Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Jurnalism si stiintele Comunicarii

Sectia: Comunicare Sociala si Relatii Publice

Anul de studiu IDD: II,

Tutoratul 2,

Istoria culturii si civilizatiilor

Tutoratul 2: Renasterea

TUTORATUL 2: RENAsTEREA

Obiective:  

• Ofera delimitari conceptuale care dau abilitatea studentilor de a opera cu acele coordonate care definesc umanismul secolelor XV-XVI.
• Asigura o viziune comparatista care explica originile umanismului european la nivelul antichitatii grecesti.   
• Ofera o perspectiva tematica a principalelor directii ale prozei 13313o148n , poeziei si teatrului si o perspectiva estetico-teoretica (poetici ale Renasterii).
• Ofera prezentari sintetice ale unor momente literare semnificative pe baza recomandarilor tematice pentru redactarea referatelor.
• Asigura analize de text pentru opere semnificative ale principalelor directii tematice; la īntīlnirea tutoriala cu studentii vor fi supuse spre analiza urmatoarele opere si autorii lor:    Rabelais - Gargantua si Pantagruel

Cervantes - Don Quijote

Shakespeare - Sonete, Hamlet, Romeo si Julieta

Montaigne - Eseuri.

Renasterea

1. Caracterizare generala

2. Poetici ale Renasterii

3. Umanistii secolelor XV-XVI

4. Directii ale poeziei:

a) de la Petrarca la Marino

b) scolile poetice īn Franta

c) dezvoltarea lirismului īn Germania si Spania

d) poemul epic si eroic-comic

5. Directii ale prozei 13313o148n :

a) Boccaccio si proza scurta italiana

b) de la Rabelais la Montaigne

c) romanul pastoral

d) de la proza picaresca la Cervantes

6. Dezvoltarea teatrului:

a) Anglia īnainte de Shakespeare

b) Shakespeare

c) teatrul īn Spania

1) Lope de Vega

2) Calderón de la Barca

Din nou despre " Romeo si Julieta "

Cum desigur se stie "s-a evaluat ca un critic shakespearian ar trebui sa citeasca aproximativ 200 de pagini zilnic daca ar vrea sa se tina la curent cu tot ceea ce se scrie īn lume". si, firesc, este foarte greu sa mai acuzi astazi un shakespearolog de plagiat deoarece "nimeni nu mai stie cine a formulat primul o anume teza"¹.

Unei asemenea deloc īncurajatoare perspective i se īnscrie si piesa care formeaza obiectul "modestei" mele "cutezante" : Romeo si Julieta.

Volumul referintelor critice este impresionant. Toate scolile identificate īn bibliografia shakespearologica² se regasesc si īn raportarile la Romeo si Julieta.

Ma simt dator, selectīnd sever, sa amintesc cu precadere o teza de doctorat³, avīnd ca unic obiect piesa, sustinuta la Sorbona īn 1961, dar si mai recentul volum Roméo et Juliette : Analyses et réflections sur

S-au īnsumat o serie īntreaga de observatii la care ne simtim obligati sa ne raportam īn demersul nostru analitic asupra organizarii universului tragic si comic īn piesele lui Shakespeare.

S-a vorbit despre organizarea īn trei momente⁵, despre variatiile de intensitate si īncordare si relatia lor cu dimensiunile scenelor, a fost sesizata structura planurilor paralele⁶, s-a determinat si relatia dinamica dintre factorii care se īnfrunta, s-au adunat multiple cercetari asupra imagisticii, pe marginea laitmotivelor circulante etc.

Studierea acestor aspecte ca si a altora a fost corelata cu dezbaterea asupra naturii artistice a lui Shakespeare, dezbatere prelungita si īn secolul nostru.

Daca īn 1920 I.Bailey considera ca acesta "pare sa nu fi avut nimic din constiinta mīndra a mestesugarului nostru"⁷, dezvoltīnd un punct de vedere vechi de cīteva secole, pornind, de exemplu, de la Friederich Schlegel, care constata ca Shakespeare īncepea sa fie considerat "nu ca un frenetic creator din filiatia Sturm und Drangului, ci ca un poet calculat", Gustave Ren Hocke socotea ca "lui Shakespeare i se cuvine un loc de frunte īn empireul celor mai mari dintre inginerii si operatorii artei poetice"⁸.

O interesanta analiza a piesei apartine lui A.I.I. Radcliffe, care ajunge de altfel sa figureze chiar o reductie geometrica a organizarii interioare, a structurii⁹.

Criticul vede tragedia ca pe o desfasurare liniara pe o axa orizontala, īn doi timpi ce se leaga si se continua, "ce cuprind evenimentele importante si altele surprinzatoare, suspendari, anticipari, rasturnari". Evidentiaza caracterul armonic al primului timp si cel disonant al timpului al doilea. Se surprinde dinamica piesei prin alternarea unor momente de tensiune mai mica cu altele de tensiune mai mare. Se marcheaza dinamica alternarii eroilor, ca prezente separate sau īn cuplu.

Multe dintre consideratiile asupra piesei, inclusiv formula rearmonizarii finale¹⁰, aproape s-au "clasicizat", venind īn prelungirea unor idei mai vechi, sustinīnd alte analize cu vizibile consecinte spectacologice.

De aici pornesc, afirmīnd de la bun īnceput ca o asemenea lectura nu ma multumeste, si voi īncerca sa propun o alta imagine, reluīnd o ipoteza de lucru pe care am formulat-o īnca din 1979 : "proiectia tragica, element compozitional īn Romeo si Julieta".

Tragedia, urmarind destinul tragic al iubirii celor doi tineri, membri ai unor familii ce se dusmanesc, reia, dupa cum se cunoaste, o povestire a lui Massucio din Salerno (1476), preluata, de Luigi da Porto (1534) si Matteo Bandello (1554), culegere tradusa īn engleza de Sir Geoffrez Fenton (1567) si William Painter (1566), prelucrata si de Pierre Boisteau īn Histoires tragiques (1559), regasita īn poemul lui Arthur Brooke The Tragical History of Romeo and Juliet (1562)¹², cu un posibil nucleu real īntr-o drama petrecuta la Verona īn 1303.

Tragedia se īntinde pe cinci acte, īnsumīnd 24 de scene si cīte un prolog īnaintea actelor I si al II-lea. Ea cuprinde 842 de replici - fara cele doua prologuri - repartizate astfel : 237, 203, 199, 155, 88¹³.

Sa ne īntoarcem la "poveste" !

Tragedia īncepe cu un conflict īntre cele doua familii¹⁴ (Montague si Capulet), conflict rezolvat prin interventia ducelui (replica 50)¹⁵ si reluat, īn rezumat, de Benvolio. Pomenit pentru prima data la īncheierea conflictului, Romeo apare (replica 62)¹⁶ oftīnd, suferind din cauza iubirii neīmpartasite de Rosalinda. Afla apoi despre existenta Julietei, careia i se pregateste casatoria cu Paris si īl regasim pe Romeo dialogīnd despre dragoste si informīndu-se despre balul care va fi dat de familia Capulet. Julieta apare mai tīrziu (replica 127 ! ), plasata simetric fata de Romeo. Ea nu se afla īn centru. Despre ea vor vorbi contesa si doica. Revine Romeo, īn aceeasi dispozitie. Tonul este dat de verva sclipitoare a lui Mercutio. Balul. Īntīlnirea. Iubirea. Apelul la Lorenzo. Casatoria. Aceasta este substanta primelor doua acte.

Actul al treilea (fara prolog) reia primul conflict. Acesta este acum insolvabil. Sīnt doi morti. Ducele apare (replica 52)¹⁷ si sanctioneaza. Repovestirea apartine tot lui Benvolio. Julieta īsi plīnge nefericirea īn prezenta doicii; Romeo īsi deplīnge situatia si sufera din cauza īndepartarii de Julieta. Julieta domina īn continuare scena. Cere ajutorul lui Lorenzo. Īn casa parintilor. Se desparte de doica. Bea licoarea si este gasita - aparent moarta. Romeo, la Mantua, afla trista veste. Scena din chilie pregateste punctul tragic maxim. Scena din cavou. Cei doi eroi se vor sinucide, cu o interferenta de mijloace : Romeo, feminin, prin otrava, Julieta, masculin, prin pumnal. La mormīntul lor cele doua familii se īmpaca.

Sa revenim.

Consider ca piesa nu īnainteaza linear, trecīnd, īn urma unui accident -duelul - de la armonie la disonanta, īntr-un continuum desfasurat pe o axa orizontala.

Exista, cred, un punct de rupere, piesa se frīnge la sfīrsitul actului al doilea, parasind un nivel si se reproiecteaza, punct cu punct, īntr-un alt spatiu. Cum primul nivel este esentialmente comic, iar proiectia se face īn spatiul tragicului, am numit acest tip de constructie - proiectie tragica, ca forma particulara a "planurilor paralele".

Aceasta ipoteza trebuie demonstrata.

Sa ne īnchipuim o axa imaginara care delimiteaza doua niveluri, primul, deasupra, comic, al doilea, dedesubt, tragic. Sa īncercam sa supunem analizei, punct cu punct, cele doua imagini. Nu īnainte de a mentiona ca aceasta constructie dezvaluie o proiectie la jumatatea piesei, tinānd seama de numarul replicilor. Este si ceea ce se desprinde si din interpretarea lui M. M. Mahood¹⁸.

NOTE:

Vezi, īn acest sens, Al. Dutu, Eseu īn istoria modelelor umane, Editura stiintifica, Bucuresti, 1972, p.96, pornind de la Arthur M. Eastman, A Short History of Shakespearian Criticism, New York, Random House, 1968. Realitatea mai poate fi sustinuta si de Dan A. Lazarescu, Introducere īn shakespearologie, Editura Univers, 1976.

Vezi, īn acest sens, Al. Dutu, vol. cit., p.97 si urm. Sau structurarea scolilor īn vol. lui Dan A. Lazarescu.

M. Pollet, La Tragédie de Rom o et Juliette de W. Shakespeare. Thčse complémentaire pour le doctorat čs Lettres

Shakespeare, Rom o et Juliette, Analyses et r flexions sur., Elli Press, 1991

Vezi, īn acest sens, A.C. Brandley, Shakespearian Tragedy, London, 1958.

De consultat G.G. Gervinus, Shakespeare, Band I-IV, Leipzig, regasit si la E. Dowden, Shakespeare, spiritul si arta sa, 1875, cf. Shakespeare si opera lui, Texte critice, E.L.U., 1964, pp. 88-96 ; asupra acestui aspect, vezi si G. Lukacs, Specificul literaturii si esteticii, E.P.L.U., 1969, pp. 107, 288, ca si B. Tomasevski, Teoria literaturii. Poetica, Ed. Univers, 1973, p. 346.

I. Bailey, Shakespeare, London, 1929, p. 42. Ideea este prezentata si la Sir John Squire, Shakespeare as a Dramatist , 1935.

Gustavo Ren Hocke, Manierismul īn literatura, Ed. Univers, Bucuresti, 1977, p. 137.

A.I.I. Radcliffe, Romeo and Juliet, London, 1946, citat si de Leon Levitchi īn Elaborarea artistica constienta īn opera lui Shakespeare, Revista de filologie romanica si germanica, 2, 1960.

Citindu-l pe Irving Ribner, Dan A. Lazarescu, op. cit., p. 542, vorbeste despre "renasterea ordinii sociale si morale prin concilierea familiilor", despre "o viziune de speranta" etc. Vezi, īn acest sens, si interventia lui Ernst Schumacher : "se zareste īntotdeauna o geana de speranta . acest principiu optimist", īn John Elsom, Mai este Shakespeare contemporanul nostru ?, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1994, p. 209.

Arié Grűnberg Matache, Ipoteze analitice, Ed. Dacia, Cluj - Napoca, 1979, pp. 9-24.

Cercetarea surselor nu face obiectul comunicarii. Datele sīnt extrase din Narrative and Dramatic Sources of Shakespeare, Editia Bullough, vol. I, p. 269 si urm. ; ele se regasesc si īn M.Pollet, op. cit.

Apelul la replica nu este īntīmplator. Aceasta este considerata ca unul dintre factorii fundamentali ai discursului dramatic. Īn acest sens, amintesc sublinierea lui Georg Lukacs "Drama īsi contureaza eroii si actiunile exclusiv prin dialog. Numai ceea ce capata viata prin dialog poate avea valoare artistica pentru drama", īn Specificul literaturii si esteticii, E.P.L., Bucuresti, p. 276.

Deosebit de pretioasa este argumentarea lui Steen Jansen, care considera ca unicul simpton al personajului este replica, īn Esquisse d'une théorie de la forme dramatique, "Langages", 12, 1968, pp. 71-93. Solomon Marcus, formulīnd unele rezerve si aducīnd īn discutie alti factori, vorbeste, totusi, despre ideea comuna dupa care "teatrul īnseamna īn primul rīnd dialog", īn Arta si stiinta, Ed. Eminescu, 1986, p. 234.

Erich Fried vorbea despre parintii lui Romeo si ai Julietei ca despre "niste cetateni īnstariti". "Singurii nobili din preajma sīnt Ducele, Mercutio si Paris", īn John Elsom, vol. cit., p. 50.

Shakespeare, Opere, vol. I. ESPLA, Bucuresti;

Ducele: "Supusi rebeli!..Plecati, va zic, de puneti pret pe viata.

Idem, Romeo: "Buna ziua, vere!"

Ibidem, Ducele: "Ce s-a īntīmplat? Unde-s nelegiutii

Care-au stīrnit iar sfada?"

"Fortele potrivnice iubirii se dezlantuie de la mijlocul piesei" si "ultimele doua acte sīnt scrise īntr-un stil mai tragic". Vezi M. M. Mahood, Shakespeare's Wordplay, 1957, cf. Dan A. Lazarescu, vol. cit., p. 518.

Capulet: "Ce-i larma aceasta?

Dati-mi spada mea cea lunga."

Contesa Capulet: "Nu, cīrja! Ce sa faci cu spada?"

"Chiar si nasterea iubirii lui Romeo fata de Julieta are caracter de comedie, si eroii principali ai acestei piese de dragoste se dezvolta aproape inconstient de la naivitate la tragic", E. Auerbach, Mimesis, E. L. U., Bucuresti, 1967, p. 375. Aceasta idee apare si la Jack Lindsay: "pe un fundal de comedie italiana de curte, īn <Romeo si Julieta> .." sau la M.M.Mahood: "Īn esenta, <Romeo si Julieta> īncepe īn ritm de comedie si se īncheie ca una dintre cele mai sumbre tragedii shakespeariene", apud. D. A. Lazarescu, op. cit., pp. 379, 516.

R.Henn, īn The Harvest of Tragedy, London, 1966, enunta ideea capacitatilor tragice superioare ale personajelor feminine, aducīnd argumente de la tragedia antica, la Federico Garcia Lorca.

Julieta: "Daca-i īnsurat, mormīntul mi-e si patul de mireasa."

Elle éclaire l'histoire tragique de sa présence amusante et pittoresque , M. Pollet, op. cit., p. 48.

M. Pollet, op. cit., p.47, vorbeste despre: "ce libertin aux sourcils en broussaille est une sorte de vert-galant ą qui la grāce du veritable amour a manqué..le ton de badin persiflage..

Thaler Brijitte, īn Szenenschluss, Szenenanfang, und Szenennaht in Shakespeares Historien und Tragödien, München, 1965, teoretizeaza, analizīnd īnceputul, sfīrsitul si īmbinarea scenelor, existenta unor parti al caror ansamblu realizeaza unitati perfecte.

De retinut mecanismul scenelor īn care apar cei doi eroi. Formula este: R; J; R+J; R; J; R+J.

Personaj de intriga, īnnobilat de Shakespeare, fratele Lorenzo, ocupa un loc foarte important si īn mecanismul piesei. Cīnd M. Pollet, op. cit., īncearca o asezare simetrica a personajului, forteaza realitatea si propune o plasare a lui Lorenzo īn "grupul lui Romeo", ceea ce nu convinge defel. Pozitia lui e mediana si capata semnificatii ca atare.

Mentionez ca si interventia lui M. Bogdanov (vezi J.Elsom, op.cit., p. 88), care vorbeste de "lepadarea bisericii", nu ne poate convinge.

Lorenzo ramīne, credem, un personaj de esenta renascentista.

Apud. D.A.Lazarescu, vol. cit., p. 830.

Vezi John Elsom, vol. cit., p. 216.

Referatele

Recomandari tematice pentru redactarea referatelor ce se vor preda (sustine) la cea de-a doua sedinta de tutorat.

Analiza scrisorii lui Gargantua catre Pantagruel din romanul lui Rabelais

Analiza fragmentelor legate de manastirea Thelem din romanul lui Rabelais

Contributia Pleiadei

Iubirea la Ronsard

Comentariu - "Fa ce-ti place" din Gargantua si Pantagruel de Rabelais

Analiza unei povestiri picaresti

Petrarca, primul poet al Renasterii

Noul tip uman īn Decameronul lui Boccaccio

Arta naratiunii īn Decameronul lui Boccaccio

Don Quijote - mit si personaj literar

Lumea ca teatru la Shakespeare si Calderon de la Barca

Tema onoarei si a "sīngelui pur" la Lope de Vega

Timpul īn sonetele lui Shakespeare

Arta constructiei la Shakespeare īn Hamlet si Regele Lear

Comic si tragic īn Romeo si Julieta

Personaje feminine la Shakespeare

Comentariu - "Que sais-je?" ("Ce stiu eu?") din Eseurile lui Montaigne