R.D.G.,

din octombrie 1989

Nemultumita de rigorile regimului ceausist populatia a recurs, facilitate de protestele organizatiilor internationale pentru apararea drepturilor omului, si la alte forme de protest, precum trecerea clandestina a frontierei, n special n Ungaria si Iugoslavia sau la emigrarea catre S U.A., Germania si Israel. Totodata, nu au lipsit unele momente de criza la nivelul conducerii superioare, prin fuga unor nalti functionari si diplomati n strainatate sau prin acuzatiile lui Constantin P rvulescu si chiar ale lui stefan Voitec (1980). la adresa politicii dictatoriale.

n planul politicii externe, n perioada regimului lui Ceausescu, Rom nia, n ciuda faptului ca a afisat o p*olitica de independenta" fata de U.R.S.S., a evoluat, datorita politicii interne autoritare, catre o pronuntata izolare diplomatica Este adevarat ca p na n 1981 perechea dictatoriala a efectuat peste 150 de vizite n diverse state ale lumii si a primit, la Bucuresti, lideri din 64 de tari. Criza economica si necesitatile de gaze ale Rom niei au readus nsa tara noastra tot mai aproape de politica Moscovei, n ciuda ne ntelegerilor privind criza din Afganistan si a respingerii de catre Ceausescu, n mod vehement, a conceptiilor de democratizare si restructurare dezvoltate de catre liderul sovietic Mihail S. Gorbaciov, n politica de perestroika. ncalcarea flagranta a libertatilor omului a generat racirea relatiilor cu Germania, Statele Unite ale Americii, Franta si Israel ceea ce l-a determinat pe Ceausescu sa se ndrepte catre o cooperare, total ineficienta, cu statele africane si latino-americane. n 1989 sase fosti fruntasi ai partidului comunist, si anume: Corne/iu Manescu, Alexandru B rla deanu, Gngore Raceanu, Constantin P rvulescu, Gheorghe Apostol, Silviu Bru-can au adresat un apel lui Nicolae Ceausescu n care au solicitat respectarea drepturilor omului si a Constitutiei, oprirea sistematizarii" teritoriului tarii, nceta­rea exportului de alimente, restabilirea prestigiului international al Rom niei.

La finele anilor '80, criza de structura a regimului comunist n Rom nia s-a ad ncit. Lupta mpotriva regimului dictatorial, pentru drepturi si libertati demo­cratice, a fost favorizata ntr-o mare masura si de contextul international - pra­busirea regimurilor comuniste din rasaritul si centrul Europei, dar, n principal,

Imagini din Bucuresti, in dupa amiaza zilei de 22 Decembrie 1989

de sporirea nemultumirilor populare fata de greutatile cotidiene ale muncii si vietii, de represiunea interna fata de orice forma de protest. Acestea au dus, n decembrie 1989 la o puternica revolta populara

Anul 1989 a accentuat criza regimurilor comuniste. n Polonia s-a constituit primul guvern necomunist, format din reprezentanti ai Solidaritatii. Ungaria, unde reformele economice s-au ntetit, si-a deschis granita de apus refugiatilor est-germani, care doreau sa emigreze n R.F.G. n Bulgaria, Teodor Jivkov a fost nlocuit cu Petar Mladenov. La Praga, dupa marile demonstratii populare, regimul comunist a cazut n cadrul revolutiei de catifea", iar Vaclav Havel si Alexander Dubcek, cunoscuti dizidenti, au ajuns la conducerea tarii. n octombrie n R.D.G., sub o uriasa presiune populara, Erich Honecker a demisionat, iar Zidul Berlinului, simbol al divizarii artificiale a continentului european, s-a prabusit, apropiind momentul reunificarii Germaniei.

n schimb, la Bucuresti, desantatul cult al personalitatii continua sa nregistreze, imperturbabil, noi pagini. Dictatorul Nicolae Ceausescu era reales, n noiembrie 1989 (Congresul al XIV-lea), secretar general al partidului comunist. La nceputul lunii decembrie 1989 a avut loc, n insula Malta, nt lnirea ntre liderii S.U.A. si U.R.S.S.

Semnele marii si puternicei revolte populare din Rom nia, care au marcat debutul prabusirii comunismului, au nceput la Timisoara, unde, zeci de mii de oameni, pornind de la pretextul evacuarii pastorului L szlo Tokes au nfruntat, ntre 17-20 decembrie 1989, represiunea armata soldata nsa cu numeroase victime. Re ntors dupa o vizita n Iran, n seara zilei de 20 decembrie 1989, Ceausescu a tinut o cuv ntare radiotelevizata n care a nfierat evenimentele din orasul de pe Bega, pe care Ie-a atribuit unor elemente huliganice". n speranta reconfirmarii" sprijinului popular pentru actiunile sale, dictatorul a organizat, la 21 decembrie 1989, un miting la Bucuresti. Acesta s-a ntors nsa mpotriva sa. n noaptea care a urmat, strazile Bucurestiullii, piata Teatrului National, a Universitatii, zona Hotelului Intercontinental, Piata Romana au fost martorele represiunii organizate de comunisti, a dorintei de libertate a mii si zeci de mii de oameni, care au luptat cu m inile goale.

La 22 decembrie 1989, sub imensa presiune populara, ce practic asedia sediul Comitetului Central al P.C.R. din Bucuresti, actualul sediu al Senatului, Nicolae si Elena Ceausescu au fugit. Seara a fost lansat, de catre un organ de putere politica nou instituit - Frontul Salvarii Nationale - un apel catre tara, baza pentru noile realitati politice n Rom nia. Capturat ulterior, cuplul dictatorial a fost judecat la T rgoviste n mprejurari exceptionale - luptele cu elemente narmate, denumite si teroristi" - si executat la 25 decembrie 1989, n chiar ziua de Craciun".

n zilele de 21-22 decembrie 1989, si chiar mai t rziu, au avut loc confruntari armate si demonstratii populare si la Arad, Sibiu, Brasov, Cluj-Napoca, soldate cu numeroase victime; tot acum si-au reluat activitatea par­tidele interzise de regimul comunist, altele fiind create n chiar focul evenimentelor; se nlatura astfel monopolul politic al unui singur partid si se deschidea drumul catre pluripartitism, spre revenirea la traditiile politico-isto-rice rom nesti, interbelice. Revolta populara n spatele careia s-au diseminat

grupuri si interese politice, a nlaturat regimul comunist pe cale violenta si a redeschis drumul Rom niei catre democratie, pluralism politic si economie de piata

Vlad Georgescu despre regimul comunist n Rom nia

Mi se pare limpede ca la capatul a 40 de ani de comunism n Rom nia trasaturile negative

le cov rsesc n chip evident pe cele care ar putea fi eventual considerate drept pozitive... Un cercetator atent trebuie sa se aplece si asupra societatii comuniste cu aceleasi metode obiective cu care a studiat si societatile premergatoare..."

Victor Frunza despre dictatura ceausista

Pericolul pe care dictatura lui Nicolae Ceausescu l prezinta pentru poporul nostru este at t de mare nc t datoria patriotica primordiala n acest moment a fiecaruia este de a actiona pentru a ne salva tara de la o posibila catastrofa, incomparabila cu nici una care a p ndit-o p na acum de-a lungul istoriei..."

v      TEM

Cum explicati caracterul violent al stalinizarii n Rom nia''

Care a fost specificul procesului de industrializare n Rom nia, n perioada regimului
comunist?

Descrieti relatiile dintre Rom nia si U.R.S.S. n perioada 1965-1989.

Prezentati mprejurarile interne si externe ale prabusirii regimului comunist n Rom nia.