- în conditiile în care liderii principalelor partide democratice au evitat sa-si asume raspunderea conducerii tarii, puterea a fost preluata de generalul I. Antonescu, care, în urma tratativelor cu Horia Sima, a format un guvern întemeiat pe Miscarea Legionara;
- la 14 septembrie 1940, România a fost proclamata stat national-legionar; atât Antonescu cât si Sima apreciau ca la 14 septembrie începea nu numai o guvernare noua, dar si un nou regim, ca se rupea cu trecutul si se edifica o forma noua de societate. Modalitatea concreta de atingere a obiectivului era privita diferit de cele doua grupari;
- pentru prima data în România s-a experimentat statul totalitar, statul-partid, primatul ideologiei asupra realitatilor;
- legionarii au staruit si au reusit sa obtina conducerea unor sectoare-cheie ale statului, Horia Sima fiind vicepresedintele Consiliului de Ministri si comandantul Miscarii Legionare;
- Miscarea se întretinea din fondurile statului, preluând patrimoniul organizatiei Straja Ţarii, în valoare de un miliard de lei, bani lichizi, cladiri, aparatura;
- Miscarea a desfasurat o intensa campanie de atragere a unui numar cât mai mare de membrii, mai ales din rândul muncitorilor, înfiintând organizatii (cuiburi) în aproape toate întreprinderile. Un fruntas legionar, stefan Palaghita avea sa observe ca primirile în Legiune se faceau fara nici un discernamânt si ca permisiunea de a purta camasa verde "era data oricui". La uniforma obisnuita (camasa verde, centura si diagonala) s-a adaugat un element nou: pistolul, menit sa exprime forta si puterea legionarilor;
- aparatul de propaganda al statului a fost pus în slujba partidului unic; semnalul la radio a devenit melodia "Sfânta tinerete legionara", iar programul postului national a fost adaptat ideologiei legionare. Presa legionara a cunoscut o dezvoltare exploziva, devenind un mijloc fundamental de influentare a opiniei publice. Este semnificativ faptul ca marele industrias Nicolae Malaxa a "oferit" lui Sima pachetele de actiuni apartinând fostei Societati anonime "Dimineata" si "Adevarul" din str. Sarindar, pe care le cumparase dupa interzicerea acestor ziare de catre guvernul Goga (decembrie 1937); aici, din octombrie 1940, au început sa functioneze "Imprimeriile Cuvântul". Organul central de presa al Miscarii legionare "Cuvântul" având ca director pe P.P. Panaitescu, se tiparea într-un tiraj de 120.000 de exemplare, devenind cel mai raspândit periodic din România. Alaturi de acesta, un rol important în propaganda legionara a avut "Buna Vestire" (prim-redactor, Constantin Noica) si "Axa" (director Pavel Constantin Deleanu);
- istoria a devenit mijloc de propaganda politica; întreaga evolutie a României mergea spre un singur tel: biruinta Miscarii si a comandantului, Horia Sima. O gazeta legionara scria în decembrie 1940: "Horia zilelor noastre, firav ca pamântescul fiintei sale, e mai urias decât muntii. Are înfatisare de înger si spada de Arhanghel. E comandantul vrerii unei generatii întregi, este împlinitorul testamentului Capitanului si al lui Horea vremurilor apuse. Horia este gândul, Horia este simtirea, Horia este lumina, vointa si bratul nostru al tuturor. În Horia am crezut cu fanatism si în el credem pâna la moarte".
- s-a hotarât constituirea unui organism nou, politia legionara, care functiona paralel cu cea de stat;
- s-au instituit comisarii de românizare, care exercitau "controlul si supravegherea tuturor actelor administratiune";
- noul stat putea fi edificat decât prin lichidarea vechilor structuri si a sustinatorilor lor; legionarii au trecut în zilele de 26-27 noiembrie 1940 la pedepsirea "vinovatilor";
- ziarele erau inundate de festivitatile consacrate exhumarilor, slujbelor religioase, înhumarii noilor eroi nationali, legionari lichidati în timpul regimului carlist; asasinatul politic devenise o practica;
- în lunile septembrie-octombrie 1940 s-a înregistrat un adevarat flux popular spre Garda de Fier;
- conceptia legionara nu era acceptata de marea masa a cetatenilor; nici chiar intelectualitatea nu s-a aratat receptiva la noul experiment politic;
- generalul Ion Antonescu considera ca în guvernare "partidul nu se amesteca";
- asasinatele din 26-27 noiembrie 1940 au amplificat divergentele dintre Antonescu si Miscare. A doua zi, Antonescu a dat publicitatii decretul prin care se preciza ca "Omorul cu premeditare se pedepseste cu moartea"; la 5 decembrie a fost desfiintata politia legionara, la 10 decembrie s-a publicat ordinul prin care se interziceau violarile de domiciliu, la 18 ianuarie erau desfiintati comisarii de românizare. Aceste acte vizau lichidarea regimului întemeiat pe partidul-stat, ceea ce nu putea fi acceptat de legionari;
- o caracteristica esentiala a regimului legionar a fost cultivarea terorii, a fricii, depersonalizarii fiintei umane; o statistica întocmita pentru provincie pâna în ianuarie 1941 indica 450 de cazuri de maltratari de persoane, 9 asainate, 88 de violari de domiciliu, 323 sechestrari de persoane, 1162 însusiri de bunuri prin vânzari fortate, 1081 confiscari de bunuri, 260 de ocupari fortate de imobile, 65 de devastari, ceea ce însemna 3438 abuzuri si ilegalitati;
- incidentul declansator al rebeliunii l-a constituit asasinarea maiorului german Doering, împuscat în fata hotelului Ambasador de un grec, agent al serviciului secret britanic;
- Antonescu l-a demis pe generalul Petrovicescu, ministrul de Interne si omul Garzii, precum si pe alti sefi legionari de la Politie si Siguranta;
- zilele de 21-22 ianuarie 1941 au reprezentat faza ofensivei legionare;
- H. Neubacher, împuternicitul Reichului pentru problemele economice din Europa de Sud-Est, a încercat sa medieze o întelegere între Antonescu si Horia Sima, atragând atentia sefului Miscarii ca Hitler se decisese sa-l sprijine pe general;
- fata de fenomenele de anarhie care se înmulteau (grupuri de legionari au atacat si jefuit magazine, îndeosebi evreiesti si au ucis evrei), Antonescu a luat masuri pentru reprimarea rebeliunii. Replica armatei a fost rapida si eficace: începuta la mijlocul zilei de 22 ianuarie, ea s-a încheiat în dimineata zilei urmatoare; luptele cele mai îndârjite s-au dat între Piata Victoriei si strada Roma (unde se gasea principalul sediu al Miscarii). Rebeliunea a fost reprimata în întreaga tara, un numar însemnat de legionari, în frunte cu Horia Sima refugiindu-se în Germania;
- potrivit datelor oficiale, 21 de ofiteri, subofiteri si soldati si-au pierdut viata, iar 53 au fost raniti. În rândul rebelilor si ale populatiei civile s-au înregistrat în Capitala 118 morti si 254 raniti, iar în provincie 117 morti si raniti. În Bucuresti au fost asasinati 118 (dupa alte surse 120) de evrei. Nu s-au comunicat cifrele evreilor ucisi în provincie.
- lichidarea rebeliunii legionare a fost un eveniment cu totul neobisnuit în zona de hegemonie a Germaniei;
- dupa rebeliune, Antonescu si-a asumat raspunderea pentru aducerea legionarilor la putere: "Eu am decretat regimul legionar în aceasta tara. Marele vinovat sunt eu. Îmi recunosc vina si aduc circumstante atenuante pentru mine, spunând ca nu puteam face altfel" (sedinta de guvern din 3 februarie 1941).
|
