RELATIA DINTRE ETICA SI ADMINISTRATIE PUBLICA: CONCEPTUL DE OBLIGATII ETICE CONCURENTE
Secolul XX poate fi greu luat in considerare din punct de vedere al observatiei codurilor morale acceptate sau al concentrarii sale asupra investigatiei etice. El poate fi luat in considerare tocmai prin o decadere a cercetarii codurilor morale traditionale, un sentiment larg raspandit ca moralitatea este"relativa", daca nu cumva fara rost, si o dispozitie in a privi cercetarea etica dintr-un unghi frivol, irelevant. Aceste carente ale gandului si sentimentului au fost si sunt asociate cu o"retragere" din credinta religioasa si o nastere concomitenta a "credintei" in stiinta si in aura sa filosofica (sau anti-filosofica).
Dwight Waldo
Introducere
Ganditorii care s-au aflat la c 13513g617n onducerea administratiei publice trecute au recunoscut ca problemele critice ale guvernului au implicat in ultima instanta decizii morale. Deciziile politice definitive facute de oficiali publici au adesea la baza probleme etice conflictuale cum ar fi: daca sa dea prioritate interesului public sau cerintelor profesiei, departamentului, clientelei, oficialilor din birouri. Pozitia ambivalenta in care se gasesc adesea oficialii publici conduce spre opinia unor teoreticieni administratori sensibili-cum ar fi Chester Barnard-care afirma ca principala calificare pe care trebuie sa o aiba un executiv este abilitatea de a rezolva aceste coduri etice competitive - legal, tehnic, organizatoric, personal, profesional.
In conceptia lui Barnard, puterea si calitatea unui administrator sta in capacitatea lui de a se ocupa efectiv de complexitatile morale ale organizatiilor, fara sa fie oprit de problemele alegerii: "nici o persoana cu slaba responsabilitate si nici cea cu capacitate limitata - scrie Barnard nu poate suporta sau duce greutatea mai multor obligatii simultane de diferite tipuri". Daca sunt "supraincarcate, "sau abilitatea sau responsabilitatea, sau moralitatea sa, sau toate trei vor fi distruse. Invers, o conditie de moralitate complexa, activitate bogata si inalta responsabilitate nu poate exista fara abilitate comensurabila (potrivita)."1
Pentru Paul Appleby, un alt teoretician al administratiei, aranjamentele institutionale din guvern alimenteaza garantiile cele mai puternice pentru asigurarea comportamentului administrativ-etic. Appleby, in cartea sa "Moralitate si Administratie in Guvernul Democratic"2 sustine, totusi, ca aranjamentele (planurile) constitutionale traditionale, cum ar fi: controale, bilanturi, federalism sau Codul Drepturilor nu asigura protectia impotriva imoralitatii. Mai degraba, doua lucruri sunt cele mai bune garantii ale moralitatii administrative: organizarea ierarhica si alegerile administrative. Cu ajutorul alegerilor ,electoratul judeca direct reusita guvernului la intervale egale, periodice. Prin ierarhie deciziile importante sunt trimise prin structura administrativa unde pot fi recenzate, si pot primi aviz politic, mai putin tehnic. Appleby pune semn de egalitate intre judecata politica, dezinteresata, libera si administratia etica si responsabila.
Intr-o alta selectie: "Etica si serviciul Public", Stephen Bailey foloseste spusele lui Appleby pentru a dezvolta idei psihologice pana la calitati esentiale ale comportamentului moral in serviciul public. In miezul eseului lui Bailey este accentul pe trei calitati morale in administratia publica: curaj, optimism, cinste insotite de blandete. Optimismul, din punctul sau de vedere, este capacitatea unui functionar public de a se ocupa de situatiile ambigue, pastrand secretul in scop bine definit. Curajul este capacitatea de a decide si actiona in fata situatiilor cand lipsa de actiune, indecizia sau acordul cu tendinta populara pot genera solutia usoara. Justetea temperata de blandete permite mentinerea standardelor justitiei in decizii ce afecteaza interesul public.3
Bailey subliniaza continutul etic indicat al celor mai importante probleme pubice. El scoate in evidenta cum complexitati variate ale serviciului public adauga enorme complicatii la comportamentul moral astfel ca rezolutia problemelor publice nu poate fi alba sau neagra. "Cea mai buna solutie - scrie Bailey - rar este fara un pret al sau...si un semn al maturitatii morale exista in aprecierea inevitabilitatii efectelor inaintate si adesea maligne ale alegerilor morale benefice.
O unda de pesimism reiese din opera lui Bailey pentru ca observa ca politicile publice rar conduc la o victorie totala pentru "bine" si o infrangere totala a "raului". Intr-adevar, solutiile politice ele insele creaza adesea noi probleme politice.
Este conduita etica din serviciul public rezultatul teoriei lui Barnard cum ca abilitatea creatoare a unui functionar rezolva "codurile etice competitive"? Sau "garantiile institutionale"ale lui Appley? Sau "calitatile morale" esentiale?
In culegerea lui Dwight Waldo "Administratia Publica si Etica" autorul tinde sa traseze terenul dificil si complicat al relatiei dintre administratia publica si etica. Cum Waldo afirma ca la inceput "comportamentul moral sau etic din administratia publica este o problema complicata, intr-adevar haotica."
Pentru a elabora cauzele acestei complexitati curente el incepe prin a schita usor fundamentul istoric in care s-a implicat distinctia dintre moralitatea "publica" si "privata" si relatia dintre "stat si legea suprema". Iata-ne plasati intr-o optica concisa, de 2000 de ani, a unor teorii politice care ne-au adus la dilemele sec.XX. El ne elaboreaza un fundal intelectual plin de judecata pentru intelegerea scenei contemporane confuze. Waldo inainteaza astfel mai multe perspective privind prezentul, numite "o harta de sorturi" sau o linie de "surse si tipuri de obligatii etice la care se asteapta sa raspunda functionarul public". Scoate in evidenta o duzina de obligatii etice osciland de la "Obligatii pentru Constitutie" si "Spre Religie si Dumnezeu" pana la "Obligatii spre sine", "Spre familie si Prieteni". El isi apara acest proiect in capitolele urmatoare din "Necesitatea planurilor" si "Necesitatea unor Instrumente de Navigatie" pentru ca "daca vom vorbi despre etica din viata publica ar fi necesar de stiut despre ce vorbim".
In final Waldo nu ofera raspunsuri usoare si concluzioneaza cu 6(sase) "observatii si reflectii" despre aceasta tema privind "unele dintre problemele care ar merita mai mare atentie intr-un mod mai serios si mai sistematic."
Despre D. Waldo (1913----) aceasta culegere de lucrari provine din unul din
cele 11 cursuri pe care le-a realizat inainte sa se retraga de la scoala
Maxwell, Universitatea Syracusa. Toate aceste lucrari au fost publicate
impreuna cu cartea: "Spiritul intreprinzator al Administratiei Publice: O
Prezentare sumara", in care Waldo a incercat sa adune cele patru decenii ale
activitatii sale de politician si profesor academic in acest domeniu. Waldo a
lucrat in Biroul de Buget in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, ca
director al Institutului de Studii Guvernamentale
Cand ii citesti eseul, fara indoiala obtii informatii despre importanta scrierilor lui Waldo. Putini altii scriu cu un stil atat de elevat, cu problematici atat de profunde care insufla contextul istoric problemelor actuale din administratia publica.
De ce ne spune Waldo ca avem nevoie de "harta" si "instrumente de navigatie" spre a ne ghida spre acest subiect? Ce vrea sa ne spuna prin acesti termeni si daca ii impartasiti ideile?
Sunteti de acord cu lista celor 12 "obligatii etice" formulate de autor? Ati adauga sau sterge ceva?
Dupa citirea lucrarilor lui Waldo, ce sfaturi practice considerati ca ofera eseul functionarului public in iesirea din impasul dilemelor etice cu care se confrunta el?
Administratia publica si etica: Prolog la prefata.
Dwight Waldo
"Nu s-a descoperit nici un proces prin care promovarea spre o pozitie cu responsabilitate publica sa inlature interesul omului spre propria binefacere, partialitate, rasa, prejudecati".
J.H Robinson.
"Esti binevenit in casa mea; esti binevenit in inima mea....sentimentele personale nu au nimic de a face cu prezentul caz......Ca George Washington as face orice-mi sta in putere pentru tine, ca Presedinte, nu pot face nimic."
George Washington catre un prieten
"Nu exista nici un viciu moral care sa nu se poata schimba prin context intr-un bine relativ. Nu exista virtute morala care, in conditii specifice, sa nu aiba rele periodice."
Stephen Bailey
"Marea organizatie dezumanizeaza individul, schimbandu-l intr-un functionar. Pentru a face asta, organizatia face tot posibilul sa creeze un alt tip de om, unul care este moral nelegat de rolul sau de functionar. Etica sa este etica unui bun soldat: primeste ordinul, fa-ti datoria in cel mai bun fel pe care-l stii, pentru ca aceasta este onoarea ta, virtutea ta, mandria ta in munca"
F.W.Howton
"Pare ca e inevitabil ca lupta pentru mentinerea cooperarii intre oameni sa distruga pe unii oameni din punct de vedere moral asa cum batalia ii distruge pe unii fizic."
C.Barnard
"Accentuarea relatiilor morale in orice discutie legata de aspecte ale organizatiilor produce discomfort. Totusi, daca moralitatea trateaza ceea ce este bine si rau, atunci comportamentul in unitatile organizationale este determinat puternic de astfel de considerente"
David Bradley si Roy Wilkin
"Prima datorie a unui functionar public este sa acorde intreaga sa loialitate tarii, tot timpul si in toate ocaziile in care tara apeleaza la serviciul sau."
"Board of Inquiry"---
Subtitlul acestei prezentari si a mai multor alineate diverse este indreptat spre sublinierea temei centrale a acestei prezentari si anume ca, comportamentul moral sau etic in administratia publica e o problema complicata, chiar haotica. In timp ce anumite aspecte ale acestei probleme au fost tratate cu discernamant si claritate, nici un tratat comprehensiv si sistematic nu exista - iar daca exista, eu nu il cunosc. Ceea ce poate fi aratat este ca un tratat sistematic e imposibil, avand in vedere scopul, complexitatea si caracterul dificil al materialului din care va trebui sa se formeze si sa se dea motive care sa faca cu neputinta de acceptat sau aparat fundamentele credintelor si parerilor pe care s-ar fi putut baza el.
In aceasta discutie sper sa arat cateva din subiectele carora pot sa li se dea atentie intr-un tratat sistematic. Apreciez ca pana si aceasta sansa poate fi privita ca si un lucru dificil de realizat.
Moralitatea Publica si Moralitatea Privata
Un inceput potrivit ar fi prin a nota distinctia intre moralitatea publica si cea privata si posibilitatea unor nepotriviri intre ele. Aceasta este o distinctie foarte elementara, dar este si mai putin inteleasa. Dupa felul in care este prezentata in mass-media, incluzand editorialele unor specialisti in domeniu, moralitatea in domeniul public e o simpla problema de supunere in fata legilor, de a fi onest si de a spune adevarul. Dar nu e asa.
Moralitatea publica implica luarea deciziilor si executarea actiunilor spre binele unei colectivitati ce este vazuta, conceptualizata ca "public" = o entitate sau grup mai mare decat grupurile sociale imediat apropiate noua - familia sau clanul. Conventional "publicul" este echivalent cu "natiunea" sau "tara". Astfel, cand sunt luate decizii si savarsite actiuni vis-a-vis de alte natiuni sau tari se presupune ca se are in vedere un interes public general. In mod similar, cand deciziile si actiunile sunt indreptate spre afacerile natiunilor-state, un interes public-general se presupune ca se ridica deasupra intereselor private sau de grup. In oricare caz in parte o decizie sau actiune e justificata ca fiind morala pentru ca este gandita sa fie in interesul publicului, poate sa fie imorala din punctul de vedere al aproape tuturor interpretarilor comportamentului moral al indivizilor. Cel mai cunoscut exemplu ce poate fi dat e crima. Cand e facuta de o persoana in mod individual este socotita, de obicei, omucidere. Cand e facuta in timp de razboi sau in apararea legii, devine un act de datorie si onoare - presupunand ca s-au savarsit in circumstante "corecte." Toate guvernele importante au savarsit acte care, daca ar fi fost savarsite de indivizi, ar fi fost considerate drept "pacate", iar daca ar fi fost facute de indivizi ca urmare a propriilor lor legi - "crime".
Aceia din guvern care decid si actioneaza in numele publicului, din cand in cand vor minti, fura, insela, omori doar din necesitate - dupa parerea mea. Ceea ce trebuie observat este ca toate actiunile si deciziile facute in interes public sunt inevitabil complexe din punct de vedere moral, iar pretul oricarui lucru bun atrage in mod caracterisic ceva rau. In mod obisnuit, raul nu este atat de simplu si evident ca in termenii enumerati mai sus, dar cateodata el este si poate aparea in interiorul nostru, in ciuda onestitatii si bunavointei noastre, fara ca noi sa ne dam seama.
In mod ironic, conceptul de public este vazut, si eu cred ca in mod corect, ca un lucru bun, chiar pretios. Este o mostenire de la antichitatea greco-romana. Proiectele, elaborarile, educatia si discursurile sunt descrise ca fiind munca filosofilor, ganditorilor, eruditilor, oamenilor politici virtuosi si a razboinicilor bravi. Cum pot exista toate acestea, cand crimele si pacatele sunt comise in nume public? Raspunsul este dublu. Mai intai, intrebarea mea favorita: Comparat la ce? Presupunand ca guvernamantul este oportun, sau cel putin inevitabil, ce alt fel de concept legitimator este mai bun? Cel putin ideea unei guvernari in numele cetatenilor avanseaza aceasta actiune dincolo de regulile pur personale si deseori tiranice. In al doilea rand, o data "pus in actiune" conceptul de "public" devine investit cu o sursa de bunuri pe care noi le identificam cu cuvinte precum cetatenie, securitate, justitie si libertate.
Statul si Legea Suprema
Pentru a vedea problema moralitatii publice si private in perspectiva este necesar sa intelegem relatiile complicate dintre ambele moralitati si "legea suprema". Conceptul de lege suprema, folosit in forma sa simpla pentru scopurile noastre, inseamna ca ea contine o sursa si o masura a dreptatii care este deasupra si dincolo atat de interese de individ cat si de interese de guvern. In istoria noastra, conceptul de lege suprema este reprezentat proeminent in justificarea revolutiei impotriva guvernului lui George al treilea si ea inspira "Declaratia de Independenta". Filosofii clasici greci, din care deriva cea mai mare parte a gandirii noastre politice, au vazut o unitate a celor doua tipuri de morala. Omul bun este la fel cu cetateanul bun? Atat Platon cat si Aristotel au raspuns intrebarii in mod afirmativ, Platon intr-un mod mult mai clar decat Aristotel. In lumea relativ simpla a oraselor-state, comparativ cu lumea de azi, acest raspuns poate fi plauzibil, dand grecilor convingerea superioritatii si natura elitista a relatiilor cetatenesti: organizarea politica creeaza cetateni in acea admirabila imagine in care se gaseste sursa moralitatii oamenilor: aici nu poate exista nici o deviere legitima de la ceea ce este mentinut ca fiind drept.
Dar dupa cum releva "Antigona" lui Sofocle, ideea unei legi supreme - in acest caz legile lui Zeus impotriva celor ale Regelui Creon - a existat chiar si in Athena. In timpul perioadei elenistice, dupa declinul cetatilor state, ideea unei legi naturale deasupra si dincolo de lumea pamanteana a fost elaborata de stoici in special. Un sens al personalitatii duse dincolo de importanta organizarii statale, al legalitatii esentiale a oamenilor ca oameni era creat, iar el era insotit de o credinta crescanda ca binele si raul ramaneau la baza tuturor lucrurilor, dincolo de organizarea politica si statala. Asa cum Sabinele au afirmat "Barbatii faceau ca si sufletele sa fie, incet-incet, pentru ei insisi, "Odata cu crestinismul aceste idei au fost desigur adancite si extinse. Ideea legii lui Dumnezeu, sau legea naturala - si in mod caracteristic cele doua au fost combinate - devenea o forta puternica in relatie cu ambele moralitati-publica si privata.
O SCHITA A DIFERITELOR OBLIGATII
Cu cativa ani in urma, incercand sa abordez subiectul "Obligatii Etice si Serviciul Public", am facut o schita a obligatiilor etice ale functionarului public vazute din punctul meu de vedere. Mai tarziu, schita a fost elaborata, finisata in colaborare cu Patrik Hennigan intr-un eseu nepublicat inca. Va servi scopurilor noastre prezente pentru a indica natura acestei stradanii.
Schita se refera la obligatiile etice ale functionarului public, cu referire speciala la situatia din SUA. Perspectiva este aceea a surselor si tipurilor de obligatii etice la care functionarul public trebuie sa raspunda. Am identificat 12 tipuri de obligatii, dar asa cum am specificat anterior, lista poate continua la nesfarsit, fara o logica a ordonarii lor.
1. Obligatia de a respecta constitutia
Este o obligatie legala, dar este si o sursa de obligatii etice, ce pot fi simbolizate printr-o datorie de a sustine si apara Constitutia. Sprijinirea unui regim al valorilor este o sursa a obligatiilor serviciului public, iar Constitutia este fundamentul valorilor pentru SUA. Dar nu un fundament ambiguu. O mare parte a istoriei noastre, inclusiv razboiul civil, poate fi vazuta prin interpretarea diferita a prevederilor Constitutiei.
2. Obligatia de a respecta legile
Legile facute sub imperiul Constitutiei sunt o sursa nu numai pentru obligatii legale, dar si pentru obligatii etice, cum ar fi de subliniat codurile de etica in serviciul public. Din nou, fara ambiguitati si interpretari. Dar daca legea este neclara? Sau daca exista o suprapunera a legilor? Daca o lege pare neconstitutionala sau violeaza o prevedere a unei legi mai importante din punct de vedere constitutional? Care este statutul etic al regulamentelor facute sub imperiul legii?
3. Obligatia catre natiune si tara
Cele mai multe interpretari vad in mod separat natiunea, tara si regimul
politic, iar o apropiere intre ele poate crea obligatii etice. Intr-adevar,
obligatiile pentru tara depasesc in multe situatii obligatiile fata de regim. Lincoln,
justificand actiunile sale din
4. Obligatia de a respecta si sustine democratia
Aceasta este separabila de obligatia fata de Constitutie, bazandu-se pe faptul ca legatura este complicata si discutabila. Oricare ar fi parerile altora, de la care nu ma astept la intelegere, democratia s-a realizat; acum urmeaza sa fie acceptata ca o ideologie si ca un set de practici care subliniaza si interactioneaza cumva cu Constitutia. Acceptiunea emotionala si intelectuala a democratiei creeaza obligatii care sunt intelese si simtite de functionarul public. Dar este de observat urmatoarea ambiguitate: este doar dorinta poporului exprimata si sustinuta totdeauna de lege? Daca ea mai poate fi exprimata si in alte moduri: cum si in ce fel legitimate?
5. Obligatia de a respecta normele organizarii birocratice
Aceste norme pot fi divizate intre cele care sunt generale si cele specifice. Obligatiile generale sunt adanc inradacinate in natura umana, in istorie si cultura. Sunt asociate cu termeni ca: loialitate, datorie, ordine si probabil productivitate, eficienta, economie. Obligatiile specifice vor depinde de circumstante ca: functiile sale , tehnologia pe care se bazeaza,clientela etc.
6. Obligatie spre profesie si profesionalism
Sociologii vor fi de acord ca o profesie, o ocupatie contine un etos care actioneaza in sensul determinarii unei configuratii a valorilor si comportamentului membrilor sai. Acest etos influenteaza actiunile profesionistilor din aceeasi ramura, clienti, pacienti, angajati si in general actiunile societatii in ansamblu. Am devenit mult mai constienti de forta si efectele valorilor profesionale si comportamentale in administratia publica de la publicarea cartii lui Frederik Mosher -"Democratie si serviciu public".
7. Obligatie fata de familie si prieteni
Obligatia fata de familie este o piesa de baza in toate dimensiunile moralitatii. Dar in tarile formate dupa modelul vestic al traditiilor politice se accepta, in principiu, ca obligatia fata de tara si regim, la fel ca cea fata de public sunt mai mari decat cele fata de familie. In timp ce ziarele va vor indica aproape zilnic ca principiul este deseori incalcat, noi insistam asupra acestei idei care credem ca prevaleaza. Dar in tari in care conceptul de "public" este recent si in care familia sau alte grupuri sociale raman centrul loialitatii si valorilor, principiul nu este respectat, astfel incat un guvernamant efectiv nu poate fi indeplinit. Relatia de prietenie este mai putin decat familia, dar ca si aceasta, ea este onorata de traditii morale. Pentru a indica problemele morale care pot izvori din aceasta sursa, trebuie doar sa se caute un nume - Bert Lance.
8. Obligatia fata de tine insuti
Da, fata de tine insuti; este o parte importanta a traditiilor noastre morale, cel mai bine gandit in dictonul shakespearean: "iar deasupra tuturor celorlalte, binele tau propriu sa fie singurul adevar ce conteaza". Egoismul si egocentrismul sunt rele in intelesul lor general. Argumentul pentru "propriu" este ca privirea asupra propriei persoane este baza pentru caracterizarea celorlalte, ne conduce mai bine spre ceilalti, indeplinirea corecta a datoriei se bazeaza pe forta personala si integritate. Dar, pastrand principiul, cum trebuie sa traga cineva linie in practica, intre atentia pozitiva acordata propriei persoane si interesul public?
9. Obligatia catre colectivitatile cu care venim in contact
Avem in vedere un lot larg si eterogen: partid, clasa, uniune, biserica, rasa, grup de interes si altele. Este foarte clar ca acestea sunt capabile sa creeze obligatii morale si ca aceste obligatii sunt transmise in sectorul administratiei publice. Cand si cum este mai potrivit pentru asemenea obligatii sa afecteze comportamentul administrativ, sa influenteze deciziile politice?
10. Obligatie catre interesul public sau bunastare generala
Aceasta obligatie este raportata la constitutie, la natiune, la democratie. Dar, din punct de vedere analitic, este distincta. Este deseori explicit reprezentata in legi, dar are si ceva separat. Conceptul este greu de operationalizat, si a fost in mod repetat subiect de critica. Dar ar trebui luat serios in considerare de cei din administratia publica.
11. Obligatia catre umanitate
E o veche idee care ia amploare, "cum ca obligatia e datorata umanitatii in general, lumii ca o entitate mica, viitorului ca suma, simbol a tuturor sperantelor. Toate marile religii se orienteaza in aceasta directie, dar o fac imperfect, vag. Este cu siguranta acelasi ingredient, in forme variate insa, al constiintei lumii, oglindindu-se clar in etica mediului si politicile ecologice.
12. Obligatia fata de religie, fata de Dumnezeu
Cineva poate intreba imediat - acestea sunt doua lucruri distincte, sau doar unul? Raspunsul este dificil. Dar aceste obligatii sunt vazute ca impuse de religie sau Dumnezeu, lucru acceptat chiar si de atei. Cineva poate arata spre domeniul administratiei publice, in care aceste obligatii pretioase sunt in centrul "a ceea ce se intampla sau nu se intampla".
NEVOIA DE A AVEA HARTI
In mod evident, aceasta listare a surselor si tipurilor de obligatii etice implicate in administratia publica este sumara, neprelucrata. Numarul lor - doisprezece-este ales arbitrar. Poate ca unele din aceste obligatii au fost incluse gresit sau trebuiau combinate; sau poate unele ar trebui divizate si redefinite. In mod sigur mai pot fi introduse si altele: stiinta - nu ca ceva ce necesita un act de masuri potrivite, ci sa dea o motivatie puternica ce sa insoteasca imperativele etice. Dupa cum stim, asezarea grupurilor cu idei diametral opuse fata in fata determina normele lor proprii si comportamentul puternic influent, dar ele n-au fost nici macar amintite. Dar despre constiinta? Trebuie ea privita doar ca o transmitere pasiva a semnalelor sau ca o sursa autonoma a conduitei morale, cel putin in parte?
Ati observat ca nu am incercat sa ordonez cele douasprezece tipuri de obligatii in functie de importanta sau imperativele lor etice. Nu am facut-o din neglijenta sau lipsa de inteligenta din partea mea ci, mai degraba, am reflectat in intinderea mare a universului etic. Lista poate continua la nesfarsit. In orice caz, nu vom putea prea usor ordona de la unu la doisprezece aceste prioritati, cu unele superioare altora.
Cum sa incepem? Cum putem dobandi destula claritate pentru a putea cel putin discuta diferentele noastre de opinie, cu un minimum de confuzie? Punctul meu de vedere este ca o activitate preliminara necesara este sa construim mai multe si mai bune harti ale domeniului pe care ni l-am propus sa-l elucidam. Bazandu-ne ca aceasta propunere poate reflecta doar obiceiul academicienilor care au inclinatia de a face pregatiri masive pentru calatorii pe care nu le vor face niciodata. Dar nu vad cum putem trece dincolo de neintelegerile izvorate din opinii diferite pana ce nu exista o intelegere mai mare asupra a ceea ce discutam.
Daca am dreptate, atunci ceea ce ne-ar fi de folos ar fi un program serios de intocmire a hartii. Avem nevoie de diferite tipuri de harti, asemanatoare cu hartile ce indica relieful, factorii climatici, date demografice, activitati economice etc. Avem nevoie de harti la diferite scari care sa indice trasaturile principale ale unei mari parti a organizarii lumii, altele detaliind anumite nivele, functii si activitati. In ciuda unor elemente comune, problemele etice ale unui legislator sunt semnificativ diferite de cele ale unui ofiter, cele ale unui membru al comisiei de mediere de cele ale unui sef de politie, cele ale unui supervizor din teren de cele ale unui sef de departament.
In mod simplu exprimat: daca vom vorbi despre etica din viata publica, ne va fi folositor sa cunoastem despre ce anume vom vorbi.
NEVOIA UNOR INSTRUMENTE DE NAVIGATIE
Metafora de "harti" poate nu a fost cea mai concludenta, iar acum voi uza de una si mai prost aleasa - cea a "instrumentelor de navigatie". Dar cel putin a doua metafora este complementara: avand harti, cum navigam? Cum aflam drumul nostru prin ceea ce ne arata hartile? Lasati-ma sa indic natura unor echipamente de navigatie ce pot fi folosite.
1. Mai intai, va fi util sa avem un instrument care sa ne ghideze prin dimensiunea istorica a problemelor noastre etice din administratia publica. Mai intai de toate va fi folositor sa avem o explicatie a implicatiilor si consecintelor separarii dintre cresterea importantei auto-cunoasterii administrative si a celei politice. Ce stim noi despre aparitia si cresterea moralitatii administrative, servitutii, datoriei si obligatiilor, reciproce sau unilaterale? Cu respect pentru administratia care, in anumite perioade istorice, era savarsita doar de o anumita clasa sociala, regulile conduitei corecte au fost foarte divergente, sau natura functiei le-a indreptat spre uniformitate? De cand managementul unei paturi sociale a fost implicat in mod central in guvernarea regala, ce efect a avut asupra moralitatii birocratice? Poate merita sa mentionam ca termenul de "clasa" si "stat" sunt inrudite, ambele derivand de la cuvantul latin "stare" - notiunea esentiala fiind substantiala in ambele cazuri - un centru organizational.
Stiintele politice vor fi mult mai central implicate. Si aceasta ma aduce, inevitabil, la intrebarea: care sunt consecintele pentru stiinta politica si pentru cea administrativa - sau politica si administratie - faptul ca politica si-a gasit auto-definirea inca din antichitatea greaca, iar administratia doar la sfarsitul sec.XIX, si aceasta in ciuda faptului ca chiar si in micile si simplele orase - state grecesti - polis - politica si administratia erau unite.
Celelalte stiinte sociale, chiar si antropologia, trebuie sa fie cercetate. De asemenea, sociologia - incepand cu vechile scrieri ale lui Montesquieu si a altora si terminand cu Comte, Spencer, Durkheim, Weber, Parsons - este relevanta in materiale relevante. Si economia - desi ne stanjeneste cu aura sa pur stiintifica si aparatele sale tehnice impresionante. Adam Smith, din punctul sau de vedere si din cel al contemporanilor sai, a fost un filosof moral; iar Irving Kristol ne-a amintit recent ca scrierea: "O cercetare asupra naturii si cauzelor bogatiei natiunilor" a lui A. Smith nu a fost publicata cu intentia de a apara moralitatea intreprinderilor libere. Stiintele economice sunt importante in orice cercetare a comportamentului etic in administratie.
JOCUL DE PUZZLE PIRAMIDAL
Multe dintre cele mai interesante si semnificative probleme referitoare la administratie si etica privesc teoria si practica ierarhiei. Cateva din aceste intrebari sunt generice, in sensul ca ele se aplica atat in afaceri si in organizatiile non-profit private, cat si in administratia publica. Dar unele au relevanta aparte pentru administratia publica, ca acelea care fac referire la institutiile guvernamentale si ideologia politica. Va fi folositor sa ne concentram putin asupra acestui joc piramidal in contextul public.
Foarte important, cel putin din punctul meu de vedere, este faptul ca ierarhia e reprezentata atat ca o forta pentru moralitate, cat si ca o sursa a imoralitatii. Ambele ne sunt familiare noua, desi poate nu prin contextul eticii.
a. Primul caz se bazeaza pe faptul ca ierarhia e o forta ce lucreaza atat pentru valorile de baza ale democratiei cat si pentru valorile ferme ale eficacitatii, eficientei si economiei: intr-adevar, daca indeplinirea valorilor de baza, cat si a valorilor ferme este complementara, ele nu sunt doua idei ci una singura. Aceasta e o tema centrala a vechii linii a administratiei publice, iar ratiunile si concluziile ne sunt familiare: democratia este, in mod realist, posibil de indeplinit doar daca puterea este concentrata in asa fel incat poate fi supravegheata, monitorizata - iar aceasta e posibil doar prin ierarhie. Altfel, responsabilitatea se scurge spre nivelul social. Mecanismele de concentrare a atentiei cetatenilor pot fi savarsite efectiv - mecanisme ca scrutinul si reforma de partid erau parti componente ale vechiului model de relatii publice. Responsabilitatea era vazuta ca o rezultanta a pozitiei sale inalte subordonata celei direct superioare ei, pana in varful piramidei, varf care facea legatura cu poporul pe baza principiului electoral. Autoritatea era perceputa ca miscandu-se in sens contrar, ridicandu-se de la popor spre reprezentantii lor alesi, facand legatura cu cei din varful piramidei si caborand, nivel cu nivel, la fiecare oficial si functionar.
Acest mod de a vedea lucrurile, cu o logica si forta considerabila, m-a uimit prin naturalete. Este plauzibil, desi nu fara comentarii in contradictoriu, bazandu-se pe constitutie si istorie, si poate fi sustinut cu multe exemple. Poate fi, si a fost sustinut prin argumente din experiente exterioare administratiei si prin practica economica. Persoane importante au sustinut acest argument: Paul Appleby - "Moralitate si administratie in guvernarea democratica": Principiul ierarhizarii inaintea guvernarii efective, dar mai intai de toate el e necesar guvernarii democratice, asigurand prin operarea sa triumful interesului general inaintea celui special de grup. Marver Bernstein: "Etica in guvernare: probleme in perspectiva" - a argumentat ce iregularitatile etice, ca si ineficienta, sunt asigurate de lipsa controlului ierarhic in agentii, lipsa care mai determina conflicte de interese. Victor Thompson in cartea: "Fara simpatie sau entuziasm: probleme ale administratiei" argumenteaza ca recomandarea pentru participare este sinonima cu o invitatie pentru cei neautorizati de a-si insusi "mijloacele" administrative de la "detinatorii lor" - publicul.
Impotrivirea fata de ierarhie are, de asemenea, o logica si o forta considerabila cu radacini in constitutie si istorie, si poate fi sustinuta prin exemple nenumarate. In acest caz persoane onorabile au dezvaluit contradictiile ivite din folosirea ierarhiei ca un mijloc de promovare a democratiei, propunand limitarea ierarhiei ca mijloc de dobandire a eficacitatii si eficientei si implicarea ei in indepartarea imoralitatii. Vincent Ostrom in "Criza intelectuala in administratia publica", aratand caracterul eronat pe care ierarhizarea il are in centralizare si posibilitatea fauririi unei democratii autentice prin organizarea administratiei publice in unitati mici, mult mai apropiate dorintei de consum si control. Apoi sunt acei avocati ai Noii Administratii publice, care iau echitatea sociala ca principiu conducator si cauta sa-i dezvolte caracterul activ prin intermediul clientului. William Howton - citat in epigraf - vorbeste pentru aceia care cred ca ierarhia, cu corolarul ei obisnuit pe care si l-a creat, deformeaza oamenii intr-un mod ireversibil. Frederick Taylor "Un sfarsit al Ierarhiei! Un sfarsit al Competitiei!" care gaseste ierarhia implicata in imoralitate si-n promovarea ineficientei, si ca fiind necesar sa fie distrusa pentru a putea exista un viitor acceptabil.
Scopul meu nu e acela de a cantari argumentele, cu atat mai putin de a da un verdict, ci mai degraba sa accentuezi complexitatea problemelor etice in relatie cu principiile si practica ierarhiei, aceasta pentru a reflecta pozitia importanta, centrala, a preocuparilor etice in problemele noastre profesionale - daca ne place sau nu sa le tratam ca pe niste intrebari etice. Dar inainte de a continua, lasati-ma sa pun o intrebare pe care multi o vor privi ca pe o intrebare esentiala: "Ce diferenta produce democratia in respectarea moralitatii actiunilor intreprinse de guverne?" Rousseau, daca il inteleg corect, a spus ca daca poporul poate gresi, ei nu pot fi incorecti. Doua exemple pentru a ilustra aceasta: unul din istorie, al doilea ipotetic.
1] Daca bombardarea Haiphong-ului a fost imorala, a fost incendierea Dresdei si Hamburgului - care au fost mult mai dezastruoase - la fel de imorale? Daca nu, de ce?
2] Daca holocaustul ar fi fost savarsit sub un regim democratic, nu sub unul dictatorial, ar fi fost considerat un Eichmann mai mult sau mai putin imoral?
Reflectand asupra acestor lucruri, pastrati in minte eseul lui Herman Finer despre: "Responsabilitatea administratiei in guvernare" in care face o referire la functionarii publici: "Primul comandament este servilismul, subordonarea fata de public".
OBSERVATII SI REFLECTII
Spiritul si natura acestor discutii au fost date de subtitlul eseului - Prolog la prefata. In cel mai bun caz pot spera sa ating cateva din problemele care vor fi demne de atentie intr-o cercetare mult mai sistematica si mai serioasa. In concluzie, urmatoarele observatii si reflectii:
1. Secolul XX poate fi greu identificat fie dupa atentia acordata codului moralei, sau dupa concentrarea asupra cercetarii eticii. Dimpotriva, el poate fi observat dupa "decaderea" codurilor morale traditionale, dupa un sentiment raspandit ca moralitatea e "relativa", daca nu fara insemnatate, si o inclinatie spre a privi cercetarea eticii ca frivola, irelevanta. Aceste curente de gandire au fost asociate cu o "despartire" de credinta religioasa si o ridicare concomitenta a "credintei" in stiinta si in aura sa filosofica.
Aceasta dezvoltare a coincis cu revolutia organizationala: o crestere fara precedent in varietate, numar, marime si forta a organizatiilor, in centru a ceea ce inseamna actul guvernarii, adica in administratia publica. A coincis, de asemenea, cu aparitia autodefinirii administratiei, cu un nou tip de interes stiintific in studiul administratiei, si o crestere a tehnologiei administrative.
Astfel ne confruntam cu aceasta situatie istorica: tocmai in momentul in care lumea organizationala isi insuseste nevoia crescanda de repere etice, nu doar vechile moralitati se erodeaza, dar nu se face nici un efort pentru a se crea un nou cod al conduitei potrivit noilor realitati: iar mentalitatea stiintifica, care este principala vinovata pentru revolutia organizationala, face ca simultan sa fie dificil sa se ia in serios problemele etice.
Dupa cum vad eu, o preocupare pentru moralitatea publica trebuie, intr-adevar, sa includa o preocupare fata de varietatea bine cunoscuta a comportamentelor gresite din punct de vedere social sau pecuniar, in interiorul sau afectand viata publica; ar trebui sa ignoram istoria si viata politica actuala pentru a putea gandi in alt fel. Oricum, dupa cum arata chiar si probele mele putin documentate, problema conduitei etice corecte se intinde mult dincolo de imaginea publica a banilor si legaturilor sexuale. Prezinta probleme de conduita pentru care moralitatea traditionala, dezvoltata si aparuta in timpuri mai putin complexe ne indica putine puncte de reper sau nu indica deloc.
3. Unele din cele mai bune scrieri ce se ocupa de subiectul nostru subliniaza prevalenta, poate chiar si necesitatea "ambiguitatii morale" in viata organizationala. Stephen Bailey, in lucrarea sa "Etica si Serviciul Public"; ma intorc la partea din acest eseu, subliniind "contextualitatea" binelui si a raului. Melville Dalton in: "Omul care administreaza" conclude ca persoanele ce provin din clasa de mijloc este mai posibil sa devina manageri de succes decat persoanele ce se trag din clasa inferioara primei, nu datorita abilitatii superioare sau indemanarii tehnice, ci datorita unei socializari care ii pregateste mai bine pentru a face fata ambiguitatilor morale.
Daca nu putem clarifica etica si lumea organizationala, poate va fi de folos daca vom putea avansa in a intelege, iesind din confuzie si complexitate. Daca ambiguitatea nu poate fi eliminata, atunci o "toleranta pentru ambiguitate" devine absolut necesara. O calitate morala la fel de bine ca o indemanare operationala? Nu voi incerca sa raspund la aceasta.
4. Urmatorul lucru pare adevarat, aproape axiomatic: complexitatea problemelor morale creste odata cu sporirea numarului membrilor in organizatie: persoanele din organizatiile formale in completarea celor din organizatiile traditionale se confrunta cu probleme morale mult mai mari decat acelea de pe hartie, cei din organizatiile publice formale intalnesc mai multe probleme morale complexe ca cei din organizatiile non-publice, iar complexitatea morala creste ca si responsabilitatile odata cu cresterea ierarhiei administrative.
Daca aceasta este o viziune corecta, atunci functionarul din varful ierarhiei organizatiilor publice (manageri, directori) sunt in centrul complexitatii etice. In legatura cu aceasta ma refer la verificarea moralitatii in relatiile cu administratia in: "Functiile executivului" a lui Chester Bernard din care e extras citatul din inceputul acestui capitol. Functiile sunt, desigur, larg si corect vazute. Dar se poate discuta asupra interesului generatiei trecute ca aceasta discutie a moralitatii a fost ignorata in general.
Bernard crede ca "creativitatea morala" a fost o functie executiva esentiala. Cum indica fraza citata, el crede de asemenea ca sarcina asumata poate conduce la o decadere morala. Intr-un mod similar - Stephen Bailey - in eseul citat in a treia observatie, foloseste metafora "deasupra liniei periculoase" aratand prin aceasta climatul moral dificil in care inaltii oficiali trebuie sa lucreze si pericolul la care ei se expun.
5. Am vazut recent, si vedem si acum, largirea unei zone cenusii in care orice distingere clara intre categoriile: public si privat, dispar in noi modele organizationale si aranjamente legale. In aceasta zona gri, ierarhia e diminuata, dar nu dispare, noi relatii pe diagonala si pe laterala se dezvolta, facand tot mai dificil de dat raspuns la intrebarea: cine conduce aici?
Dupa cum vad eu, problemele noastre etice se amesteca in aceasta crescanda zona gri. Cine va fi responsabil? Pentru ce? In fata cui? In ce va consta datoria si cum poate fi judecata onestitatea? Un punct de vedere e acela ca cu o ierarhie relaxata si o libertate marita, drumul e deschis dezvoltarii moralitatii personale, autentice. H. Cleveland cauta o solutie in speranta ca managerii din lumea "orizontala" se vor considera "manageri publici" pentru ca in fapt ei vor fi asa.
6. Cum indica epigraful lui David Bradley si Roy Wilkie "aparitia consideratiilor morale" in studierea organizatiilor nu a fost bine primita. Intr-adevar, capitolul de Moralitate si Organizatii din "Conceptul de Organizatie" este, dupa cunostintele mele, fara o legatura cu tratamentul general al teoriei sau comportamentului organizational.
Un numar de factori, care au de a face fie cu problemele societatii americane, fie cu climatul general al vietii noastre intelectuale ce nu poate fi explicat aici, sugereaza ca se poate schimba situatia, ca vom incepe sa aplicam in mod serios dimensiunile etice lumii noastre organizationale - aici imi permit putin optimism. Aceasta poate fi mai bine facuta incepand de la bazele empirice legitimate in stiintele sociale recente. Pot incepe, de exemplu, prin a face harti, de-a lungul liniilor sugerate mai inainte; mai apoi e posibil ca noi sa fim in stare sa ne adreasam eticii de asemenea.
Un punct de vedere a fost ca cercetarea etica e periculoasa. Samuel Butler a spus: "Fundamentele moralitatii sunt la fel ca celelalte fundamente: daca cercetezi prea mult la ele suprastructura se va prabusi." Dar in cazul nostru sapatul s-a facut, suprastructura e deja jos. Dar apoi, vechea suprastructura nu a fost obiectul nostru de investigatie. Poate pe o noua fundatie putem folosi ceva material cazut pentru a construi ceva suprastructura in scopul nostru?
Studiul de caz
Introducere.
Urmatorul eseu al lui Dwight Waldo este o privire de ansamblu a domeniului
complicat al eticii moderne in confruntarea cu administratorii publici. Mai
degraba decat un cod, el "schiteaza" o duzina de obligatii etice concurente
carora functionarii trebuie sa le fie loiali. Cum alege un functionar dintre
aceste coduri si decide la care sa adere? Cum jongleaza cu aceste cereri
concurente? In urmatorul caz interesant studiat de profesorul Douglas F.Morgan
de
De ce este greu pentru bibliotecari sa dezvolte politici clare de cenzura in cazul unor carti ca "Sexul Madonnei"? Care erau cele trei variante de raspunsuri administrative folosite de bibliotecile din intreaga tara in rezolvarea problemei? De ce au fost standardele profesionale atat de influente in acest caz? Care coduri etice ale lui Waldo au fost uzate pentru a rezolva problema?
SEXUL MADONNEI
Douglas F. Morgan
"Unii s-au nascut in maretie, unii o dobandesc; altii o au doar aruncata asupra lor. In acest fel bibliotecarii au devenit cenzori ai literaturii. Carti care propovaduiesc raul, care invata cum sa pacatuiesti si cat e de placut pacatul sunt din ce in ce mai populare, tentandu-l pe autor sa le scrie, pe publicist sa le produca, pe vanzator sa le difuzeze. Multumesc cerului ca nu l-au tentat pe bibliotecar!"
(Arthur Bostwich-presedintele ALA,
"Manualul" ALA)
Susan Miller indeplinea rutina finala la biroul de aparitii editoriale al bibliotecii cand tocmai vazu un tata insotit de fiul sau ridicand o carte:"Ce se intampla aici? Nu retineti asemenea carti din fata minorilor?"
Nu e tocmai ceea ce vrei sa auzi dupa o zi de munca, in timp ce doi din angajatii sai nu au putut veni la servici din cauza vremii, care insa nu i-a oprit pe scolari sa asalteze biblioteca.
Ca un bibliotecar de copii prin pregatire, resimti puternic intreaga munca administrativa care te indeparteaza de la ceea ce ti-a placut si ai fost pregatit sa faci-sa recomanzi literatura buna copiilor si parintilor lor. Apoi te intrebi daca vei mai putea face vreodata ceea ce iti doresti atat de mult, fiind preocupat cu hartii, alcatuind bugetul, intelegand evaluarile de personal, raspunzand plangerilor clientilor. Si brusc te trezesti cu un parinte nervos care crede ca tu, nu el trebuie sa aleaga ce este mai potrivit pentru fiul sau sa citeasca.
Observi cartea - e un exemplar din "Sexul Madonnei"- o serie de poze personale facute de un binecunoscut fotograf care a surprins in mod erotic fanteziile sexuale ale starului. Avand deja o experienta asupra acestor lucruri, le dai raspunsul standard al bibliotecii: "Incurajam parintii sa-si ajute copiii in alegerea lecturii potrivite varstei lor. Pot sa va ajut in gasirea unei carti mai potrivite?" "Nu aceasta era problema. Taxele publice nu trebuie folosite pentru a incuraja astfel de materiale ce contin ilustratii pornografice si incurajeaza un stil de viata devastator din punct de vedere social. Mai ales ca dumneavoastra aveti o responsabilitate speciala in a proteja tineretul nostru sa aiba acces la astfel de materiale."
Vazand ca argumentele tale nu sunt convingatoare, faci apel la o alta tehnica ce functiona in trecut: ceri clientului furios sa formuleze in scris obiectiile sale. Dar aceasta nu a pus capat problemei. In saptamana urmatoare directorul bibliotecii iti inmaneaza plangerea parintelui cu care te-ai contrazis asupra cartii Madonnei si iti cere sa-i raspunzi.
Gandindu-te ce sa faci, te gandesti la toate variantele posibile. Vrea directorul sa rezolve aceasta problema ca si in trecut? Plangerea parintelui face parte din o campanie a societatii care are ca scop sa determine modul de actiune al bibliotecilor? Este timpul sa-ti schimbi locul de munca, chiar daca nu e bine pentru familia ta sau pentru situatia ta financiara?
FANTEZIILE ADMINISTRATIVE SI ROLUL AMBIGUITATII
Dilema morala a lui Sue Miller este un teren propice de cercetare pentru cei preocupati de bazele etice ale discretiei administrative. Pentru unii angajati ai bibliotecii "Sexul Madonnei" se reprezinta cu dilema morala de a facilita circulatia materialului pe care ei il gasesc obiectabil. Aceasta situatie dezvaluie bogate posibilitati de a exploata prudenta, integritatea, compromisul si loialitatea. Pe scurt se arata o oportunitate sa se examineze standardele apropiate ce trebuie sa ghideze exercitiul discretiei administrative. Oricum sunt interesat sa folosesc controversa acestei carti pentru a explora conditiile institutionale (organizationale si profesionale) necesare sa transfere principalele actiuni corecte in practica administrativa concreta.
Mare parte din literatura recenta de etica administrativa e de acord asupra existentei unei nevoi de a adanci exercitiul discretiei birocratice in anumite principii largi de servitute. In timp ce ajuta sa clarifice locul si continutul obligatiilor de servitute, aceasta literatura nu ne ajuta sa intelegem procesele sociale, organizationale si profesionale ce face imposibil de transpus in practica acest principiu.
Exista cel putin trei ratiuni pentru care bibliotecarii si bibliotecile publice locale sunt folositoare in cercetarea legaturii dintre principiile "gandirii pozitive "si conditiile pentru "actiunea pozitiva". Mai intai, librariile, ca si scolile, reflecta gandirea din interiorul comunitatilor locale. Apoi bibliotecarii participa la acest proces de a "forma gandirea socetatii" prin pregatirea lor profesionala care nu difera in mare masura de cea primita de functionarii din sectorul public. In sfarsit, atat bibliotecile cat si bibliotecarii sunt influentati mult de rolul crescand al ALA in formarea atitudinii de cenzurare, controversata in cazuri ca "Sexul Madonnei".
In ultimii ani, diferentele locale de opinie asupra caror modele de carti trebuie bibliotecarul sa se opreasca in alegerea sa si spre cine sa se indrepte ele a crescut ingrijorator. Din 1 septembrie 1990 pana in 15 aprilie 1993 - Biroul Libertatii Intelectuale al ALA a primit 1577 rapoarte referitoare la plangeri impotriva calitatii materialului din biblioteci. In 1991 au fost 512 cazuri raportate, care au crescut in anul urmator la 653, cu un procent de 28%. In primele patru luni din 93 au fost 253 de cazuri. E greu de determinat cat la suta erau plangeri ale populatiei si cat la suta ale bibliotecarilor in incercarea lor de a cenzura astfel de materiale. Oricum bibliotecarii sunt de acord ca incercarile comunitatii sa cenzureze achizitiile de material pentru bibliotecile locale au crescut constant in ultimii ani.
Daca bibliotecarii trebuie sa reflecte nevoile cetatenilor si sa le asigure dreptul de acces la informatii al tuturor solicitantilor, ei nu se pot ascunde de clientii carora nu le plac cartile pe care le-au achizitionat. Pentru ca un bibliotecar nu poate ramane bibliotecar fara sa achizitioneze carti si pentru ca ei nu au resurse nelimitate pentru a cumpara tot ce se editeaza, trebuie sa se faca o selectie.
Un al doilea motiv pentru care controversa "Sexului Madonnei" este interesanta pentru studentii ce studiaza discretia administrativa e ca bibliotecarii sunt asemenea majoritatii lucratorilor bine platiti: urmeaza cursurile unor scoli de specialitate si au petrecut mai mult timp invatand talentul si tehnicile necesare unui bun bibliotecar decand acumuland o intelegere a scopurilor si finalitatilor pe care acestea le vor indeplini in activitatile lor. Ca majoritatea birocratilor, ei ajung in pozitia autoritatii administrative directionale (cu puteri depline) fara multa pregatire anterioara referitoare la rolul lor de conducere a comunitatii locale pe care le servesc.
In sfarsit, bibliotecarii isi indeplinesc datoria sub autoritatea Primului Amendament, principiu la care se face referire in Cartea Drepturilor Bibliotecii care opune simultan cenzura si promovarea achizitiilor "pentru interesul, informarea tuturor persoanelor comunitatii deservite de biblioteca."-Manualul ALA. Luate ca atare, aceste cuvinte par sa faca o pledoarie pentru achizitionarea, prezentarea si raspandirea materialelor din biblioteci, oricat de nepopulare pot ele fi. Exista biblioteci locale, cum ar fi cele ale scolilor, care sunt controlate si finantate de oficiali cu scopul de a deservi vointa comunitatii, pentru ca cetatenii sunt platitori de taxe. Un grup de cetateni care ameninta cu refuzul de a plati urmatoarea plata pana cand carti precum "Sexul Madonnei" sunt scoase din biblioteca, va trebui luat in serios! Din acest punct de vedere exista cel putin doua intrebari folositoare in studierea discretiei administrative: Ce influenta are o asociatie profesionala - ca si ALA- in formarea interesului local? Ce lectie poate fi insusita din aceasta controversa?
"SEXUL MADONNEI" - Modele ale raspunsului administrativ
Controversa a aparut in 21 octombrie 1992, cand mult anuntata carte "Sexul Madonnei" a fost scoasa pe piata. Cartea continea o serie de fotografii infatisand fanteziile erotice ale exchibitionistei vedete de muzica pop. Cu un pret mai mare de 49,95 $ si cu o legatura fragila, bibliotecarii au fost siliti sa decida daca sa o achizitioneze sau nu,.In multe locuri din tara , bibliotecile primeau multe solicitari pentru cartile noi -best seller.Dar in cazul cartii"Sexul Madonnei" asemenea cereri erau insotite de un numar egal de a fi interzisa. Dilema administrativa prezenta aici a fost frumos rezumata de Judith Krug-directorul Biroului Libertatii Intelectuale din ALA." Daca biblioteca refuza sa cumpere cartea-va fi invinuita de auto-cenzura; daca vor cumpara multe exemplare, ele vor fi oricum deteriorate sau furate . Multe biblioteci au ales sa cumpere unul sau doua exemplare, dar aceasta a intampinat la fel de multe critici ca si cand ar fi cumparat duzini de carti pentru a satisface cererea.Bibliotecile au raspuns in fata acestei dileme cu trei modele diferite de actiuna administrativa:
A. Doar spune "NU"
In mod ironic, orasul natal al Madonnei-Rochester Hills , Michigan a fost unul din orasele in care decizia de a nu achizitiona cartea nu a intampinat opozitie.Directorul bibliotecii publice a spus:"Nu vedem cartea ca o achizitie importanta si datorita costului ei, nu o vom cumpara fara interes.Daca publicul e interesat- atunci va fi bine sa dam banul public pe ea. Cred insa ca publicul nu e interesat."
Dar ce trebuie sa faca un director cand e confruntat cu o mare cerere?
Tipic pentru multi directori de biblioteci care s-au confruntat cu astfel de probleme, Ralph Eduards- directorul bibliotecii Phoenix- a asteptat pana a aparut recenzia cartii, dupa care a considerat ca nu merita sa fie cumparata.."Daca ati citi recenzia, ati sti ca ea se refera in mod negativ la carte.Am decis ca nu are indeajuns de multa calitate artistica sa merite 50 $."In Scothdale-Arizona, directorul bibliotecii publice-Linda Saferite a concluzionat ca legatura cartii nu va supravietui unei circulatii indelungate;Rodeane Widonn-Gledale,Arizona- a spus ca nu poate cheltui atatia bani pentru o carte ilustrata,a carui fotograf nu reprezinta nici macar un nume mare in lumea show-ului.
In Mesa- Arizona, cartea a provocat pareri controversate dupa ce directorul Vince Anderson a spus ca a facut o cerere de cumparare. Primind o serie de plangeri din aceasta cauza, si-a retras cererea. Inainte de a vedea anularea actului de cumparare, primarul Willie Wong a spus :"Cariera mea e terminata ! Sunt un om mort! Trebuie sa iau in considerare opinia comunitatii, desi sunt un puternic sustinator al Primului Amendament. Simtamantul meu e ca publicul nu e in sprijinul cartii lui Madona, asa ca am anulat comanda". Presedintele Consiliului de Analizare al Bibliotecii din Mesa s-a plans:"S-a format un precedent al cenzurii de catre bibliotecar....voi accepta decizia lui, dar aici e o problema importanta ce trebuie discutata.Sunt preocupat ca locul comunitatii in evaluarea cartilor a fost ignorat."
B. Supravegherea cartii.
Cativa bibliotecari doreau sa permita accesul cartii in biblioteca, dar ea sa nu fie imprumutata asa de usor.Justificarea pentru acest acces restrictiv era bazat pe legatura fragila a cartii,iar altele pe faptul ca nu era potrivita pentru minori. Oricum, decizia de a avea acces restrictiv,opusa non-circulatiei,este luata mai rar, de obicei pentru nevoia de a trece testul Primului Amendament.
Controversa asupra accesului restrictiv a fost puternic atacata in Houston, unde un grup numit:"Cetatenii Impotriva Pornogafiei" au inceput sa se mobilizeze camd au aflat ca biblioteca a cerut patru carti,folosind pentru plata o donatie anonima.Grupul a cerut primarului sa opreasca achizitia si sa-l demita pe directorul bibliotecii."Unele din cele mai rele pornografii se afla in scolile si in bibliotecile noastre"- a declarat presedintele CIP. Dupa ce a fost pichetat de demonstranti, Consiliul Houston-ului a hotarat sa restranga dreptul de acces doar pentru adulti.
C. Acces liber.
"Sexul Madonnei" poate fi avuta cu pretul unui abonament la biblioteca.Multe librarii s-au bazat pe politica de selectie pe care o aveau si pe politica accesului nerestrictiv de a cumpara si a pune in circulatie cartea pentru oricine detine un abonament.Unele din aceste biblioteci au trebuit sa faca fata supararii unor clienti. Unul din atacurile cele mai tari a avut loc in Monroe County- Michigan. In fata cetatenilor nervosi care cereau respingerea cartii, Consiliul Bibliotecii a votat pentru achizitionarea cartii, sustinand plasarea ei in acces nerestrictiv. Atat presedintele bibliotecii cat si directorul aonsiliului au fost amenintati, cerandu-li-se sa-si dea demisia.Au fost chiar si amenintari teroriste, biblioteca fiind evacuata si inchisa temporar.
IMPACTUL BIROULUI LIBERTATII INTELECTUALE AL ALA
Cand s-au lovit de amenintari si atacuri, directorii si presedintii
bibliotecilor si consiliilor au cerut opinia oficiala, legala a avocatilor.
Majoritatea au decis ca nu se intrunesc conditiile pentru ca "Sexul
Madonnei" sa fie considerata in afara
legii, interzise copiilor.Dar deciziile oficiale nu au imbunatatit abilitatile
bibliotecarilor de a purta un dialog cu membrii comunitatii. Pentru o mai mare
ajutorare s-a apelat
Comparativ cu alte profesii publice, axeasta responsabilitate a servitutii este temeinic dezvoltata si relativ bine definita. In timp ce referintele de baza ale profesiei atesta faptul ca filosofia libertatii intelectuale este prea tanara, prea fragila pentru a fi uzata de traditie,...a castigat recunoasterea ca substanta a intregii filosofii de modelare a serviciului bibliotecar in SUA.....Din punctul de vedere al libertatii intelectuale, rolul bibliotecilor in societatea noastre nu se bazeaza pe principiul regulii majoritatii, ci pe principiul din Primul Amendament, ca punctul de vedere al minoritatii trebuie sa fie ascultat si el, indiferent cat de nepopular sau detestat ar fi de majoritate.
Acest angajament la libertatea intelectuala este reflectat in "Cartea Drepturilor Bibliotecilor" adoptata in 1939.
Cartea Drepturilor Bibliotecilor:
1.Cartile si alte resurse ale bibliotecii trebuie folosite in interesul, informatia si folosul intregii comunitati deservita de biblioteca. Materialul nu trebuie exclus din cauza originilor, trecutului sau opiniilor acelora care au contribuit la crearea materialului.
2.Bibliotecarii trebuie sa prezinte materiale si informatii ce sa prezinte toate punctele de vedere in problemele curente si istorice. Materialele nu trebuie mutate sau deteriorate datorita dezaprobarii sau partizanatului celor care le au in custodie
3.Bibliotecarii trebuie sa se impotriveasca cenzorilor in indeplinirea indatoririlor pe care le au.
4.Bibliotecarii trebuie sa coopereze cu toate persoanele si grupurile preocupate de pastrarea liberului acces la expresie si idei
5.Dreptul unei persoane de a avea acces la biblioteca nu trebuie ingradit datorita originilor, trecutului , varstei sau opiniilor.
Cartea drepturilor este insotita de mai mult de 125 de pagini de indrumari care sa ajute la aplicarea acestor drepturi in diferite circumstante. Acestea includ plasarea responsabilitatii pentru parinti in scopul de a controla accesul minorilor la anumite materiale; pentru a se opune distrugerilor de material din biblioteca; pentru a preveni interzicerea accesului pentru batrani , saraci, handicapati sau alte categorii defavorizate ale societatii; pentru a proteja dreptul oamenilor la intimitate.
Luat impreuna cu Cartea
Drepturilor, indrumarile propun o interpretare absolutista la citirea Primului
Amendament
BIROUL LIBERTATII INTELECTUALE
Libertatea intelectuala nu este lasata la libera apreciere a fiecarui
bibliotecar in parte. In
Filosofia biroului se bazeaza pe premisa ca daca se vrea sa se inteleaga importanta libertatii intelectuale, bibliotecarii trebuie sa inteleaga importanta conceptului si modul in care el reactioneaza cu societatea.
BLI scoate o publicatie bilunara-"Stiri despre Libertatea Intelectuala"si o publicatia lunarra -"BLI Memorandum", la care se adauga alte materiale speciale. In fiecare an BLI publica o lista a cartilor care au fost criticate de opinia publica. Ar fi interesant de observat care este impactul BLI asupra substantei si formei deciziilor luate in mod individual de bibliotecari in perioada controversei ridicate de subiectul "Madonna". La nivel institutional,ar fi interesant de vazut numarul eforturilor incununate de succes ale cenzorilor in relatie cu numarul consiliilor bibliotecilor care au adoptat in mod explicit politica Cartii Drepturilor Bibliotecilor.
Exista cateva caracteristici ale unei politici de selectare a materialului care restrange abilitatea unui bibliotecar de a evita incercarile de cenzurare.Mai intai, dezvoltarea unei politici si fregventa re-examinare a ceea ce este considerat ca fiind importante pentru organizatii in educarea functionarilor la obligatiile functiei lor de servitute. In al doilea rand , o politica concreta de selectieface imposibil de institutionalizat principiile servitutii in munca zilnica. In al treilea rand, cand apar cazuri discutabile, o politica de selectare a materialelor ajutala alegerea a ceea ce este bun pentru o comunitate.
CONCLUZII
Controversa cazului "Madonna"ne-a furnizat o lectie importanta in tratarea ambiguitatii administrative.Aceasta problema nu poate fi rezolvata fara o cale de a ordona multiplicitatea cerintelor care insotesc cariera noastrea de functionari publici.Bibliotecarii din acest caz prezentat au reusit sa-si ordoneze acest vast proces. Au reusit pentru ca s-au bazat pe un puternic etos profesional, un standard organizational care ajuta la educarea membrilor asupra primului principiu. Lectia pe care o putem invata din acest caz este nevoia de a merge dincolo de preocuparea noastra de a defini un "catehism "potrivit pentru practica administrativa si sa acordam egala atentie structurii sociale, organizationale, profesionale care transforma acest catehism intr-o actiune morala insemnata.
INTREBARI
1. Cum ati rezuma sfatul referitor la comportamentul etic in functia publica sugerat in eseul lui Waldo? Prin ce difera viziunea sa de cea a lui Chester Barnard, Stephen Bailay sau Paul Appleby, la care se refera introducerea acestui capitol? Care apropiere de etica guvernarii vi se pare mai convingatoare? De ce?
2. Care factori au determinat problemele etice ale "Sexului Madonnei"? Cum s-au descurcat bibliotecarii cu aceste probleme? Ce norme si valori au influentat comportamentul lor? Au fost alegerile lor fundamental morale si etice?
3. Pe baza studierii acestui studiu de caz, ati adauga vreun alt punct de vedere referitor la alte criterii sau standarde pentru un comportament moral corect al oficialilor publici?
|
