Au trecut 7 ani de la revolutie si inca se mai vorbeste de "misterele" acesteia. Mai discret sau mai fatis romanii sint indemnati sa se obisnuiasca cu gindul ca vinovatii din decembrie 1989 nu pot fi aflati. Autoritatile de stat se intrec in a gasi justificari. Se stie: cind nu vrei sa faci un lucru, exista o suta de motive intemeiate pentru a nu-l face.

Si totusi, unele vinovatii reies chiar din documente oficiale ale unor institutii ale statului. De pilda, in Sinteza Parchetului Militar despre Revolutie (SPMR), alcatuita in 1994, citim: "Contrar ordinelor in vigoare, comandantii unitatilor militare nu au luat masuri de cercetare operativa a evenimentelor soldate cu morti si raniti produse in perimetrul unitatilor respective; nu au fost intocmite pe masura derularii evenimentelor jurnale ale actiunilor de lupta, nu au fost pastrate benzile magnetice si diagramele privind evolutia unor tinte in spatiul aerian localizate pe ecranele radiolocatoarelor; nu au fost adoptate masuri de catre comandanti in scopul conservarii armelor - corpuri delicte care se aflau la diferite unitati militare; mai mult chiar, s-a procedat la alterarea de catre unii comandanti militari a continutului unor documente referitoare la imprejurarile uciderii sau ranirii unora dintre militarii din subordine" (pag. 33). Mai greu de inteles este de ce Parchetul Militar nu i-a tras la raspundere pe acei militari care au actionat "contrar ordinelor in vigoare".

Mult trimbitatul stat de drept functioneaza practic in felul urmator: "Mare parte a organismelor catre care Parchetul Militar s-a adresat solicitind diferite relatii, fie ca au raspuns in mod incomplet sau superficial, fie nu au raspuns de loc. Aceasta paleta a raspunsurilor primite din partea diferitelor organisme contine o mare varietate, pornind de la raspunsuri incomplete, trecind prin domeniul superficialului, spre a ajunge la note de relatii care tin de domeniul hilarului, sau mai grav chiar, frizeaza insolenta" (Sinteza Parchetului Militar, pag. 33-34).

Din partea Parchetului Militar, a comisiilor de ancheta si a altor institutii ale mult iubitului nostru stat de drept nu prea are rost sa mai asteptam adevarul. Mai ramine totusi o cale: o carte cu marturii, prin care cititorul sa poata vedea revolutia prin ochii celor care au participat direct la ea.

Amprenta pe care timpul a lasat-o asupra memoriei martorilor ar putea explica eventualele mici inexactitati. Insa ansamblul acestor marturii ofera, cred, o imagine destul de exacta despre ceea ce a fost la Timisoara, in decembrie 1989.

1989 - CRONOLOGIE

Mai: La radio Budapesta se mentioneaza pentru prima data numele lui Tokes, in legatura cu cazul teatrului studentesc "Thalia". Ulterior, Tokes va fi mereu in atentia radioului si televiziunii maghiare.

Iunie: Primul interviu televizat a lui Tokes (la emisiunea Panorama a TV Budapesta).

23 noiembrie: Cu prilejul Congresul 14 PCR, un grup de muncitori de la Uzinele Mecanice Timisoara incearca sa provoace o greva.

10 decembrie: La slujba, Tokes isi anunta enoriasii ca in 15 decembrie expira termenul de evacuare dictat de Judecatoria Timisoara, si ii cheama sa fie martori la aceasta evacuare.

14 decembrie: La Iasi, esueaza incercarea "Frontului Popular Roman" (organizat de Stefan Prutianu si Cassian Spiridon) de a convoca un miting anticeausist in Piata Unirii.

15 decembrie: In fata casei pastorului Tokes se aduna lume. La un moment dat un securist este luat la bataie. Seara se cinta (sfios) "Desteapta-te rom<ne" si se striga lozinci.

16 decembrie: Demonstratia din fata casei pastorului Tokes se extinde in intreaga Timisoara si capata un caracter net impotriva regimului politic. Fortele de represiune fac arestari.

17 decembrie: Dimineata, inainte de rasaritul soarelui, se fac arestari masive. Practic, oricine se plimba noaptea prin oras risca sa fie arestat.

Manifestatiile continua cu vigoare. Dupa-masa si seara se va deschide focul impotriva manifestantilor.

18-19 decembrie: Ca urmare a represiunii brutale din ziua de 17, manifestatiile anticeausiste scad in amploare. Se trage in continuare in demonstranti.

20 decembrie: Mai multe intreprinderi timisorene intra in greva. Sute de mii de manifestanti cer demisia lui Ceausescu. La Consiliul Judetean PCR si apoi la Opera se incheaga un comitet revolutionar. Prin tratativele duse cu primul ministru Constantin Dascalescu se obtine eliberarea majoritatii arestatilor.

La ora 18 incepe si in Lugoj manifestatia anticeausista.

21 decembrie: Incep manifestatii anticeausiste la Arad (ora 8), Buzias - jud. Timis (ora 9), Sibiu (ora 9,45), Cugir - jud. Alba (ora 11), Tirgu Mures (ora 11,30), Caransebes - jud. Caras Severin, Resita (ora 12), Bucuresti (ora 12,40 - mitingul organizat de Ceausescu se va intoarce impotriva acestuia), Brasov (ora 13 - dupa ce de dimineata fusesera framintari in intreprinderi), Ghimbav - jud. Brasov, Fagaras - jud. Brasov, Cluj (ora 15), Cisnadie - jud. Sibiu (ora 18), Nadrag - jud. Timis (ora 18,45), Alba Iulia (ora 22,30).

22 decembrie: Dimineata incep manifestari anticeausiste la Turda (jud. Cluj), Blaj (jud. Alba), Sfintul Gheorghe (jud. Covasna) si Craiova.

La prinz Ceausescu fuge din sediul C.C. cu elicopterul.

Seara, sub comanda nou instalatului Front al Salvarii Nationale, incepe lupta cu "teroristii" (cine au fost acestia - inca nu s-a aflat).

Revolutia in date statistice oficiale

Decedati: 1104 din care 543 la Bucuresti si 561 in restul tarii.

Inainte de 22 decembrie au fost 162 decedati din care 73 la Timisoara, 48 la Bucuresti si 41 in restul tarii.

Dupa 22 decembrie au fost 942 de decedati din care 495 la Bucuresti.

Raniti: 3352 din care 1879 la Bucuresti.

Inainte de 22 decembrie au fost 1107 raniti din care 604 la Bucuresti.

Dupa 22 decembrie au fost 2245 raniti din care 1275 la Bucuresti.

M.Ap.N. a avut 260 morti si 545 raniti.

M.I. a avut 65 morti si 73 raniti.

333 morti si 648 raniti sint urmare a actiunilor personalului subordonat M.Ap.N.

63 morti si 46 raniti sint urmare a actiunilor personalului subordonat M.I.

Il vizitam pe Tokes aproape zilnic

Gazda Arpad[1]

[1] nascut in 28 ianuarie 1966 la Covasna, de religie reformata, lacatus mecanic la IJPIPS si student seralist la fizica (1989), acum corespondent de Timisoara al saptaminalului oradean "Erdelyi Naplo", arestat si batut

In 1986 l-am cunoscut pe Laszlo Tokes, care tocmai fusese repartizat la Timisoara. M-am imprietenit repede cu el si cu intreaga sa familie.

Il vizitam pe Tokes aproape zilnic. Vorbeam si despre situatia politica. Ceea ce m-a surprins in gindirea lui era ca el mereu spunea: "noi insine ne facem garduri prin gindirea noastra. Ne ingradim libertatile prin mintea noastra, fiindca ne inchipuim ca unele lucruri nu se pot face, ca vom fi arestati, cind, de fapt, se pot face mult mai multe lucruri dar noi n-avem curajul sa incercam".

Laszlo era in vizorul securitatii de la inceputul anilor '80, cind fusese preot la Dej. A fost dat afara din serviciu si timp de 2 ani a fost somer (cind in Rom<nia nu era somaj). Dejul tine de episcopia Cluj. Dupa 2 ani a putut gasi de lucru numai in cadrul episcopiei Oradea, care i-a oferit un loc de munca la Timisoara. Preotul paroh de aici, Leu Paiker, se banuieste ca era securist. Tokes a fost primit ca preot secundar. In 1987 a murit Leu Paiker si atunci Laszlo a ramas singur.

Cit era Leu Paiker preot, veneau la slujba 40-50 de oameni. Dupa ce Tokes a preluat aceasta sarcina, din saptamina in saptamina venea tot mai multa lume. Sala devenise arhiplina, in 1989 cred ca veneau la fiecare slujba in jur de 600 de oameni. Predicile sale erau un mod de impotrivire la regim. De pilda, cuvintul "libertate" era folosit foarte des. Nu spunea ceva direct, dar alegea din Biblie citate cu tilc.

Prima noastra infruntare cu securitatea a fost in 1988. La 31 octombrie, de ziua Reformatiei, am organizat in biserica un recital de poezie din Dsida Jeno. Dsida Jeno a fost un poet transilvanean interbelic care nu pot sa spun ca era interzis, dar o parte dintre poeziile lui nu puteau sa fie publicate.

Eu eram atunci membru in teatrul studentesc "Thalia", care functiona la Casa Studentilor. Am organizat acel recital impreuna cu prietenul Telegdy Almas si a fost un mare succes. La spectacol au participat nu numai membrii grupului Thalia, ci si alti studenti. Pentru 4 decembrie aveam programat al doilea spectacol.

Securitatea a facut presiuni ca nu cumva membrii grupului Thalia sa participe la cel de-al doilea spectacol. Aceste presiuni s-au facut prin intermediul conducatorului grupului Thalia, actorul Matray Laszlo. Cu toate acestea, in 8 noiembrie ne-am intilnit in camera lui Szilagyi Zsolt, care era membru in Thalia (acum e deputat UDMR de Bihor) si am hotarit sa ignoram aceste presiuni.

Patru dintre membrii Thaliei am participat si la spectacolul din 4 decembrie. Dupa asta, grupul Thalia a fost desfiintat. Acest grup s-a reinfiintat in februarie 1989, dar noi, cei care participaseram si la al doilea spectacol, am ramas exclusi.

Numele lui Tokes Laszlo a aparut in presa din Ungaria pentru prima oara legat de aceasta problema. Primul material la radio Kossuth a fost scrisoarea lui Tokes catre episcopul de Oradea Papp Laszlo in care cerea sprijinul episcopului pentru noi, cei care am fost persecutati fiindca participasem in biserica la serbarea Zilei Reformatiei. Scrisoarea, impreuna cu raspunsul lui Papp Laszlo, a fost citita la radio Budapesta in mai 1989. Papp Laszlo era membru in Marea Adunare Nationala, era un episcop-securist.

Dupa asta, la radio Budapesta au aparut frecvent stiri despre Tokes, iar in iunie a aparut si la televiziunea Budapesta, in emisiunea Panorama. In aceasta emisiune Tokes a dat un interviu in care a vorbit despre darimarea zidurilor comunismului.

Din vara presiunea securitatii devenise tot mai evidenta. Militienii ne legitimau pe cei care intram in casa lui Tokes. De zeci de ori numele meu a fost scris in condicile lor fiindca de nenumarate ori am fost legitimat. In prima perioada nu eram legitimat chiar in fata casei, dar eram urmarit si, dupa jumatate de ora, undeva in alta parte a orasului, eram legitimat. Asta s-a intimplat cu toti cei care il vizitam pe Tokes.

S-au facut tot felul de presiuni. Presiuni psihice, nu amenintari. Odata am fost ridicat din strada si dus la securitate. M-au tinut jumatate de zi, m-au intrebat unde am fost in ziua precedenta, apoi mi-au spus ca sint banuit de spargerea unui magazin.

Din 5 octombrie am fost mutat la o sectie din Lugoj a IJPIPS-ului, fara nici o motivatie. Trebuia sa fac zilnic naveta. Era, bineinteles, foarte greu.

Si alti prieteni ai lui Tokes au patit la fel. Unul a fost transferat la Casa Poporului din Bucuresti, iar doi fizicieni, Balaton Zoltan si Varga Lajos, au fost mutati la Centrala Nucleara de la Cernavoda.

Din septembrie-octombrie, auzind de la radioul si televiziunea Budapesta, veneau la slujbele lui Tokes, din simpatie sau de curiozitate, si multi de religie catolica sau mozaica.

Episcopul Papp a cerut mutarea lui Tokes in satul Mineu, judetul Salaj, si a numit la Timisoara pe Makay Botond. Aceasta mutare nu s-a facut conform legilor bisericesti si atunci Tokes a contestat-o. Biserica reformata este o biserica democratica. Spre deosebire de biserica catolica, aici enoriasii aleg preotul. Daca un preot este ales de enoriasi, nu poate fi schimbat de episcop.

Dupa ce a refuzat sa se mute la Mineu, Tokes n-a mai primit salariu, dar el totusi tinea slujba. Comunitatea il ajuta. De nenumarate ori a fost vizitat de autoritati. El, in fiecare saptamina dupa slujba tinea o informare in care spunea cine a murit, cine a fost botezat, si, in afara de aceste stiri normale el mai spunea ca a fost vizitat in data cutare de inspectorul cultelor Teperdel, in data cutare a fost invitat la securitate de maiorul cutare... Puterea lui era tocmai faptul ca n-a facut taina din toate cele ce i se intimplau.

S-au facut incercari de a-l indeparta. In toamna au venit doi superiori care au dorit sa tina ei slujba in locul sau. Atunci Tokes a folosit metoda pe care o va folosi si in 16 decembrie 1989. A ajuns in biserica pe o scara, printr-un geam, si cind cei doi superiori au intrat sa tina slujba, el incepuse deja!

Impotriva lui, episcopia a deschis proces, ca sa fie evacuat din locuinta. El locuia in apartamentul rezervat preotului, dar fiind mutat la Mineu nu mai avea dreptul la apartament. Judecatoria a dat sentinta de evacuare si in 15 decembrie expira termenul legal, deci de atunci se putea face evacuare silita. In 10 decembrie, la slujba, Tokes a anuntat asta si a chemat enoriasii sa fie martori la aceasta evacuare nedreapta.

In dimineata de 15 decembrie s-au adunat oamenii. Intii cite 3-4, care n-aveau curajul sa steie in fata casei (unde erau politisti in uniforma). Se plimbau prin zona, intrau in farmacie, ieseau, intrau in alimentara, 21221j917v ieseau. La un moment dat a aparut la geam Tokes si atunci toti cei care erau imprastiati s-au adunat si l-au intrebat daca are nevoie de ceva.

Blocada asupra bisericii reformate devenise asa de puternica incit de la inceputul lunii decembrie securistii nu lasau pe nimeni sa intre la Tokes. Eu am fost intors din poarta de nu stiu cite ori. Bineinteles, de fiecare data mi se nota numele si adresa. Pina si medicul a fost impiedicat sa intre la sotia insarcinata, nu avea lemne de foc, caruta cu lemne a fost intoarsa din poarta. Geamurile fusesera sparte si acoperite cu cartoane, inca din noiembrie.

In 15 decembrie pe la amiaza a aparut Denis Carry de la ambasada americana - era parca secretar 2 sau 3 - si l-a cautat pe Laszlo. Militienii care stateau la poarta nu erau pregatiti pentru asa ceva. Si diplomatul american a fost impiedicat sa intre, dar Laszlo a venit la usa. Cei doi militieni stateau la usa, in fata lor era Denis Carry, in spatele lor Laszlo Tokes, si au discutat asa in engleza, in prezenta militienilor.

Dupa asta unul din militieni s-a dus sa ceara sfaturi ce sa faca in asemenea cazuri si apoi militia a fost retrasa din poarta - ca urmare a vizitei diplomatului american.

In dupa-amiaza de 15 am ajuns si eu acolo (era deja intuneric). Erau vreo 200 de persoane adunate. M-am dus pina la Casa Studentilor. Cind m-am intors, am cerut de la un prieten vreo 20 de luminari pe care le-am impartit oamenilor. Laszlo a mai aparut din cind in cind la geam si a spus de situatia lui. A dat explicatii fiindca unii nici nu stiau ce se intimpla.

Pe la 9 seara a venit o masina dinspre strada Treboniu Laurean. S-a oprit in mijlocul multimii si a iesit din ea Rotarescu - presedintele FDUS (Frontul Democratiei si Unitatii Socialiste, organizatie politica ceausista - n.n.). Acesta s-a prezentat si a spus ca vrea sa vorbeasca cu Laszlo Tokes. Din partea cealalta, pe jos, a aparut primarul Petre Mot. S-a prezentat si el si a spus ca doreste sa vorbeasca. Lumea era mai agitata, a inceput sa huiduie. Laszlo a aparut la geam, observase ca se intimpla ceva afara. Eu i-am spus ca aici sint doi tipi din care unul zice ca e primarul, altul presedinte FDUS, si doresc sa discute. ~stia doi, vazind ca il cunosc, m-au invitat pe mine si pe inca 5 reprezentanti ai celor din strada sa asistam la convorbirea lor cu Tokes.

Am discutat in casa scarilor. Laszlo a spus care sint problemele lui: ca urmeaza sa fie mutat printr-o sentinta nedreapta, ca medicul a fost impiedicat sa intre la sotie, ca geamurile sint sparte, ca n-are lemne de foc, ca nu primeste salariu. Cei doi au fagaduit ca vor rezolva tot in afara de problema mutarii la Mineu la care au zis ca probabil se rezolva si asta dar n-au dat o promisiune clara. In schimb au cerut ca el sa spuna multimii sa plece acasa. Noi cei prezenti ca martori la aceasta convorbire aveam sarcina sa dispersam lumea, sa spunem ca s-a ajuns la un acord. Eu am vorbit multimii in limba maghiara, din usa bisericii, spunind ca s-a ajuns la o intelegere. Insa era un alt student care a fost ales in aceasta reprezentanta a celor din strada, Istvan Ion, este rom<n (a lucrat apoi ca inginer la Solventul), care urma sa vorbeasca rom<neste. M-a surprins curajul lui. El a spus: "Oameni buni, aici primarul Petre Mot si Rotarescu au facut niste fagaduieli. Hai sa le dam sansa sa demonstreze ca au spus lucruri adevarate. De aceea va roaga si domnul Tokes sa mergeti acasa. Dar miine sa veniti sa vedeti daca s-au tinut de cuvint. Daca nu, fiecare sa mai aduca si vecinii, pentru ca aici se intimpla o nedreptate". Deci el a instigat, pot sa spun.

Majoritatea multimii s-a dispersat apoi. Am plecat si eu.

In 16 dimineata, pe la 10 am intrat iar in parohie. In strada erau cel putin 200 de persoane. Se vedea ca Mot si Rotarescu vor sa demonstreze ca se vor tine de cuvint. Cel putin se vedea o intentie de a satisface dorintele. Au venit geamgiii, au pus geamuri, au venit medici care au consultat-o pe Edith.

Toata ziua de 16 am stat in casa familiei Tokes. Am vazut scene impresionante. Batrine de 70 de ani, rom<nce, s-au asezat in genunchi si au vrut sa sarute mina domnului Tokes. Oamenii, aflind ca Tokes n-are salariu, ne aduceau mincare. Era plin de franzele, portocale, lamii. Rotarescu si Mot au venit iar dar nu mai stiu ce au discutat.

Dupa amiaza a inceput sa se transforme acea miscare pro-Tokes in miscare impotriva regimului. Noi, cei din casa nu am stiut la inceput in ce masura e o provocare sau e ceva real ce se intimpla afara. La primele scandari "Jos Ceausescu!" noi realmente eram speriati (era inca lumina - cam ora 15). Ne gindeam ca securitatea, prin provocatori, face o demonstratie anticomunista pentru a avea apoi pretext sa dea sentinte de ani grei de inchisoare. Nu vedeam din casa tot ce se intimpla afara. Tokes a inceput sa-i linisteasca pe cei din strada. Conform intelegerii cu primarul avea obligatia sa spuna oamenilor sa plece acasa, dar el a gasit o varianta mai desteapta - a rugat oamenii sa nu demonstreze in fata parohiei. Noi ne-am inteles dinainte ca asta va zice si apoi s-au dus citiva dintre noi afara si au lansat ca nu aici trebuie demonstrat impotriva sistemului.

Printre cei din strada a aparut zvonul ca Tokes e fortat sa trimita acasa oamenii, ca inauntru sint securisti. Oamenii bisericii care pazeau poarta au fost bruscati de citeva ori. Pe la orele 6-7 au intrat in casa scarii vreo 20-30 de persoane care au vrut sa sparga usa locuintei si sa scoata afara securistii. Acolo nu se stia ce este provocare si ce este realitate. Eu am iesit si am ales trei dintre ei (care erau mai galagiosi) sa vina inauntru sa vada locuinta. Dintre cei trei imi amintesc de Kovacs Tibi si de unul Mircea (care lucra la IJPIPS si cinta in formatia Bega Blues Band).

Cei trei au verificat amanuntit (si in dulapuri, si sub pat), apoi au iesit si au spus celorlalti ca nu sint securisti inauntru.

Seara, dupa ce multimea a fost alungata din strada Timotei Cipariu, noi nu mai puteam iesi din casa. 2-3 plutoane de militari in termen, fara arme, stateau umar linga umar la intrarea pe strada. Dupa un timp multimea s-a intors si militarii au fugit. Eram cu un domn batrin, Csoke Andras, care spunea ca o sa traiasca cu 10 ani mai mult fiindca a vazut acest spectacol - cum fuge puterea de multime. In primele rinduri ale demonstrantilor erau pusti de 14-16 ani care aruncau cu pietre. Unii dintre copii aveau casti si bastoane in miini, semn ca mai biruisera o trupa de jandarmi.

Nici nu stiu de cite ori strada a fost ocupata de demonstranti si reocupata de fortele de ordine. Pina la urma a ajuns definitiv in mina organelor de ordine. Noi ne-am baricadat in cladire. Am pus rangi la usi si am incuiat toate lacatele. Ne-am inteles ca daca vom fi atacati ne vom refugia sus in biserica. Biserica reformata nu e o cladire clasica cum sint alte biserici. In cladire sint mai multe apartamente. Sala bisericii e la etajul 1. Sub ea e locuinta preotului si birourile parohiale. Parohia are si o curte interioara in care se poate iesi din locuinta preotului, prin bucatarie.

Eram acolo 9 persoane: Tokes Laszlo si sotia Edith, Kiss Pal - cumnatul sotiei, Csoke Attila si Csoke Andras care sint catolici dar au participat din 15 dimineata - ei au stat la poarta, Szabo Ianos, Joszt Norbert cu sotia Krisztina si cu mine. Pe la miezul noptii sotii Tokes au adormit.

La 3,30 in fata cladirii a aparut un camion si alte masini. Pe la 4 am auzit ca se bate in poarta. L-am trezit pe Laszlo. Am iesit in balconul bucatariei, unde era pregatita o scara. Pe acea scara am urcat la etajul 1, unde era un geam deschis. Prin geam am ajuns in sacristie si apoi in sala bisericii. 4 insi am urcat si am tras scara dupa noi. Ceilalti 5 au zis ca nu mai urca.

In curtea interioara, pe un gard de caramida, statea cineva. Ceilalti au zis, noi n-am auzit, ca, atunci cind am iesit, persoana aceea ar fi spus "stai acolo ca trag!".

In citeva plase de nailon aveam mincare, apa. Laszlo a zis ca la nevoie avem alimente pentru o saptamina.

Am inceput sa ne rugam. In acel moment s-a spart usa. Au intrat vreo 15 persoane, unii in civil, altii in uniforma de militieni. Un tip civil se lovea cu bastonul in palma si cu un zimbet sadic a zis catre Laszlo: "Roaga-te, ca o faci pentru ultima oara!". Eu am fost luat primul. Laszlo a fost batut cu bastonul, ii singera fata. Pe mine atunci nu m-au batut.

Familia Tokes a fost urcata intr-o dacie iar mobila incarcata in camion, si au fost dusi la Mineu. Ceilalti care eram acolo am fost dusi in curtea securitatii. In timpul deplasarii am fost batuti de un tip care era in duba, cu un cablu. Tipul urla: "ce, vreti revolutie? Las' ca va arat eu revolutie!".

In curtea securitatii am fost culcati pe burta si batuti iar, treceau cu bocancii peste noi, se plimbau pe spatele nostru. Apoi am fost pusi in genunchi, cu miinile la ceafa, si am luat niste suturi in rinichi. Dintre cei care m-au batut l-am recunoscut pe Bucur Viorel, care la procesul Timisoara se plingea ca in timpul revolutiei a fost bolnav (la proces, Bucur Viorel a fost achitat - n.n.). Acest Bucur Viorel i-a dat un pumn lui Kiss Pal, care a cazut. Si mie mi-a dat un pumn in fata, spargindu-mi ochelarii. As fi cazut si eu, dar m-am sprijinit de duba.

Apoi am fost dusi in cladire. Pe un coridor am fost iar intinsi pe burta. Ni s-a spus ca daca vorbim intre noi vom fi impuscati. Am stat asa vreo 5 ore. Oricine trecea pe acolo ne dadea cite un sut.

Erau doi militieni care ne-au pazit. Unul din ei, Popa, sergent-major, era destul de cinstit. De pilda, pe mosul Csoke Andras, care nu putea sa stea pe burta, l-a lasat sa stea pe scaun.

A venit si Corpodeanu (ulterior i-am aflat numele) care ne-a tinut o prelegere istorica: "Voi, hunii, ati venit cu carne cruda sub sa, dar noi rom<nii am agatat de doua ori opinca pe parlamentul din Budapesta si sa stiti ca a treia oara vom agata si bocancii".

Dimineata am fost interogati de doi ofiteri. Unul schiop, Petru Voican, i-a batut pe cei care s-au dus la el. Eu am fost interogat de celalalt, care parea destul de intelegator. I-am spus ce s-a intimplat in zilele de 15-16 decembrie. Daca declaratiile acestea mai exista, eu le recunosc corecte si acum.

Pe la ora 12 am fost dusi la Penitenciar. Aici, parca eram la sanatoriu. Era calm, nu se urla la noi, nu ne mai bateau. Am ajuns intr-o camera cu vreo 70 de persoane, cite doi intr-un pat. Auzeam ca se trage in oras.

In data de 18 am fost anchetat de procurorul Liviu Ciavici. S-a comportat corect.

In 19 am fost interogat vreo 8 ore, de la 10 dimineata. Erau doi insi - unul care statea permanent si altul care mai disparea. Iarasi am fost batut cu bastonul si cu pumnul. Voiau sa afle cine a mai fost in grupul Tokes. Mi-au dat un teanc de fotografii, luate in 15-16 decembrie, sa recunosc cine a mai fost. Le-am spus ca nu recunosc pe nimeni, si asa era intr-adevar. Am dat o declaratie de 10 pagini.

In 20, pe la 10 seara, am fost scosi cu un camion si eliberati la sensul giratoriu de la Punctele Cardinale. Eram convins ca ne-au eliberat fiindca evenimentele s-au extins in mai multe orase. Ajungind acasa, am deschis la TV Budapesta, unde era o emisiune, nu Panorama dar facuta tot de Chrudinak Lajos. Chrudinak tocmai telefona la Timisoara si cineva din Timisoara i-a relatat in direct ce se intimpla. De acolo am aflat ca miscarea inca nu s-a extins si m-am speriat.

In 21 am plecat la parinti, la Covasna.

In ianuarie 1990 m-am dus la procuratura unde era un teanc de fotografii cu militieni si securisti. I-am recunoscut pe unii dintre cei cu care am avut de a face, dar nu pe toti. Unele fotografii lipseau - de pilda a celuia care de multe ori m-a legitimat in fata parohiei reformate. Altele erau fotografii vechi - de pilda unul dintre cei care m-au anchetat in 19, Vasile Marin, era chel, iar pe fotografie nu era chel.

29 decembrie 1995 (rezumat al marturiei inregistrata pe caseta)

Frati pi dracu!

Kali Adrian Matei[2]

[2] nascut in 30 iulie 1968 la Timisoara, muncitor la IJPIPS (1989), acum student la istorie si gestionar la S.C. "Timisoara" S.A., impuscat in spate

In 1989 urmaream evolutia politica din tarile vecine prin intermediul televiziunilor iugoslava si ungara. Simteam ca trebuie facut si la noi ceva. In perioada august-noiembrie 1989 am reusit sa dam de furca autoritatilor murdarind zidurile cu sloganuri anti-regim.

In 11 decembrie 1989, la emisiunea "Panorama" de la TV Budapesta, am asistat la interviul dat de un preot ungur cu privire la situatia din parohia sa din Timisoara. M-am mirat, caci nu mi se parea firesc ca un asemenea reportaj sa scape de sub privirile agere ale cenzurii securiste. I-am spus mamei ca poate e un provocator.

Timp de trei zile nu m-a interesat decit sa merg la servici, unde, pentru indeplinirea planului, lucram ore suplimentare, asa ca plecam acasa dupa ora 17.

In 15 decembrie pe la ora 19 am trecut cu tramvaiul pe linga biserica pastorului Tokes (intre timp aflasem ca pe preotul de la TV il chema Tokes). Precizez ca si maica-mea mergea in timpul acesta la parohie, ca sa "protesteze", prin aparitia ei, fata de regimul impus preotului. Am observat citeva zeci de oameni adunati si am hotarit sa cobor, chemindu-l si pe colegul meu, care a refuzat. Am mers spre parohie unde m-am intilnit cu prietenii mei, pletosi si rockeri, care discutau la coltul unde acum este un magazin. Pe partea unde se afla alimentara era un grup de oameni care se uita la noi. Deasupra farmaciei, de la un geam deschis, filma o camera video. Totul a fost calm pina cind o femeie ne-a dat luminari pe care le-am aprins si le-am pus la poarta de la intrarea in curtea parohiei. In tot acest timp provocatorii umblau printre noi, biete creaturi pe care le recunosteam dupa felul cum ni se adresau ("ce faci aici?"). I-am lamurit ca asteptam un transport de cartofi!!

Geamurile parohiei erau sparte, protejate cu placaj. Eram acolo oameni care formam un tablou pestrit: rockeri, crestini, tigani, oameni care discutau. Crestinii (in zilele Craciunului, cind eram la spital iar pastorul Dugulescu ne-a adus ajutoare, aveam sa aflu ca apartineau de biserica acestuia) cintau si spuneau sa stam acolo, sa nu plecam. In acest timp un cetatean, nu-l vedeam, discuta cu voce tare. Deodata o femeie a strigat: "il aresteaza pe fratele nostru, nu-l lasati sa-l ia!". Atunci am hotarit sa vedem despre ce este vorba. Doi indivizi trageau un cetatean spre o masina (dacie combi neagra), sa-l bage in ea. Ne-am apropiat si am cerut lamuriri, deoarece cei care l-au "arestat" erau imbracati civil. Unul dintre ei avea par lung, mustata si palton pe el, celalalt era inalt, cu o caciula de iepure in cap, scurta de piele si cizme Otter. Cel care a cerut lamuriri era Iordanescu Stefan. Securistul cu caciula l-a intrebat pe Stefan cine este, acesta a spus ca este somer, securistul i-a cerut sa se legitimeze si a vrut sa puna mina pe Iordanescu. Acesta a ripostat lovindu-l, lumea l-a incercuit pe securist si l-a luat la bataie. Eu in acest timp i-am vorbit celuilalt securist, convingindu-l sa-i dea drumul omului arestat. Cel cu caciula primea o corectie pentru comportamentul sau, faza finalizindu-se cu intinderea individului bine sifonat pe linia de tramvai. Dupa citeva zeci de secunde din grupul de la alimentara au venit doua persoane care l-au ridicat. Nu uit nici acum privirea lui salbatica pe care loviturile i-au scos-o in vedere. A tinut sa precizeze ca ne vom mai intilni si ca va avea grija de noi. Noi am ris si l-am urcat pe cel pe care il eliberaseram intr-un tramvai. Eu am plecat pe jos cu un prieten, deghizat cu caciula acestuia, acoperit de ceilalti rockeri. In acest timp in tramvaie urcau securisti care ne cautau.

In 16 decembrie am mers la serviciu. Aici pe ascuns se vorbea de colegele mele, in limba maghiara, despre evenimente.

Pe la ora 17 am luat-o singur spre "Maria". Acolo numarul celor adunati era in crestere, cred ca erau aproape 200 de oameni. Am stat si la un moment dat am hotarit sa intram la pastor. Unii spuneau ca in seara aceia urmeaza sa fie evacuat. Interesant ca umblau zvonuri ca Tokes era retinut de securistii care erau in casa, ca nu-i bine sa intram etc. Am intrat in hol si am batut la usa la care credeam ca sta pastorul, dar cineva ne-a spus ca usa aceea e a bisericii. In fata usii pastorului s-a postat un tip, bine aburit, care sustinea ca-l apara pe pastor. Il stiam ca lucra la Electromotor. Pe un prieten al meu (Tiberiu Kovacs) l-a bruscat rupindu-i epoletul de la haina. Dupa un vacarm, se adunasera oamenii inundind casa scarii. A iesit Tokes, care ne-a spus ca totul e in ordine. Oamenii au cerut insistent sa intre o delegatie pentru a vedea ce se intimpla in casa si a-i scoate pe securisti afara. Tokes a acceptat, oamenii au intrat gasind doar niste enoriasi. Au iesit afara, in acest timp prietenul meu (cel cu epoletul rupt) mi-a spus ca e timpul sa facem ceva. A hotarit sa urce intr-un copac sa strige sloganuri. Camera video de la farmacie si inca una postata in cladirea din fata bisericii, isi faceau pe deplin datoria. In aceste momente de tensiune lumea a cerut ca Tokes sa vina la geam sa vorbeasca, sa-l vada. Acesta a iesit la geam, a multumit pentru sprijin si a rugat sa nu-i facem probleme. In acest timp prietenul meu a strigat "Jos Ceausescu!", iar noi am scandat "Libertate! Libertate!". Tokes a apelat inca o data sa nu-i facem probleme, spunind ca sotiei i se face rau. Lumea a inceput sa se infierbinte incit s-a ajuns la oprirea tramvaielor. Cu fiecare minut scurs soseau tot mai numerosi cetateni. Pe un tramvai oprit au urcat oameni care au tinut diverse cuvintari, expunind situatia externa la ora aceea. Oamenii au inceput sa cinte "Desteapta-te rom<ne", sa danseze.

In timpul asta, cu citiva prieteni am incercat oprirea si a tramvaielor de la intersectia de la "Maria". Initial le-am oprit dar aparitia unui personaj carunt venit din chioscul IJTL a determinat plecarea tramvaielor. Tentativa noastra de a pune in miscare multimea a dat gres o data, dar cu venirea vestii ca securitatea vrea sa izoleze piata Maria s-a format o coloana care a plecat spre caminele studentesti. La intersectia la podul Michelangelo coloana a luat-o spre pod, indreptindu-se spre Continental. Pe pod ne astepta primarul de atunci al Timisoarei, Petru Mot, care a primit o corectie, nu inainte de a ne aminti sa ne gindim ce facem. De fapt, textual a spus: "Ginditi-va ce faceti, frati rom<ni!". Pe drum masinile clacsonau, troleibuzele erau oprite, coloana s-a ingrosat. De la Continental am cotit dreapta, ajungind la Consiliul Judetean. Aici ne-am oprit si citiva tineri au spart insemnele comuniste (secera si ciocanul) si s-a strigat ca pina atunci pe traseu: "Vrem saloane de Craciun, nu conducatori nebuni!", "Vrem caldura!", "Vrem mincare!".

Dar in loc sa vina cineva sa discute, o masina de pompieri s-a apropiat stropind demonstrantii. Am fugit spre ea, intre timp i s-au spart geamurile si am reusit sa ma prind de ea. Soferul a intrat in panica vazindu-ne urcati trei insi pe ea si a oprit in peretele casei de peste drum. Un locotenent plingea sa-l iertam ca el are ordin sa faca ce a facut. Masina era bombardata de o ploaie de pietre. S-a arborat un prosop pe masina, in semn de pace, moment in care de pe pod au aparut doua autobuze pline cu scutieri. Acestia au coborit facind un zgomot de nedescris si au luat pozitie in fata Consiliului Judetean. Bateau in scuturi si strigau sa plecam acasa. De linga mine, o femeie eleganta cu haina de blana ne-a facut lasi si ne-a spus ca nu sintem buni de nimic, apoi a lovit un militian cu geanta, iar scutierii ne-au atacat. A fost o busculada, se aruncau pietre, pamint, sticle impotriva scutierilor. De undeva au aparut alti militieni cu bastoane care au lovit oamenii care treceau pe strada (mai putin demonstrantii).

Coloana a fost dispersata. Eu am plecat cu un grup pe strada ce trece pe linga fosta vila a lui Ceausescu, tragind un prieten lovit in cap de o sticla plina cu votca. El reusise cu un coleg de-al sau sa scoata un indicator de circulatie pe care l-au folosit la lovirea peste picioare a scutierilor, care cadeau secerati.

Ne-am indreptat spre caminele studentesti. Studentii au reactionat slab, multi facind chef, unele camine fiind inchise si pazite. Cei care ni s-au alaturat au facut-o sarind pe geam. Itinerariul nostru a trecut pe strada Cluj. Tot timpul se strigau lozinci. Eu am mai intilnit niste prieteni, grupul nu cred ca depasea 100-150 persoane. Am luat-o spre sala Olimpia pentru a ajunge in Calea Buziasului unde speram ca muncitorii sa ni se alature, fiind spre ora 23 cind schimbul 2 tocmai iesea. La fabrica de manusi, cu toate ca se striga "Rom<ni veniti cu noi!", femeile s-au speriat si au inchis poarta.

La "Banatul" grupul a fost atacat de o masina de pompieri, care a incercat sa ne ude, dar a fost aproape rasturnata si furtunele rupte. In masina dupa fuga soferului si a unui locotenent-colonel, au mai ramas 4 soldati si un locotenent, care si-a spart statia de radio-emisie.

Am luat-o apoi spre AEM, dar pe drum au aparut un camion militar cu prelata si o masina de pompieri. Noi am strigat "Armata e cu noi!" si am trecut mai departe. Ajungind la AEM, eu am plecat acasa deoarece a doua zi trebuia sa merg la lucru.

In 17 decembrie am mers la lucru, unde lumea spunea ca huliganii au distrus orasul, ca s-a strigat "Jos Ceausescu!", "Jos pantofarul!". Eu am tacut, am asteptat sfirsitul programului, apoi am plecat acasa. Tramvaiele nu circulau. Ajungind la "Sinaia" am vazut o duba a militiei care circula si facea apel la intelegerea noastra. De la biserica ortodoxa la podul de la "Maria" circulatia era posibila pe o singura parte, geamurile de la magazine erau sparte si inlocuite. Un cordon de militari de securitate oprea accesul pe partea unde e biserica reformata. Ocolind, am vazut ca si in spatele strazii lui Tokes se aflau camioane cu prelata si doua masini ARO blindate, cu mitraliere jumelate. Linga ele, 6 persoane cu salopete verzi si casti.

Am mers la un unchi al meu. Pe la 15,30 a sosit vara-mea care a spus ca in Libertatii se trage in oameni. Afara se auzeau elicopterele. Am hotarit sa plec.

Am ajuns la un prieten, pe strada 1 Decembrie, dar acesta tocmai venise de la Consiliul Judetean si fusese batut de scutieri. Acolo m-am intilnit cu alt prieten, Leu Caius, care a acceptat sa vina cu mine. Am luat-o spre centru. In fata Catedralei era un rug unde ardeau carti. Apoi am trecut pe linga alimentara, de unde se scoteau produse impartite cu darnicie de persoane tunse cam scurt pentru perioada respectiva. Intrebindu-i ce fac acolo au incercat sa ne forteze sa bem, am refuzat, moment in care au sarit la noi dar i-am linistit. La Blanuri ardea, un pompier cam beat incerca sa stinga focul stropind pe cel din apartamentul de deasupra, facindu-l pe om sa coboare ca sa minuie el furtunul.

La Bijuterii concetatenii nostri tigani carau ce puteau. Numai la "Modex" nu era spart. Un grup de oameni se uitau cum niste indivizi bine instruiti spargeau geamurile de linga restaurantul Bulevard. Am rugat oamenii sa apere Modexul, pentru ca era clar ca spargatorii n-aveau nimic comun cu revolta.

Am cotit spre CEC-ul mare dar de la colt grupul nostru (eu, Leu Caius si alti trei) am fost somati: "Stai ca trag!". Eu m-am apropiat si am vorbit cu comandantul grupului (un capitan gras). L-am intrebat de ce nu intervin asupra spargatorilor. Capitanul mi-a spus sa vorbesc cu un tip in haina de piele, lui ii este frica sa trimita soldati ca civilii trag asupra lor si ii dezarmeaza. Am raspuns ca astea sint glume, de unde sa aibe civilii arme, dar mi-a spus ca subunitatea lui avea doi raniti.

Am plecat cu Leu Caius spre podul Mihai Viteazul, trecind pe linga primarie. Aici erau soldati si garzi patriotice inarmate cu lopeti Lineman (militare). Le-am spus ca decit sa apere primaria mai bine sa-i prinda pe cei ce sparg magazinele, la care unul dintre ei mi-a zis ca daca nu vreau sa-mi ia capul sa o sterg de acolo.

Ajungind pe podul Mihai Viteazul am auzit sloganuri strigate de un grup care era la Universitate. Am auzit impuscaturi, ulterior am aflat ca a fost impuscata o femeie.

Grupul de la Universitate era destul de numeros. Se aruncau fluturasi. Eu si prietenul meu n-am vrut la inceput sa ne alaturam lor, dar ne-am alaturat dupa ce am fost facuti lasi. Intre demonstranti am gasit un prieten, Iovanovici Florin. La caminele studentesti putini studenti s-au alaturat. La cantina 1 din Complex un tip barbos a tinut o cuvintare spunind sa mergem la Militie pentru a elibera arestatii. Eu i-am spus ca aceia este o unitate aparata, ca este inutil sa mergem acolo, dar barbosul m-a facut securist. Am tacut si i-am urmat. Am trecut prin Complexul Studentesc pe strada Daliei. De aici am pornit-o spre podul Decebal. Cind am dat coltul spre podul Decebal, pe acea straduta ingusta am auzit impuscaturi. Cineva a zis ca sint gloante de manevra, dar cind am vazut de la tancul oprit in intuneric flacara de la gura tevii mi-am dat seama ca sint gloante adevarate. Am fugit spre oameni si am tras de ei trintindu-i la pamint. Cind am sarit la pamint am fost lovit prima oara in spate. Exemplul meu a fost urmat de multi demonstranti. Elicopterul de deasupra si-a aprins reflectorul, luminind locul. Au urmat clipe de groaza. Gloantele loveau pietrele aflate linga mine. Mi-am pus miinile la cap, crezind ca asa, daca ma impusca in mina, nu ma impusca in cap. Am strigat: "Nu trageti, sintem fratii vostri!", raspunsul fiind "Frati pi dracu!" (moldoveneste). Apoi l-am vazut pe Iovanovici cum ridica capul. Am sarit pe el, atunci fiind lovit a doua oara. Am simtit ca un burghiu in spate si in piept, m-am ridicat si am luat-o la fuga, calcind pe corpuri umane. La coltul parcului am fost ajuns de Iovanovici si m-am intilnit cu Leu. Le-am spus ca sint lovit. In spate aveam o pata de singe, mi-a iesit singe pe gura si am luat-o tirit de cei doi pina la strada Daliei unde am fost asezat pe carosabil linga un tinar impuscat in picior. Oamenii de la case au adus pansamente. Au mai sosit si alti raniti. Dupa ce am scapat de pe strada unde am fost impuscat a urmat o perioada de liniste, in timpul careia o voce a strigat

"Hai ba, luati-va ranitii!". Oamenii care erau acolo s-au ridicat, moment in care a urmat un nou tir.

Eu, cu cel ranit in picior, Leu si Iovanovici, am fost urcat intr-o dacie si dus la spitalul judetean. Aici, la urgenta, era o priveliste de groaza, zeci de raniti, eu insumi stateam cu inca cinci pe un pat. Mie mi-a dat ajutor un student si un doctor negru. Am fost trimis la chirurgie toracica la spitalul Victor Babes.

Ironia soartei a facut sa stau in acelasi salon cu barbosul care ma facuse securist si cu un militar (Zaharia Adrian). M-am reintilnit (in 20 decembrie) cu tovarasul capitan pe care-l vazusem in centru, acesta venind sa-l vada pe Zaharia.

30 septembrie 1995

S-au dat 4 pasi inapoi, apoi au tras

Jinga Constantin[3]

[3] nascut la 5 februarie 1969 la Timisoara, student la Filologie (1989), acum student la Teologie, impuscat in piept, grad 2 de invaliditate

Joi 14 decembrie 1989 aveam cursuri dupa-masa, de la ora 16. O colega care locuia in Calea Sagului ne-a intrebat daca am auzit ca "e revolutie in oras", pentru ca ea, trecind prin Piata Maria, a observat ca la Biserica Reformata sint oameni adunati. Aceeasi colega a venit a doua zi, 15 decembrie, cu amanunte: stia ca e vorba de niste tulburari legate de "un popa ungur", dar oamenii din tramvaiul cu care venise la scoala vorbeau despre "revolutie".

In seara de 16 decembrie o prietena care era internata la spitalul de copii cu copilul ei bolnav mi-a telefonat spunindu-mi ca in oras au loc evenimente importante. Primele ei cuvinte, la telefon, au fost: "Mai, cred ca a venit clipa cea mare". Mi-a spus ca strada e plina de camioane militare, ca dinspre Piata Maria se aud zgomote si oameni scandind "Libertate", "Jos dictatura", "Jos Ceausescu".

In 17 decembrie eram de serviciu la cantina Universitatii. M-am dus prin Piata Maria, inainte de ora 7 dimineata. Era plin de militari, iar pe strazile laterale erau TABuri si masini de pompieri. Magazinele aveau geamuri sparte, la fel ca si regionala CFR. Pe tot drumul am vazut lozinci si insemne comuniste distruse. Strada era foarte animata pentru acea ora.

La cantina, pina la prinz, am fost blocati inauntru. Puteam vedea sediul militiei din Complex devastat. In jurul cantinei erau citiva barbati civili care nu ne dadeau voie sa iesim. In jurul orei 11 a trecut prin apropiere o coloana de manifestanti dinspre care la un moment dat au venit doi oameni carind in brate pe un al treilea, plin de singe pe fata. Voiau probabil sa-i acorde primul ajutor, dar civilii amintiti mai sus nu le-au permis accesul in cantina. La interval de citeva minute (un sfert de ora) coloana de manifestanti a fost urmata de o trupa de scutieri in pas alergator. La ora prinzului au venit colegii la masa si am facut o mica sedinta in care am discutat ca acum ar trebui sa profitam de ocazie si sa punem mina pe statia de radio si pe tipografie. Colegii, veniti din afara, spuneau ca lucrurile, chiar daca au amploare, se desfasoara haotic. Simteam nevoia unei initiative precise, a unui plan, a ceva concret. Altfel, totul risca sa se intimple ca la Brasov. Am discutat destul de aprins; ei au plecat in jurul orei 15.

Eu am plecat de la cantina in jurul orei 17, spre spitalul de copii. Nu mergea nici un mijloc de transport, asa ca am fost nevoit s-o iau pe jos. Orasul era intesat de militari si survolat de un elicopter.

Am fost la Catedrala. Centrul era plin de oameni, dar nu se intimpla nimic concret. Adevarul este ca unii dintre ei erau in stare de ebrietate si consumau sampanie, se manifestau zgomotos in comparatie cu ceilalti. In jurul orei 18,30 s-a format un grup de 100-200 de oameni in fata primariei, care a manifestat acolo. Au fost alungati de o trupa de scutieri. La atacul acestora manifestantii au ripostat strigind "fara violenta". Grupul a luat-o spre podul Mihai Viteazul. Am mers apoi pina in fata Universitatii. Aici ne-am scindat. O parte si-au continuat drumul spre podul Decebal, alta s-a intors in Centru pe podul de la Maria. Cind am ajuns in Centru am fost oarecum dezamagit. Am avut senzatia ca, totusi, sint prea multi oameni care inca ezita. Intre timp, dinspre podul Decebal s-au auzit focuri de arma si am vazut trasoare pe cer. La un moment dat, desprinsi de grup, am luat-o spre strada Piatra Craiului. Aici am vazut magazinul de materiale sportive spart si tigani incarcati cu pachete. Nu mi-a venit sa cred. La intersectia dintre Piatra Craiului si Bd. Republicii, mai precis de-a lungul bulevardului Republicii intre magazinul Hebe si magazinul de electrice, era un cordon de militari care bloca accesul spre Centru. Mentionez ca pe bd. Republicii nu era nimic devastat iar militarii erau dispusi astfel incit n-aveau cum sa vada ce se intimpla dupa colt. Militarii erau dispusi cam ciudat, pe doua rinduri dar, daca cei din spate ar fi tras primii loviti ar fi fost cei din primul rind. Printre cei din primul rind am observat un militar cu grad de fruntas care parea insa a avea cel putin 30 de ani. Contrastul intre el si ceilalti (18-20 ani) era izbitor. Cineva a incercat sa stea de vorba cu militarii. S-a apropiat de ei si, calm, a incercat sa-i informeze despre ce se intimpla in oras, ca oamenii manifesta impotriva dictaturii si pentru o viata mai buna, ca cei care manifesta sint oameni de rind, frati, parinti ai celor care acum fac armata etc. La un moment dat, comanda a fost luata de un ofiter (cadru) mai

cund, care le-a ordonat sa se dea 4 pasi in spate, sa se aseze in pozitie de tragere si sa deschida foc. La prima rafala am crezut ca sint gloante oarbe, dar am vazut pe cineva cazind. In clipa urmatoare am sarit peste prietena mea s-o trintesc la pamint dar, cind eram jos, eram deja impuscat. Mentionez ca nu am vazut sa se traga din alte directii decit dinspre militari. Am vazut focul la gura tevii si armele indreptate in plan orizontal, clar inspre noi. S-a tras fara somatie si fara foc de avertisment. Eu am intrat in soc hemoragic (aveam hemoragie interna foarte puternica) astfel ca am fost dus mai intii la spitalul de copii de patru oameni, dintre care unul era ranit la mina. De acolo am fost dus cu o salvare la spitalul judetean. In salvare am fost la un loc cu o femeie si cu o fetita, amindoua ranite, din cite am inteles, in acelasi loc ca si mine. Deci in grup erau si copii! La spitalul judetean au crezut ca sint mort si la un moment dat am avut impresia ca vor sa ma duca la morga. M-au luat niste brancardieri care, la indemnul unui medic de a ma trimite la sectia de chirurgie toraco-cardiaca, au inceput sa ma plimbe prin spital. Prietena mea a aflat ca sectia toraco-cardiaca nu e in spitalul judetean ci la Victor Babes, si i-a determinat pe brancardieri sa revina cu mine jos. Deci brancardierii aceia nu stiau ca sectia respectiva nu este in spitalul judetean. Un medic care ii cunostea pe parintii mei m-a recunoscut dupa nume si a chemat imediat o salvare care m-a dus la spitalul Victor Babes, unde am fost ingrijit exemplar. In protocoalele care se intocmesc la internare toti ranitii au fost consemnati ca impuscati - imi amintesc replica unui medic: "trece impuscat, sa se stie ce au facut criminalii astia".

In 19 decembrie medicii de la Victor Babes s-au opus ca noi, cei raniti, sa fim interogati de securitate. Nu au permis nici accesul agentilor la fisele noastre. Agentii au plecat amenintind si ne-au anuntat ca avem statut de detinuti. Dar au plecat si n-au mai revenit. In 20 decembrie, orasul era liber.

24 iulie 1995

Sinteza Parchetului Militar despre revolutie:

"Dosar nr. 362/P/1991 - privind evenimentele ce au avut loc la intersectia Bd-ul Republicii cu strada Paris, in ziua de 17 decembrie 1989.

In zona amintita au actionat un detasament de la UM 01121 Timisoara sub comanda maiorului Grigore Vlad si un detasament de militari din formatiunile militie-securitate. Pe fondul devastarii unor magazine s-a facut uz de arma in zona. S-au semnalat de catre martori si unele persoane mature echipate in uniforme militare, fara insemne, care au deschis focul cu pistoale-mitraliera cu pat rabatabil.

Urmare uzului de arma, s-au inregistrat 2 morti si 9 raniti. Desi marea majoritate a celor raniti declara ca s-a tras dinspre cordoanele de militari, unii precizeaza ca s-a tras si din alte directii si de pe blocuri (declaratiile civililor Petroiu Spiridon si Herlea Floarea)".

Nota: Oare declaratiile cum ca s-a tras din alte directii nu sint diversiuni menite sa-i scape pe vinovati de raspundere? Petroiu Spiridon si Herlea Floarea nu au fost raniti in revolutie.

Profesorasul care dirija cintece in Piata Operei

Csizmarik Ladislau[4]

[4] nascut in 12 martie 1939 la Gataia (jud. Timis), profesor de muzica la Centrul Judetean al Creatiei Populare, 2 copii, ars la crematoriu

Cipu Ciprian[5] (coleg de servici)

[5] In prezent director la Centrul Judetean al Creatiei Populare

In 14 decembrie 1989 colegul meu L. Csizmarik printre altele mi-a marturisit ca doreste sa se duca la Maria la Biserica Reformata, ca acolo se petrec lucruri interesante. L-am intrebat ce. Atunci el mi-a povestit ca preotul de la acea biserica este in colimatorul securitatii si ca vor sa-l expedieze.

Noi in acea zi am continuat sa facem pachetelele cu cintece de colind si patriotice pe care sa le difuzam prin directorii de camine culturale care erau convocati pentru data de 15 decembrie. Am profitat de acest lucru si am tiparit colindele (in numar de 5-7), cit si citeva cintece patriotice printre care Hora Unirii, Trei Culori, Desteapta-te Rom<ne, cu textele originale, nu contrafacute. Mentionez ca Lati (cum ii ziceam noi) raspundea de problemele muzicale, iar subsemnatul giram functia de director intrucit domnul Achim Penda era bolnav.

In 15 decembrie dimineata ne-am intilnit din nou. Era agitatie mare. Sedinta cu directorii de camine culturale convocata de catre tovarasul V. Bolog si Comitetul de Cultura s-a desfasurat rapid. Nu stiu ce s-a discutat ca noi doar am distribuit plicurile cu cintecele mai sus mentionate. Ulterior unii dintre directori mi-au zis ca am avut mare curaj cu distribuirea acestora (mentionez pe Cica Seculi de la Varias, actualmente primar, care mi-a confirmat ca profesorul de muzica a refuzat sa lucreze acele melodii datorita textelor). Noi profitaseram de un cuvint al secretarului cu propaganda de la judet care ne ceruse sa difuzam cintece autentice. Desigur noi am interpretat-o asa cum am vrut noi.

Dupa ce am dat textele ne-am reintors la serviciu si de aici am plecat in Piata 700, la restaurant, unde puteam sta de vorba in liniste, fara a fi auziti. Am servit o cafea si cite 50 gr. votca. Lati mi-a zis ca a fost in Piata Maria, ca acolo a inceput sa se stringa lume si el crede ca de aici va exploda buba. Din cele confirmate cu el s-a aflat si sotia sa impreuna cu o prietena. Desigur eram curios si l-am intrebat care este cauza scandalului. El mi-a zis ca vor sa-l evacueze pe popa (Laszlo Tokes - n.n.) ca le era incomod si ca adevarul este dupa el ca acel om nu se subordoneaza autoritatilor si nu doreste sa subordoneze biserica politicului.

L-am mai intrebat ce au facut. Mi-a zis ca batrinii in special au aprins luminari si ca au inceput chiar sa cinte melodii religioase si ca faceau rugaciuni. Un moment de referinta l-a constituit aparitia la geam a preotului care le-a dat binecuvintarea.

Am plecat acasa. Pe drum in troleibuz lumea deja discuta despre acest caz. Unii spuneau ca securitatea a incercat sa intre in biserica sa-l ridice pe preot, altii ca au fost sute de oameni adunati acolo etc.

La plecarea mea acasa (in jurul orei 15) Lati mi-a marturisit ca va trece iar pe acolo sa vada ce se intimpla. De remarcat ca a luat masina de scris si mi-a cerut sa mai batem la masina citeva texte. Impreuna am mai multiplicat cca 30-50 bucati cu cintece patriotice (Desteapta-te rom<ne si Hora Unirii). In seara de 15 decembrie eu am fost nominalizat sa fac de serviciu la institutie. Dimineata m-am intilnit cu Lati. Mi-a povestit ca in Piata Maria s-au alaturat deja pe linga credinciosii reformati si multi rom<ni si in special tineri. Ba chiar mi-a marturisit ca a fost blocat si un tramvai (pe o durata scurta). Atunci seara pe linga melodiile religioase s-a cintat si un cintec national (nu-mi aduc aminte care). L-am intrebat: Lati, tu ai dat tonul? El mi-a raspuns: desigur! Mi-a mai zis ca au aparut si "caraliii" (militia si securitatea). L-am intrebat cind a plecat acasa. Mi-a spus ca spre dimineata, ca nu putea pleca mai repede intrucit cu cit erau mai multi erau mai siguri ca nu ii vor putea aresta.

In 16 decembrie a fost ultima noastra intilnire. El a plecat acasa in jurul orelor 14 iar eu m-am dus sa maninc si sa ma pregatesc ca eram noaptea din nou de serviciu impreuna cu colegul Aurel Ardelean. Atunci am vazut ca in Piata Libertatii la garnizoana au venit blindate si camioane cu militari. Ne-am zis ca lucrurile sint serioase si ca regimul comunist se clatina tare.

In seara de 17 decembrie a inceput sa se traga. Ne-am zis ca e tragedie si ca mor nevinovati. Nu stiam la acea ora ca Lati a plecat de acasa spre Piata Operei. Am aflat acest lucru din convorbirea ulterioara cu nevasta sa. Aceasta mi-a spus ca in seara de 16 au fost impreuna din nou in Piata Maria. In 17, in jurul orelor 19-20 Lati nu mai avea rabdare si a zis ca se duce pina afara. Si-a luat de pe biroul de lucru ceva hirtii (eu banuiesc ca textele cu cintece patriotice) si dus a fost.

Dimineata pe la orele 4-5 sotia a primit telefon de la doamna Csizmarik (ea m-a cautat pe mine insa nu eram acasa), care a spus ca Lati a fost impuscat. Sotia mi-a telefonat informindu-ma si spunindu-mi s-o ajut sa-l gasim pe Lati. Cu toate eforturile, in acele momente nu am avut cu cine discuta despre acest caz. Doamna Corneanu, presedinta Comitetului de Cultura, nu a indraznit sa ceara lamuriri si ajutor la Comitetul Judetean de Partid, spunindu-mi ca este o nebunie ce-i cer. Mai imi spunea ca el trebuia sa fie acasa, nu in Piata Operei.

Ulterior am aflat de la maiorul Chirita, care ne-a relatat ca in noaptea de 17/18 decembrie, fiind de serviciu la garnizoana, dupa ce s-a tras in Piata Operei a primit misiunea sa curete piata. Domnul Chirita a luat un camion cu doi sau trei militari si s-a deplasat in piata. In fata la Lacto-Bar era un cetatean mort, strapuns de doua gloante in stomac. De aici a plecat in fata Catedralei, unde pe scari era un alt mort si unul lovit in picior. A plecat cu masina spre spitalul Clinicile Noi, unde a dat de doctorul Babusceac (fostul sot al sotiei lui Lati). Acesta l-a recunoscut pe Lati care era cel mort in fata Lacto-Barului. Doctorul Babusceac i-a telefonat doamnei Csizmarik.

In dimineata de 18 decembrie la spitalul Clinicile Noi a aparut o masina cu doi indivizi care au somat doctorii sa-l dea pe "profesorasul care stie sa dirijeze cintece in Piata Operei". Doctorii au fost nevoiti sa se supuna.

Din acel moment nu s-a mai stiut nimic. Impreuna cu alti colegi l-am cautat pe Lati, inclusiv in cimitirul saracilor, dar nu l-am gasit.

25 iulie 1995

Smecherii judecatoresti

Barbat Lepa[6]

[6] nascuta in 13 iulie 1946 la Moldova Veche (jud. Caras Severin), contabila la Industria Carnii, 2 copii. Arsa la crematoriu

Barbat Vasile[7] (sot):

[7] nascut in 6 octombrie 1937 la Jidvei (jud. Alba), tehnician veterinar (1989), acum pensionar, impuscat in abdomen, grad 2 de invaliditate. Din mai 1990 pina in septembrie 1992 deputat in Parlament (ales pe lista Partidului Democrat al Muncii)

In 17 decembrie 1989 eram cu sotia si cu fiica Ioana. Pe la orele 17-17,30 am ajuns in Piata Libertatii venind dinspre Piata Unirii. Cind am intrat in Piata Libertatii chioscul de ziare ardea si doua autoturisme erau rasturnate, insa nu se aflau aici nici un fel de manifestanti. Vreo 4-5 militari in termen, fara armament, isi faceau de lucru sub poarta intrarii in comenduirea garnizoanei. Pe strada Alba Iulia era alt grup de militari indreptati cu fata spre catedrala. Acestia erau mai in virsta si echipati ca de razboi. Pe strada care duce spre Muzeul Banatului (Karl Marx) era al treilea grup de militari, mai tineri dupa infatisare. Pe aceasta strada se pare ca erau si demonstranti, deoarece se percepea un vuiet specific aglomerarilor umane. Am vazut cum doi dintre militarii de pe strada K. Marx au fost raniti, probabil loviti de vreo piatra (impuscatura n-am auzit in momentul acela) si dusi la un TAB care era pe strada ce duce la CEC.

Eu impreuna cu sotia si fiica am ajuns in fata comenduirii garnizoanei, pe trotuar, in dreptul actualei placi comemorative. Atunci militarii de pe strada Alba Iulia au tras foc de avertisment vertical in directia Pietei Operei. In secundele imediat urmatoare din directia restaurantului militar s-a tras o rafala asupra noastra. Sotia a fost omorita de doua gloante trase in cap si piept, eu am fost nimerit in abdomen, iar fiica ranita usor la mina.

Un ins imbracat cu alendelon si caciula de blana brumarie s-a apropiat de noi si mi-a spus: "ce-ati cautat acolo, domnule ?", iar apoi i-a mobilizat pe soldatii care stateau nepasatori in fata intrarii in garnizoana (la citiva metri de noi) sa ne ajute sa fim transportati la spitalul militar. Aici am fost dezbracat pe jumatate dar apoi doctorii au spus ca n-au instrumentarul necesar si am fost transferat la spitalul judetean, unde am fost operat de domnul doctor Florin Miculit.

In 12 ianuarie 1990 din cauza deteriorarii starii de sanatate am fost trimis in strainatate la Bruxelles. Acest transfer s-a facut dupa multe zbateri din partea prof. dr. Ioan Vintila, cu ajutorul unei delegatii de medici belgieni care adusesera in tara un ajutor de medicamente. Doresc sa multumesc tuturor celor care au contribuit la plecarea mea in strainatate, caci fara ei astazi eram doar o amintire.

Pe data de 28 februarie 1990 am revenit in tara. Aici am aflat multe lucruri neplacute: telefoane de amenintare, acostarea si agresarea in plina strada a fetei celei mari sugerindu-i-se sa renunte la investigatiile incepute pentru a afla cine a tras in noi. Ca urmare a acestor investigatii, Parchetul Militar a inceput urmarirea penala impotriva presupusului agresor si asasin capitan C.I. Joitoiu Vasile. Dupa aducerea la cunostinta Parchetului Militar Timisoara a acestor neplacute lucruri amenintarile au incetat, procesul s-a derulat iar inculpatul a fost condamnat la 18 ani inchisoare.

Dupa condamnare, Joitoiu a facut recurs. Inainte de recurs s-a facut o reconstituire a faptelor. La aceasta reconstituire eu n-am participat deoarece citatia Tribunalului Militar Timisoara a facut pina la domiciliul meu nu mai putin de doua saptamini, plicul fiind violat si lipit cu scotch. In momentul primirii plicului, reconstituirea avusese deja loc !! Pina la urma Joitoiu a fost achitat.

Un alt amanunt pe care vreau sa-l amintesc: Pe vremea cind eram deputat discutam cu diferite persoane militare sau civile despre revolutie. Am spus odata cuiva, nu-mi mai amintesc exact cui, ca pe burlanul de la comenduirea garnizoanei, linga locul unde am fost impuscat se vad urmele de la gloante care dovedesc ca s-a tras dinspre restaurantul militar. Ulterior am vazut ca burlanul respectiv adisparut.

27 iunie 1995

Cind se tragea, ne ascundeam. Cum se mai linistea, ne regrupam in strada

Ciofu Mihai[8]

[8] nascut in 4 septembrie 1957 in comuna Tibana, sat Domnita (jud. Iasi), zidar la COMTIM (1989), acum pensionat cu grad 1 de invaliditate, impuscat in bazin si in mina

Despre faptul ca se pregateste revolutia am aflat intii in dimineata de 16 decembrie, cind eram cu sotia la Cireap Stefan, nasul baiatului, si ne uitam la video. Fiul gazdei, Adrian, ne-a spus ce se intimpla la casa lui Laszlo Tokes.

Pe 17 decembrie stateam acasa (la caminul "Detergenti" de linga Calea Buziasului). Pe la 17,30-18 m-a trezit sotia si mi-a spus ca sint manifestanti in strada. Am coborit. Vreo 100 de persoane vorbeau despre intimplarile din oras. Ne-am gindit ca s-ar putea sa vina militari din Buzias ca sa reprime manifestatiile, si am baricadat Calea Buziasului, linga Electrotimis, ca sa nu lasam armata sa vina in oras.

Un domn cu barba ne-a propus sa ne stringem mai multi si sa mergem in Calea Girocului. Am mers cu domnul acela printre camine, indemnind oamenii sa ni se alature.

Ne adunaseram vreo 200 de persoane si am luat-o pe str. Lidia, catre Calea Girocului. Dinspre Urseni au aparut doua tancuri. Comandantii erau iesiti din turela, pina la briu. Noi am strigat ca armata tradeaza poporul, "Jos comunismul!", "Hotii!". Cineva a aruncat o piatra si l-a lovit pe unul din ofiteri. Atunci acesta a scos pistolul si a tras un foc, nimerind in picior pe unul dintre noi. Manifestantii s-au dispersat, iar tancurile au plecat spre spitalul judetean, pe linia tramvaiului 9.

O parte dintre demonstranti (sub 100) ne-am regrupat pe strada Lidia. Din oras au venit citiva baieti, inclusiv fratele meu Ciofu Petru. Acestia ne-au vorbit de manifestatiile din oras.

Multora le era frica dupa ce vazusera cum a fost impuscat baiatul acela de ofiterul din tanc. Am plecat pe strada Lidia, catre Calea Girocului, vreo 20 de persoane, dintre care am ajuns acolo vreo 10.

In Calea Girocului se tragea (era cam ora 23). Un tanc era blocat, iar fratele meu s-a urcat in el si a vazut ca avea proiectile. Atunci oamenii s-au hotarit sa nu mai dea foc la tanc, ca sa nu explodeze.

Dinspre satul Giroc au venit TAB-uri si tancuri cu soldati linga ele. Noi (vreo 250 de manifestanti) stateam linga viaductul din Calea Girocului, hotariti sa nu lasam armata sa mearga spre Centru. Dintr-un TAB a coborit un ofiter care a intrat in prima casa pe dreapta cind intri in oras dinspre Giroc si a discutat ceva cu proprietarul. Apoi ofiterul a iesit din casa si s-a suit iar in TAB.

Un ofiter ne-a spus sa facem loc ca sa poata recupera tancul blocat. Noi n-am vrut si atunci au inceput sa traga. Unele focuri erau in sus, dar se tragea si orizontal, caci am vazut un om ranit in picior care a inceput sa strige catre soldati: "Lasilor, comunistilor, trageti in fratii si parintii vostri!".

Lumea s-a dispersat si soldatii au inaintat pe Calea Girocului. Eu am fugit printre blocuri.

Pe Calea Girocului era o baricada din firobuze. Tancurile au inaintat pina la baricada si le-au impins la o parte. In toata perioada asta se tragea cu rafale. Tancul blocat a fost recuperat.

Cind se tragea, ne ascundeam printre blocuri. Cum se mai linistea, cum ne grupam iarasi in strada. Dupa un timp ajunseseram sa raminem in strada chiar si cind se tragea, fiindca se tragea mai mult in sus. Se tragea insa si in oameni. Am vazut linga cofetarie un om impuscat. O salvare a venit sa-l ridice, dar militarii nu voiau s-o lase sa treaca. Printre noi se vorbea ca ranitii care ajung la spitalul judetean sint omoriti pe loc.

Cind s-a mai linistit putin, ne-am apropiat la vreo 3-4 metri de soldati si am discutat cu comandantul lor. Ii intrebam de ce trag in noi, cu ce sintem vinovati ca stam in strada. Un prieten, Dumitru Vlaic (care a fost si el ranit) si-a desfacut camasa si a spus catre ofiter: "Trageti in mine daca sint vinovat cu ceva!". Ofiterul ne-a spus sa ne linistim si sa plecam acasa, ca nu se va intimpla nimic.

Am facut un foc in mijlocul strazii. Dansam o hora si cintam "Desteapta-te rom<ne". Ofiterul cu care vorbiseram ne-a anuntat ca a primit ordin sa traga si ne-a spus sa plecam acasa. Noi am refuzat. Atunci s-a tras in sus si apoi s-a tras in plin. Majoritatea soldatilor tragea totusi in sus. Cind am vazut ca se trage m-am ascuns dupa un stilp. Se tragea intens. Am vrut sa fug de dupa stilp, sa ma ascund dupa bloc. Atunci am fost impuscat. Am inceput sa strig: "Copiii mei, copiii mei!". Un batrin m-a vazut si a spus celorlalti sa ma ridice. Soldatii inaintau si daca m-ar fi gasit probabil m-ar fi omorit. Un verisor de-al nevestei, Ion Obreja, impreuna cu inca cineva, m-a bagat in scara unui bloc, unde am primit primul ajutor. Le-am spus sa nu ma duca la spitalul judetean ca acolo se omoara ranitii. Cineva din bloc m-a dus cu masina la Ortopedie. Acolo era plin de raniti, mi-a venit sa vomit de la mirosul de singe. Glontul din mina mi se oprise in piele. Cineva mi l-a luat, si nu stiu ce s-a intimplat cu el.

Mi-au pus mina in ghips si am fost transportat la spitalul judetean. Domnul doctor Bordos m-a salvat sa nu fiu impuscat in spital, netrecindu-ma in registru. Tot el m-a operat.

15 aprilie 1995

Impuscaturi in Complexul Studentesc

Muntean Nicolae Ovidiu[9]

[9] student, 1 copil, ars la crematoriu

Muntean Silvia (sotie):

In timpul desfasurarii evenimentelor din Timisoara eu eram inca studenta, dar ma gaseam acasa (la Orastie), deoarece cu trei saptamini inainte o nascusem pe fiica noastra Maria-Alexandra. Ultima data, l-am vazut pe Ovidiu cu o saptamina inainte de declansarea evenimentelor, respectiv in duminica de 10 dec. 1989. De aceea tot ce o sa va relatez, este ce am aflat ulterior de la colegii aflati in Timisoara si care au fost in contact cu Ovidiu in dimineata de 17 decembrie.

O sa incep prin a va spune ca nu locuiam practic in Complexul Studentesc, ci foarte aproape, respectiv intr-o garsoniera TCMT aflata in apropierea cinematografului "Constructorul". Ovidiu, si eu de altfel cind eram in Timisoara, mergeam foarte des in Complex, pentru ca majoritatea colegilor nostri locuiau aici. Trebuie sa va precizez deasemenea ca Ovidiu era student la Facultatea de Constructii anul 3 seral la sectia C.C.I.A., iar eu eram studenta la Facultatea de Mecanica anul 5 zi MF. Din cite mi-am dat seama dupa ce m-am interesat la colegii mei, Ovidiu de la ora 14 a plecat de acasa in Complex la colegi ca sa discute impreuna si sa vada cum decurg evenimentele, deoarece simbata seara cind coloana de manifestanti fusese in Complex, el se gasea la niste colegi. In acea dupa-amiaza el a fost pe la mai multi colegi prin caminul 9, prin caminul 4, 22 respectiv 7. Pe seara atmosfera in camine devenise destul de tensionata, multi studenti stateau pe alee discutind evenimentele si incercind sa ia o initiativa in contextul desfasurarii evenimentelor din oras, dar tinindu-se cont si de faptul ca Complexul era plin de cadre didactice si de securisti care supravegheau indeaproape orice miscare a studentilor. S-a ajuns chiar la situatia de a fi inchise unele camine in momentul trecerii coloanelor de demonstranti. In acele momente Ovidiu impreuna cu un alt coleg de-al meu se gasea in caminul 4 si au reusit sa iasa convingindu-i pe cei de la poarta ca trebuie sa dea neaparat un telefon acasa. In jurul orei 21,30-22, dupa ce coborise din caminul 7 impreuna cu mai multi colegi, s-au oprit pe alee intre caminul 7 si caminul 22. Pe alee se gaseau in jur de 40-50 persoane, mai mult sau mai putin grupati.

In acele momente, dinspre podul Michelangelo a aparut un TAB in spatele caruia venea un pluton de soldati; se pare ca de la securitate deoarece colegii au remarcat ceva centuri albe. Oricum ceva foarte sigur nu pot spune deoarece nu am fost de fata. Pe geamuri la caminul 7 se gaseau mai multi studenti care impreuna cu cei de jos au huiduit soldatii. Se pare ca s-a aruncat de pe geamurile caminului 7 cu o sticla dupa TAB. Oricum totul s-a produs foarte rapid. Soldatii s-au desfasurat si au deschis focul fara un avertisment dat in prealabil. Se pare totusi ca destul de multi au tras in sus, dar cert este ca o parte au tras in plin deoarece s-au gasit gloante la parterul caminului 7, urme de gloante prin sticla de la usile caminului si au rezultat deasemenea 3 victime intre studentii aflati pe alee. Focul a fost tinut timp de citeva minute, interval in care cei aflati pe alee s-au aruncat la pamint. Dupa incetarea focului, in timp ce soldatii si-au urmat drumul spre cartierul Giroc cei de pe alee s-au ridicat si atunci s-a vazut ca 3 au ramas pe jos. Au fost ridicati si dusi pe bancile de la caminul 22.

Ovidiu era impuscat in piept si era in stare de inconstienta. Un altul pe nume Florian Tiberiu, student la Facultatea de Mecanica Agricola era impuscat in git, iar al treilea, student la Facultatea de Electrotehnica, era impuscat in brat (se pare ca a avut 3 gloante). Foarte repede au coborit din caminul 4 doi studenti arabi, de fapt medici la specializare, care au vrut sa acorde primul ajutor. Vazind ca sint cazuri destul de grave, unul dintre ei avind masina a hotarit sa-i duca la spitalul judetean. A fost ajutat de cei aflati pe alee si dupa ce cei trei raniti au fost pusi in masina acesta a plecat spre spitalul judetean.

Cu studentul arab care i-a dus la spital am vorbit in luna aprilie, dupa ce acesta s-a intors in tara, si el mi-a precizat mai multe amanunte. Pe Ovidiu l-a recunoscut din poza, mi-a spus ca el a fost pus pe bancheta din spate culcat, cu capul pe picioarele celui ranit in mina. Cel aflat in fata linga sofer a murit destul de repede si la primul viraj a cazut peste sofer. Ovidiu a spus prin dreptul stadionului ca nu mai are aer dupa care n-a mai vorbit nimic. Studentul arab i-a dus la urgenta unde i s-a spus ca Ovidiu si cel impuscat in git sint morti si nu se mai poate face nimic pentru ei. El le-a precizat celor de la urgenta ca nu-i cunoaste si sa le caute actele eventual. Ovidiu a avut la el carnetul de student (acest lucru reiese si din faptul ca a fost inregistrat la "Medicina Legala" cu numele complet desi era considerat neidentificat - neavind buletinul). A doua zi colegii mei au incercat sa-l caute la spital, ei nestiind ca murise, dar dupa cum se stie nu s-au putut apropia de usa spitalului, acesta fiind inconjurat de soldati si civili inarmati.

Dupa ce am aflat, noi am fost de mai multe ori la Timisoara, pina cind in sfirsit am intrat la spitalul judetean si apoi la morga acestuia. Nu l-am gasit niciunde iar dupa ce ni s-a spus ca dosarele morgii cu decedatii din data de 17 au fost furate si ca o parte din cei aflati in morga au disparut, am fost indreptati spre Medicina Legala unde intr-adevar el figura ca decedat in data de 17 decembrie. In fisa medico-legala figura o descriere sumara si indicatii asupra plagii, fara autopsiere. Mai tirziu dupa ce s-a vazut ca corpurile nu vor fi gasite ne-a fost eliberat certificatul de deces in data de 16 ianuarie 1990.

8 martie 1991 (fragment de scrisoare)

Popa ne-a zis: "da-l incolo ca nu-i mai trebe nimic!"

Leia Sorin

nascut in 24 septembrie 1967 la Tomesti (jud. Timis), operator chimist la "Solventul", necasatorit, fara copii. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

Ilitoni Aurica (mama):

nascuta in 1 ianuarie 1952 la Balosesti (jud. Timis), muncitoare la Fabrica de sticla din Tomesti. Sorin Leia a fost primul ei copil. Recasatorita, mai are 3 copii.

Nu imi este usor si ochii imi sint in lacrimi si inima sfisiata de durere cind derulez timpul acela in care fiul meu a fost sa fie ucis. Atunci in preajma de inceput a celor intimplate la Timisoara chiar si aici la Tomesti parca se simtea framintarea intre oameni; zvonuri infricosatoare se precipitau unele dupa altele. In data de 19 seara am primit telefon de la o studenta din Timisoara (careia nu am reusit sa-i aflu numele) care cautase in buzunarul fiului meu cazut in nesimtire linga ea, de unde luase buletinul si in baza acestuia ma putuse anunta ca fiul meu era mort. A doua zi m-am deplasat la Timisoara unde l-am cautat cu disperare peste tot. La morga mi s-a spus ca nu are rost sa mai cautam pentru ca toti mortii fusesera trimisi la Bucuresti pentru incinerare. Intoarsa acasa, cu disperarea alaturi pentru ca nu gaseam nici o cale de speranta si de Catedrala nici un chip sa te poti apropia, daramite de vreo persoana care sa iti poata spune ceva, am stat intr-o saptamina de zbucium si de asteptare - saptamina patimilor. Dupa aceasta saptamina am mers din nou in cautare cu colegul fiului meu Dumitrescu Florin, cu care am putut reconstitui un fir. La Catedrala am stat de vorba cu un preot (Nitiga Victor) care mi l-a descris pe fiul meu si care isi amintea bine de "baiatul impuscat in cap". Acesta m-a indrumat spre spitalul judetean, dar cu toata stradania nu a fost chip sa-l gasesc. Fusese luat in 27 decembrie si dus in cimitirul eroilor cu inca 8 cadavre spre a fi ingropati in comun. Am mai facut inca doua drumuri pina la prefectura de indata ce am aflat acest lucru dar de acolo mi se spunea ca securitatea a furat mortii si nimeni nu poate sa stie de morti ceva.

In data de 12 ianuarie 1990 am primit un telefon tot de la colegul mai sus amintit care ma anunta ca s-a gasit o groapa comuna in cimitirul eroilor si s-ar presupune ca si fiul meu sa fie acolo. Am plecat grabnic spre Timisoara. Dumnezeu mi-a dat puteri parca nemasurate. Calea era spre Procuratura. Acolo un procuror cauta sa ascunda tot timpul adevarul si sa dezminta faptul ca ar exista o groapa comuna in cimitirul amintit. Mi-am iesit din fire, eram disperata si as fi fost in stare sa-i dau cu ceva in cap pentru ca ii vedeam pe toti cum mint. Vazind comportarea mea, acest procuror m-a condus pina la capatul unui coridor intr-o sala unde erau mai multe persoane din conducerea institutiei respective si pe masa carora se gaseau dosarele celor noua care fusesera ingropati comun. Primul dosar care l-am luat in mina era al fiului meu. Era fotografiat dar fara identitate. Cu aprobarile pe care le-am primit am mers la deshumare.

Domnule draga, cuvinte nu se pot gasi pentru a cuprinde nemarginita mea durere si golul ramas in sufletul meu. Nu se pot cuprinde in cuvinte zilele de cautare pina l-am gasit si l-am putut aduce aici sa-i stiu mormintul si sa pot ingenunchea si sa-mi pot plinge durerea la crucea sa.

24 septembrie 1995 (fragment de scrisoare)

Gliguta Avram (martor ocular):

nascut in 8 octombrie 1960 la Marghita (jud. Bihor), electrician auto la ICIM Brasov - filiala Timisoara, impuscat la baza gitului

In seara de duminica 17 decembrie pe la ora 23-24 din caminele muncitoresti din Calea Buziasului a iesit o trupa de vreo 100 de tineri, strigind "Români veniti cu noi!", "Jos Ceausescu!". Eu am iesit atunci pe balcon si am strigat "bravo baieti!", dar am ramas in casa.

Luni dimineata cind am mers la lucru (la IUGTC, linga Fabrica de Zahar) am vazut ca in oras este devastat, geamurile de la magazine sparte, panourile cu cincinalele comuniste distruse. In tramvai oamenii vorbeau despre cele intimplate, cum ca armata si militia a tras in oameni. Mie nu-mi venea sa cred.

La servici secretarul de partid ne-a spus ca n-avem voie sa lipsim de la lucru, ca se va face prezenta din ora in ora, iar de la servici sa mergem direct acasa, ca ne poate impusca militia si armata. O casierita se plingea ca o nepoata a ei a fost impuscata in Calea Sagului. Nu-mi venea sa cred ca se poate ca militia sa impuste oameni.

Dupa servici am venit acasa, m-am schimbat si am iesit in oras. Am ajuns in Piata Operei unde era plin de militie si activisti de partid. M-am apropiat de doi tineri sa-i intreb ce s-a intimplat, dar un militian solid mi-a spus sa nu facem grupuri ca vor trage.

Am mers pina la Expresul care e peste drum de catedrala. De la cinema Timis pina la statia de taxi erau militari in termen (in uniforma verde) pe trei rinduri, cu arma la picior si baioneta pusa, in pozitie de drepti. Pe sosea, in fata soldatilor, erau 2 TAB-uri pe turele carora stateau militari de vreo 30-40 ani. De la cinema Timis pina la Expres erau postati militieni, de la maior in sus, si doi civili, la distanta de 5-6 metri unii de altii. Militienii si civilii aveau pistoale mitraliera cu pat rabatabil. In statia de tramvai si la intrarea in parc era plin de lume care discuta despre evenimentele din oras. Din grupul acela o parte ne-am urcat pe scarile catedralei. Am zis: "Hai sa luam luminari, sa-i afumam putin!", iar lumea s-a imbulzit sa cumpere luminari. Am luat si eu trei luminari, doua le-am dat, iar apoi am coborit scarile drept (pe mijloc). Pe trotuarul din fata catedralei si pe partea cu pamint, unde-i gardul viu, erau balti de singe inchegat de vreo doua palme si groase de un deget. Cind le-am vazut m-am indreptat spre militarii in termen si i-am intrebat: "Ce e aici, pluton de executie? Carati-va acasa!". Ei nu mi-au raspuns nimic. Am urcat scarile dinspre statia de taxi si am aprins luminarea. Cam toata lumea a aprins luminarile. Am inceput sa strigam catre soldati: "Voi sinteti copiii si fratii nostri", "Jos Ceausescu!" etc. Vreo jumatate de ora am fost lasati sa strigam ce-am vrut. Cind am strigat "Soldati, uniti-va cu noi!" cei de pe TAB-uri au intrat inauntru si le-au pornit prin fata noastra spre statia de tramvai, pentru a imprastia multimea de acolo. Cind TAB-urile au trecut prin fata noastra militienii care erau postati cum am amintit au tras un foc de avertisment. Noi ne-am imbulzit sa intram in catedrala. Catedrala are usa dubla dar la imbulzeala una din usi s-a inchis. Stateam ghemuiti, incercind sa ne strecuram inauntru. Eu si inca o persoana, pe care mai apoi am aflat ca se numea Sorin Leia, am ridicat capul sa vedem ce se intimpla, cind s-a tras o rafala printre noi, de jos in sus. Leia Sorin a fost nimerit in mijlocul fruntii. Glontul care a iesit din capul lui m-a atins si pe mine la baza gitului, in partea dreapta. Am simtit ca o arsura, am bagat capul la cutie si m-am strecurat incet-incet inauntru. Niste tineri au vazut ca Leia e impuscat si l-au tirit in Catedrala. Desi impuscat in frunte Leia nu pierduse mult singe si inca mai respira. Cind capul i-a atins cimentul brusc s-a facut sub cap o balta de singe. Noi vorbeam sa cumparam o luminare ca sa moara crestineste. Un popa inalt, slab, de vreo 40-50 de ani, s-a apropiat de noi si ne-a intrebat: "ce, ba, ii mort?". Am zis ca da. Auzindu-ne vorbind de luminare popa a zis, parca cu dusmanie, "da-l incolo ca nu-i mai trebe nimic".

Un alt preot, mai batrin, cu barba carunta, a aratat manifestantilor iesirea prin spate, catre parc, dar eu n-am fost pe faza. Cind am prins un moment de acalmie am iesit prin fata si apoi pe linga zid catre statia de tramvai. Inca se tragea. Am ajuns la iarba si m-am aruncat pe burta. Am vazut ca pe haina aveam bucati din creierul lui Sorin Leia si urme de singe. M-am sters cu iarba si frunze. Linga Expres era civilul care trasese in mine si in Sorin Leia (il vazusem) si un locotenent-colonel de militie, care trageau dupa oameni ca sa-i imprastie.

Am mers in Piata Maria, iar apoi am luat tramvaiul pina acasa. Am cerut pansament de la un vecin, caci mi-era frica sa merg la spital, auzisem ca acolo se impusca ranitii.

A doua zi am aflat ca tot la Catedrala a fost omorit si vecinul meu Nemtoc Marius. Se pare ca el a fost impuscat ceva mai devreme, poate de la el erau baltile de singe pe care le vazusem.

Dupa caderea lui Ceausescu am fost la spital sa-mi pansez rana.

In 1990 am fost chemat la Tribunalul Militar unde au fost judecati militienii invinuiti ca au tras la catedrala. Eu l-am descris exact pe cel care a tras, dar nu l-am vazut in boxa acuzatilor. Toti invinuitii la proces au fost eliberati.

Dupa proces, in februarie 1991 treceam zebra pe la prefectura. Un tramvai a trecut prin fata, iar din spate am fost impins intre vagoane de doi indivizi care apoi au disparut. In urma acestui accident am mai stat o luna in spital.

13 iulie 1995

Nota: Pentru impuscarea lui Sorin Leia a fost arestat in 1990 maiorul de militie Sucala Ion, eliberat apoi din lipsa de dovezi. Normal ar fi fost ca domnului Gliguta sa i se fi prezentat un teanc de fotografii printre care sa fie si fotografia suspectului Sucala. Acest lucru nu s-a facut. In schimb, domnul Gliguta a fost chemat la procesul militienilor Teghiu si Asaftei, invinuiti de uciderea lui Nemtoc Marius respectiv Mariutac Ioan. Cum martorul nu a fost de fata la impuscarea lui Nemtoc si a lui Mariutac, fireste ca a declarat ca nu ii recunoaste pe cei din boxa acuzatilor (ceea ce i-a ajutat pe acestia). In cazul Nemtoc prima expertiza balistica a stabilit ca s-a tras din arma lui Teghiu, a doua expertiza a dat un rezultat neconcludent. Doamna Nemtoc crede ca glontul a fost polizat. Dupa cum spune raportul Parchetului Militar referitor la revolutie expertiza balistica nu este relevanta daca intre glontul expertizat si tragerea de proba s-au mai tras cu arma respectiva citeva sute de gloante. Cred ca gresit a procedat instanta cerind o a doua expertiza balistica in cazul Nemtoc, existind multe posibilitati de trucare. Atit Teghiu cit si Asaftei au fost achitati.

Manifestantii dadeau tigari militarilor

Orban Traian

nascut in 20 februarie 1944 la Petrosani (jud. Hunedoara), impuscat in piciorul sting, medic veterinar (1989), acum pensionat cu grad 2 de invaliditate. Membru in Comitetul National al Aliantei Civice, presedinte al Asociatiei "Memorialul Revolutiei".

In dimineata de 17 decembrie eram la tara in comuna Tormac, unde lucram. Am aflat despre manifestatiile anticeausiste din Timisoara. Procurorul Pompiliu Stanciu (ginerele presedintelui de C.A.P.) care era acasa in comuna a primit telefon sa se prezinte urgent la serviciu, la Timisoara. M-am rugat de el sa ma duca si pe mine cu masina.

Ajuns in oras, am luat-o pe jos. In jurul orei 14 am ajuns in zona hotelului Continental. Intre Continental si Banca Nationala era un cordon de militari in termen cu arma la mina. Am trecut printre ei. La scurt timp militarii s-au deplasat intre Banca si Policlinica 3, intarind dispozitivul de acolo, care era format din militari in termen inarmati, ofiteri si subofiteri in uniforme verzi. Inapoia acestui cordon erau doua tancuri si vreo doua TAB-uri, deasemeni o duba si un camion. Pe strada ce duce spre bastion erau militieni cu scuturi, bastoane si casti. In intersectie si in statia de tramvai de la Continental erau sute de demonstranti care scandau si huiduiau. M-am atasat acestora si am intrat in vorba cu unii dintre ei, care mi-au relatat cele intimplate in seara precedenta.

Militarii aveau o atitudine provocatoare, gata de tragere, ceea ce a indignat multimea. Am aflat ca inainte cu o ora, o ora jumate, la Comitetul Judetean PCR au fost lupte intre manifestanti si fortele de represiune si ca s-au facut masive arestari.

Se strigau neorganizat diferite lozinci. Unii strigau "Libertate", "Eliberarea arestatilor", altii "jos politrucii", altii ca vor piine.

Cordonul de militari a inceput sa inainteze spre Piata Libertatii, incercind sa imprastie multimea si sa-i retina pe cei mai vehementi. Dintre manifestanti, unii au incercat sa duca tratative cu militarii. Un cetatean (ulterior am aflat ca este doctorul Taut) s-a apropiat de soldati si le-a cerut sa fie intelegatori fiindca noi nu vrem sa agresam pe nimeni. Ca rezultat, acesta a fost retinut si lovit cu paturile de pusca de catre militarii in termen.

Militarii fugeau dupa noi, incercind sa ne imprastie sau sa ne retina. Noi fugeam, ne retrageam 10-20 metri, apoi reveneam. Dupa un timp au pornit si tancurile si TAB-urile.

In multime lumea comenta nemultumita traiul pe care-l ducem, frigul din locuinte, se vorbea despre cei care incearca sa fuga din tara si despre nadejdea ca doar-doar se va schimba ceva, ca in tarile vecine.

Am fost impinsi pina in dreptul strazii Popa Sapca. Sus am vazut un elicopter. Numarul nostru crestea, mereu ni se alaturau trecatori nemultumiti si intaritati de desfasurarea de forte, dar si curiosi care dupa scurt timp se retrageau sau priveau de departe.

Cind am ajuns in dreptul bazarului am vazut o echipa de 4-5 tineri care s-au apucat sa sparga vitrinele magazinelor. Noi am protestat, spunindu-le ca nu asta dorim, dar ei si-au vazut de treaba, indeplinindu-si misiunea. Tinerii aceia doar spargeau, nu furau.

Militarii asistind la aceste spargeri au devenit mai agresivi, incercind sa retina demonstranti sau sa-i loveasca cu paturile armelor. Demonstrantii au ripostat aruncind cu pietre si militarii s-au retras. Au venit in viteza tancurile si TAB-urile, care ne-au imprastiat. Noi aruncam in tancuri cu ce apucam (pietre, bucati de bordura, conserve). Chioscul de ziare din Piata Sfintul Gheorghe a fost incendiat. In aceasta piata ne-au ajuns tancurile si TAB-urile. Cu o parte a demonstrantilor am luat-o pe strada Engels. Citiva indivizi au vrut sa incendieze magazinul de chimicale de la coltul strazilor Engels si Ceahlau. Stiam ca in depozit sint chimicale foarte inflamabile si am intuit ce nenorocire s-ar putea intimpla daca ar lua foc. In casa aceia sta fostul meu coleg de scoala Nicolae Secosian (crainic la radio). Am zbierat la indivizii aceia sa nu dea foc ca locuiesc acolo. Tipii s-au retras.

Am ajuns in Piata Libertatii. La cofetaria Macul Rosu niste tigani se serveau cu sucuri si prajituri, indemnind si pe altii sa ieie.

Militarii veneau dupa noi ca sa ne imprastie. Am luat-o pe strazile laterale. Am ajuns iar in Piata Sfintul Gheorghe si am luat-o pe linia de tramvai inapoi spre Libertatii. Pe straduta aceea a venit un tanc in viteza cautind sa ne calce, cu o senila pe trotuarul din stinga, calcind balustrada. Era cit pe-aci sa-mi prinda piciorul. Dupa ce tancul a trecut unii indivizi au scos mobilier din cofetaria Macul Rosu, au facut o baricada pe linia de tramvai si i-au dat foc. Manifestantii priveau inmarmuriti. Tancurile treceau si pe trotuare si pe spatii verzi, unul din tancuri a calcat bordura bazinului de apa al porumbeilor. La un moment dat in dreptul statiei de tramvai s-a oprit un tanc, care a fost inconjurat de tineri ce incercau sa-l blocheze. Niste baieti voiau sa bage o ranga sau alte obiecte intre senile. I-am ajutat si eu bagind intre rotile senilelor cablul de remorcare al tancului respectiv. Tancul a fost blocat, dar motorul ii mergea iar turela se misca amenintator in toate directiile. Un baiat calarea pe teava. Le-am spus tinerilor sa infunde teava de esapament cu cirpe, ceea ce au si facut. Motorul tancului s-a oprit iar multimea a izbucnit in urale.

Dupa asta, un grup de militari ne-a alungat si a recuperat tancul, care a fost retras.

Prin piata si pe strazile laterale umblau (mai repede decit tancurile) doua TAB-uri. Unii au avut ideea sa prepare sticle "Molotov", cautau benzina la masinile parcate in piata. Dupa scurt timp pe strada Vasile Alecsandri s-a retras in viteza un TAB incendiat, in uralele manifestantilor, care s-au adunat iar. Strazile spre Piata Sf. Gheorghe si spre CEC erau blocate de cordoane militare. In dreptul diviziei a fost incendiata o dacie (a lt-colonelului Predonescu - n.n.). Niste militari au incercat sa stinga focul. Din Divizia 18 a inceput sa se traga in sus (n-am vazut raniti). Dinspre Centru, pe strada Alba Iulia, a venit un grup mare (citeva sute) de demonstranti, atrasi de impuscaturi. Printre ei erau si manifestanti care se retrasesera initial din Piata Libertatii. Acest grup scanda cu hotarire "Libertate" si "Azi in Timisoara, miine in toata tara". Focurile de arma s-au intetit, dar tot n-am vazut raniti (era in jurul orelor 16,30-16,45). Eu am intrat in vorba cu militarii din cordonul de pe strada Caraiman, spunindu-le sa nu traga in noi, ca sintem frati si ca armata trebuie sa apere tara, nu sa traga in popor. Citiva manifestanti au dat militarilor tigari. Un ostas, plingind, ne-a spus ca sint in misiune de la 5 dimineata, ca n-au mincat nimic si ne-a aratat ca n-are gloante.

Fiindca se tragea, multimea a incercat sa se retraga prin curti si pe strazile laterale accesibile inca. Am luat-o pe strada K. Marx spre Muzeu, dar de acolo venea o alta coloana de demonstranti spre Piata Libertatii. In coloana era si un ofiter care a fost agresat de multimea iritata de comportamentul armatei. Am revenit in piata cu aceasta coloana. Cum tragerile s-au intensificat, am vrut iar sa ne retragem. Ajungind iar la coltul dinspre strada K. Marx, am vazut ca din garnizoana (la 10 metri distanta) au iesit trei barbati imbracati civil cu pistoale mici si trei barbati in mantale militare (prea batrini pentru a fi militari in termen) cu pistoale mitraliera. Acestia, fara somatie, au tras in multime. Linga mine a fost ranit un individ, m-a improscat cu singe pe fata cind m-am uitat la el. Cineva a strigat: "L-au omorit!". Altcineva a strigat: "A fost impuscat un militar din cordon!". In clipa urmatoare am simtit o durere groaznica in piciorul sting (coapsa) si am cazut. M-am simtit luat de subtiori si de picioare si dus la o masina. Am racnit de durere, fiindca ma apucasera de piciorul ranit. N-am mai stiut de mine. Mi-am revenit in masina, in drum spre spital, si am cerut sa mine mai incet, ca ma scutura si ma durea piciorul.

La spitalul judetean m-am trezit pe o targa, in pielea goala, intr-un coridor in frig. Pe jos si pe targi era plin de morti si raniti. Ranitii gemeau, zbierau, chemau ajutor. Cineva a vrut sa-mi ia ceasul de la mina spunind "da-l dracului ca moare!". Eu atunci am iesit din amortire spunindu-le ca trebuie sa fiu dus la ortopedie.

A venit un brancardier caruia i-am cerut sa ma scoata din acel iad de morti si raniti si sa ma duca la spitalul ortopedic. La scurt timp dupa ce a venit un nou transport de raniti, cu salvarea respectiva am fost dus la Ortopedie.

In zilele urmatoare am auzit ca din morga spitalului judetean au fost furati morti si ca ranitii sint anchetati in spitale. Cei care erau raniti mai usor au parasit spitalul (pentru a nu fi gasiti de securitate).

In 20 decembrie am simtit o mare bucurie cind pe linga spital a trecut o mare coloana de manifestanti care strigau "aveti grija de raniti!".

Dupa caderea lui Ceausescu am fost trimis la tratament in Austria.

La solicitarea Procuraturii am dat acesteia unul din cele doua gloante cu care am fost impuscat (celalalt a disparut). Nu am primit nici un raspuns privind expertiza glontului si persoana care m-a impuscat.

23 august 1995

Fiica nu ma mai cunostea, iar baiatul abia m-a recunoscut

Farcau Vasile:

nascut in 16 decembrie 1956 la Giorocuta (jud. Satu Mare), instalator sanitar la U.M.T. (1989), acum pensionat grad 2 de invaliditate, arestat si batut

Era in 16 decembrie 1989, ziua de nastere a mea si a fostei mele sotii Rodica. Locuiam pe strada Dropiei, in spatele restaurantului Tomis. Ne gaseam in casa in jur de 20 de persoane. Stiam ce se intimpla in oras si stateam ca pe spini. In jurul orei 10,30 se auzeau vuiete pe strada precum si lozinci "Jos Ceausescu!" si multe altele. La usa mea a sunat un student (asa s-a prezentat) si a cerut sa-i permit sa dea un telefon la niste colegi pentru a le comunica ceva important. Am retinut ca a spus sa se intilneasca mai multi in Piata Operei, dupa care a plecat.

Pe la 10,30-11 (seara - n.n.) a venit cumnatul Gabi Balalau din Calea Buziasului cu demonstranti din Calea Buziasului si ne-a spus si el ca in oras sint mari manifestari impotriva lui Ceausescu. In jurul orei 1-1,30 am plecat cu totii spre Piata Operei: eu, Vasile Farcau, Marian Zorila, Carmen Anescu, Adriana Sonfa, Lia Farcau, Nelu Craciun cu sotia Adela, Nori Zorila, Nicu Anescu, Doru Stoi, strigind si noi jos Ceausescu, vrem lumina, piine, lapte. La fabrica de lapte ne-am despartit. Eu am ramas cu fratele meu Doru, Marian Zorila, Nicu Anescu, Doru Stoi, iar sora mea Lia cu Carmen, Adriana, Nori Zorila si sotii Craciun au luat-o pe Circumvalatiunii.

Am ajuns in Piata 700 voind sa mergem in Piata Operei, dar intre Oftalmologie si Dermatologie era un cordon de soldati in pozitia de lupta cu baionetele montate la arme, iar in fata la Oftalmologie erau mai multi oameni cu bete in mina. Cam toti aveau acelasi fel de bete in sase colturi.

Am mers in fata soldatilor si am spus nu trageti, vrem lumina, piine si lapte pentru copii. Era in jurul orei 2,30. In acel moment am auzit sirena militiei venind dinspre Casa Armatei. Am fugit. Soldatii au venit spre noi si m-au inconjurat linga zidul de la Dermatovenerice vrind sa ma strapunga cu baionetele, dar am scapat dintre ei. Am alergat in dreptul semaforului. Unul a venit sa dea cu bita in mine dar am dat eu primul. Al doilea era un subofiter gras care m-a lovit cu patul de la pistolul rabatabil in fata si am cazut jos. In acel moment l-am recunoscut pe sergent major Nica Vasile pe care il cunosteam injurindu-ma si dind cu picioarele in mine, dupa care m-au luat tot batindu-ma si m-au aruncat in duba militiei, unde era si Marian Zorila. Aveam ochiul spart, nasul zdrobit, coastele rupte si abia mai vedeam. Marian m-a recunoscut. Avea si el capul crapat si citeva coaste rupte.

Ne-au dus in curte la Inspectoratul Militiei, unde au deschis usa si ne-au ordonat sa stam pe burta. Pe margine erau multi cu bete sau cozi de lopata in miini care ne-au luat din nou la bataie, dupa care ne-au ordonat sa ne sculam si sa intram in beciul Inspectoratului. La coborire mai era un militian care ne altoia cu un par, iar jos era un maior care ne miluia din nou. Ne-a ordonat sa mergem intr-o celula, sa ne asezam cu fata la perete si din nou cu parul urma spovedania.

Dupa un timp ne-a ordonat sa iesim. In acel moment am vazut-o pe sora mea Lia Farcau, pe Carmen Anescu si pe Adriana Sonfa care plecasera cu mine de acasa. Ne-au bagat intr-o alta celula unde ni s-a ordonat sa ne numaram. Eram in jur de 75. Printre noi era si un civil, schiop de un picior, imbracat cu un halat albastru care ne-a batut foarte rau.

Dimineata in jurul orei 8,30-9 ni s-a ordonat sa iesim in curte unde ne-au incolonat pe mai multe rinduri. Eram in jur de 200 sau mai multi. Un civil cu o coada de lopata in mina plimba un tinar in hanorac sa recunoasca cine a mai fost cu el in Piata Maria. Tinarul a scos afara vreo trei. Cind a ajuns in dreptul meu si a lui Marian Zorila acel civil l-a intrebat pe tinar daca ne-a vazut in Piata Maria. Tinarul a spus ca nu si atunci a luat un par pe spate, la care eu i-am zis civilului ca nu am fost in Maria, ca pe noi ne-a luat din Piata 700. Am fost oprit deoparte si eu si Marian Zorila, cred ca pentru ca eram plini de singe. Cred ca voiau sa ne opreasca in curte la Inspectorat pentru ca pe restul i-a urcat intr-o duba mare. Civilul plecind de acolo, un ofiter ne-a ordonat sa urcam si noi in duba. Am fost transportati la Penitenciar.

Am fost introdusi intr-o incapere unde s-a confiscat de la noi tot ce aveam: bani, bijuterii, chei, bricege, si am fost trecuti intr-un registru. Apoi am fost dusi intr-o sala de sedinta, controlati iar pina la piele si notati intr-un alt registru, intrebati unde lucram, daca sintem membri de partid. Un plutonier major mai virstnic, vazindu-ma in ce hal imi era lovit ochiul drept l-a rugat pe tovarasul maior (am inteles loctiitorul comandantului penitenciarului) sa ii permita sa ma duca la dispensar ca sint foarte grav si pot sa imi pierd ochiul. Maiorul a raspuns lasa-l in aia a ma-sii si totusi plutonierul major m-a dus la dispensar unde o doamna m-a curatat si m-a pansat, dupa care am fost dus iar sus.

Am fost dus intr-o celula unde eram din nou cu Marian Zorila. Eram 36 la 18 paturi. Cu noi erau vreo 3-4 studenti pe care ii cunostea Marian.

Luni au inceput sa ne ia la ancheta. Cind te intorceai de la ancheta erai batut zob.

Ne-au scos pe hol pentru a ne recunoaste niste civili care am fost prin Maria. Marti s-a introdus printre noi si un suflator de-al lor, pe care l-am recunoscut. Tot marti am fost luat si eu la ancheta si dus intr-un dormitor unde doi civili spuneau ca au venit de la Bucuresti pentru noi si au inceput sa-mi dicteze sa scriu ca am fost in Maria si am dat foc la magazine. Eu nu am scris, spunindu-le ca m-au arestat din Piata 700. Ei au inceput cu bataia cu un cablu electric cu multe fire in el, dar tot n-am scris ce au vrut ei. Acest lucru a durat mai bine de trei ore. Numai Dumnezeu stie prin ce am trecut.

Pe urma l-au luat pe Marian Zorila. El a fost dus intr-o camera unde se afla dr. Popescu de la UMT si cu Latcu, secretar de partid la UMT, pentru ca erau chemati sa isi recunoasca muncitorii. Dr. Popescu s-a purtat foarte frumos cu Marian in schimb porcul de Latcu a inceput sa il injure si sa il intrebe de ce cinta pe strada "Desteapta-te rom<ne", la care Marian a spus ca nu cinta pe strada, ca vrea sa mearga acasa. Cine putea atunci sa recunoasca ca a vrut sa mearga in Piata Operei? Marian a scapat ceva mai usor cu bataia.

Miercuri iar am fost luati pe rind la ancheta. Seara in jurul orei 17 a venit loctiitorul comandantului penitenciarului cu citiva ofiteri spunindu-ne sa nu distrugem ca ne da drumul acasa. Noi nu stiam ce sa credem, intrucit tot timpul cit am stat in celule in fata era o masina cu motorul pornit ca sa nu auzim ce se intimpla afara. Totusi noi stiam cit de cit caci mai veneau arestati de afara si ne povesteau.

Pe la ora 18 ne-au scos in curte unde ne-au imbarcat in dube. Nu stiam unde o sa ne duca. Ne-au dus in Piata Unirii unde ne-au dat drumul spunindu-ne sa mergem la Opera si sa spunem ca ne-au eliberat. Impreuna cu Marian si alti baieti am ajuns pina in Piata Libertatii. Eu n-am putut merge mai departe simtindu-ma foarte rau. Cu greu am ajuns acasa unde fiica mea de 3 ani nu ma mai cunostea, asa eram de desfigurat, iar baiatul de 6 ani abia m-a recunoscut. Joi spre seara am mers in Piata Operei si de atunci pina la victoria finala am fost pe strazile Timisorii.

La spital m-am dus abia in luna ianuarie, la Oftalmologie, fiindca mi-era frica dupa ce auzisem ce s-a intimplat in judetean. In martie am fost trimis la tratament in Italia. In total am suferit trei interventii chirurgicale.

8 aprilie 1995

Asta nu-i moarta! Hai s-o luam!

Farcau Mariana Rodica

nascuta in 9 ianuarie 1962 la Supur (jud. Satu Mare), lucratoare comerciala la ICSMA (1989), acum pensionata cu grad 2 de invaliditate, impuscata in umarul drept si spate

Simbata 16 decembrie pe la ora 19 fiind la sensul giratoriu de pe bd. Parvan am vazut grupuri de 2-3 persoane (militieni si securisti). In grupurile acestea am recunoscut pe Radulescu si pe Valentin Mioc, angajati ai Ministerului de Interne. Ii stiam fiindca lucrasem la un magazin din apropierea militiei, unde veneau si multi militieni.

Am plecat spre Piata Maria. La podul Mihai Viteazul am intilnit vreo 20 de manifestanti. Citiva au plecat spre caminele studentesti. Eu, cu alte 7 persoane am luat-o spre prefectura, pe la primarie, Modex, Muzeu, parcul din spatele magazinului Bega. Pe drum chemam oamenii sa ni se alature. La statia de tramvai de la Continental am stat dupa doua tramvaie, rugind calatorii sa vina cu noi.

Am ajuns la prefectura. S-au adunat tot mai multi oameni si am oprit tramvaiele. Au venit doua masini de militie si ne-au spus sa plecam. N-am vrut si atunci au cerut ajutoare. Au venit doua masini de pompieri care stropeau cu apa, incercind sa ne impinga spre Parcul Copiilor (Pionierilor). Militari in termen in uniforme albastre impreuna cu militienii, faceau arestari.

Am fugit, sarind gardul de la Parcul Pionierilor, apoi am luat-o pe Pestalozzi spre Fabrica de Bere. Aici am luat tramvaiul spre casa. In tramvai m-am razgindit si m-am intors la prefectura. Aici inca erau manifestanti (destul de multi, de ordinul zecilor). Vedeam cum militienii inhatau cite un demonstrant si il bagau intr-o duba.

Am plecat spre Piata Maria, cu ceilalti manifestanti care mai ramasesera la prefectura. Ajungind la Posta Mare, m-am gindit ca miine trebuie sa merg la serviciu si am plecat acasa. Ramaseseram putini si multi s-au descurajat plecind spre casele lor, cum am facut si eu.

Noaptea n-am putut sa dorm, am povestit la toti veciniice a fost in oras. La ora 4 am plecat spre servici.

La magazinul unde lucram, in dimineata aceea (17 decembrie) clientii (studentii din Complex) povesteau alarmati ca in complex sint multi politai care vor sa-i impiedice pe studenti sa iasa din camine. In jurul orei 11 prin zona au inceput sa patruleze tancuri.

Am fost cautata la telefon de o persoana care mi-a zis, fara sa se prezinte: "daca dumneavoastra sinteti Mariana Farcau mergeti imediat la sediul Politiei din Salajan, unde fratele si sora dv. care au fost arestati aseara urmeaza sa fie impuscati in urmatoarele ore", apoi a inchis telefonul.

M-am gindit ca poate e o provocare, ca sa ma atraga la ei. Si inainte, militia si securitatea imi propusesera sa lucrez pentru ei, dar refuzasem. Am sunat la cumnata si am aflat ca intr-adevar fratele si sora mea nu s-au mai intors de o zi.

Am plecat cu masina. La posta era multa lume si cordoane de militari nu lasau lumea sa treaca. Cineva mi-a lovit parbrizul cu o umbrela si mi-a zis: "Coboara din masina si vino cu noi". Am coborit si am spus celor adunati de situatia fratelui si a sorei mele. Ne-am adunat mai multi cu gindul sa mergem la militie sa eliberam arestatii, dar nu puteam trece din cauza soldatilor. Am plecat spre primarie ca sa mai adunam lume si de acolo. Intre primarie si cinema Capitol era cordon de militari. In fata cordonului manifestantii cintau Hora Unirii si scandau: "O vrem pe Doina Cornea!". Grupuri de oameni erau si pe scarile Catedralei si imprastiati prin piata.

Am mers spre Opera. M-am suit pe postamentul pasajului subteran uitindu-ma dupa o colega (era intre orele 13-14). Cind am coborit am vazut un om imbracat cu vesta maro cazind, la coltul catre strada Alba Iulia. Cineva a zis: "l-au impuscat!". Eu n-am auzit impuscatura. Altcineva a spus, uitindu-se catre Lacto Bar: "Adapostiti-va! Se trage cu amortizor si luneta!". Cineva l-a luat pe om, si am vazut ca avea singe pe camasa. Am fugit spre Muzeu, dar apoi m-am intors in piata. La libraria Eminescu, in strada, ardeau cartile lui Ceausescu. Se spargea magazinul de blanuri si o alimentara.

Eu ii cautam pe cei din grupul cu care venisem, ca sa merg cu ei la Militie. Am format un grup de vreo 100 de persoane. Cum strada de pe linga primarie era blocata am mers pe podul Mihai Viteazul, iar apoi, pe Bd. P<rvan, in Complexul Studentesc. Voiam sa luam studenti sa vina cu noi la politie. Aveam si un drapel cu noi, cu stema spintecata, pe care il luaseram de la primarie. Stiam ca podul Decebal e blocat.

In Complex doua camine erau inchise cu lacate. Unii studenti au sarit pe geam de la etajul 1.

Cind coloana a ajuns la intersectia cu str. Pestalozzi 5-6 barbati bine imbracati, solizi, cred ca securisti, au incercat sa disperseze coloana spunindu-ne sa ne intoarcem in centru, unde se trage in oameni, si sa nu mergem la politie ca se va trage in noi. Vreo 10 minute am stat acolo, nu stiam ce sa facem. O parte s-au intors spre Centru. Eu atunci am luat drapelul si am mers spre podul Decebal ca sa-i conving pe oameni sa mearga la politie. La inceput nu m-au urmat decit 10-15 persoane, dar dupa ce am inceput sa scandam a venit toata coloana. Am dat altcuiva drapelul. Intentionam ca, daca se trage, sa trec Bega pe la pasarela cu alti citiva si sa mergem totusi la politie. Era seara, dar inca nu se intunecase complet.

La podul Decebal, intre pod si parc, erau militari in uniforma verde. Printre ei si unii mai in virsta, imbracati civil. In spate se vedea si un camion. Cind ne-am aproiat de ei, strigind "Armata e cu noi!" si alte lozinci, ne-am pomenit cu o ploaie de gloante (fara somatie). In momentul acela am simtit o durere puternica si am cazut. Fusesem atinsa de doua gloante (unul exploziv). Am facut pipi pe mine si am vazut parca niste stele si oameni luind-o la fuga. Dupa ce rafalele au incetat cei care se aruncasera la pamint s-au ridicat si unii plecau. Am strigat: "Luati-ma si pe mine!". Cineva a zis: "Uite, asta nu-i moarta! Hai s-o luam!". Altul zice: "Bine, dar e grea!". M-au legat cu fularul si vorbeau intre ei sa aduca o masina. Eu am scos cheile de la masina si le-am dat, spunind ca am masina in parcarea de la Termal (unde o dusesem intre timp). Apoi mi-am pierdut cunostiinta si m-am trezit la spital.

Doctorii de la spital spuneau ca trebuie sa-mi amputeze mina. Eu am refuzat. Dupa revolutie am fost trimisa la tratament in Franta, unde mi s-a adaptat o proteza metalica la umar, scapind astfel de amputare.

6 octombrie 1995

Retinut pina in 22 decembrie

Sandu Mihai

nascut in 2 august 1966 in com. Tudora (jud. Botosani), sofer la Aquatim (in 1989 excavatorist la IELIF), arestat si batut

Simbata 16 decembrie 1989 pe la 18,30-19 m-am intors cu trenul de la Dudestii Noi. Nu circulau tramvaiele. Am luat-o pe jos pina in Piata Maria. Acolo erau o multime de oameni care discutau despre cazul Laszlo Tokes. Eu cu sotia, copilul si cumnata am ramas acolo.

Dupa vreo 25 de minute cineva s-a urcat pe un tramvai, a spus ca asteapta sa vina studentii si a strigat "Jos dictatorul!". In 5 minute s-a format o coloana de vreo 2500 persoane care a plecat spre caminele studentesti. Tramvaiul a reinceput sa circule. Sotia, copilul si cumnata au plecat acasa cu tramvaiul, iar eu am plecat cu coloana. La sensul giratoriu de linga Complexul Studentesc vreo 4-5 dacii au oprit in fata coloanei si din ele s-au dat jos niste civili care ne-au spus sa plecam acasa, sa ne vedem de treaba. Coloana a mers prin Complexul Studentesc. In camine luminile erau stinse. Noi strigam "jos Ceausescu, jos dictatorul, jos comunismul!", "Vrem mincare si lumina!". La caminele studentesti am strigat "Studenti veniti cu noi!". Foarte putini studenti au venit. Am mers mai departe catre Comitetul Judetean PCR (actuala Prefectura) strigind aceleasi lozinci. Aici erau in fata usii vreo 5-6 militieni iar lateral mai erau vreo 40-50 scutieri. Vreo 10-15 manifestanti s-au dus inainte si-au dat jos stemele PCR si RSR si steagurile care erau montate la intrare. Scutierii au intervenit ca sa-i prinda pe acei manifestanti. Din multime cineva a strigat: "nu-i lasati sa-i prinda ca asa ne va prinde pe fiecare!". Ne-am repezit la scutieri si acestia s-au retras. Dupa asta scutierii au revenit in forta si ne-au risipit. Eu cu un grup de 250-300 manifestanti am mers iar la caminele studentesti. O parte dintre cei risipiti la Comitetul Judetean PCR ni s-au alaturat intre timp, ajunseseram vreo 1500 persoane. Am luat-o pe strada 1 Decembrie pina la Fabrica Banatul. Aici doua masini de pompieri au incercat sa ne stropeasca. Manifestantii au aruncat cu pietre. O masina de pompieri s-a oprit. Manifestantii i-au fugarit pe pompierii din ea.

Coloana a mers mai departe pe Calea Buziasului. In dreptul Fabricii de Detergenti am fost ajunsi de doua camioane cu soldati, care au coborit. Le-am spus soldatilor sa se urce in masini ca si noi sintem ca si ei, ca miine-poimiine se vor elibera si ei si tot aceeasi piine o vor minca. Soldatii s-au urcat in masini si au plecat.

Am ajuns la caminele muncitoresti iar apoi, pe strazile Venus si Lidia, am mers in Calea Girocului. Pe tot parcursul ni se mai alatura lume. Cei mai multi ni s-au alaturat in Calea Girocului (femei, copii, batrini, de toate felurile). Cind am ajuns iar in Complexul Studentesc eram vreo 6-7 mii de demonstranti. Aici vreo 5 manifestanti au format un fel de comitet ad-hoc si discutau despre ce traseu sa urmam.

Cind am iesit din Aleea Studentilor ne-au intimpinat 4-5 masini de pompieri care dadeau cu jeturile asupra noastra. Dintre noi, unii au oprit niste autoturisme cerindu-le benzina ca sa faca sticle incendiare. Un firobuz (cred ca era printre ultimele care circulau, caci era aproape ora 24) s-a postat intre noi si pompieri, impiedicind jeturile de apa sa ajunga la noi. Soferul a lasat firobuzul si ni s-a alaturat. Pompierii au plecat.

Am luat-o pe podul Michelangelo pina la Opera, iar apoi pina in fata Catedralei. Pe scarile Catedralei am spus "Tatal nostru" si s-a cintat "Desteapta-te rom<ne". Vreo 4-500 de militieni, scutieri si soldati in uniforme albastre au aparut din dreptul cinematografului Capitol. O parte dintre manifestanti ne-am dus catre ei si le-am spus sa nu mai inainteze ca sa nu ne incaieram. Ei au spus sa mergem acasa. Ne-am retras spre Catedrala si acolo am discutat ce sa facem. Daca mai stateam acolo era posibil sa ne luam la bataie cu scutierii. Am plecat pe Bd. Politehnicii si Bd. Republicii pina la viaduct. Aici o dacie neagra a trecut in viteza si a accidentat doi manifestanti (unul din ei destul de grav, a fost dus la spital). Am fugit dupa dacie, dar n-am izbutit s-o prindem.

Mergind pe strada Circumvalatiunii din fata ne-au intimpinat 5-6 camioane de militari in kaki iar din spate au venit 4 masini de pompieri. Militarii au facut cordon in fata noastra. Ne-am apropiat la vreo 10 metri de ei si le-am spus sa ne lase sa trecem, ca toti suferim de pe urma dictaturii comuniste. Militarii stateau pe carosabil. Noi am trecut pe linga ei, pe trotuar si pe zona verde.

Am ajuns in Piata Dacia, unde ne-am regrupat. 3-4 manifestanti s-au urcat pe niste mese si ne-au spus sa mergem prin Calea Aradului si Lipovei sa mai adunam lume. Am luat-o pe strada Timis spre Calea Torontalului. Eram vreo 10000 de persoane si strada fiind ingusta coloana era lunga. Eu eram la vreo 50-60 metri de capul coloanei iar dupa mine mai era multa lume. La intersectia cu Calea Torontalului coloana a fost atacata de scutieri si militari in verde cu bite de lemn. Acestia au arestat vreo 20 de demonstranti. Noi am contraatacat ca sa eliberam arestatii si sa putem iesi in Calea Torontalului, dar n-am izbutit caci militarii si scutierii erau foarte multi si ne-au imprastiat.

Pe strada Gh. Lazar ne-am regrupat vreo 500 de manifestanti care am hotarit sa mergem la Catedrala, unde sa stam pina dimineata. Am mers pina la linia troleibuzului 14. In dreptul spitalului Clinicile Noi era un cordon de militari, ca si la magazinul Materna si in Piata Libertatii. Vazind atitia militari mi-am spus ca nu mai putem ajunge la Catedrala. Dinspre Clinicile Noi veneau doua camioane militare. Eu impreuna cu doi cunoscuti pe care ii intilnisem printre manifestanti (colegul de servici de la IELIF Bordeanu Marin si un ungur Imre) ne-am ascuns in fata Centrului de Calcul. Dupa ce au trecut camioanele am fugit pe linga spitalul militar, prin Piata Unirii, pina la strada Oituz. Dinspre Calea Lipovei au venit 6-7 camioane militare. Ne-am ascuns in intrarea unei case de pe strada V. Goldis. O dacie din Piata Unirii a aprins si a stins de doua ori farurile iar apoi a venit in viteza spre noi. Din ea au coborit trei civili care ne-au amenintat cu pistolul pe mine si pe Imre (Bordeanu izbutise sa fuga), ne-au pus cu miinile dupa cap. Eu am incercat sa protestez ca merg acasa si ca de ce se leaga de noi, la care indivizii au inceput sa ne injure si sa ne loveasca, strigind ca ce nu ne convine regimul. Apoi ne-au urcat in dacie si ne-au dus la Militia Judeteana. Aici in curte erau doua rinduri de militieni (unii imbracati civil). A trebuit sa trecem printre cele doua rinduri pina la celulele de la subsol, incasind lovituri de bite de lemn.

Jos ne-au luat datele personale (locul, data nasterii, domiciliul, locul de munca). Am fost pusi in celule (femeile si copiii separat). Celulele erau arhipline, abia mai puteau intra noii arestati.

Dimineata ne-au dus intr-o alta celula (cu mai putina inghesuiala). De aici erau scosi cite unul pina intr-o celula alaturata unde auzeam ca cei anchetati sint batuti. Eu n-am mai apucat sa fiu anchetat, caci ne-au scos pe toti si ne-au urcat intr-un camion de arest care ne-a dus la inchisoarea de pe strada Popa Sapca. Aici, intr-o incapere am dat iar declaratii cu datele personale, iar cei care aveau bani sau obiecte de valoare au trebuit sa la predea.

De aici am fost dusi la camera 42. Subofiterul care ne-a dus ne-a spus ca in inchisoare ne vom petrece jumatate din viata.

In camera erau vreo 80 de paturi, iar noi vreo 200 de arestati, am dormit cite 2-3 intr-un pat. Sub patul meu statea Vasile Cercel, un tinar caruia i se zicea Paunescu caci il imita pe Paunescu.

Am intilnit un coleg de slujba, Marcel, care zicea ca-l cunoaste pe un militian si spera ca acesta sa-i dea drumul. L-am rugat pe Marcel ca daca va fi eliberat sa-mi anunte familia despre ce am patit.

Duminica seara au fost adusi in camera doi arestati, unul impuscat in umar si unul impuscat in picior. Noi auziseram impuscaturi, dar cind i-am vazut pe acestia ne-am dat seama ca se trage in oameni. Am stat in pat cu cel impuscat in picior, care era sofer venit de la Alba Iulia dupa marfa si fusese impuscat pe linga Opera.

Luni pe la 10 dimineata am fost scosi mai multi din camera si dusi intr-o alta incapere unde am dat iar o declaratie despre datele personale. Tot luni am fost dus intr-o sala unde am dat declaratie despre cum am fost arestat. Eram vreo 5-6 arestati, fiecare la o masa cu anchetatorul lui. Am scris ca am fost la intreprinderea unde lucra sotia (U.T.T.) ca sa duc niste acte pentru concediu medical, iar la intoarcere firobuzul a fost oprit de manifestanti care ne-au silit sa coborim. N-am recunoscut ca as fi participat la manifestatii. Anchetatorul mi-a zis ca de ce nu spun adevarul, ca am spart vitrine, ca am aruncat cu pietre in militieni, si a inceput sa-mi dea pumni in cap.

M-am intors in camera 42. Pe la ora 14 membrii PCR am fost dusi afara pe platou. Doi subofiteri ne-au zis ca trebuie sa vina Pacoste sa discute cu noi, dar acesta n-a venit. Dupa vreo ora am fost dusi inapoi in camera.

Marti nu s-a intimplat nimic deosebit.

Miercuri dimineata, pe la 10-11, au inceput sa scoata detinutii dupa niste tabele. Am fost scos si eu. Ne gindeam ca ne da drumul. Am fost pusi intr-o duba de arest si dusi la Militia Judeteana. Aici am ajuns iar la subsol. Pe rind era scos cite unul la ancheta. Pe la ora 14 mi-a venit si mie rindul. Am fost dus la etajul unu din cladirea dinspre riul Bega (Militia Municipala). Aici era un anchetator venit de la Bucuresti, foarte nemultumit ca a trebuit sa vina pina aici din cauza unora ca mine. Am scris iar declaratia cum ca veneam de la U.T.T. Apoi anchetatorul a plecat si in locul lui a venit un securist imbracat in haina de piele si cu pistol automat la el. Dupa 20 de minute anchetatorul a revenit iar securistul a plecat. Eram cu cojocul pe mine. Anchetatorul a zis ca e cald aici, sa-mi scot haina. Mi-am dat seama ca urmeaza bataia. Cum cojocul amortiza loviturile, am zis ca mai bine stau imbracat. Anchetatorul mi-a spus sa-i execut ordinele, iar apoi a chemat un civil de afara, care avea o bita. Mi-a zis ca au o declaratie de la un cunoscut al meu (al carui nume nu l-a dezvaluit) ca as fi participat la demonstratii, si sa nu-i mai mint. Eu n-am vrut sa-mi schimb declaratia iar cel cu bita a inceput sa ma loveasca peste spate. Cum tot nu voiam sa cedez, anchetatorul a inceput sa ma palmuiasca si sa-mi dea picioare in stomac. Dupa vreo 20 de minute am fost trimis jos.

Pe la 4 dupa-masa am fost imbracat in haine de detinut si mutat, impreuna cu inca cineva, intr-o celula unde mai era un detinut de drept comun. Dupa un timp au mai fost adusi detinuti, dintre care imi amintesc de Geangu Ioan si de un doctor Taut.

Joi pe la ora 16 am fost dus la un alt anchetator. Am repetat declaratia. Atunci anchetatorul a adus un ins gras care am inteles ca era de la partid. Acesta i-a spus ca ei trebuie sa predea lista cu cei care au devastat si sa ma faca sa-mi schimb declaratia. Dupa ce individul gras a plecat in camera au mai venit citiva care au inceput sa ma bata cu pumnii, picioarele, parul, cu ce-au apucat. Dupa vreo 20 de minute de bataie mi-au zis sa scriu. Le-am raspuns ca nu pot scrie, ca-mi tremura mina. Au chemat gardianul sa ma duca in celula, zicind ca o sa ma cheme iar cind imi revin.

Vineri pe la 8 dimineata am fost dus in fata unui tip inalt cu mustata. Acesta avea un baston de cauciuc cu care m-a lovit si mi-a spus sa declar ca am spart vitrine si am lovit militieni. Eu incepusem sa scriu declaratia cind am vazut manifestanti pe bd. Tache Ionescu strigind "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!". Am zis: "Tovarase, de ce va legati de mine care n-am facut nimic si nu va legati de cei de afara?" El a inceput iar sa ma loveasca ca de ce ii spun eu ce sa faca. Am zis atunci ca nu mai scriu nici o declaratie, ca sa-i aduca pe cei din strada sa le ia declaratii. Militianul mi-a promis ca o sa aiba el grija de mine cit o sa mai stau pe aici si apoi m-a scos in suturi afara, trimitindu-ma inapoi in celula.

Pe la amiaza am auzit tropote pe hol. Geangu s-a pus in genunchi si a spus "Tatal nostru", gindindu-se ca poate vom fi impuscati. Am fost scosi afara, ni s-au inapoiat hainele si ne-au urcat intr-o duba TV. In fata erau doi militieni, imbracati civil, dar in spate (cu noi) nu aveam gardian.

Duba mergea pe drumuri ocolite. Citiva am zis sa sarim din masina. S-au fortat usile din spate si apoi am sarit fiecare din masina, din mers (pe strada Eneas).

8 iulie 1995

Ne-a spus ca sintem liberi, apoi am mai fost

retinuti o zi

Burghelea Victor:

nascut in 29 septembrie 1934 la Riscani (Basarabia), tehnician la ELBA (1989), acum pensionar, arestat.

14 decembrie 1989, inspre seara trec intimplator prin Piata Maria, unde lume foarte putina - citiva - sint postati linga parohia lui Laszlo Tokes. Nu stiu de ce acesti citiva sint postati acolo.

15 decembrie dimineata sint la serviciu de unde nu aflu nimic, dar nici eu nu povestesc nimic colegilor despre Piata Maria, caci nu socot ca a fost "ceva" acolo. Dupa ora 18 trecind cu tramvaiul prin "Maria" observ acolo un grup de 50-60 persoane. Cobor si ma intilnesc cu colegul de serviciu Giulay Adam. El ma pune la curent cu ceea ce urma sa se intimple, adica evacuarea fortata a pastorului Laszlo Tokes. Nu-mi place grupul, printre ei imi dau seama ca sint si "baietii" de la securitate. Ba in spatele meu, ba in spatele lui, apare cite o fata cu organele auzului bine "dezvoltate".

La orele 19 colegul ma ia de brat si ne postam in dreptul unei ferestre de la parohie, in cadrul careia apare pastorul cu sotia lui si incepe sa vorbeasca, dar dupa citeva spuse de jos se striga sa vorbeasca in rom<neste caci sint multi rom<ni care si ei asculta. Pastorul se supune si spune citeva in maghiara, apoi in rom<neste.

La un moment dat de jos se infiripa, destul de timid, dar se infiripa, un "Desteapta-te rom<ne". Dupa a doua strofa parohul se adreseaza multimii sfatuind-o sa nu cinte astfel de cintece, nu ca nu i-ar placea si lui, dar este periculos si pentru el si pentru multime. Se aud "nu va lasam!", "nu va lasam!".

Nu-mi vine sa cred, e ceva nemaipomenit. Mai ramin cu colegul meu si apoi ma indrept spre casa, unde povestesc sotiei si fiului.

A doua zi (16) merg la serviciu, unde de fapt abia asteptam sa ajung ca sa le povestesc colegilor de evenimentele din seara trecuta. Dupa serviciu ma indrept spre casa. Drumul - tot pe la "Maria" - unde acum este mult mai multa lume. Ajung acasa si gasesc aici pe un nepot care abia iesise din spital si auzise dar nu stia ce se intimpla. Ii explic ce stiam si ma ofer sa ma duc cu el. In dreptul Regionalei CFR - un grup de trei "tovarasi" de la intreprinderea unde lucram. Am simtit care era scopul lor si le spun cu curaj, dar mai in gluma, sa se duca acasa si sa lase lumea sa se racoreasca.

Ajung in dreptul parohiei, stam un timp, dupa care nepotul meu pleaca acasa. Ma intorc spre casa, caci nu mincasem si ii vad iar pe cei trei (M.C., G.T. Si C.P.). Mai in gluma mai in serios ii intreb ca luni la serviciu spun eu ca i-am vazut acolo sau spun ei ca m-au vazut pe mine.

Vin acasa, vreau s-o iau pe Corso pe la cofetaria Violeta dar nu-mi vine sa-mi cred ochilor: dinspre Opera un grup imens de oameni, majoritatea tineri, umplu "strada" din centrul orasului. Se striga lozinci si retin bine de tot ca se striga "jos comunismul". Ma intorc spre Expres, dar prin fata mea trec doua sau trei tanchete si citeva camioane pline cu soldati inarmati.

Merg acasa, ii povestesc sotiei, si plec inapoi. In zadar a incercat sotia sa ma opreasca.

Ma indrept spre podul de la "Maria", dar chiar pe pod este desfasurata o formatie de militieni cu casti si scuturi care blocheaza trecerea. Urmeaza altercatii intre multimea de tineri si militieni. Se striga cuvinte la adresa militienilor de genul "mergeti acasa", "faceti pe eroii cu nevestele voastre", "lasati lumea in pace". Sint la un metru de ei, nu reactioneaza la vorbele tinerilor. Pentru intimidarea noastra, bat cu bastoanele in scuturi.

Dintr-o data dinspre catedrala vine o masina de pompieri, trece de cordonul de militieni, apoi revine - probabil a trecut inapoi peste podul Mihai Viteazul.

Pentru intimidarea noastra ne stropeste cu jet de apa. Multimea reactioneaza, se arunca cu pietre in masina pompierilor. Aceasta strabate de citeva ori podul de la "Maria" si revine dinspre Catedrala. Ne hartuim cu grupul de militieni. Fortam cordonul, acesta se retrage. Dinspre catedrala vine masina pompierilor care nu stiu din ce motiv se opreste chiar pe pod. Ce a urmat nu credeam ca este aievea. In citeva secunde masina este inconjurata de tineri, doi se urca pe masina si arunca in Bega "ustensilele" cu care era echipata. Soferul este coborit din masina, cu multa grija, si dispare insotit de citiva manifestanti. Masina nu mai este de recunoscut. Un tinar intr-o bluza alba se urca la volan, scoate frina si impingem masina spre cordonul de militieni care se retrasese in dreptul Regionalei CFR. Din incercuirea de la "Maria" isi face aparitia o coloana de manifestanti care vin spre pod. O iau inaintea acestui grup. Grupul ajunge in dreptul Expresului si se indreapta spre Comitetul Judetean PCR sau caminele studentesti - nu stiu exact caci ma gindesc sa trec pe acasa, ca tot eram aproape. Zabovesc citeva minute pe Piatra Craiului, il astept pe prietenul meu Tanasescu Ioan cu sotia, cu care ma intilnisem pe pod. Vad ca nu mai vine, aud freamat de multime dinspre caminele studentesti si ma indrept acolo. In drum spre camine, pe linga liceul Loga, ma reintilnesc cu Tanasescu. Trecem pe podul Michelangelo. La sensul giratoriu sosesc citeva camioane cu militari inarmati. Un grup mare de manifestanti vine dinspre camine si ne alaturam acestuia, indreptindu-ne spre catedrala. Ne regrupam pe scarile catedralei, se aprind luminari si se striga lozinci. Intre altele "Români veniti cu noi", "Azi in Timisoara, miine in toata tara". Nu-mi vine sa cred, dar totul este adevarat. Am uitat de toate, acolo pe treptele catedralei eram un "pumn" de oameni avind aceleasi ginduri. Nu-mi era teama, eram multi si cred ca nimanui nu-i era teama. De aici am pornit spre alte cartiere cu intentia de a ni se alatura si mai multi. Am pornit pe linga parcul Central spre "Republicii", iar de acolo pe sub podul de cale ferata. Pe pod - lozinci ale partidului. Citeva clipe si una din ele este la pamint. I se da foc. Ne chinuim cu cea de-a doua, desprindem o parte din ea, iar apoi grupul se indreapta pe Circumvalatiunii spre fabrica de unt. Cind capatul din fata al coloanei ajunge la fabrica de unt, este intimpinat de un baraj de masini care blocheaza strada. Pentru un moment ne imprastiem printre blocuri, dar prindem curaj vazind ca soldatii nu actioneaza impotriva noastra si pornim incet cu lozinca "Armata e cu noi". Coloana coteste spre stinga, spre Mehala. Momentul acesta cind soldatii inca nu au intervenit ne-a sporit increderea. Cotim pe strada Timis catre Piata Dacia. Se striga in continuare lozinci si simt ca vom reusi. Ne oprim in Piata Dacia, ne vorbeste cineva din coloana. Sint singur, nu cunosc pe nimeni in jurul meu. Vazindu-ma mai in virsta un tinar imi zice ca bine ca sint cu ei, caci noi "batrinii" sintem de vina de starea in care a ajuns Rom<nia. Se cinta "Desteapta-te rom<ne" si ne indreptam spre Torontalului. Este cred ora trei din dimineata zilei de 17 decembrie.

Sint printre ultimii din coloana si observ ca din spate sintem urmariti de soldati cu baioneta pusa la arma. Ies din coloana si ajung singur in Circumvalatiunii cu intentia de a ma indrepta spre centru. In fata mea vad un baraj de masini. Ma indrept spre tipografie, iar de aici spre centru. Trec pe sub podul de cale ferata de la tipografie. In fata mea la 25 de metri doi baieti si doua fete merg si ei spre centru. Cam in dreptul fostei Salvari sint opriti de citiva civili ce coborisera dintr-un Aro si sint urcati in el. Eu incerc sa trec pe linga ei. Spre mine vine un civil care imi spune sa urc in masina. Refuz, rugindu-l sa-mi arate mandatul de arestare. Mi se arata si "mandatul de arestare". Mai vin doi civili, unul cu un par in mina vrea sa ma loveasca la cap. Ma feresc si parul loveste piciorul drept. Cad, cei trei sar asupra mea si ma lovesc cu picioarele. Nu vreau sa ma ridic de jos, ei ma ridica si ma arunca in masina peste ceilalti caci nu mai era loc in masina. Civilul care ma lovise cu parul ma apostrofeaza ca si eu voi spune ca am fost la chef. Masina intra in curte la militie. Coborim si printr-un sir de militieni sintem bagati intr-o celula la subsol. Cind coboram scarile, din spate unul din militieni ma loveste cu cizma, dar acum nu mai simt nimic. In celula eram 50-60 de arestati. E cald, nu avem aer, rugam sa ne deschida usa ca sa primim un pic de aer, dar sintem refuzati.

Dupa un timp usa se deschide si vine un civil (mai tirziu am aflat ca era capitanul Bucur Viorel) care ia un scaun si incepe sa scrie numele arestatilor, locul de munca si profesia. Se opreste din scris numai cind aude profesia student, ca sa-l loveasca pe cel ce spusese ca era student. Ni se adreseaza cu cuvinte grele, ne spune ca noi am dat foc magazinelor, am spart vitrinele, i-am maltratat colegii.

Dimineata pe la 6 sintem scosi in curte si incolonati. Din nou pumni si lovituri de cizma, apoi sintem urcati intr-o duba si dusi la penitenciarul "Popa Sapca". Coborim din duba, ne incolonam, apoi cite 2-3 sintem dusi intr-o incapere unde se gaseste un civil si un militian. Ni se iau datele personale, obiectele de valoare, si se inscriu intr-un registru. La un moment dat se temina cartonasele stampilate pe care ni se scriau numele. Este trimis un militian sa mai aduca cartonase. Asteptam aducerea cartonaselor si fara sa vreau aud pe civil intrebindu-l pe militian: "Oare de ce ii bagam pe astia aici, cind peste 2-3 zile le vom da drumul?". De multe ori m-am gindit la aceasta intrebare. Banuia sau stia ceva mai mult civilul respectiv?

Dupa ce se termina aceste formalitati sintem dusi in asa-numitul "club". Aici, pe rind sintem controlati de doi militieni, adica: sintem dezbracati pina la piele, ni se controleaza pantofii, ciorapii, sa n-avem ceva ascuns. In buzunarul pantalonului meu mai erau citiva lei. Gol-pusca, cum m-a facut biata mama, sint trimis in celalalt capat al salii, la o masa, unde predau maruntisul. La un moment dat a intrat in sala un maior, pe care l-am auzit intrebindu-l pe militian: "Ce-i cautati pe astia asa?, ca n-au ei ce credeti voi".

In sfirsit, dupa ce tot grupul a fost controlat in maniera descrisa, sintem condusi intr-o celula. Aici sint trei rinduri de paturi suprapuse, intr-un colt un grup sanitar, o masa lunga si doua rinduri de banci.

Sintem vreo 50-55 de insi, vreo 3-4 mai in virsta (50-60 ani), restul tineri. Cerem de la gardieni ziare, ni se aduc mai tirziu numere vechi din "Scinteia". Intre noi sint si doi copii, romi, fratii Sandu si Mihai, de 10-12 ani. Locuiau pe linga gara Ronat. Au fost ridicati pe cind ieseau de la cinematograf. M-am imprietenit cu ei, si datorita faptulul ca erau mititei, dar si fiindca unul din ei plingea mereu, cred ca Florin, parca el era mai mic.

Duminica n-am primit mincare, apa aveam la grupul sanitar. Noaptea sint adusi la noi niste studenti. Aflu ca au fost tinuti intr-o baie.

Luni dimineata unul dintre noi care mai avea cunostiinta penitenciarului este pus de gardieni sa ne aranjeze pentru apel. Vin doi sau trei militieni si ne numara de citeva ori. Profit de ocazie si ma prezint "regulamentar" motivind ca necunoscind motivele arestarii mele doresc sa fiu scos la raport la comandantul arestului. Sint surprinsi de interventia mea si ma asigura ca mai tirziu voi fi scos la raport (lucru ce nu s-a intimplat).

La prinz si seara am primit mincare. Sintem deci arestati cu drepturi depline. Noaptea de luni spre marti am tot ascultat impuscaturile din oras si vuietul multimii.

Marti in jurul orelor 13 un civil intreaba cine e Burghelea. Raspund ca eu, ma intreaba daca am lucrat la ELBA si ma scoate pe coridor unde iau loc cu fata la perete si cu miinile la spate. Simt ca se apropie de mine si cu glas scazut ma sfatuie sa-mi tin firea, caci arat probabil speriat, dupa care, cu glas autoritar imi zice: "Mars dupa mine!". Ies in curte, unde ii zaresc pe Oprea Vasile si pe Culman Gerhard, de la mine din fabrica. Ma alatur lor. Civilul se apropie si cu acelasi glas scazut ne spune ca la noi la ELBA e mare tambalau, dupa care ne ordona autoritar sa-l urmam. (in 19 decembrie generalul Stefan Guse si prim-secretarul Radu Balan au mers la ELBA ca sa discute cu muncitorii. Intrebati ce vor, printre altele, muncitorii au spus "il vrem pe Burghelea" - n.n.)

Sintem dusi la generalul Nuta. Acesta, in civil, ne face raspunzatori de cele intimplate in oras si cu ton iritat ne spune ca sintem liberi. Sintem condusi pe un coridor, dupa care un civil bine imbracat ne ia pe fiecare in parte sa dam declaratii. Am intrat eu intii in camera si evident ca la intrebarea pentru ce am iesit in strada am raspuns altceva decit adevaratul motiv. Apoi sint anchetati Oprea Vasile si Culman Gerhard.

Pe rind sintem dusi intr-un birou unde o tovarasa in civil ne restituie lucrurile retinute duminica dimineata. O intreb politicos cit e ceasul, imi zice ca e 14,10.

Acelasi civil ne conduce catre poarta si un altul ii spune sa ne mai retina vreo 20 de minute dupa care sa ne dea drumul. Sintem introdusi intr-o celula in cladirea unde duminica ni se luasera obiectele de valoare. Dupa un timp usa celulei este deschisa de un civil bine "colorat" care ne spune ca vom fi eliberati numai miine dimineata, apoi niste militieni ne iau inapoi obiectele ce ne fusesera restituite si toti trei sintem condusi inapoi in penitenciar, in celula 56. Civilul a spus gardienilor sa ne duca in celula 56 caci "astia trei sint pentru actiunea de miine dimineata". In celula mai sint cinci persoane. Ne suspectam unii pe altii, dar intr-un tirziu ne dam seama ca toti am fost manifestanti arestati de pe strada. Vasile Oprea e bine batut si are citeva coaste rupte. Cu el am dormit in acelasi pat in noaptea de marti spre miercuri.

Nu le spunem nimic celorlalti cinci ca noi urmam sa fim eliberati dimineata. Ne e teama sa nu interpreteze altfel acest lucru.

Vine si dimineata si nu se intimpla nimic deosebit. In jurul orelor 15-16, profitam de faptul ca un militian deschide usa si ii relatez situatia noastra. Ne promite ca va verifica. Intr-un tirziu, cind credeam ca uitasera de noi, militianul ne spune ca in jurul orelor 18 vom fi eliberati.

Sintem scosi din celula, dusi la poarta, iar din alte celule sint scosi alti noua insi. Iata un lot de 12 persoane, carora un civil, mai marunt de statura si cu o statie radio in mina ne face un "instructaj". Ne spune ca vom fi dusi cu masina la Comitetul Judetean PCR unde vom fi eliberati si sa spunem multimii ca noi sintem primii eliberati din penitenciar si ca urmeaza ca toti sa fie eliberati. Noua celor trei, ne-au restituit lucrurile retinute marti. Celorlalti li se spune sa revina peste citeva zile. Unul dintre retinuti, moldovean dupa vorba, are curajul si le striga militienilor ca dupa ce l-au arestat si batut sa-i inapoieze bicicleta pe care o avea cu el. Civilul ii raspunde sa revina peste 2-3 zile.

In curte erau 20-30 de soldati cu arma la picior. Civilul ne reaminteste ce sa spunem multimii si ne ordona sa ne indreptam in fuga spre un microbuz TV ce se vedea in fata noastra la 10-15 metri. Mi-e teama ca totul e o inscenare si soldatii vor trage in noi. Pornesc, dar nu se intimpla nimic. Urcam in microbuz, care porneste. Linga actuala prefectura, masina incetineste, strabatem multimea cu greu. Oamenii, nerabdatori, bat cu pumnul in microbuz. In sfirsit, masina se opreste si coborim. Citiva manifestanti cu banderola tricolora la mina ne controleaza la corp. Dupa citeva clipe aflu de ce: inaintea noastra mai adusesera o masina ziceau ei cu arestati dar multimea i-a dovedit ca erau securisti in civil inarmati cu pistoale. Multimea ne intreaba cum ne simtim, daca ne-au batut, daca sint multi arestati, daca ne-au drogat. E atita lume de parca tot orasul s-a adunat aici. Iata si un cunoscut, ma intreaba direct pe mine, cu greu imi dau seama ca de fapt il cunosc dar parca atunci vedeam numai "securisti". Merg cu el la o familie in blocul din fata prefecturii si vorbesc la telefon cu sotia. Dupa ce inchid telefonul, chiar in acea clipa la televizor apare Ceausescu care incrimineaza faptele savirsite de un grup de "fascisti" de la Timisoara. Nu mai am rabdare si multumesc gazdelor, ies din apartament si ma indrept spre casa. Pe strada Alba Iulia ma intilnesc cu Doru, un bun prieten de la ELBA. Acesta ma ia de mina si iata-ne in fata Operei, unde n-aveai loc sa arunci un ac. Cu greu ajung la grupul de la ELBA, acestia ma imbratiseaza. Toti sint bucurosi ca ma vad. Sint multi, parca toata fabrica este acolo. Ii cunosc pe toti, sint colegii mei din intreprinderea unde fara intrerupere am lucrat peste 38 de ani. Sint la un pas de casa mea, ai mei ma asteapta, incerc sa ma despart de oamenii care parca nu voiau sa-mi dea drumul. Ma despart cu greu de colegi dar Doru ma indreapta spre intrarea laterala la Opera. Aici un tinar cu tricolorul la mina ma conduce pina in balconul Operei. Mi se da cuvintul si la microfon ma prezint, multumesc multimii pentru cele facute pentru noi arestatii si la comunic ca si restul arestatilor vor fi eliberati. Plec din balconul Operei si ma indrept spre casa, nerabdator sa-i intilnesc pe ai mei dar si cu oarecare greutate ma despart de cei ce atunci erau un singur gind, o singura vointa.

Acasa sun, mi se deschide, si strigatul de bucurie la vederea mea nu poate fi redat in cuvinte. Toata noaptea am povestit si mi-au povestit ai mei prin ce au trecut nestiind nimic de mine. Adorm inspre dimineata, si abia vineri ma duc la serviciu.

11 septembrie 1995Arestat de la serviciu

Geangu Ioan

nascut in 20 ianuarie 1950 la Bacau, electrician auto la IELIF Timisoara (sectia Mosnita Veche), arestat si batut

Duminica m-am intors din judetul Bihor cu masina prietenului Hirta Ioan. Seara am auzit scandal, focuri de arma, si am iesit in strada pe Calea Buziasului. Aici m-am intilnit cu prietenul Doru Berejovschi. La inceput eram doar vreo 20 de persoane. Am mers printre blocuri si am mai adunat lume (pina la vreo 150 de demonstranti).

Pe Calea Buziasului, dupa sensul giratoriu, am facut o baricada din containere si pietre de bordura, ca sa nu poata trece armata daca vine dinspre Buzias. Strigam lozinci impotriva dictaturii. Din oras a venit un grup de demonstranti care au spus ca peste tot s-au spart vitrine, de ce aici nu?, iar apoi au aruncat cu pietre in vitrine. S-a spart alimentara, tutungeria, libraria si s-a dat foc la tutungerie.

De pe strada Lidia (Venus) a aparut o duba de militie. Erau vreo 7 militieni care au coborit din duba, s-au desfasurat in linie si au inceput sa traga. Noi ne-am imprastiat, ne-am ascuns printre blocuri si am inceput sa aruncam cu pietre. Dupa un timp ne-am adunat iar in strada, cind am vazut ca militienii se retrag. Ei au tras din nou si l-am vazut pe Doru Berejovschi impuscat in mina iar pe o femeie impuscata in pulpa piciorului.

Duba a plecat. Pe Doru Berejovschi l-am pansat si el a ramas cu noi. Am oprit autobuzele care mergeau spre Mosnita si Urseni si am dat jos calatorii, ca sa ni se alature. Unuia dintre autobuze i s-a dat foc.

Pe la 4,30 dimineata a venit armata cu TAB-uri si ne-a imprastiat. Oricine era prins pe strada sau printre blocuri era arestat. N-am mai putut sa ma intorc acasa, de frica sa nu fiu arestat, asa ca m-am dus la Hirta Ioan. Aici mi-am dat jos barba, ca sa nu fiu recunoscut.

In 18 decembrie m-am plimbat prin oras si am admirat urmarile demonstratiilor.

Marti 19 decembrie am mers la slujba (la Mosnita Veche). Eram in atelier cind seful de post Dupta si ajutorul lui, Mendrea, au venit la mine spunindu-mi sa-i urmez ca sa dau o declaratie. La postul de militie au vorbit la telefon cu lt-maj. Petru Voican, care le-a spus sa ma duca la el.

Am fost dus cu o bascula pina la militia judeteana. Aici m-a luat in primire Petru Voican care ma cunostea de la o ancheta anterioara. M-a intrebat de cind mi-am dat jos barba. I-am raspuns ca de mai multe zile. El a spus ca de ce mint si mi-a tras niste palme.

Am fost pus jos, legat cu catuse. Voican s-a urcat cu piciorul pe mine si m-a intrebat ce am facut in noaptea de 17/18. Am raspuns ca n-am facut nimic. Apoi m-a dus in alta incapere, unde era Doru Berejovschi in genunchi si cu miinile legate la spate. L-a intrebat pe Doru daca ma recunoaste. Eu fiind fara barba, Doru a sovait, dar dupa ce Voican i-a dat o coada de tirnacop peste talpi, m-a recunoscut. Doru a plecat.

Am ramas sa fiu anchetat de Voican si de inca cineva caruia Petru Voican ii spunea procuror. Acestia ma anchetau pe rind, cu ajutorul cozii de tirnacop si a bastonului. Eram lovit in special la picioare, talpi, palme si spate.

Noaptea am dormit intr-o celula, pe beton, caci nu era acolo nici un pat. In 20 am fost scos iar la ancheta, din 3 in 3 ore, in fata acelorasi persoane. Ma obligau sa spun ca as fi spart vitrine (desi eu nu facusem asta) si sa recunosc alte persoane care au fost cu mine in strada. Voican imi spunea: "Mai Geangule, cum poti sa spui ca ai strigat lozinci anticomuniste? Mai bine declara ca ai spart o vitrina, ca mai usor iesi din puscarie". Nemaiputind rezista la bataia cu parul, am declarat pina la urma ca am aruncat cu o piatra intr-o vitrina.

Seara am fost dus, impreuna cu alti arestati, in niste boxe unde ni s-au dat haine de puscariasi. stiu ca un gardian a intrebat daca ne tunde sau nu dar i s-a spus ca nu mai este timp.

Am fost dus in celula nr. 1, impreuna cu Doru Berejovschi, Sandu Mihai, studentul Mioc, doctorul Taut si altii. sef de camera era un hot care fusese deja in celula cind am intrat.

In 21 am fost anchetat la fel ca in ziua precedenta.

In noaptea de 21/22, in jurul orei 3, am mai fost anchetat de doi insi despre care Voican spunea ca sint unul judecator, altul avocat. N-am mai fost batut. Respectivii nu erau din Timisoara, pentru ca in loc de Electrotimis spuneau Electromures.

In 22 pe la prinz, stind in celula linga geam am auzit militienii spunind: "rupeti toate actele si dati-le la oameni drumul afara!".

Ni s-au adus hainele si ne-au urcat intr-o duba TV. Duba se indrepta spre Calea Sagului. Eram linga usa dubei si am deschis-o, aceasta nefiind incuiata din exterior. Am sarit din mers si apoi am plecat cu Doru Berejovschi la spitalul judetean. El a ramas sa fie pansat, iar eu am mers acasa, impreuna cu seful meu de atelier Jifcu Gheorghe, pe care-l intilnisem pe drum.

In lunile urmatoare am facut plingere la Procuratura impotriva lui Petru Voican. Am fost la proces, impreuna cu Berejovschi si cu Grigore Mihai, care fusese si el arestat atunci dar care, fiind prieten cu Voican, la judecata si-a retras declaratiile facute initial. Pina la urma Voican a fost achitat.

30 aprilie 1995

Indescriptibila senzatie de euforie

Cutara Alexandru Corneliu

nascut in 24 februarie 1948 la Bucuresti, inginer constructor la ISPE (Institutul de Studii si Proiectari Energetice), arestat. Fost presedinte al asociatiiei ALTAR (a luptatorilor timisoreni arestati in revolutie)

De citiva ani urmaream zilnic emisiunile posturilor de radio "Europa Libera" si "Vocea Americii", asteptind "sa se intimple ceva". Mi-era clar ca se apropie sfirsitul lui Ceausescu.

In seara de simbata, 16 decembrie 1989, fiica-mea s-a intors acasa pe la ora 22,30 si ne-a spus ca in oras e zarva mare, lumea se agita, a fost spart sediul Comitetului Judetean de Partid. Am crezut ca revolta recenta de la Brasov se reediteaza acum la Timisoara. Mi-am luat paltonul si am iesit in strada. Am luat-o spre statia de tramvai si am fost surprins ca o multime de tramvaie (1,2,6 ...) circulau pe linia lui 4, aproape in sir indian. M-am urcat intr-un tramvai, am coborit la Continental si am luat-o spre Consiliu. Am avut un soc vazind Consiliul scaldat in lumina si inconjurat de figurile sinistre ale scutierilor (vedeam pentru prima data uniformele acelea). M-am speriat putin, dar m-am gindit ca daca ma intorc din drum, pot fi suspectat de ceva. Am mers in continuare linistit, iar la ASCAR am facut coltul spre Loga. Aveam de gind sa fac un mic ocol si sa ma indrept spre centru, dar am auzit un vuiet de glasuri dinspre complexul studentesc. M-am indreptat intr-acolo. Se auzeau tot mai clar lozincile cunoscute ("Studenti, veniti cu noi", "Jos Ceausescu", "Jos dictatura", etc.). Am intilnit demonstrantii si am continuat cu acestia traseul.

Este indescriptibila senzatia de euforie traita in acele ore si surprinzatoare senzatia de curaj pe care ti-o dau cele citeva zeci sau sute de oameni aflati in fata si in spatele tau, care gindesc la fel ca tine, doresc acelasi lucru.

Am luat-o spre Catedrala, trecind pe podul Michelangelo. Pe drum l-am intilnit pe dr. ing. G. Ciuhandu (actualul primar al Timisoarei. In ciuda celor afirmate in campania electorala nu a fost arestat in revolutie), alaturi de care am fost pina in momentul arestarii mele. Tot atunci, Ciuhandu mi l-a prezentat pe Alecu Reus (fiul regizorului Emil Reus), pe care aveam sa-l reintilnesc in inchisoare.

La Catedrala s-a adunat multa lume. Cite unul se urca pe treptele Catedralei, incercind sa organizeze ceva, parerile erau impartite. Eu si cu Ciuhandu am agreat ideea de a ne indrepta spre zona Circumvalatiunii, unde locuim amindoi. Ca urmare am insotit grupul care a strabatut traseul: Catedrala, P-ta Horatiu, Bd. Republicii, strada Circumvalatiunii (pe sub pasajul de cale ferata), strada Gh. Lazar, apoi strada Timis pina in P-ta Dacia.

Pe drum, cu o frenezie teribila au fost distruse toate lozincile comuniste. Mentionez ca eu n-am vazut in acea noapte nici o vitrina sparta, nici macar un bec sau un ghiveci de flori. Doar lozinci comuniste. S-au desprins mai greu lozincile prinse pe balustrada pasajului de cale ferata. Pina la urma li s-au dat foc si in ovatiile multimii cei citiva temerari cocotati acolo au reusit sa le desprinda. Cind multimea se afla sub pasaj, o "Dacie" a intrat in viteza in multime, lovind citiva demonstranti. Lumea s-a dat la o parte huiduind, masina (venind dinspre fabrica de lapte) a disparut. Cred ca a fost un prim avertisment din partea autoritatilor. Cind am ajuns linga fabrica de lapte (pe Circumvalatiunii, aproape de intersectia cu Gh. Lazar) drumul ne-a fost barat de citeva masini cu farurile indreptate spre noi. Multimea s-a oprit, cei din fata au discutat ceva cu cei din masini, apoi, strecurindu-ne printre acestea si scandind "Fara violenta!", calcind zona verde, am depasit barajul fara ca cei din masini sa intervina in vreun fel. Nici un incident pina la Piata Dacia. Se scandau lozinci anticeausiste si prodemocratice ("Vrem alegeri libere!", "Libertate!", "Jos dictatura!"). Eu n-am auzit sa se strige "Jos comunismul!", in schimb stiu ca s-a strigat "Perestroica!".

Dupa ce s-a scandat in Piata Dacia, unde blocurile de 10 etaje dau o rezonanta deosebita, ne-am indreptat pe str. Timis spre Calea Torontalului. Aici alt baraj de masini ne-a blocat drumul. De data aceasta armata (sau trupele de securitate) a intervenit in forta si noi, cei aflati mai la urma, am simtit cum masa de oameni se retrage in fuga. Ne-am intors si noi si ne-am regrupat pe str. Gh. Lazar. Aici, intrucit s-a decis intoarcerea la Catedrala, eu si cu Ciuhandu ne-am inteles sa ne intoarcem acasa si sa ne intilnim a doua zi dimineata sa mergem la locuinta pastorului Tokes Laszlo (Abia pe traseu am aflat ca manifestatia pornise de la biserica reformata, dar despre Tokes stiam demult din emisiunile maghiare "Panorama" de la TV. Desi nu stiu limba maghiara, urmaream aceasta emisiune intrucit a doua zi colegii imi povesteau ce s-a spus). Era in jurul orei 3.

Mergind spre casa, pe str. Timis, aproape de locuinta mea ne-a oprit un militian si doi soldati si ne-au cerut buletinele. Le-am scos linistiti, fiind in afara zonei de actiune a demonstrantilor. Militianul s-a uitat la acte, ni le-a dat inapoi, dar un tip in civil aflat linga ei le-a spus aratind spre mine: "luati-l si pe asta!". M-au inhatat, m-au aruncat intr-o duba, culcat pe burta si alti militari au inceput sa ma loveasca cu picioarele unde apucau. Masina s-a pus in miscare. Din cind in cind mai aruncau pe cite unul. Curind am fost acoperit de alti indivizi care preluau loviturile, oarecum protejindu-ma.

Cind ne-au scos din masina eram in curtea Securitatii de pe L. Salajan (azi Tache Ionescu). Ne-au pus sa coborim scarile spre beci, unul cite unul, printre doua cordoane de militieni care ne loveau fiecare pe unde apuca, ajungind jos mai mult de-a busilea. Intr-o incapere la subsol eram preluati pe rind de alti 5-6 militieni care continuau bataia. Mi-au smuls barba, m-au trintit jos, ma loveau cu picioarele unde apucau, m-au apucat de barba si m-au ridicat, s.a.m.d. Intre timp ma injurau, ma amenintau. Ne-au introdus apoi in celule, inghesuiti ca sardelele, unde am stat pina a inceput sa se lumineze de ziua. Atunci ne-au scos pe platoul din curte si au inceput sa ne cheme pe rind la ancheta. Seful anchetei era un securist de vreo 25-30 ani (am aflat ulterior ca il cheama Dragomir), cu un par in mina, care lovea cu ura unde apuca. Avea mustata si era imbracat intr-un alendelon. Pe mine (poate este o parere subiectiva) m-au batut cel mai mult, incercind sa-mi smulga marturisirea ca am condus grupul care a atacat Judeteana de Partid. Spuneau ca au inregistrarea pe caseta video. (Ulterior am aflat ca la Judeteana ar fi fost cineva cu barba si asta i-a determinat sa ma banuiasca). Eu negam orice legatura cu evenimentele ce au avut loc.

Pe la 7,30-8 dimineata a fost ceva vinzoleala prin curtea Securitatii si mi-am dat seama ca au sosit niste "granguri". Acestora li s-a spus ca "noi sintem aceia (?)". Bataia continua. Pe la 8,30-9, un tip dur de tot, in civil, cu o mutra de bruta feroce, cu un bastonas de otel putin mai mare decit un creion, a inceput sa ma loveasca peste oasele degetelor spunindu-mi ca daca in acel moment nu recunosc ca am condus spargerea "Judetenei" ma omoara atunci, pe loc. Spre norocul meu, intre timp au venit niste dube de la Penitenciar. M-au scos si pe mine din beci si m-au bagat intr-o duba. Am ajuns la inchisoare.

Aici, la inceput ne-au luat ceasurile, verighetele si banii, apoi ne-au bagat intr-o sala de sedinte si ne-au perchezitionat la pielea goala. Am fost apoi repartizati pe celule. Eu am nimerit in celula 56, unde erau cam 90 de paturi asezate pe trei nivele. Pina duminica noaptea am fost introdusi aici vreo 170 de indivizi (din care si 3 copii de 10-12 ani).

Anchetele au inceput abia a doua zi pe la prinz, si s-au derulat 24 de ore din 24, pina la eliberare, fiind chemati pe rind, la inceput cite unul, apoi cite 5. Eu cind am ajuns la rind (a 2-a sau a 3-a noapte), se luau din celula cite 10.

N-aveam voie sa stingem lumina, n-aveam hirtie igienica, sapun, asternuturi. In capatul celulei era o incapere cu 3-4 spalatoare (fara oglinzi) si 3 cabine de toaleta. Seful celulei era un detinut de drept comun. El ne numara de citeva ori pe zi (chiar si noaptea), aliniindu-ne in fata paturilor. Tot el avea sarcina sa bage frica in noi, explicindu-ne ca vom primi minim 15-20 ani. El impartea mincarea in gamele si era omul de legatura intre noi si gardieni.

Spre seara am auzit impuscaturi de-afara, apoi au inceput sa vina alti arestati cu vesti din strada. Unul era ranit, singera, dar nu voia sa chemam medicul.

Mentionez ca in inchisoare comportamentul gardienilor era destul de civilizat, eu n-am mai fost batut.

Am fost chemat la ancheta intr-o noapte, dus intr-o sala cu banci ca la scoala. De mine s-a ocupat un individ cam de virsta mea, care cind a aflat ca sint inginer a inceput sa ma batjocoreasca tragindu-ma de barba ("amical", nu cu brutalitate) si spunind celorlalti colegi ai sai: "ia uitati-va la asta, cica-i inginer!". Am declarat ca pe la ora 3-4 noaptea, auzind galagie am iesit sa vad ce se intimpla si ca m-au luat niste "oameni de ordine". Am vrut sa scriu ca am fost batut. (De altfel procurorul a ris si de felul cum mergeam, schiopatind. M-a intrebat daca m-am lovit si i-am raspuns ca m-am lovit de niste bocanci). Mi-a spus sa trec peste asta, dar sa mentionez ca nu am manifestat. I-am spus ca nu scriu asta fiindca rezulta din cele declarate si ca aceasta mentiune ar alimenta speculatia cum ca "cine se scuza, se acuza". Nu a insistat. Am remarcat ca procurorii nu cunosteau orasul.

Intr-o zi a venit un tip in civil, foarte dur, care ne-a scos pe coridor, cu fata la perete, ne-a luat pe rind, pe unii ii intreba cum ii cheama si ordona cuiva sa noteze numele, introducindu-ne apoi inapoi in celula. Personajul se pare ca era Radu Tinu.

La puscarie, in aceeasi celula l-am intilnit si pe Alecu Reus, pe care il cunoscusem in noaptea cu pricina. La inceput ne prefaceam ca nu ne cunoastem, sperind fiecare ca nu va fi recunoscut de celalalt. Dupa o zi-doua am renuntat la prefacatorie.

In celula ne feream unii de altii stiind ca printre noi sint si turnatori. Singurul care avea curaj era Vasile Cercel, care vorbea cu nonsalanta de Tokes Laszlo, cind raminea deschisa usa de la WC striga "inchideti usa ca pute a ceausesti!", stingea noaptea lumina demontind tubul de neon. Stiam despre el ca a facut scoala ajutatoare, fiind elev al nevestei.

In 20 am aflat de la unii care erau anchetati ca au iesit in strada ELBA si UMT-ul. Toata ziua o masina cu motor puternic facea zgomot in curte. Se intentiona sa nu auzim vuietul multimii care razbatea pina la noi.

Seara, pe la 18-18,30 a intrat un gardian si ne-a spus sa ne imbracam ca ne dau drumul. Nu ne venea sa credem, unii credeau ca o sa ne impuste.

Am iesit in curtea inchisorii incolonati in grupuri de cite 50, asteptind dubele sa ne scoata afara. Motorul se oprise si se auzea clar vuietul multimii (in sinea mea credeam ca Ceausescu picase). Gardienii se purtau politicos.

Oamenii, in asteptarea dubei, care a durat cam o ora, au inceput sa discute, sa fumeze, sa fie mai relaxati. La un moment dat, unul dntre noi, B. C., a inceput sa ne cheme la ordine, sa ne faca observatii, sa ne pretinda sa ne aliniem. Se erija in sef, ne spunea: "N-aveti rabdare sa mai asteptati 10 minute? Zau ca nici nu meritati sa va elibereze! Ce dracu' nu puteti pastra disciplina?".

Cind a sosit duba ne-am urcat pe rind, pe usa din spate. Am vrut sa ramin ultimul, sa nu ma impinga ceilalti caci aveam picioarele zdrobite. N-a fost sa fie asa, ultimul a ramas B. C., care m-a si ajutat sa urc.

Pina sa iasa masina pe poarta a mai trecut vreo jumatate de ora. La un moment dat, B. C. s-a sculat, ne-a cerut sa facem liniste si sa-l ascultam. Ne-a tinut o prelegere despre "revolutie" (in acele zile, prima oara auzeam acest cuvint). Ne-a spus ca noi sintem "cei ce schimbam mersul istoriei", ca trebuie sa actionam in continuare organizat si ne-a propus ca dupa ce coborim din masina sa ne aliniem si cu un drapel alb in frunte sa defilam prin fata Judetenei. Mi s-a parut scena putin caraghioasa si i-am amintit cum am fost transportati cu acelasi tip de masina cu citeva zile inainte. L-am intrebat de unde facem rost de drapel. Mi-a raspuns ca va avea el grija de asta si a cerut aprobarea celorlalti. Lumea a fost de acord. Am inceput sa discut cu el si am aflat ca e profesor de sport. Pe cind discutam, un militian a deschis usa si l-a intrebat direct: "Dumneavoastra sinteti cu steagul?". A raspuns ca da, militianul a zis ca "e-n regula", a inchis usa si duba a pornit spre Judeteana.

N-am ajuns pina acolo. Pe str. V. Alecsandri revolutionarii au oprit duba, incercind s-o rastoarne "ca sa ne salveze". Noi am sarit afara si am plecat care incotro.

Am fost impresionat de multimea de pe strada, vedeam pentru prima data steagurile decupate, traiam clipe de extaz. M-am dus la un prieten si am dat telefon familiei (care stia ca am fost ridicat de la Ciuhandu). Sotia mi-a spus sa nu ma entuziasmez, ca securitatea stapineste perfect situatia.

Noaptea de 20/21 am dormit-o la prieten, mi-era frica sa nu ma caute securitatea acasa.

In seara zilei de 22, dupa fuga lui Ceausescu, am urmarit programul TV impreuna cu sotia in casa unui prieten care avea TV color si care locuieste linga Piata Victoriei. Am plecat in jurul orei 23 cu prietenul si cu nevasta acestuia. In Piata Victoriei atmosfera era sinistra. Murdarie pe jos, corpuri de iluminat sparte, sticle goale aruncate s.a.m.d. La un moment dat, de la balconul Operei s-a facut apel la cei din piata sa plece caci au fost anuntati ca in curind vor apare elicoptere si se va trage. Mie mi s-a parut ca e un banc bun, dar nevestele s-au cam speriat si au insistat sa plecam. Vazind cei din balcon ca lumea nu intelege sa plece, ne-au cerut sa ne ascundem macar pe sub porti, dupa coloanele de la "Modex", sau pe unde putem. Pina la urma am cedat insistentelor nevestelor si am plecat din piata. Ne-am despartit de prieteni si am pornit spre Piata Libertatii. La un moment dat au inceput sa sune sirenele, atmosfera devenind si mai sinistra. Nu puteam sa merg prea repede, fiind cu picioarele pline de vinatai. In Libertatii era postat un TAB. Militarii ne-au spus sa ne grabim. Am luat-o pe strada E. Ungureanu. S-au stins luminile. Am intrat la nr. 14, unde locuia soacra-mea. Cind am intrat in casa, a inceput sa se traga. S-a tras in jurul casei ca la razboi, toata noaptea.

Ma intreb si acum: de unde au aflat cei din balconul Operei ca se va trage? Si-au anuntat teroristii intentiile criminale?

26 august - 12 septembrie 1995

Se ingroasa gluma! Trebuie sa iasa ceva!

Ardelean Gheorghe:

nascut in 1 martie 1953 la Vatra Dornei (jud. Suceava), lacatus mecanic la Autotim (fostul I.R.A.), impuscat in piciorul drept.

De prin 14 decembrie am auzit la fabrica ca la casa pastorului Tokes s-a adunat un grup de persoane ca sa-l apere de incercarile securitatii de a-l muta in alta localitate. Dupa servici am trecut cu bicicleta pe linga casa lui Tokes. Acolo erau vreo 100 de persoane care stateau linistite. M-am invirtit si eu pe acolo vreo ora, apoi am plecat acasa.

Seara a venit la mine varul meu Iacob Marian, a carui nevasta e unguroaica, si care mi-a spus ce s-a intimplat la Tokes dupa ce eu am plecat de acolo. El fusese impreuna cu fiul sau si mi-a spus ca era sa fie arestati, dar au scapat cu fuga. "Se ingroasa gluma! Trebuie sa iasa ceva!", mi-a spus varul meu.

In 15 decembrie am trecut iar prin zona respectiva, pe la ora 15,30. Acum era aici ceva mai multa lume, care statea grupata. Nu se striga nimic. Dupa un timp a aparut si un camion cu militieni, care ne-au inconjurat, dar n-am vazut sa fie altercatii intre cetateni si militieni. Pe la ora 18 am plecat acasa.

In 16 decembrie am mers din nou la casa lui Tokes, dupa servici. Deja erau aici vreo 1000 de oameni. Din cind in cind se mai striga cite o lozinca, izolat: "Vrem caldura!", "Vrem mincare!". Am auzit si ceva strigat in ungureste.

Au aparut niste scutieri, care s-au postat in fata noastra. Din cind in cind scutierii mai bateau cu bastoanele in scuturi, pentru intimidare. Violente intre manifestanti si scutieri n-am vazut pina pe la ora 18, cind am plecat acasa.

Duminica dimineata am condus familia la gara, la trenul de Vatra Dornei. Pe la ora 9 am trecut prin Piata Operei. Aici erau citeva sute de persoane, rasfirate, mai mult in fata Catedralei. Niste tineri imbracati in treninguri spargeau vitrinele. Am plecat la cineva in vizita. M-am intors in Piata Operei pe la 15,30-16. Aici ardea magazinul de parfumerie. O masina de pompieri statea linga magazin dar nu actiona cu prea multa convingere. Era devastat si magazinul de blanuri, iar alimentara avea geamurile sparte. Niste tigani furau din alimentara.

Am mers acasa si m-am intors peste vreo ora. In fata Operei erau cam 1000-2000 de persoane care strigau: "Jos comunistii!", "Jos Ceausescu!". Am intrat in grupul respectiv, unde erau si niste prieteni ai mei (Scumpu Ion, Somoghi Nicolae) si am strigat si eu cu ei. Dupa vreo ora s-au auzit primele rafale. Lumea a inceput sa fuga. Se vedeau flacari de la trasoare dinspre muzeu. Am plecat spre casa. Cind am ajuns in Piata 700, am vazut un grup de militari (6-8) postati pe strada care duce spre Piata Libertatii, de-a latul strazii, unde era semaforul. Dupa coltul spitalului militar erau vreo 50-60 de oameni care strigau tot felul de lozinci ("Soldati, pe cine aparati?") si injuraturi la adresa soldatilor. Din cind in cind se trageau focuri izolate. Eram agitat dupa manifestatia din Piata Operei si cind am vazut grupul de soldati mi s-a urcat tensiunea. Am incercat sa scot o piatra din pavaj sa arunc spre soldati. In acel moment am simtit ca imi curge singe in cizme si mi-am dat seama ca am fost impuscat (era aproximativ ora 17,30-17,40). Cineva din grupul care venise din Piata Operei m-a ajutat sa ajung la spitalul Clinicile Noi. Am putut sa merg pina la spital pe picioarele mele.

3 martie 1995

Impuscat in spitalul judetean

Tasala Remus

nascut la 6 mai 1966 in Timisoara, sculer-matriter la Dacia Service, necasatorit

Tasala Vasilica (mama):

nascuta in 25 mai 1941 la Albina (jud. Timis), pensionata medical

Joi dimineata Remus a plecat la servici si nu s-a mai intors pina simbata seara. M-am ingrijorat si l-a cautat la serviciu. Aici mi s-a spus ca e pe Calea Buziasului, la Autoturisme, unde din cind in cind angajatii de la Dacia Service erau trimisi sa lucreze.

Simbata seara cind Remus a venit acasa l-am intrebat unde a fost si el mi-a spus ca a fost la un prieten. Auzisem din vecini ce se intimpla in Piata Maria si l-am intrebat: "Mami, tu stii ce e acolo, la Maria?". El a spus ca pluteste ceva in aer si cit de curind se va intimpla ceva. I-am zis lui Remus sa aibe grija de el.

Duminica dimineata Remus a iesit afara de mai multe ori. Cind s-a intors mi-a zis ce se intimpla in oras. Pe la 13,30 a plecat iar cu cinci prieteni zicind ca vrea sa joace un fotbal. Seara s-au intors doi prieteni ai sai, Simionescu si Hupfl, cu buletinul lui Remus, si mi-au spus ca Remus e impuscat la git si ca va fi operat. Am vrut sa merg la spital dar vecinii m-au oprit fiindca se tragea in oras. Am dat telefon fratelui meu Popa Constantin care locuieste aproape de spital sa se intereseze de Remus. Dupa un timp fratele mi-a telefonat ca nu se poate apropia de spital ca e plin de oameni inarmati.

Luni dimineata am plecat cu un vecin (Palacean Traian) la spital, cu poza si cu buletinul lui Remus. Am reusit sa intru in spital si sa ma intilnesc cu brancadierul Ciuprina Alexandru, care era prieten cu Remus si care mi-a zis ca in seara trecuta l-a gasit pe Remus mort, impuscat in cap si cu ochii larg deschisi. Am plecat spre casa pe jos. La catedrala am luat luminari si in Piata 700 flori.

Marti si miercuri am mers la spital dar n-am izbutit sa-l vad pe Remus. Am auzit ca disparusera cadavrele si m-am temut ca si Remus ar putea fi printre mortii furati.

Joi am mers iar la spital impreuna cu niste rude si cu un vecin. Domnul doctor Dressler ne-a dus la morga unde l-am vazut pe Remus. N-am putut sa-l luam fiindca nu era secretara sa faca actele.

Vineri pe la prinz l-am adus acasa pe Remus. Seara a inceput iar sa se traga, parca era sfirsitul lumii.

Simbata in 23, pe la ora 13, l-am inmormintat. In timpul inmormintarii se tragea in jurul cimitirului.

In februarie 1990 am aflat ca a fost omorit brancadierul Ciuprina Alexandru, care-l ascunsese pe Remus sa nu fie transportat la crematoriul din Bucuresti.

Simionescu Lucian (prieten):

In 17 decembrie 1989 intre orele 16,15-16,45 eram intr-un grup cu Tasala Remus, Bernstein Iosif, Miclea Vasile, Herbert si Mateiovici Gheorghe.

Mergeam dinspre hotel Timisoara spre Piata 700. Cind am ajuns la intersectia strazii C. Brediceanu, Tasala Remus, care era in fata noastra, a fost impuscat dinspre cordonul de soldati imbracati in haine M.Ap.N. care se afla intre spitalul militar si Casa Armatei.

Remus a fost ridicat de doi barbati, iar cind ne-am apropiat si noi am vazut ca era impuscat numai in git.

L-am dus la spitalul oftalmologic, iar de acolo impreuna cu Herbert l-am insotit intr-o salvare pina la spitalul judetean. Aici intrebind de starea in care se afla Remus, un doctor mi-a spus ca va trai. Pe data de 20 sau 21 decembrie Remus a fost scos de la spital cu ajutorul brancadierului Ciuprina Alexandru, care a murit in luna februarie 1990, fiind gasit intr-un sant cu citiva centimetri de apa.

Dupa ce a fost adus de la spital Remus avea o impuscatura si in frunte. Sint sigur ca aceasta impuscatura nu exista cind l-am dus la spital.

20 martie 1991

Nota: Certificatul de deces a lui Remus Tasala precizeaza ca moartea s-a datorat plagii impuscate cranio-cerebrale. Totusi, cei 5 prieteni care au fost de fata in Piata 700 cind Remus Tasala a fost impuscat (Simionescu Lucian, Hupfl Herbert, Miclea Vasile, Bernstein Iosif, Mateiovici Gheorghe) au dat declaratii care infirma existenta unei asemenea plagi. Doctorita Budau Minola de la spitalul oftalmologic a dat si ea o declaratie in acest sens. In raportul de garda de la spitalul oftalmologic ranitul Remus Tasala este consemnat doar cu plaga cervicala dreapta. Fotografia realizata la inmormintare arata ca Remus Tasala a mai fost impuscat si in frunte, impuscatura foarte vizibila, imposibil de neobservat.

Un soldat de 1,65-1,70 inaltime, slab,tuns scurt, cu ten albicios si accent de moldovean

Belici Radian

nascut in 27 noiembrie 1967 la Jebel (jud. Timis), pompier la intreprinderea de Confectii Bega (acum Modatim), 1 copil, ars la crematoriu

Belici Natalia (sotie):

nascuta in 1 august 1965 la Iasi, confectionera la Modatim

In seara de 16 decembrie eram cu sotul la un chef. Cineva a venit de afara si ne-a spus ce se intimpla in oras. Radian a plecat la Biserica Reformata din Piata Maria sa vada ce se intimpla (pe la orele 20). Dupa doua ore s-a intors si ne-a povestit ca este multa lume si ca se striga jos Ceausescu. Noaptea iar a plecat sa vada ce se intimpla.

Spre dimineata, dupa ce sotul se intorsese, am vazut niste copii (de 15-16 ani) refugiindu-se in blocul nostru (locuiam pe strada 16 februarie) pentru a nu fi arestati.

In dupa-masa de 17 decembrie, pe la ora 16, am iesit la plimbare cu sotul si fetita. La hotel Timisoara am vazut multi manifestanti si o fata cu capul spart si plina de singe. Radian mi-a spus: "du-te acasa cu fetita, ca vin si eu".

Am lasat fetita acasa si m-am intors inapoi. Cind sa ies din bloc vecinii mi-au spus ca in Piata 700 este un tinar impuscat. Am avut presimtirea ca este vorba de sotul meu.

Cu vecina Ispas Viorica am plecat spre 700. Oamenii de acolo spuneau sa plec ca se impusca, dar eu le-am zis ca-mi caut sotul. M-au intrebat cum arata si cum e imbracat. Le-am spus ca e intr-o geaca de piele si are parul cret. Oamenii mi-au spus: uitati, sint creierii pe jos. Pe jos erau urme de creier si singe.

M-am dus la spitalul de ochi, unde aflasem ca a fost transportat sotul. L-am gasit intins pe o bancheta si acoperit cu un cearsaf. I-am spus unei doctorite sa-l scape, ca am o fetita de crescut, dar ea mi-a spus ca e mort, nu mai poate face nimic.

Am plecat spre casa ca sa aduc niste vecini cu care sa ridic cadavrul. Cind am iesit m-am intilnit cu un coleg de serviciu, Dumitrache Nicu, care mi-a spus ca o sa-l ia el pe Radian. Insa doctorii anuntasera deja Medicina Legala si nu i-au dat voie lui Dumitrache sa-l ia.

Eu am telefonat la socri si le-am spus sa vina in oras ca s-a intimplat ceva cu Radian. In jumatate de ora au venit, dar la spitalul de ochi nu le-au dat voie nici sa-l vada (doctorii ziceau ca strica linistea bolnavilor si sa venim miine dimineata ca atunci o sa ni-l dea acasa).

Toata noaptea am auzit cum se impusca. Dimineata la ora 6 ne-am dus la spital, unde ne-au spus sa vorbim la Pompele Funebre, sa nu-l ia la Morga spitalului judetean ca atunci dureaza mai mult iesirea.

Soacra a vorbit cu o asistenta de la spitalul judetean pe care o cunostea. I-a spus ca Radian va fi adus la morga si i-a cerut sa rezolve mai repede iesirea. Asistenta i-a spus ca nu poate rezolva nimic si a inchis telefonul (am aflat ca era urmarita).

Ne-am intors la spitalul de ochi. Acolo ni s-a spus ca sotul a fost transportat la Judetean.

In 19 decembrie am mers cu soacra la spitalul judetean. Aici era cordon de politie si armata. Ne-au intrebat ce cautam. Am spus ca avem un mort la morga. Persoana respectiva ne-a intrebat cine sintem si i-am spus ca mama si sotia. Omul a spus sa asteptam si a vorbit prin statie cu cineva. Dupa cinci minute ne-a spus sa ne urcam intr-o masina ca ne arata unde e mortul Belici Radian. Eu am zis ca n-avem ce sa urcam in masina ca mortii sint in spitalul judetean. I-am zis soacrei ca astia vor sa faca ceva cu noi.

Cred ca in 21 decembrie ni s-a dat voie sa intram la Medicina Legala. Acolo n-am gasit nici un act care sa arate ca sotul meu a ajuns aici.

In 22 ni s-a dat voie sa intram la morga, dar nu era acolo. O asistenta ne-a spus ca isi aminteste de un baiat cret imbracat asa cum era Radian.

Dupa-masa am auzit de gropile comune din cimitirul saracilor si eroilor. Am fost acolo sa-l cautam, dar degeaba.

Mai tirziu am aflat de la Procuratura Militara ca sotul meu a fost ars la crematoriul din Bucuresti.

24 august 1995

Madularescu Ioan (martor ocular):

In 17 decembrie 1989 in jurul orei 16,30-17 ma aflam printre demonstranti impreuna cu Vlad Elisabeta. Mergind spre Piata Libertatii pe strazi laterale am ajuns in colt la gostatul de vizavi de restaurantul de la Casa Armatei. Ajuns in colt am fost somat de un militar (soldat) tinar, de 1,65-1,70 inaltime, cu ten albicios, slab, fara mustata, tuns scurt care ne-a spus: "inapoi ca va impusc!" si a tras in sus. Soldatul avea accent de moldovean. Ne-am intors si ne-am indreptat spre Piata 700 (facind un ocol). Cind am ajuns in dreptul coltului spitalului militar cu oncologia am vazut ca acel militar care ne-a somat statea cu fata spre noi si tragea. Dupa citiva pasi l-am vazut cazut la pamint linga un copac pe un tinar brunet cu fata stropita de singe si doi barbati incercau sa il ridice in pozitia sezind. Am aflat ulterior ca pe ranit il chema Belici Radian. Ranitul a fost transportat la spitalul oftalmologic. Mentionez ca in momentul cind s-a tras asupra lui Belici R. in piata 700 nu era nici un fel de manifestatie, nu se strigau lozinci, deci nu inteleg motivul pentru care s-a tras.

5 aprilie 1991

Raportul SRI despre revolutie:

"Plutonier major (r) Busila - fost infirmier la Batalionul CFR Sacalaz - facind uz de arma, a provocat moartea prin impuscare a numitului Belici Radian. In prezent subofiterul este fugit din tara".

Sinteza Parchetului Militar despre revolutie:

"Dosar nr. 330/P/1991 privind evenimentele din Piata «Timisoara 700», ce au avut loc in 17 decembrie 1989.

In contextul deschiderii focului in Piata Libertatii, un grup format dintr-un subofiter si doi militari in termen a actionat la intersectia strazilor C. Brediceanu cu str. Marasesti, situata spre Piata «Timisoara 700».

In piata s-au inregistrat 2 morti si 9 raniti, toti prin impuscare. Majoritatea ranitilor declara ca s-a tras dinspre grupul de militari, dar nu au putut indica elemente de identificare a acestora, respectiv daca apartineau de Ministerul Apararii Nationale sau Ministerul de Interne, semnele de arma sau gradele acestora".

Eu impreuna cu cei 3 soldati am tras la picioare

Nicu Marian

fost soldat la UM 01140 Lugoj, participant la dispozitivul care a deschis focul asupra demonstrantilor din strada Ialomitei (noaptea de 17/18 decembrie)

Subsemnatul, caporal Nicu Marian (...) declar urmatoarele:

In data de 17 decembrie 1989, ora intre 20-21, am primit ordin pentru a ne deplasa la Timisoara avind incarcatura munitie de razboi. La intrare in Timisoara a fost oprita coloana de masini, iar domnul capitan Caseriu, care era si seful coloanei, ne-a explicat ca ne deplasam la Timisoara deoarece grupuri de huligani, de banditi au atacat magazine distrugindu-le, persoanele civile care nu li se alaturau la savirsirea acestor fapte. Ni s-a ordonat sa actionam conform regulamentului, sa somam "Stai", dupa aceea "Stai pe loc", "Stai ca trag" si daca nici la aceasta somatie nu se supune sa tragem foc de avertisment in sus. Daca nici in acest caz nu se supun somatiei sa tragem la picioare, sa evitam pe cit posibil sa tragem in plin.

Dupa ce am ajuns in Timisoara am fost cazati la garnizoana Oituz. La intrare in Timisoara am auzit ca se tragea, mai ales in centrul orasului. Am aflat ca sint si victime foarte multe acolo. La ora 23 am fost imbarcati in masini si ne-am deplasat pe strada Ialomitei, un pluton sub comanda capitanului Caseriu, iar celalalt pluton sub comanda locotenentului major Manolache. Am ajuns in strada Ialomitei si ni s-a spus ca vom fi organizati ingrupuri de cite 4. Am fost dispusi la capatul fiecarei strazi, iar eu impreuna cu soldatii Mocanu, Necula, Vulpe am fost prima grupa de tragatori. Cind am fost dispusi in post domnul locotenent major Manolache ne-a explicat ca pe timpul noptii sa apara grupuri de manifestanti care vor striga lozinci anticomuniste. Ne-a reamintit ce ne spusese la intrare in Timisoara, explicindu-ne ca trebuie sa facem totul conform regulamentului si numai in cazuri deosebite, critice, in cazul in care sintem atacati sau manifestantii ne lovesc sa tragem la picioare pe cit posibil.

La ora 1,00-2,00, fiind in post, am vazut ca dupa Calea Lipovei apar steaguri cu stema tarii taiata si ne-am dat seama ca nu poate sa fie decit manifestanti. Intr-adevar era un grup de aproximativ 100-150 persoane care mergeau inainte pe Calea Lipovei. In momentul cind ne-au observat manifestantii au inceput sa strige lozinci anticomuniste. Prima lozinca pe care am auzit-o a fost "Libertate", iar apoi "Jos comunismul", "Jos Ceausescu", "Jos guvernul" si iarasi "Libertate", "Armata e cu noi", "Si voi veti fi cu noi". Noi ne asteptam ca vom fi atacati.

Cind am fost observati de catre manifestanti, un grup de 3-4 manifestanti se indreptau spre noi. Cind am vazut acest lucru am somat toti patru mai intii somatia "Stai", dupa aceea "Stai pe loc", "Stai ca trag". Cei 3 tineri care se indreptau spre noi nu s-au supus la somatii spunind ca nu avem munitie de razboi, ci avem munitie de manevra. Dupa somatia "Stai ca trag" toti 4 soldati am tras focul de avertisment in sus. In acest moment din coloana de manifestanti s-au mai desprins tineri care inaintau spre noi. Cind cei 3 tineri s-au apropiat la 10 metri de noi, eu impreuna cu cei 3 soldati am tras la picioare. Din acest moment, grupul de manifestanti a inceput sa se imprastie pe Calea Lipovei strigind aceleasi lozinci. Mentionez ca in momentul in care am deschis foc de avertisment in sus, domnul capitan Caseriu venea tragind din spatele nostru cu un pluton de militari cu petlite rosii, ei tot tragind. In momentul cind a ajuns linga noi, am incetat focul.

E adevarat ca in momentul cind am tras nu am primit ordin nici de la locotenent-major Manolache, nici de la domnul capitan Caseriu, facind asemenea lucru pentru a ne apara integritatea corporala. In urma tragerii am observat ca in fata noastra se aflau 2 morti. Bineinteles ca in urma focului de arma a rezultat si un numar de raniti. Dupa cite imi dau seama, majoritatea erau tineri si tinere, studenti.

11 mai 1990 (declaratie data Procuraturii)

("Expres" din 2 februarie 1993)

Impuscat cu tricolorul in mina

Hofman Costel-Viorel:

nascut in 2 mai 1965 in comuna Boianu Mare (jud. Bihor), instalator ICRAL in 1989, acum pensionat grad 3 de invaliditate, impuscat in picioare

In 17 decembrie 1989 stateam acasa (str. Balta Verde) cu sotia care era insarcinata in luna a noua. Auzisem impuscaturi si elicopterele care circulau, dar nu stiam exact ce se intimpla. Pe la orele 18,30-19 au sosit la mine nepoatele Cindea Angelica si Cindea Rodica cu prietenii lor si mi-au zis ce se intimpla in centru (ca se trage, sint manifestatii impotriva comunismului). Le-am spus ca nu-mi vine sa cred iar ei au plecat. Am mai auzit impuscaturi de pe balcon, venise si vecinul Lupu Cornel cu sotia si am stat de vorba cu ei despre ce se intimpla in oras. Pe la ora 20 nepoatele au revenit impreuna cu prietenul lor Jeak si au insistat sa mergem si noi cu ei. Eu mi-am convins sotia sa ma lase sa plec.

Am plecat impreuna cu nepoatele, Jeak si Lupu Cornel. Am ajuns la intersectia Gh. Lazar cu Circumvalatiunii, unde erau in jur de 50 de manifestanti. Printre manifestanti se vorbea ca in centru este macel.

Pe strada Gh. Lazar era un cordon de soldati condusi de un ofiter care ne-a spus ca a primit ordin sa nu lase pe nimeni sa mearga spre centru. Intre manifestanti si grupul de soldati nu au fost brutalitati, iar ofiterul vorbea civilizat. Dupa un timp, fiindca noi insistam sa mergem in centru ofiterul a ordonat soldatilor imbarcarea in masina si a lasat calea libera. Intre timp manifestantii s-au gindit ca sint prea putini si au hotarit sa treaca prin zona sa mai adune lume.

Am plecat pe strada Circumvalatiunii. Din stinga (dinspre magazinul de mobila) a aparut un baiat cu trei steaguri (cred ca erau doua rosii si unul tricolor cu stema decupata), impartindu-le la cei din fata. Eu am luat steagul tricolor cu stema decupata. Coloana de manifestanti a mers pe traseul Circumvalatiunii, Stelelor, Matei Basarab, apoi catre Calea Torontalului si Aradului iar apoi pe strada Linistei am iesit pe Calea Lipovei. Eram vreo 200-250 manifestanti si strigam lozinci antiguvernamentale si "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!", "Armata e cu noi" etc. Aveam de gind sa mergem in centru.

Ajungind la intersectia cu strada Ialomita (pe la ora 24-24,30) din partea stinga (dinspre depozite) un grup de militari au tras fara somatie dar nu am observat sa cada cineva, dupa care eu si alte persoane din grup ne-am indreptat inspre ei crezind ca au cartuse de manevra, strigind totodata "Armata e cu noi!". Dupa citiva pasi am fost strigat de Lupu Cornel. M-am intors si atunci am fost impuscat in ambele picioare, fara somatie, de la o distanta de aproximativ 30 metri. Am cazut in genunchi iar steagul mi-a cazut din mina. M-am ridicat si am inceput sa fug inapoi (impleticit) spre Lupu Cornel, care m-a luat in brate si m-a transportat pina la prima statie de troleibuz 14. De fata erau si nepoatele mele, Jeak si inca 3-4 manifestanti. Am fost urcat intr-o dacie rosie si am ajuns la spitalul clinic nr. 2 in stare de inconstienta. M-am trezit a doua zi la spital. In salon erau vreo 8 raniti, dar in primele zile nu aveam curaj sa vorbim intre noi deoarece credeam ca sint informatori ai securitatii.

in 18 decembrie a venit la mine cumnatul Stancovici Ioan care mi-a spus ca daca sint interogat sa nu recunosc ca am participat la manifestatii, ci sa spun ca mergeam la sora mea iar in Piata Dacia am fost impuscat fara sa-mi dau seama din ce parte. In 19 decembrie in jurul orei 10 dimineata am fost anchetati intr-un cabinet de securisti imbracati civil si le-am povestit ce ma intelesesem cu cumnatul.

3 martie 1993 si 27 mai 1995

In starea de spirit in care eram, nu-mi venea

sa stau acasa

Chiorean Ioan

nascut in 26 octombrie 1953 la Simbenedic (jud. Alba), lacatus-sudor la TAGCMT (1989), acum pensionat cu grad 2 de invaliditate, impuscat in mina stinga

In 16 decembrie am auzit de la un coleg de servici (Jurca) despre manifestarile din Piata Maria.

Duminica dimineata am aflat despre ce se intimplase in seara precedenta. Pe la prinz am plecat spre Centru sa vad ce e in oras. La ora respectiva nu am vazut nici o manifestatie.

M-am intors acasa si, pe la 16,30-17 am plecat iar spre Centru. Aici erau grupuri rasfirate de manifestanti, din care unii strigau lozinci anticeausiste. Dupa vreo ora am plecat iar acasa. Pe la orele 20, iesind in fata blocului (strada Pomiculturii) am auzit de departe strigindu-se lozinci. M-am dus pe Calea Lipovei si acolo m-am atasat unui grup de vreo 100 de manifestanti care cred ca veneau dinspre Centru si se indreptau spre capatul Caii Lipovei. Scopul manifestantilor era sa adune cit mai multa lume din blocurile din zona. Se striga "Români veniti cu noi!", "Nu fiti lasi!" si altele.

Cind grupul de manifestanti a ajuns in dreptul primei alimentari din Calea Lipovei, au aparut citiva militieni. La vazul acestora manifestantii au inceput sa sparga geamurile alimentarei.

Apoi am mers mai departe cu manifestantii, pina dupa intersectia Caii Lipovei cu strada Borzesti. Fiind linga unitatea militara, pe linga "Jos Ceausescu!" sau "Români veniti cu noi!" strigam "Armata e cu noi!". Cind am ajuns linga alimentara aflata vizavi de unitatea militara, aceasta a fost sparta si citiva baieti au intrat inauntru si au scos zahar, ulei si au impartit la oamenii care treceau pe strada.

Din unitatea militara s-a deschis focul, in special asupra demonstrantilor care erau pe strada Lotusului. Eu ma aflam atunci in coltul strazii Borzesti, si n-am vazut oameni impuscati, dar am auzit dupa aceea ca au fost morti si raniti dintre cei care erau pe strada Lotusului.

Grupul de manifestanti in care eram s-a intors pe Calea Lipovei, spre Centru. Auzind vorbe ca si in Centru se trage, am intrat, tot grupul, pe strada Pomiculturii. Deja unii se imprastiasera, ramaseseram doar vreo zece insi. Printre noi era unul care ne indemna sa mergem roata catre strada Borzesti si sa spargem alimentarile de acolo. Circula zvonul ca respectivul era militian. M-am intors acasa si mi-am schimbat hainele fiindca banuiam ca pe Calea Lipovei s-a filmat si nu voiam sa fiu recunoscut. Am plecat apoi iar in oras, caci in starea de spirit in care eram nu-mi venea sa stau acasa. Pe Calea Lipovei, linga biblioteca, m-am intilnit cu un grup de vreo 10 insi care fusesera si ei la manifestatie. Din unitatea militara se tragea pe mijlocul soselei, se vedeau scintei sarind din asfalt.

Stind noi de vorba, a venit un cetatean care ne-a zis ca daca vrem sa facem ceva nu trebuie sa stam aici, fiindca in Centru au murit oameni. Dinspre Calea Aradului se auzeau manifestanti strigind lozinci. Am plecat pe strada Linistei, pe linga cimitir, ca sa ne intilnim cu ei. Manifestantii, in numar de vreo 200 printre care erau unii cu steaguri cu stema taiata, o luasera tot pe strada Linistei, catre Calea Lipovei. Am ajuns iar pe Calea Lipovei si ne-am indreptat spre Centru. Era cam ora 1-1,30. Se strigau lozinci precum "Jos Ceausescu!", "Libertate!".

La intrarea in intersectia cu strada Ialomita am auzit o voce de barbat ("Plecati acasa ca va impusc pe toti!"). In stinga intersectiei spre strada Ialomita am observat un grup de militari. La observarea militarilor s-a strigat "Armata e cu noi!". Trei sau patru manifestanti s-au indreptat cu steagurile spre militari strigind lozinci ca "armata e cu noi!", dupa care militarii au inceput sa traga asupra manifestantilor.

Dupa ce manifestantii s-au imprastiat pe strazile alaturate, eu am ramas singur in intersectie, retragindu-ma spre coltul cimitirului unde la 2 metri de gardul cimitirului am fost impuscat.

Lipindu-ma de zidul cimitirului am observat un om cazut jos si militari indreptindu-se in fuga pe o strada paralela cu Calea Lipovei.

Dupa ce am fost impuscat am plecat la spitalul Clinicile Noi.

Dimineata a venit la spital un ins imbracat civil care mi-a spus ca e din Bucuresti si care m-a anchetat despre cum am fost impuscat. Eu i-am spus ca ma intorceam de la cumnata-mea.

12 februarie 1993 (partea referitoare la momentul cind a fost impuscat) - 8 aprilie 1995 (restul)

A luminat cu o lanterna si apoi a tras

Aparaschivei Valentin

nascut in com. George Enescu, sat Dumeni (jud. Botosani) in 10 iunie 1944, sofer la Intreprinderea nr. 7 Constructii (Metcoms), 2 copii

Aparaschivei Dorina (sotie):

nascuta in 20 noiembrie 1952 la Glavanesti (jud. Bacau), magazionera la "1 iunie".

In 17 decembrie pe la amiaza, impreuna cu sotul si o vecina, am plecat cu masina sa-l vizitam la spital pe vecinul nostru Zepa Aurel, care era internat la Clinica Maxilo-Faciala (linga fintina punctelor cardinale).

La semafoarele din spatele hotelului Continental am intilnit cordoane de militari care ne-au oprit. Ne-am intors si am vrut sa ocolim pe la podul Decebal. La intersectia cu str. Pestalozzi era un pluton de militari cu scuturi, casti si bastoane (dar fara arme). Un mic grup de manifestanti aruncau cu pietre spre militari. Acestia fugeau dupa demonstranti, ca sa-i prinda.

Cind am vazut ce se intimpla, sotul a zis sa ne intoarcem acasa. Am intors masina, dar n-am apucat sa facem 20 de metri cind am auzit un vuiet. Erau 6 tancuri care veneau dinspre strandul Termal, avind pe ele militari inarmati.

Ne-am speriat si am tras masina pe dreapta, pina au trecut tancurile. Am luat-o apoi spre casa (Calea Girocului). Pe drum era plin de lume.

Ajungind acasa, am ramas in strada discutind cu vecinii despre cele ce se intimpla in oras. Toata Calea Girocului era plina de lume care discuta despre asta.

Am mers apoi in apartament, caci aveam niste musafiri. Se intunecase, si dupa un timp au inceput sa se auda impuscaturi. Pe la 6-7 seara am coborit. Musafirii au plecat, noi am ramas in strada. Se tragea dinspre capatul liniei firobuzului 15. Am mers intr-acolo, pina la alimentara. In strada era un foc, iar alimentara era sparta. Prin fata ei erau saci cu orez varsati.

Dinspre Giroc a venit un tanc. Oamenii au pus de-a curmezisul strazii un autobuz, iar apoi au bagat o ranga intre senilele tancului, blocindu-l. Un om s-a urcat pe tanc si l-a dat jos pe comandantul tancului.

Impuscaturile erau tot mai dese si tot mai aproape de noi. Am vazut doi oameni impuscati, care erau dusi la spital, iar un alt om striga ca i-au impuscat fetita. Noi n-am vazut pe cei care trageau, dar se tragea dinspre capatul liniei 15.

Dinspre Giroc au venit cordoane de militari aliniati cu fata spre blocuri si care trageau. Ne-am speriat si am fugit spre blocul unde locuiam. Militarii s-au oprit in fata la alimentara, unde era si tancul blocat.

Printre noi se plimbau 3 indivizi cu geci de piele, avind arme ascunse sub haina. Se vedea ca sint securisti, nu le convenea ce se intimpla in strada si vorbeau intre ei. Indivizii au plecat spre alimentara.

Era deja tirziu (orele 22-23). Sotul a zis ca-i e foame, si am mers sus sa mincam. I-am pus supa si n-a apucat sa ia doua linguri cind ne-a sunat copilul unui vecin, care a zis "nenea Valentin, veniti jos ca tanti Felicia (sora sotului) plinge ca nu-si gaseste copilul". Sotul a coborit, si eu dupa el. Sotul si cumnata l-au cautat pe nepot, dar nu l-au gasit (mai tirziu am aflat ca fusese arestat). Dupa un timp cumnata a plecat.

Militarii de la alimentara inaintau spre noi. Dinspre oras, la intersectia Girocului cu Stefan Stinca, veneau alti militari. Si acestia trageau. Am vazut cum au incercat sa impuste doi oameni care s-au refugiat in primul bloc pe dreapta de pe Stefan Stinca. Unii demonstranti au fost prinsi si am vazut cum erau batuti cu paturile armelor.

Noi am fugit in bloc, caci cele doua grupuri de militari voiau sa se uneasca chiar in dreptul blocului nostru. Un copil a desurubat becul din casa scarii ca sa nu fim vazuti.

Militarii dinspre alimentara au ajuns in fata blocului. Erau doua cordoane pe amindoua partile strazii, iar pe mijloc mergeau doua tancuri. Noi stateam in casa scarii. Eram acolo vreo 20 de persoane.

Cind militarii au ajuns in fata blocului unul dintre ei, mai batrin si cu mustata, a luminat cu o lanterna puternica si apoi a tras mai multe focuri spre noi. Sotul a fost impuscat in piept si a cazut pe spate. Cind a cazut, m-a strigat. Lumea fugise pe scari in sus. Un batrin (Iaz Ion) a mers tiris pina la usa, a intredeschis-o si a spus: "mai militarule, ai impuscat un om!", la care a primit raspunsul "baga capul inauntru ca si pe tine te impusc!".

Becul a fost insurubat la loc. Cind s-a aprins lumina am vazut ca sotului ii tisnea singe din piept. El s-a intins si a strins de 3 ori din pumni si apoi, gata a fost.

O vecina a telefonat dupa salvare. A venit o asistenta care a vazut ca-i mort. Eu plingeam si am spus sa nu mi-l ia. Asistenta a zis ca n-o sa mi-l ia, sa-l ducem sus ca sa nu-l mai vada si altii. L-am luat cu vecinii intr-o patura si l-am dus in apartament. L-am spalat, l-am imbracat.

Luni pe la 3 dupa-masa au venit doi oameni imbracati in halate albastre, cu un sicriu, ca sa-l ia pe sotul. Eu le-am zis ca nu-l dau, sa plece ca le dau cu scaunul in cap. Ei au zis ca vor sa-l duca la spital pentru autopsie, ca fara asta nu primesc certificat de deces. Mi-au fagaduit ca pina seara o sa-l aduca inapoi, si l-au luat.

Eu il imbracasem pe sot ca pentru inmormintare, cu haine curate, nu se mai vedea ca a fost impuscat. Cred ca de asta a scapat sa fie dus la crematoriu.

Marti am mers la spital, cu fratii sotului. Securistii ne-au gonit acasa. Sora sotului, Felicia, striga in gura mare: "mi-ati omorit fratele!". Securistii i-au zis ca nu exista nici un mort in spital. Noi stiam de la o vecina (Seitan Teodora) care lucreaza la spital ca Valentin e in morga.

Miercuri am mers iar la spital. Venisera de la sat rudele sotului si ale mele, eram un grup mare. Am vrut sa intram in policlinica, dar militarii nu voiau sa ne lase. Eu am mers inainte. Un tip solid, imbracat in geaca de piele, mi-a zis ca ma impusca daca mai inaintez. Eu am zis "impusca-ma daca mi-ati impuscat sotul, ca eu n-am de ce sa mai traiesc".

Am intrat in policlinica. Tipul care ma amenintase a venit dupa noi si a zis altuia: "Andrei, scoate-i pe astia afara de aici". Andrei ne-a dus prin spital si ne-a scos prin spate, pe la urgente.

Joi fratii sotului si ai mei au mers la spital. Acolo lumea a sarit gardurile, netinind seama de impotrivirea militarilor. Fratii s-au intors si mi-au zis ca putem sa-l scoatem pe Valentin. Noi aveam sicriu gata facut de la intreprindere. Pe la ora 15,15 l-am scos pe sot, care era in sicriul in care fusese luat. La morga ne-au spus ca n-avem voie sa-l ducem acasa, ci direct la capela. Noi am facut un ocol, ca sa nu fim vazuti, si l-am adus acasa.

Vineri la amiaza l-am inmormintat.

7 septembrie 1995

Referatul Comisiei Guvernamentale de Ancheta:

Avind in vedere reclamatia numitei Juganaru Verginia, precum si datele consemnate in jurnalul actiunilor de lupta, intocmit de M.U., din care rezulta ca in seara de 17.12.1989 pe Calea Girocului din Timisoara s-au deschis focuri de arma impotriva demonstrantilor, Comisia Guvernamentala instituita la nivelul judetului Timis a procedat la stringerea unor date, stabilind urmatoarele:

In seara zilei de 17.12.1989, in jurul orei 20,30 din ordinul generalului Guse Stefan, militari de la U.M. 01140 Lugoj, sub comanda maiorului Paul Vasile s-au deplasat in Calea Girocului cu misiunea de a recupera 5 tancuri blocate de demonstranti in aceasta zona.

Din declaratiile locotenentului major Cristea Maricel, maiorului Paul Vasile, capitanului Neagu Adrian, rezulta ca pentru indeplinirea misiunii maiorul Paul Vasile a primit ordin sa cucereasca cele 5 tancuri cu orice pret, la nevoie sa faca uz de arma.

In jurul orei 21, maiorul Paul Vasile insotit de militari din subordinea sa au ajuns pina la intersectia Caii Girocului cu str. Lidia, unde, din cauza unei baricade ridicate de manifestanti, cit si a prezentei acestora la fata locului, nu a putut continua traseul pentru indeplinirea misiunii.

In aceasta situatie maiorul Paul Vasile a dispus formarea unui dispozitiv de aparare in semicerc, grupat in jurul a doua TAB-uri (maini blindate) in pozitie de lupta.

Din declaratiile persoanelor audiate, cit si din datele rezultate din procesul verbal, rezulta ca dupa ce maiorul Paul Vasile personal sau prin capitanul Neagu Adrian a luat legatura telefonic cu M.U., respectiv cu locotenent-colonelul Zeca Constantin, raportindu-i situatia din teren si primind ordin de la aceasta de a executa misiunea primita, militarii aflati in dispozitiv au deschis foc de arma asupra demonstrantilor.

Cadrele militare existente in dispozitiv au recunoscut ca la acea ora din cauza unor violente exercitate de manifestanti s-a deschis foc de avertisment in plan vertical, insa din datele strinse rezulta ca s-au inregistrat victime la fata locului.

Din declaratiile ofiterilor Biris, Neagu Adrian, Cristea Maricel, Prunea Octavian si Romanescu Dorel, rezulta ca in momentul in care s-a deschis foc de arma, maiorul Paul Vasile se afla in cadrul dispozitivului care actiona.

Din jurnalul actiunilor de lupta, cit si din declaratiile maiorului Paul Vasile, ale capitanului Neagu Adrian, si ale lt. maj. Cristea Maricel, rezulta ca, in jurul orei 23 din acea zi, din ordinul comandamentului M.U. In zona Calea Girocului au aparut si cadre militare si soldati de la U.M. 01380 Arad - comandant maior Marcu Dumitru, avind misiunea ca impreuna cu unitatea din Lugoj sa depresureze cele 5 tancuri si sa asigure retragerea lor in cazarma.

Pentru indeplinirea misiunii cele doua unitati militare, sub comanda lt-col. Rogin Constantin de la Marea Unitate, au actionat impotriva demonstrantilor provocind mai multi morti si raniti.

Acest aspect rezulta pe de o parte din jurnalul de lupta unde s-a consemnat ca lt-col. Rogin Constantin a transmis comandamentului ca a fost lichidat focarul din Calea Girocului, cit si din declaratiile persoanelor audiate in cauza.

Faptul ca lt-col. Rogin Constantin a preluat comanda celor doua unitati militare si a dispus imprastierea demonstrantilor, actionind chiar cu focul de arma, rezulta din declaratiile maiorului Paul Vasile, ale maiorului Marcu Dumitru, ale capitanului Neagu Adrian, ale lt-maj. Cristea Maricel, precum si din declaratia numitului Trandafir Sorin, fost mecanic conductor pe TAB-ul in care s-a deplasat lt. col. Rogin Constantin. Din declaratia aceleiasi persoane rezulta cu claritate faptul ca lt-col. Rogin Constantin a dat ordin sa se traga in demonstranti. Fata de cele de mai sus propunem cercetarea penala a maiorului Paul Vasile si a lt-col. Rogin Constantin.

31 mai 1990

Nota: De remarcat ca recuperarea tancurilor a fost incredintata unor unitati militare din afara Timisorii (considerate probabil mai de incredere). Urmarile referatului de mai sus:

1. In iunie 1990 Comisia Guvernamentala care a avut tupeul sa faca acest referat a fost desfiintata.

2. In 1994 Paul Vasile a fost avansat prim loctiitor al comandantului corpului 5 armata.

3. Zeca Constantin a fost avansat la gradul de general.

4. La moartea generalului Guse Stefan, Parlamentul a tinut un moment de reculegere, ca si cind acesta ar fi fost un erou national.

5. In ianuarie 1996 si Rogin Constantin a fost avansat ca loctiitor al comandantului corpului 5 armata.

M-am mirat cu cita ura vorbea Veverca cu noi

Ferkel-Suteu Stefan Alexandru

nascut in 13 octombrie 1946 la Timisoara, sudor la I.M.A.I.A., 3 copii, ars la crematoriu

Ferkel-Suteu Mihaela (sotie):

nascuta in 19 ianuarie 1954 la Sibiu, lacatusa la I.M.A.I.A. (1989), acum pensionata medical

In 17 decembrie pe la prinz sotul s-a intors de la lucru (desi era duminica trebuiau sa lucreze). Mi-a spus ca a trecut pe la casa lui Tokes unde a vazut multa lume, dar nu a stat. Spunea ca a vorbit si cu colegii despre cele intimplate in oras.

Eu trebuia sa merg la farmacia din centru dupa niste medicamente, iar sotul mi-a spus: "Cum sa te duci singura, tu nu stii ce se intimpla in oras?". Am plecat impreuna.

Am mers pe jos spre Centru, trecind si pe la Tökes. Aici era mult tineret. Se spunea ca Tokes a fost dus si ca este bine ca lumea sa mearga in centru.

Ajungind in centru am vazut pe treptele catedralei multa lume care cinta "Desteapta-te romane". In fata Consiliului Municipal erau maini militare, TAB-uri si soldati cu casti si scuturi. Grupuri de oameni erau la cinema Capitol si la pesti, si acestia cintind "Desteapta-te romane".

Farmacia era inchisa. Libraria Eminescu era sparta, iar mormane de carti despre Ceausescu erau arse.

Sotul s-a intilnit cu fostul primar din Denta, cu care fusese coleg de scoala. Au discutat despre cele ce se intimpla in oras, fostul primar spunea ca lumea e nemultumita.

Sus se invirtea un elicopter. Deja se intunecase (ora 18-18,30) cind un grup de tigani a spart alimentara, scotind afara lazi cu bauturi si imprastiind pe jos zahar si faina.

Am vrut sa mergem acasa. In fata operei era un grup care cinta "Desteapta-te romane". Acel grup a inceput sa scandeze "Jos dictatura". De pe strada Alba Iulia a venit un grup de soldati tragind focuri de avertisment. Noi am mers spre Modex. Sotul a strigat catre soldati: "nu trageti, sinteti fratii nostri".

Am vrut sa luam firobuzul 15 de linga posta, ca sa ajungem acasa. Soseaua de linga Continental era blocata de soldati si nu am putut trece.

Am luat-o spre casa pe jos. Cind am ajuns in Calea Girocului am vazut foarte multa lume adunata.

La viaduct unde intoarce firobuzul 15 erau sase tancuri parasite. In zona respectiva erau sapaturi si tancurile nu putusera trece. Lumea vorbea ca cei din tancuri coborisera fara sa opuna rezistenta. A inceput si aici sa se cinte "Desteapta-te romane" si Jos Ceausescu.

Dupa viaduct la vreo 10-15 metri era un TAB mic, pe TAB erau 5-6 soldati (dintre care unul cu mustata) care trageau. Dupa primul foc oamenii au inceput sa strige "fratilor, nu trageti, sinteti romani de-ai nostri". Nu am vazut ca cineva sa fi agresat militarii. Acestia au tras in multime. Linga noi a cazut un om (am aflat mai tirziu ca era Dumitru Juganaru). Pe jos era balta de singe si bucati de creier. Lumea fugea sa se adaposteasca cind sotul a fost impuscat in abdomen si a cazut tragindu-ma si pe mine care eram la brat cu el.

Oamenii l-au dus intr-un apartament, de unde s-a dat telefon dupa salvare. Salvarea n-a venit.

Am rugat pe cei din jur sa ne duca careva cu masina pina la spital, dar toti erau ingroziti si au refuzat. In spatele blocului se construia. Am luat o placa de la santier si l-am pus pe sotul meu pe ea. Citiva barbati m-au ajutat sa-l duc la spitalul judetean.

Cind l-au impuscat pe sotul meu era cam ora 19,30 , iar la spital am ajuns pe la 21,30 (am mers incet fiindca sotul se plingea de dureri).

Nu am fost lasata sa intru in spital si am stat in curte citeva ore, nadajduind ca voi afla cite ceva despre sot. Am vazut salvari venind mereu cu raniti si m-am ingrozit, se auzeau mereu rafale.

Pe la 2,30 noaptea am ajuns acasa. Dimineata la 6,30 am mers iar la spital unde m-am intilnit cu Barbat Ion (finul parintilor mei), care venise pentru cumnata sa Lepa. Nimeni nu voia sa ne dea informatii despre raniti, toti erau speriati.

Pe la 11,30 spitalul a fost inconjurat de militie. Maiorul Veverca Iosif a venit in curte, unde eram vreo 20-30 de persoane care asteptau vesti si ne-a amenintat ca daca nu parasim locul ne impusca. M-a mirat cu cita ura vorbea Veverca cu noi. Alaturi de Veverca actiunea de inconjurare a spitalului era condusa de un alt maior care avea ochelari cu rame aurii.

Pentru a afla ce s-a intimplat cu sotul cumnatul a luat legatura cu o asistenta din spital, care a spus ca nu li se da voie sa urce de la un etaj la altul.

Marti (19) m-am dus la servici (I.M.A.I.A.) sa anunt ca voi lipsi de la lucru. Intreprinderea era pazita de garzi patriotice care n-au vrut sa ma lase sa intru pina nu au telefonat directorului Bumbar. L-am anuntat pe maistru. Cind sa plec la poarta n-am fost lasata sa ies, directorul Bumbar a spus sa fiu dusa la el. Aici era securistul fabricii care m-a injurat si m-a intrebat ce-am cautat acolo. I-am spus ca iesisem in oras pentru medicamente. Securistul mi-a zis ca nu e voie sa se mearga in grupuri pe strada. Cind mergeam spre casa am fost strigata de o femeie, asistenta la spital, care-l cunostea pe sotul meu, si care mi-a spus ca au fost furate cadavrele.

Abia joi dupa-masa am putut intra in spital. Am spus la poarta ca-l caut pe Ferkel-suteu. Mi s-a spus ca nu este pe lista, sa caut la alte spitale. Am raspuns ca n-am ce sa caut in alta parte, ca eu aici l-am adus si aici l-am inregistrat. Mi-am dat seama ca sotul a fost printre cei dusi si ca registrele au fost distruse.

Dupa caderea lui Ceausescu cumnatul s-a dus la doctorul Dressler de la medicina legala, care i-a spus ca isi aminteste de sotul meu. Doctorul Dressler, fara sa vada poza a putut sa-l descrie pe sotul meu, inclusiv camasa cu care era imbracat. Cadavrul sotului nu l-am mai vazut niciodata.

In 1990 am aflat ca la Procuratura civila se pot consulta fotografiile celor banuiti ca au reprimat revolutia. Am fost acolo si mi s-au dat niste teancuri de poze, dar nu era printre ele nici Veverca, nici cel cu rame aurii. Stiam ca militianul care pazise spitalul se chema Veverca si am intrebat unde este poza lui Veverca iar procurorul mi-a spus ca nu o voi gasi acolo.

17 iulie 1995

Nota: Maiorul de militie Iosif Veverca a fost inculpat in procesul de la Timisoara si condamnat la 15 ani inchisoare, dupa ce s-a dovedit vinovat de uciderea tinarului Ianos Paris. Apoi a scapat de puscarie sub pretext medical.

Dupa internarea in spital, a mai

capatat doua urme de gloante

Ion Maria

nascuta in 1 martie 1932 la Pagaia (jud. Bihor), pensionara, 2 copii

Ion Petru (sot):

nascut in 9 iunie 1928 la Topolovatul Mare (jud. Timis), pensionar (fost controlor de bilete la IJTL)

In seara de 17 decembrie 1989 ma intorceam cu sotia, cu o nepoata a sotiei Sabo Florica si cu soferul Petrisor Gheorghe din vecini, cu autoturismul meu din comuna natala a sotiei Pagaia jud. Bihor. Am ajuns in Timisoara pe la ora 23,15. La intrarea in oras am fost opriti si ni s-a controlat masina. Ni s-a spus sa mergem spre casa pe la periferie. Am plecat spre casa fara sa ne dam seama ce este in oras. Am trecut pe la intersectia 6 Martie colt cu Gh. Lazar unde se auzeau anumite scandari : "Jos comunismul!", "Vrem libertate!" si altele. Eram speriati si ne grabeam sa ajungem acasa. Am dus-o pe nepoata sotiei acasa, in zona Soarelui. Apoi mergind spre casa pe strada Lidia, am vazut ca intersectia cu Calea Girocului era barata cu tancuri si autobuze si erau in rind de la un colt la altul doua sau mai multe rinduri de soldati care stateau pe pozitie de tragere. Noi ne-am speriat si am incetinit, dar cind ne-am apropiat la 50-60 metri fara sa ne someze au tras cu gloante inspre noi. Un glonte trecind prin parbriz a nimerit umarul drept al sotiei, fara ca noi sa stim ca ea a fost impuscata. Am intors masina repede si am fugit spre zona spitalului iar pe drum sotia mi-a zis ca sa mergem la spital caci crede ca este impuscata. Eu am bagat mina in sinul sotiei si am scos-o plina de singe. Am ajuns la spital si i-am deschis sotiei usa din fata a mainii si am intrebat-o daca se poate da singura jos. Ea a spus ca se poate cobori si ca nu-i este rau. Mi-a spus sa nu plec acasa caci poate o va pansa si vine si ea cu mine acasa. S-a urcat singura pe targa iar brancardierii au luat-o si au dus-o la biroul de internare, pina unde am insotit-o si eu.

Ni s-au luat anumite date personale. Apoi sotia a fost dusa sus spunindu-ni-se ca pentru pansament. Am stat cu soferul asteptind-o. Acestea toate s-au intimplat in jurul orei 23,30. Pe la 1,30 noaptea a venit o sora si a spus soferului ca sotia mea a murit. Soferul m-a cautat si mi-a spus ce a aflat. Nu am crezut fiindca stiam in ce stare o adusesem. La un moment dat am vazut o femeie dintre cele care au dus-o sus, am intrebat-o ce este cu sotia mea. Nu a vrut sa spuna adevarul, dar pina la urma mi-a spus ca sotia a murit inainte de a ajunge la primul ajutor. M-am intristat si am rugat-o sa-mi aduca bijuteriile sotiei: adica verigile din urechi, lantul de la git, verigheta si inelul. Dupa un timp a venit cu doua obiecte lipsa, adica o veriga din ureche si inelul de pe deget, despre care spunea ca nu le-a mai gasit si ca verigheta nu o poate scoate de pe deget. Am intrebat-o daca pot sa merg eu ca sa vad si sa iau eu verigheta. Mi-a spus de fata cu soferul ca acolo nu se poate intra caci nu dau voie medicii. Pina la urma am ajuns la invoiala: mi-a spus ca ea nu ma duce acolo dar daca totusi vreau ea se duce inainte iar eu sa fug nevazut de cei imbracati in alb, spunindu-mi ca sotia mea este la etajul doi pe hol. Am fugit nevazut de nimeni si am ajuns la etajul doi. Am intrebat care este sotia mea pe acea doamna fiindca pe hol erau o multime de morti si era intuneric, nu se vedea decit pe lumina saloanelor alaturate. Mi-a spus ca este aceea care este pe targa unica.

M-am bagat printre morti si am ajuns pina la sotia mea. La targa am plins si am strigat vazind-o moarta. Intre timp au iesit asa-zisi medici imbracati in alb si m-au intrebat cine mi-a dat voie sa intru acolo. Eu am spus ca o sora nu poate sa-i scoata verigheta si am venit eu. Mi-au dat voie sa iau verigheta si o sora care era acolo m-a rugat sa le ajut sa o puna pe sotia jos de pe targa. Le-am ajutat si am pus-o jos dupa care am fost dat afara de pe acel hol. Am coborit jos plingind si cu sufletul impacat caci am vazut-o cu ochii mei moarta. Am stat pina dimineata. La ora 6,30 m-am dus la biroul de internari pentru a o primi acasa. Acolo mi s-a spus ca ranit sau mort cu acest nume nu avem.

Am venit acasa plingind. Am fost luni sa o caut la spital, dar spitalul era inconjurat de armata si de militie si nu dadeau nici o relatie. La fel s-a intimplat si marti 19 decembrie cind, de la unele persoane care erau disperate ca si mine am auzit ca unele cadavre au fost duse luni din spital si care mai sint vor fi duse marti seara.

Vineri 22 decembrie m-am dus la medicul legist asa zis Dresler care mi-a facut acte si am gasit-o pe sotia mea la morga. Sotia mea la internare era impuscata in umarul drept iar cind mi s-a dat s-o duc acasa am gasit-o bagata intr-un sicriu iar in cap avea doua gauri de gloante in plus fata de cind a fost internata in spital. Acest fapt il pot dovedi cu acel domn care face serviciul la morga, cu soferul care era cu mine si cu baiatul meu care m-a ajutat sa o scot de la morga.

5 mai 1991

Nota: Sintem si in posesia declaratiei soferului Petrisor Gheorghe, care repeta practic cele spuse de dl. Ion Patru.

Blocurile erau ticsite de lume

Luca Stefan

nascut in 24 august 1959 la Cenei (jud. Timis), impuscat in bratul drept si in torace, mecanic auto la Intreprinderea de Autoturisme (1989), acum pensionat cu gradul 2 de invaliditate

Duminica dupa masa, impreuna cu nevasta (Luca Georgeta), am iesit pe Calea Girocului. Pe strada era multa lume care se perinda in sus si in jos. In intersectia dintre Calea Girocului si Stefan Plavat (acum Liviu Rebreanu) erau vreo 6-7 tramvaie blocate. Un tractor cu rotile dezumflate si cu pari in remorca bloca jumatate din soseaua care vine dinspre spitalul judetean. Vizavi de posta din Calea Girocului erau 4 tancuri abandonate, cu butoaiele de motorina sparte. Pe jos era plin de motorina.

Din cind in cind, dinspre centru venea cite o maina militara, care neputind sa mearga spre posta, intorcea in intersectia cu Plavat. Aparitia mainilor militare provoca huiduieli si injuraturi in rindul multimii.

Eu ma plimbam pe Calea Girocului, mergeam pina la tancuri, ma mai intorceam la tramvaie. Un grup de vreo 10 persoane cu pari au inceput sa sparga vitrinele. Au rasturnat rafturile din alimentara, au aruncat cu marfa pe jos. Pe sosea era alb de faina, zahar, orez, parca ninsese. Cite unul indemna lumea: "Luati ca-i pe gratis! E de la Ceausescu!".

Vorbind cu oamenii de pe strada, am auzit ca exista morti. Circula zvonul ca si la Cluj a inceput revolutia. M-am dus acasa si am dat telefon la matusa-mea din Cluj si i-am spus ce se intimpla in Timisoara. Matusa mi-a zis ca la Cluj e liniste.

Se inserase. Am vazut dinspre strada Lidia urme de trasoare trase in sus. La intersectia Girocului cu Plavat erau citeva mii de oameni. Am auzit doua gloante lovind in tramvai si am vazut gaurile facute in tabla tramvaiului.

Circulatia mainilor militare dinspre Centru s-a intetit. Multimea devenise mai numeroasa. De cite ori vedeau maini militare, oamenii incepeau sa se agite, sa injure, sa huiduie. Se striga catre soldati: "Nu trageti! si voi sinteti de-ai nostri!", se scanda "Jos Ceausescu!".

A aparut un pluton de soldati tineri, infricosati, condusi de un ofiter, care a mers catre tancuri insotit de huiduielile multimii. La aparitia plutonului lumea s-a refugiat in scarile blocurilor. Eu si cu nevasta n-am mai putut intra in bloc, fiindca era ticsit de lume.

Peste vreo 10-15 minute am pornit, impreuna cu un grup de demonstranti, catre tancuri. Nevasta plecase acasa, sa vada de copii. Am ajuns pe la strada Stefan Stinca cind a inceput sa se traga, cred ca dinspre tancuri. Se auzeau gloantele cum loveau stilpii si blocurile. Pe strada Stefan Plavat, dintr-o maina "Carpati" de armata, au inceput sa sara soldati care imediat luau pozitie de tragere pe burta, cu fata spre tancuri. Ne aflam intre doua grupuri de soldati: cei care sarisera din maina, aflati linga florarie, intre semafoare, si cei din zona tancurilor. Lumea a inceput sa fuga, sa se adaposteasca. Ma reintilnisem cu nevasta, si am intrat impreuna intr-un bloc. Aici era din nou ticsit de lume. Peste vreo 5 minute am vazut doi insi in haine de piele circulind linistiti pe mijlocul strazii. M-am gindit ca pot iesi in strada fara pericol, si am vrut s-o iau spre casa. Nevasta a mers inainte. Deodata am vazut-o ghemuindu-se cu mina la ochi si spunindu-mi: "Fane nu mai vad!". Cind am vrut sa o ajut am simtit o caldura puternica pe corp si pe picior si am vazut ca sint plin de singe. Am cazut. Incercind sa ma ridic am simtit o durere puternica si mi-am pierdut constiinta.

Sotia, dupa ce si-a revenit (din ricoseu, niste schije de la un glonte i-au intrat in ochi), vazind ca eu sint la pamint a cerut oamenilor prezenti ajutor, dar, pe moment, nimeni n-a avut curajul sa iasa din bloc. Dupa citeva minute o femeie a ajutat-o pe sotie sa ma tirasca in casa scarilor, unde am primit primul ajutor. Ceilalti au dat telefon la salvare, dar li s-a raspuns ca aceasta nu poate veni fiindca se trage si in salvari. Nevasta s-a dus atunci pina la spital, mai mult tiris, si a izbutit sa aduca pina la urma o salvare.

Doua zile am fost in coma.

11 martie 1995

Retrageti-va ca trag!

Maris Stefan

nascut in 24 august 1949 la Bogdan Voda (jud. Maramures), mecanic utilaj greu la Intreprinderea nr. 7 Constructii (acum Metcoms), 2 copii

Maris Daniel (fiu):

nascut in 28 iunie 1976 la Timisoara, student la Universitatea Banatului

Inca inainte de 16 decembrie 1989 auzisem zvonuri de la prietenii mei ca trebuie sa se intimple ceva.

In seara de 16, pe cind ne uitam la film la sirbi, s-a auzit o rumoare pe Calea Girocului. Am iesit pe balcon sa vedem despre ce-i vorba, dupa care tata s-a imbracat si a iesit in strada. Noua nu ne-a dat voie sa iesim din casa. Am ramas pe balcon si ne-am uitat la coloana de demonstranti care strigau: "Veniti cu noi!", "Lasilor!", "Jos Ceausescu!" s.a.

Peste citeva minute tata a revenit in casa. A doua zi dimineata (duminica) tata s-a dus la servici (lucra 12 ore cu 24).

Maris Rozalia (sotie):

nascuta in 9 aprilie 1948 la Dumbrava (jud. Maramures), muncitoare la "Filty" S.A.

Pe la prinz sotul meu s-a intors acasa sa manince, a stat putin sa se odihneasca. Intre timp am vazut tancurile trecind spre oras. Stefan a spus: "Vai doamne dumnezeule! Trec tancurile prin oras ca-n vreme de razboi!". S-a imbracat si a plecat la servici. Acolo poarta era inchisa asa ca s-a intors iar acasa (deja se inserase). Pe Calea Girocului era multa lume adunata, se facuse o baricada.

M.D.: In 17 decembrie am fost pina in centru pentru a vedea ce se intimpla in oras, impreuna cu citiva prieteni. Pe strazi era multa lume, nu circula nici un mijloc de transport. Ajuns in Piata Operei am vazut si aici multa lume. La un moment dat, din multime s-a inceput sa se arunce cu pietre in vitrine. Cind am vazut ce se intimpla am vorbit cu prietenii sa parasim piata. Ne-am intors spre casa. Incepuse sa se intunece dar nu era inca intuneric cind am ajuns in Calea Girocului. Aici era multa lume rasfirata. Nu se striga nimic, dar oamenii pareau ca asteapta ceva.

M.R.: Sotul meu s-a dus si el in strada, printre oamenii care strigau si huiduiau. Din cind in cind mai venea acasa ca sa-mi spuna ce se intimpla afara. Eu nu am iesit din casa fiind bolnava, dar ma mai uitam de pe balcon. Am vazut un tanc blocat pe Calea Girocului. Manifestantii au atacat tancul.

M.D.: Eram in strada. Pe Calea Girocului erau 4-5 tancuri blocate. Se facuse o baricada din troleibuze. Dintr-unul din tancuri a iesit un militar care a fost lovit cu pietre. Unul din cetateni l-a ocrotit de furia multimii ducindu-l intr-un apartament.

S-au spart butoaiele de combustibil ale tancurilor. Cineva a dat foc la motorina. Altii au strigat sa se opreasca focul, fiindca se puteau produce pagube. S-a intervenit pentru a se limita extinderea focului.

2-3 manifestanti s-au suit pe un tanc si umblau la mitraliera. Nu stiu ce voiau sa faca cu ea, dar n-au izbutit sa faca nimic. Unul dintre cei suiti pe tanc a fost strigat de o femeie (probabil maica-sa): "Coboara de acolo! Vrei sa ajungi iar la inchisoare, ca numai luna trecuta ai iesit?".

Dupa citva timp, s-au spart vitrinele de la magazine. S-au fortat usile, s-a intrat inauntru, fiecare insusindu-si din bunurile aflate acolo. Am intrat si eu in librarie, unde am luat niste pungi cu carti (era obiceiul sa se vinda la punga cite o carte buna si una proasta). Cind m-am intors acasa tata mi-a spus sa arunc cartile la gunoi, ceea ce am si facut.

Pe la ora 21-21,30 dinspre unitatea militara au venit niste soldati urmati de un TAB. Multimea s-a speriat si s-a retras spre strazile laterale. Soldatii au deschis focul. Eu am intrat in casa si am privit din balcon ce se intimpla, alaturi de mama si de fratele meu. Dupa un timp mama a spus ca tata a cazut.

M.R.: Am auzit galagie mare in strada si am iesit pe balcon fiind ingrijorata din cauza sotului si copilului. Am vazut lumea retragindu-se din strada principala si asteptam sa-l vad si pe sotul meu ca se indreapta spre scara. Vecinii se adunasera linga intrarea in bloc si apoi l-am vazut si pe Stefan indreptindu-se spre grupul de vecini. Am auzit un strigat: "retrageti-va in scari ca trag!", dar nimeni nu s-a miscat din loc. S-au auzit citeva impuscaturi si apoi din nou somatia: "retrageti-va ca trag!", iar apoi l-am vazut pe Stefan cazind la pamint. Am iesit afara si impreuna cu vecinii l-am adus pe Stefan in casa scarii. Daniel s-a dus dupa salvare, dar n-a venit nici o salvare. Un vecin (Petrin Vucomir) l-a transportat pe sotul meu la spital.

Am izbutit sa-l mai vad pe Stefan in zilele de 21 si 22 decembrie, dupa ce facuse o operatie. Era paralizat (glontul ii sectionase maduva spinarii) si nu putea sa vorbeasca. Pe 23 decembrie incepuse iar sa se traga si nu mi s-a mai dat voie sa intru in spital. La fel s-a intimplat si in 24 dimineata, cind am fost oprita de cordonul de militari si civili care inconjurau spitalul. Am rugat un cetatean sa se intereseze de sotul meu. Acela avea voie sa intre in spital fiindca se zicea ca "luptase pe baricade". Cetateanul respectiv, cind s-a intors mi-a zis ca n-a putut ajunge pina la Stefan. Intorcindu-ma acasa am gasit o telegrama de la spital din care am aflat ca sotul meu murise.

26 februarie 1995

Din curtea UTT-ului a iesit un ofiter care a tras

Rusu Cristian

nascut in 20 aprilie 1975, elev (1989), impuscat picior

In 16.12.89 am fost la scoala, pina la ora 14.00. In drum spre casa m-am oprit in centru, pentru a vedea ce se petrece. Cu tatal meu, dupa ce a fost acasa, m-am intors in centru, apoi (in jurul orei 16-16.30) am ajuns la podul de la Maria, spre casa pastorului Tokes. Nu erau decit 2-300 insi si am plecat din nou acasa. In 17.12.89, pe la ora 10-11 m-am dus din nou in centru cu tata. Am intrat in multime scandind alaturi de ei diferite lozinci (la ora 12). In drum spre casa pastorului, la libraria de la Sinaia erau carti arse. Am ajuns in locuinta pastorului, printre militieni. Pe coridor erau alti copii mai mici. I-am intrebat unde-i locuinta pastorului si unul mi-a aratat. Am pus mina pe pat, era cald... Tata a aflat ca nu mai este... Apoi am plecat, dar manifestantii au mai ramas pe loc (vreo 500 pe la ora 13-13.30). In centru m-am intors impreuna cu tata pe la ora 14, pe la Continental spre casa. Unii veneau dinspre complexul studentesc pe str. K. Marx spre Muzeul Banatului. Un militian era intre manifestanti care-i cereau sa strige "Jos Comunismul, Jos Ceausescu" iar el striga... In drum spre opera un grup se indrepta spre Casa Armatei, pe str. Alba Iulia (era dupa 16.30). In piata Libertatii in acel moment am auzit ca se trage si m-am dus acasa. Inapoia magazinului Bega pe la CEC-ul mare, niste militari ne-au cerut buletinele, dupa care au cerut si tigari... Tata le-a dat, militarii au cerut sa le arunce jos, pentru a nu fi vazuti de superiori. Cu troleul 17 am plecat acasa. Pe la 17.30-18 in strada se scandau lozinci si am iesit afara. In Calea Aradului linga Complexul alimentar (peste drum), unii spargeau geamurile, magazinele erau devastate (textile, alimentara, librarie, aprozar).

Au incendiat obiecte scoase din magazine in mijlocul drumului. Erau multi (peste 1000). Prin zona a trecut o Dacie Combi crem, urmata de trei camioane ale armatei, cu militari si barbati imbracati in haine militare. Camioanele si masina au intrat in UTT. S-a zvonit ca studentii erau inconjurati de militari si ca nu li se permite iesirea in oras. Ne-am indreptat spre camine, am ajuns linga libraria Tudor Arghezi, la colt si am vazut ca s-a format un cordon de militari in termen, dar si din oameni deghizati in militari, inarmati, in pozitie de tragere. Din curtea UTT-ului a iesit un ofiter in haine kaki, care a tras fara somatie, dupa care au tras si militarii. A fost ucis (in cap) un tinar (Carpin Danut - n.n.) care a cazut peste mina mea si a tatalui meu, dupa care am cazut si eu ranit in gamba, peste acel mort. M-am rotit pe jos pina dupa cladire, apoi l-am chemat pe tata in ajutor. Un vecin care ma cunostea, m-a luat pina la o scara de bloc la adapost. Aici a mai fost un tinar ranit in maxilar (Grama Alexandru). Tata a sosit impreuna cu mama m-au legat la picior intr-o locuinta , cu un cearceaf.

Au gasit o maina, soferul nu a vrut, dar cu sila prin intermediul manifestantilor, ne-a dus la Clinicile Noi pe tata, pe mine si pe Grama. Pe Grama, cu care am vorbit, era constient, avea hemoragie, l-au pus pe masa de operatie. L-au anesteziat, dupa care au incercat sa-l opereze, dar a murit pe masa dupa 30 minute. Grama nu era insotit de nimeni. Tata mi-a spus ca Grama a murit, el a ajutat la caratul ranitilor si l-a dus pe Grama la morga, impreuna cu un brancardier (Petre) mai in virsta. A doua zi, dupa ce mi-am revenit, niste militieni sau securisti au incercat sa ne interogheze, erau civili. Eu eram inca anesteziat si nu am putut discuta. In salon am fost impreuna cu un ziarist francez Jack, Ditoiu Iulica, ...in total 6 paturi.

Medicii au fost buni. S-a permis vizitarea noastra, in fiecare zi. S-a instituit garda, de catre civili si nu au permis ca mortii sa fie dusi, desi a venit un camion militar cu militari sa-i duca pe morti. Camionul a ramas pe loc. Soldatii au fost imbracati in pijamale si dusi intr-o incapere (dispozitie data de prof. Radulescu). Armele militarilor au fost folosite pentru paza si apararea ranitilor. Nu au fost folosite aceste arme, ele au fost restituite militarilor in 22.12.89.

(declaratie din arhiva asociatiei "Memorialul Revolutiei")

Sinteza Parchetului Militar despre revolutie: "Dosarul nr. 252/P/1992 - privind evenimentele ce au avut loc in 17 decembrie 1989 pe Calea Aradului din Timisoara.

In seara zilei de 17.12.1989, un detasament de 50 militari de la UM 01008 Timisoara comandat de maiorul Surdu Danut si maiorul Negovan Petrica, au primit ordin sa asigure paza Intreprinderii Textile Timisoara. Misiunea a fost ordonata de comanda UM 01024 Timisoara, la solicitarea conducerii intreprinderii.

In jurul orelor 22 o coloana de manifestanti s-a deplasat pe Calea Aradului, spre iesirea din oras. Cind coloana s-a apropiat la circa 100 metri de poarta intreprinderii, militarii, care nu au cunoscut intentiile demonstrantilor, au somat prin voce si foc de avertisment. Demonstrantii s-au refugiat spre imobilul la parterul caruia se afla libraria "Tudor Arghezi".

Pe fondul deschiderii focului de catre militari, din spatele coloanei de demonstranti, persoane neidentificate aflate intr-un autoturism ARO au tras impotriva manifestantilor. Acest aspect este confirmat de martorii oculari si de 3 dintre raniti.

In zona au fost impuscate mortal 2 persoane si ranite 9.

Martorul ocular Mosiesei Petru declara ca cei doi decedati au fost impuscati de persoane necunoscute ce se aflau in acel ARO. Martorul Vidican Mihai, fost ofiter de securitate, declara ca in prezenta sa, un lucrator M.I. a afirmat ca a tras dintr-o maina pe Calea Aradului in 17.12.1989".

Mi-am pierdut bicicleta

Lefter Liviu

nascut in 22 aprilie 1950, sofer la IJTL, arestat si batut

In ziua de 17 decembrie 1989 in jurul orei 18.00 am mers cu bicicleta in Calea Aradului la un frate pentru a-i povesti cele intimplate in oras simbata seara, dar aici, afara era zarva mare. Auzindu-se tragind in oras, am plecat acasa. Am luat-o cu bicicleta pe Calea Aradului cu gindul de a merge pe str. Cimpina la Complex unde locuiesc eu, in spatele acestuia. Dar cum mergeam cu bicicleta cintind "Desteapta-te Romane", in fata ITT (Intreprinderea Textila - n.n.) am fost somat de un cordon de soldati care barau strada zicind "Stai, daca nu stai tragem". M-am oprit de indata ce am fost somat cu pustile spre mine. Mi s-a ordonat: "Lasa bicicleta si pune miinile dupa cap". Asa am facut, s-au apropiat de mine, unul de o parte altul de cealalta parte, mi-au sucit miinile la spate si au inceput sa ma boxeze cu pumnii in stomac, ficat, piept zicindu-mi "De ce cintai, nu-ti convine regimul?". Apoi m-au bagat la poarta ITT, m-au cautat in buzunare, m-au scos in curtea ITT, linga poarta spunind sa stau cu fata la perete fiind pazit de o garda de vreo 4 soldati care patrulau mereu pe linga mine. La poarta era o femeie probabil portareasa, un cetatean ce statea permanent la telefon si mai cineva cred ca ofiterul de serviciu plus gardienii in haina militara. Precizez ca o parte din acesti soldati se deosebeau de ceilalti prin faptul ca erau mai in virsta si mai cruzi desi nu aveau grade dadeau ordine la ceilalti sa fie atenti si sa patruleze. Eu apelam la acestia sa-mi dea drumul sa merg acasa ca ma asteapta cel mic. Nici nu ma bagau in seama. Femeia aceea le facea cafele si le cara sticle cu vin.

Dupa un timp aproape o ora a venit masina militiei, un ARO cu doi militieni, dar si acestia cu aceeai tactica de bataie si distrugere a omului, sucindu-mi miinile la spate dind cu pumnii in mine ca in sac, m-au dus la masina aruncindu-ma cu fata in jos si sa nu ma misc, daca fac vreo miscare ma impusca. Mentionez ca in timpul cit am stat la ITT cu fata la perete, in strada se auzeau tipete.

M-au dus la Popa Sapca, unde m-au luat pe sus prinzindu-ma de curea din spate aruncindu-ma pe niste scari intr-un hol. Tot boxindu-ma spre o sala spunindu-mi-se "Vrei sa schimbi lumea?"

In acea sala erau banci si mese si vreo 5 civili, cred ca procurori la cite o masa sau banca care ne anchetau, fiindca mai erau acolo victime ca mine si tot mai erau adusi si altii. Am dat o declaratie cu relatarea faptelor din acea zi pe care le scria acel procuror, dupa care m-au dus intr-un dormitor cu 99 de paturi si cite doi in pat, unde am stat 3 zile pina miercuri seara in 20 decembrie 1989 cind ne-au eliberat. Am mers joi dimineata la ITT, respectiv in 21 decembrie, sa vad de bicicleta, dar n-am gasit-o.

Mentionez ca tineam atit de mult la aceasta bicicleta intrucit aceasta a fost si caruciorul copilului meu, nu pentru ca aveam montat pe ea sezutul pentru copil, ci pentru ca nu am avut posibilitatea de a-i cumpara carucior si am folosit bicicleta drept carucior pentru copil. Mai mentionez ca dupa eliberare desi am fost zdrobit miseleste (in timpul celor 3 zile si 3 nopti in dormitorul Popa Sapca stind mai mult linga geam, fiindca nu primeam aer fiindu-mi fracturat bratul sting, zona inimii) tot nu m-am dus la nici un dispensar pentru a ma trata, intrucit mi-a fost teama. Urmarile acelei maltratari le-am simtit din plin de la eliberare si au consecinte si in continuare.

Am dat 2 declaratii si la Procuratura militara cu intimplarile odioasei zile de 17 decembrie 1989, dar datorita faptului ca memoria vizuala nu m-a ajutat, nu am putut depista pozele celor care m-au maltratat.

(declaratie din arhiva Asociatiei "Memorialul Revolutiei")

Nota: Cei care l-au arestat pe dl. Lefter Liviu erau se pare de la M.Ap.N. In 1990, la procuratura civila au fost disponibile pentru identificare doar fotografiile angajatilor M.I. (si nici acestea toate). Asa se explica faptul ca dl. Lefter nu i-a putut depista pe cei care l-au arestat.

Nu erau destule catuse pentru acei

oameni curati si adevarati

Ghinea Ion

nascut in 17 martie 1952 in comuna Gorgota, sat Potigrafu (jud. Prahova), impuscat in piept si bratul sting, sudor la intreprinderea Alpha (1989), acum pensionat medical cu grad 2 de invaliditate

16 decembrie 1989 era o zi frumoasa. Era ora 14 si ma plimbam cu sotia avind vesti ca in zona Maria s-au adunat niste oameni.

Nu stiam pentru ce au facut acel gest, eram curios mai ales ca am vazut militieni care ne spuneau sa circulam. Curiozitatea m-a determinat sa ma opresc si sa ascult ce se vorbea acolo in zona.

Intimplarea a facut sa ma intilnesc cu un prieten pe nume Stanca Aurel, caruia i-am dat o sticla de prenandez pentru a-si repara incaltamintea copiilor. Militienii l-au intrebat de ce umbla cu sticla in mina. Un militian l-a lovit cu bastonul, la care prietenul meu, cu o sinceritate nemaiintilnita in Tara Romaneasca, a ripostat lovind cu sticla in militian. A fost arestat si legat cu sirma in loc de catuse, fiindca nu erau destule catuse pentru acei oameni curati si adevarati.

In 17 decembrie, in jurul prinzului am mers in centrul orasului la Opera. Aici erau foarte multi oameni agitati si multa forta de ordine. Unii din multime vociferau si strigau izolat lozinci impotriva conducerii statului. La ora 16 am ajuns iar acasa si infricosat de ceea ce am vazut in centrul Timisoarei am sfatuit familia sa nu mai iasa pe strada.

Multi prieteni (Vesa Mihai, Tanasescu Maria, Zura Ion, Hansi) au venit la mine si discutam despre ce intorsatura o sa ia evenimentele. De la niste cunoscuti am primit telefoane ca in centru se trasese in populatie. Dinspre Padurea Verde trecea o coloana de vreo 50 de demonstranti care strigau: "Oameni, iesiti acum sau niciodata!", "Aveti curent?", "Aveti caldura?". Am luat in fuga o haina pe mine, am iesit si m-am atasat in fruntea coloanei. Mergeam pe strada Lotusului cu intentia de a intra pe Calea Lipovei si apoi sa mergem la Opera, unde stiam ca este multa lume adunata. Inainte de a intra pe Calea Lipovei, la 60 metri de poarta unitatii militare, s-a deschis foc asupra noastra, fara avertisment. Am fost impuscat in piept, linga inima. Cum locuiam aproape, am izbutit sa ma intorc pina acasa. O vecina, asistenta medicala, mi-a dat primul ajutor, iar alti vecini m-au transportat cu o maina la spitalul Victor Babes, unde am fost operat.

A doua zi am parasit spitalul clandestin, fiindca auzisem de la doctorul Ene ca la spitalul judetean se impusca ranitii. Doctorul Ene mi-a zis: "du-te pe unde stii!". Abia dupa caderea lui Ceausescu m-am internat iar la spital.

17 martie 1995

Gasita in groapa comuna

Botoc Luminita Florina

nascuta in 16 aprilie 1976 la Timisoara, eleva, gasita in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor

Botoc Virgil (tata):

nascut in 1952 in comuna Focuri, sat Fintinele (jud. Iasi), cioplitor in marmura

In 17 decembrie pe la ora 19-19,30 am auzit o coloana de manifestanti care treceau prin fata blocului (str. Pomiculturii - n.n.) strigind "Jos Ceausescu!", "Romani veniti cu noi!", "Si voi sinteti romani!".

Fetele Luminita, Cristina si Lacramioara au coborit. Luminita s-a dus cu manifestantii.

Dupa un timp am iesit pe balcon si am vazut ca s-au tras trei rachete rosii. I-am zis nevestei: "Ceva nu-i in regula! O sa se deschida focul!". Peste 5-10 minute am auzit focuri de arma.

Am vazut ca Luminita nu se intoarce. M-am gindit ca a vazut ca se trage si a ramas la o prietena peste noapte.

Dimineata m-am dus in Calea Lipovei si m-am intilnit cu colegul Avadanei Stefan care mi-a povestit ca au fost morti. I-am zis ca si fata mea a fost printre manifestanti iar el mi-a spus ca printre morti se afla si o fata cu fis rosu, asa cum era imbracata Luminita. Avadanei mi-a spus ca toti ranitii si mortii au fost dusi la Clinicile Noi. Am plecat la Clinicile Noi. Acolo, autopsierul mi-a spus ca fata mea a fost moarta si a trimis-o la morga, la spitalul judetean.

A 2-a zi (19) am fost la spitalul judetean. Am mers la doctorul Dressler care s-a uitat in registre si a spus ca nu este nici un mort in morga. Am intrebat cum nu este nici un mort ca de la Clinicile Noi fata mea a fost adusa aicea. Un soldat in uniforma M.Ap.N., de vreo 18-19 ani, a venit cu arma asupra mea si a spus de ce fac galagie si sa plec imediat ca ma impusca.

In 20 sotia s-a dus cu o vecina la spital s-o caute pe Luminita. A vorbit cu un militian, i-a spus de fata. Militianul a dus-o in spital. Acolo erau trei domni imbracati in halate albe si cu arme la ei. Nevasta le-a dat datele fetei si o fotografie, iar domnii aceia i-au spus sa mearga acasa linistita, ca o sa ne anunte ei daca Luminita e ranita sau moarta.

In 22 dimineata la cimitirul saracilor s-au dezgropat niste morti. Am fost si eu acolo sa vad daca n-o gasesc pe Luminita. Aici era o groapa comuna, o alta groapa cu un singur mort si inca un mort in capela. Mortii fusesera ingropati dezbracati. Unii erau cusuti cu sirma, cel din capela avea si picioarele legate cu sirma. Am scos mortii, i-am pus pe niste cearsafuri.

O masina a trecut pe Calea Lipovei si anunta de la o statie de amplificare ca Ceausescu a fost prins.

La spitalul judetean n-am mai fost fiindca mi se spusese ca acolo nu mai sint morti si auzisem ca mortii de acolo au fost dusi la Bucuresti.

In 24 decembrie am fost la procuratura, am dat declaratii si fotografia fetei. Procurorul Balan mi-a spus ca are 60 de teroristi arestati si va cerceta daca recunoaste vreunul fotografia.

In 15 ianuarie iar am fost la tribunal si procurorul Balan mi-a spus ca pina acum nimeni n-a recunoscut-o pe fiica mea. Dupa ce am iesit de la tribunal, am aflat ca in cimitirul Eroilor s-a descoperit o noua groapa comuna. Am mers acolo. In groapa erau 11 morti, printre care si Luminita.

18 martie 1995

Impuscat din spate

Cheptenariu Radu

nascut in 23 ianuarie 1929 la Hudesti (jud. Botosani), fost ofiter de graniceri, pensionar in decembrie 1989, impuscat in torace (din spate), grad 3 de invaliditate. Raposat in 1997.

In seara de 17 decembrie 1989, pe la ora 19, se auzea vuietul multimii care venea dinspre Calea Torontalului spre Calea Lipovei si striga "Romani veniti cu noi!". M-am dus in strada, m-am intilnit cu trei vecini (Ioan Miron, Doru Purice si unul Edi) si le-am zis sa mergem si noi sa vedem ce se intimpla. Am mers si am ajuns pina in fata alimentarei vechi (nu cea de vizavi de unitatea militara). Pe Calea Lipovei, in dreptul pietii, era facuta o baricada din citeva mese de beton, o bara de fier si ceva care ardea (banuiesc cauciuc). Se striga "Jos Ceausescu!", "Libertate!", "Romani veniti cu noi!". Din rindul multimii au iesit trei insi care au spart geamurile alimentarei, au luat sticle de bautura si au aruncat cu ele in geamuri si in rafturi, dupa care au iesit afara si s-au dus in spatele alimentarei. Apoi au inceput si altii sa devasteze. Le-am spus vecinilor sa mergem acasa ca nu-mi miroase a bine. Mergeam pe trotuar pe Calea Lipovei cu spatele la unitatea militara cind s-a deschis focul, fara somatie. Cind am auzit ca se trage ne-am culcat jos. Am simtit umezeala si caldura singelui si mi-am dat seama ca am fost impuscat. I-am spus lui Doru Purice si lui Edi ca sint impuscat si m-au luat fiecare de un brat si m-au dus in spatele unui bloc, iar apoi, printr-o gradina a unui vecin am fost dus acasa. Dupa ce sotia mi-a dat primul ajutor am fost dus de fiu la o doctorita acasa, pe Calea Aradului. Doctorita a chemat salvarea si am fost dus la spitalul Victor Babes. In 18 decembrie am fost transferat la spitalul judetean.

25 februarie 1995

Nota: Cu acelasi prilej a fost impuscat si Miron Ioan, care apoi a decedat. Impuscat si arestat

Impuscat si arestat

Suharu Anton

nascut la 2 februarie 1949 in com. Bacani (jud. Vaslui), vatman (1989), acum manevrant de vagoane la Fabrica de Bere, impuscat in picior si arestat

Duminica 17 decembrie 1989 la ora 13,10 am preluat serviciul de vatman fiind la acea data angajat al IJTLT. Am fost repartizat pe linia 1 rosu cu traseul modificat dupa cum urmeaza: Piata Traian (unde am luat in primire serviciul), Banatul, FAEM, Dimbovita si retur.

Mentionez ca am fost surprins cind sefa de tura mi-a indicat acest traseu. La intrebarea mea care este motivul schimbarii traseului mi-a raspuns ca nu se poate circula din cauza demonstrantilor care au ocupat carosabilul si e posibil sa raminem blocati in centrul orasului.

La ora 13,10 am schimbat pe vatmana Rusu Tita care mi-a spus ca a facut o cursa in 3 ore in loc de 55 minute. Am plecat in cursa pe traseul mentionat mai sus circulind cu viteza foarte redusa din cauza ca tensiunea curentului in retea era mica.

In jurul orei 16,20 am reusit sa ajung iar in Piata Traian. Aici am vazut pentru prima oara in viata mea o mare de oameni, sute poate chiar mai mult de 1800 la un loc, in majoritatea lor tineri dar si batrini printre ei. S-au postat in fata tramvaiului si au cerut ca toti calatorii sa coboare. Unul din ei mi-a spus ca din acel moment nu mai circul. M-a mai intrebat daca sint membru PCR dar n-a mai stat sa-i dau raspunsul caci s-a urcat pe tamponul din fata al tramvaiului si s-a adresat demonstrantilor cu indemnul sa nu plece acasa, "Romani veniti cu noi!" si altele ... pe care eu nu le prea auzeam din cauza stresului. Credeam ca se vor lua de mine. Alti tineri s-au urcat pe tramvai. Unul, cred ca student pentru ca avea un dialect de om invatat, era mai inalt, cu o geanta legata la spate, si vorbea de Cehoslovacia, Bulgaria, Ungaria etc. Atunci eu m-am dat jos din cabina si am tras jos pantograful pentru ca cei de sus sa nu se curenteze. Odata coborit am ramas printre demonstranti, cu care am luat legatura cu o bucurie mare gindindu-ne ca s-ar putea sa fim arestati dar nu mai conta nimic pentru nimeni. Nu mai tin bine minte sirul orelor dar in scurt timp au sosit trei tancuri care ne-au imprastiat rotindu-se in intersectia din piata Traian, apoi s-au linistit la circa 150 metri de intersectie, mai precis in fata bisericii din Traian catre Neptun. Putin mai tirziu unul din tancuri ardea. Cineva dintre demonstranti striga sa facem rost de rangi pentru a desface senilele tancului care ardea. Celelalte doua tancuri au plecat spre Neptun. Demonstrantii nu se lasau, huiduiau si aruncau cu pietre in tancurile care fugeau. La scurt timp a sosit un pluton de militari combinat cu armata din cadrul militiei, care erau echipati pentru lupta cu automate, masti pentru gaze, bastoane de cauciuc si casti pe cap. Castile erau diferite: la militie erau albe iar la M.A.N., cachii. La aparitia acestui pluton din nou s-a facut panica in demonstranti, facindu-le loc sa treaca. Altii au inceput sa-i huiduie si sa strige: "Soldati, pe cine aparati?", "Noi sintem frati vostri!" etc. Am vazut soldati cu lacrimi in ochi dar ei isi continuau mersul pina aproape de tancul acela care scotea fum, unde s-au oprit si s-au dispersat ocupind carosabilul in latime. Nu mai dadeau voie sa se circule catre podul Decebal pentru ca demonstrantii sa nu poata merge in centru. Vazind ca marea de demonstranti inainteaza catre ei au deschis focul cu gloante oarbe asupra demonstrantilor dintre care unii de frica au cazut pe jos. Atunci demonstrantii s-au unit si mai mult. Am auzit strigindu-se "nu va fie frica ca trag cu cartuse oarbe!". Plutonul s-a incolonat si a plecat mai departe oprindu-se la podul Decebal pe care l-au ocupat, oprind circulatia demonstrantilor spre Centru, respectiv Consiliul Judetean, unde erau alti demonstranti.

M-am intors inapoi la tramvai si la insistentele mele catre dispecerul din Traian am reusit sa convingem pe cei in drept sa cupleze curentul electric (intre timp se intrerupsese curentul). Apoi am dezlegat pantograful si am reusit sa ma strecor printre demonstrantii care se mai rarisera spre depoul Leontin Salajan, unde la poarta am oprit pentru a da la o parte baricada pe care o pusesera cei de la depou crezind ca raufacatori pot intra in depou. I-am rugat pe cei din depou sa lase poarta deschisa ca dupa mine mai vin tramvaie. In Traian erau aproximativ 20 de tramvaie dar ceilalti vatmani nu au reusit sa treaca printre demonstranti.

Am luat legatura cu sefa de tura Baba Geta care m-a rugat sa merg din nou in Piata Traian si sa ajut si alti vatmani sa se retraga in depou, eventual sa mai iau un vatman cu mine si sa ma duc in depoul Dimbovita unde sint tramvaie de la depoul nostru si sa le aducem in Leontin Salajan. Am plecat in Traian.

Un grup de cetateni imbracati in salopete, circa 4-5 insi cu bucati de fier in mina, spargeau vitrinele alimentarei Neptun. Cei din strada au navalit in alimentara si au luat tot ce au putut. Aici am intervenit cu un domn inalt si robust. Impreuna am incercat sa lamurim demonstrantii ca s-ar putea ca aceasta sa fie un motiv ca sa ne aresteze tinerii. Ei ne-au impins la o parte spunind ca vor sa moara satui. Ce a fost mai grav e ca la urma au dat foc. Am plecat linga un tramvai care era cu bordul distrus si geamurile sparte. Vreo 50 de persoane se luptau sa-l rastoarne. Nu au reusit si atunci au pus foc, noroc ca nu s-a extins. Nu am intervenit de frica sa nu se ia de mine. Putin mai jos un alt tramvai avea aceiasi soarta.

Cei care spargeau cred ca se cunosteau pentru ca vorbeau intre ei. Unul dintre ei mai scund, gras, cu ochelari a spus: "Hai ca aici am facut treaba buna!". Intre timp s-au spart toate vitrinele, s-au scos marfurile afara si s-a dat foc. Era un vacarm de nedescris, fum si miros insuportabil de cauciuc si plastic. Am venit in intersectie in Piata Traian. Atunci se dadea foc la cabina IJTL. Se pare ca niste tineri aveau sticle cu benzina cu care stropeau si dadeau foc.

Era ora 19,10. Am plecat spre Badea Cirtan cu gindul sa spun la sefa mea ca nu se mai poate aduce nici un tramvai. In apropiere de podul de peste Bega a venit dinspre Piata Badea Cirtan un camion cu militari foarte galagiosi. Camionul se deplasa cu viteza redusa si a virat in directia mea. Cind a ajuns linga mine mi s-a ordonat de catre acei militari: stai!, si eu am stat. Ei au ris si au deschis focul asupra mea, in acelasi timp mi-au strigat: fugi! Am simtit arsuri in par pe cap si lovituri pe spate. Dupa aproximativ 3-4 metri am cazut jos. Am auzit strigind doua femei ca l-ati omorit ucigasilor, dar eu m-am ridicat si am incercat sa fug spre Badea Cirtan. Am cazut si iar m-am ridicat. Nu stiam ce se intimpla cu mine. Cind am ajuns pe pod am vazut la lumina becului de pe stilp ca sint impuscat in piciorul drept. A inceput sa ma doara groaznic. M-am indreptat mai mult in fuga cu piciorul drept tiris cu gindul sa ajung la depoul de tramvaie, dar cind am traversat b-dul Leontin Salajan am fost interpelat de o maina ARO in care erau doi indivizi. Unul mi-a spus sa urc in maina, in spate. Am intrebat pentru ce si mi-a dat de inteles ca ma impusca daca nu fac ceea ce-mi cere. Acel individ era imbracat cu un costum inchis (gri) si pe cap palarie neagra. Sub haina mi-a dat de inteles ca are o arma, deoarece a dus mina dreapta spre haina. Mi-a deschis usa spunindu-mi ca nu se intimpla nimic, voi da o declaratie si imi da drumul. Dupa ce am urcat am vazut ca in ARO erau trei persoane intinse cu fata in jos. Mi-a ordonat sa ma culc peste ei. Eu m-am facut ca ma supun ordinului dar dupa ce a inchis usa m-am asezat pe bancheta din dreapta unde am inceput sa ma gindesc ca s-a apropiat sfirsitul zilelor mele. ARO-ul a intrat in curtea militiei judetene. Aici au deschis usa din spate si au spus jos. Eu am coborit primul, iar dupa mine ceilalti trei. Am fost predati la un militian solid si inalt care era impreuna cu doi militari de militie insotiti de bite proaspat facute. Militianul i-a intrebat pe cei ce ne-au adus "acestia ce au facut?", la care cel ce ne-a deschis usa ARO-ului i-a spus rizind ca au vrut sa ia scaunul lui Ceausescu. Ne-a impins de spate catre intrare unde ne asteptau bitele care in mai multe reprize s-au ridicat si s-au coborit pe capul meu. Nu stiu de ceilalti pentru ca eu nu mai vedeam si nu mai auzeam nimic din cauza durerii de la lovituri si de la piciorul impuscat. Glontul imi strapunsese incaltamintea, talpa piciorului iesind prin talpa incaltamintei. Se pare ca am cazut jos. Pentru citeva secunde mi-am pierdut constinta. Ma aflam intr-un hol la un demisol unde erau unde erau alti militari de militie cu aceleasi bite in mina care mi-au ordonat sa intru intr-o incapere. Si de aceasta data am fost lovit cu bitele. Odata intrat in aceasta camera de la subsol mi s-a ordonat culcat cu burta in jos. Pe jos era un praf alb (var sau creta) si stropit cu apa. M-am culcat pe jos. Nimerind linga un calorifer, am bagat capul sub calorifer. Mentionez ca la circa 20-30 minute aveam noi veniti, astfel camera era arhiplina cu demonstranti batuti groaznic. Toti aratau foarte rau. Am fost batuti cam din 40-45 minute la rind fara sa fim intrebati macar un cuvint. Eram batuti in cap si in stomac de catre militarii care apartineau militiei.

In 18 decembrie, la ora 5,20 am fost urcati in autodube si dusi in puscaria de la Popa Sapca. Ni s-au luat curelele, sireturile, ceasurile, actele, banii si bijuteriile si am fost intrebati unde lucram, unde locuim si daca sintem membri PCR. Dupa astea am fost repartizati pe camere. Eu am fost repartizat la pavionul 5, camera 58 sau 68 (nu mai tin minte exact). Aici erau 67 de arestati in 38 de paturi, cite doi in pat. Ne asteptam sa fim judecati si impuscati, asa erau zvonuri printre noi. Totusi mie nu-mi parea rau daca muream. Imi disparuse frica si aveam curajul cel mai mare dintre toti care eram acolo si ii imbarbatam pe altii. Noaptea cu studentii care erau cu noi acolo vorbeam ce vor face cu noi. Singura solutie era sa nu ne pierdem cu firea.

In 19 decembrie am fost chemat la interogatoriu sa dau o declaratie unui cetatean voinic, procuror venit de la Bucuresti, care mi-a vorbit in cuvinte linistitoare sa scriu tot ce stiu, ce am vazut si daca ii cunosc pe cei care au spart si au furat. Eu i-am spus adevarul ca nu-i cunosc. Mi-a promis ca o sa tina cont de mine si o sa verifice daca sint sincer si imi va da drumul acasa. L-am intrebat de ce sintem invinuiti. El mi-a spus ca trebe sa-mi dau seama singur. Atunci ce o sa faca cu noi?, l-am intrebat. Raspunsul a fost prompt: puscarie sau liber acasa. L-am intrebat cam citi sint in situatia asta, si mi-a zis ca in jur de 1200 inregistrati. I-am spus ca am patru copii minori. Am primit incredintarea ca se va tine cont. Aceasta discutie a observat-o un cetatean civil gras de la o masa din mijlocul salii unde eram anchetat, care m-a chemat la el imediat impreuna cu acel procuror. M-a intrebat de ce sint plin de singe. I-am spus ca m-am lovit. Mi-a spus: brava Misule, bine ca nu te-ai lovit mai rau ca altii ca tine sint la morga, esti liber sa pleci la camera ta. M-am intors convins ca vom fi intemnitati pe ani grei dar in 20 decembrie la orele 22,30 am fost cu totii eliberati si sfatuiti sa mergem fiecare pe la casa lui. Eu m-am dus acasa cu rana de la picior singerinda, pentru ca in puscarie nu mi-au dat nici un medicament, spunindu-mi ca nu au ce sa-mi dea.

In 21 decembrie m-am dus la Opera si am ramas zi si noapte acolo pina cind au inceput iar sa traga. In 22 decembrie ora 22,30 am venit acasa, eram un om liber. Traiasca libertatea.

10 aprilie 1991 (declaratie consemnata de Cherlea Simion)

De la 2 metri, un ofiter a tras in mine

Merlusca Ioan

nascut in 6 mai 1939, muncitor la Fabrica de Zahar, impuscat picior

In noaptea de 16/17 decembrie 1989 am fost de serviciu. Aici am auzit ca la Maria a fost o mare demonstratie anticomunista si anticeausista la care s-au strigat lozinci. In 17 decembrie, pe la ora 11 am mers si eu in oras pentru a vedea ce se mai intimpla. La biserica protestanta era foarte multa lume adunata, pe trotuar, iar pe marginea strazii era un cordon de militari in termen din MApN si MAI, foarte multi ofiteri superiori si inferiori care trimiteau oamenii acasa.

Pe la ora 13 am auzit ca in centru se demonstreaza puternic. Mergind pe acolo, in fata Continentalului era foarte mult popor care strigau lozinci, iar in fata lor era situat un cordon de militari pe trei-patru rinduri ce stateau cu arma indreptata spre acea multime de oameni. Ajungind acolo m-am indreptat spre acel cordon spunindu-le:

-Pentru ce, dragi militari tineti armele indreptate spre parintii vostri, spre fratii vostri, nu stiti cum traieste acest popor? Voi nu sinteti tot din popor? intrebare la care nu primeam nici un raspuns. La vreo ora jumatate mai tirziu, au inceput sa vina tancurile care nu se uitau pe unde merg, fugeau pur si simplu dupa oameni fara sa tina cont ca i-ar prinde sub senile. Atunci noi ne-am retras spre centru, spre catedrala. Pe deasupra zbura un elicopter facind multe ture. Totodata am inceput sa auzim impuscaturi, la care m-am gindit eu si altii ca ar putea fi cu cartuse oarbe. In fata Casei Armatei am vazut un tinar impuscat in picior, era trintit pe iarba. Atunci multimea s-a agitat si mai tare strigind cu mai multa putere lozinci.

Pe seara pe la ora 19.00 ne-am retras catre catedrala. Pe strada dinspre consiliul municipal era situat un cordon de armata, iar in spatele lor erau multi militieni. Nu le-am vazut gradele caci era noapte. Pe la ora 20.00 un tinar cu barba a venit cu un drapel gaurit in fata cordonului. Atunci am inceput sa jucam "Hora Unirii" si sa strigam lozinci. Aproximativ pe la ora 21.30-22.00 s-a tras iara rafala in noi, in demonstranti, cazind citiva tineri. Atunci am inceput sa strig "criminalilor" iar de linga mine cam de la 1.5-2 m un ofiter imbracat in haine verzi cu cascheta pe cap a tras in mine, la picioare, cu propriul sau pistol mic de buzunar. Avea gradul de locotenent major. Tinerii m-au luat pe brate si m-au dus la o salvare.

(declaratie din arhiva Asociatiei "Memorialul Revolutiei")

Lasa mami, ca nu pun ei mina pe mine!

Iotcovici Gheorghe Nutu

nascut in 23 iunie 1965 la Cebza (jud. Timis), strungar la Intreprinderea Romana de Piele si Blanuri, 1 copil, ars la crematoriu

Iotcovici Elena (mama):

nascuta in 30 septembrie 1943 la Cebza (jud. Timis), blanar la Intreprinderea Romana de Piele si Blanuri in 1989, acum pensionara

In noaptea de 16/17 decembrie pe la ora doua am vazut o coloana de manifestanti trecind pe linga blocul in care locuiam (str. Timis, linga Piata Dacia) si strigind "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!", "Vrem piine!", "Vrem caldura!".

A 2-a zi dimineata Nutu voia sa mearga la sat (Cebza) cu tatal meu. Tata i-a spus ce s-a intimplat in oras si atunci au hotarit sa ramina in Timisoara.

Dupa masa, pe la 4,30, Nutu a venit la mine si m-a intrebat de Liviu, fiul sotului meu (Nutu ramasese orfan de la 9 ani). I-am zis ca Liviu e in centru si Nutu a plecat acolo. I-am spus "ai grija Nutule sa nu te prinda militia si sa te bata, ca nu mai esti om toata viata!". El mi-a raspuns "lasa mami ca am eu grija. Nu pun ei mina pe mine!". Dupa ce s-a imbracat, m-a pupat in hol. La lift m-a mai pupat o data.

Dupa o jumatate de ora am plecat si eu in oras. In Piata Libertatii se tragea. Am vazut niste tineri cum duceau un ranit intr-o patura. Am plecat acasa.

Luni m-am dus la lucru si am vazut ca fiul meu n-a venit (lucram la aceeasi intreprindere). Colegii mi-au spus ca mai multi din Calea Lipovei n-au venit la lucru, ca in zona aceea s-a tras. Sefa de sectie, inginera Nilvan Alice (actuala directoare) ne-a spus ca o banda de huligani si derbedei a devastat orasul si ca au primit instructiuni de la partid sa se faca prezenta zilnic, sa se ia masuri impotriva celor care lipsesc. Sa nu ceara nimeni bilet de voie. La iesirea din fabrica sa nu circule pe strada mai mult de doua persoane si sa nu ne oprim sa stam de vorba cu nimeni fiindca se trage.

Nutu se mutase recent intr-o garsoniera in Calea Lipovei. Dupa servici m-am dus sa-l caut, dar nu mai fusesem la noua lui locuinta si n-am gasit adresa.

Marti am vazut ca Nutu tot n-a venit la lucru. Am plecat de la servici. M-am dus la cuscri, care stiau adresa exacta a lui Nutu. Impreuna cu cuscrul am fost la garsoniera lui Nutu si am aflat ca nu se intorsese. Mi-am dat seama ca s-a intimplat ceva cu el. Am mers acasa, l-am luat pe sotul si cu un taxi am plecat la spitalul judetean, unde am cautat o cunoscuta care lucra acolo, pe doamna Stoia Zina. Aceasta ne-a spus ca Nutu a fost printre mortii transportati la Bucuresti. Mi-a zis doamna Stoia sa nu tip si sa nu urlu pina nu ma indepartez de spital, fiindca altfel o incurca si ea.

Miercuri seara am fost in Piata Operei cu niste prieteni de familie, ca se anuntase eliberarea arestatilor. Aflasem ca Nutu a murit, dar totusi mai speram.

Joi doamna Stoia a dat telefon ca se elibereaza mortii din morga. Stiam ca Nutu fusese dus la Bucuresti, dar totusi sotul s-a dus sa vada.

In 1990 am gasit la spital hanoracul lui Nutu cu o urma de glont la mina dreapta si cu un biletel prins cu un ac de gamalie pe care scria numele si adresa lui Nutu. Am aflat ca biletul fusese scris in 18 decembrie 1989 de procuroarea Cirstea.

La medicina legala era un teanc de rapoarte medico-legale printre care am gasit unul in care descrierea era asemanatoare cu Nutu. N-am fost sigura de la inceput ca e vorba de Nutu, dar pina la urma am dat declaratie de la procuratura ca e vorba de el.

25 martie 1995

Tot sparg daca nu ma lasa inauntru!

Avram Ioan Vasile

nascut in 17 iunie 1949 la Firiteaz (jud. Arad), C.T.C.-ist la S.U.T., 1 copil

Avram Elena (mama):

nascuta in 21 septembrie 1927 la Firiteaz, pensionara

In 17 decembrie am fost la catedrala. Cind am iesit de acolo am vazut tineri strigind jos Ceausescu si armata defilind. I-am intrebat pe tineri daca armata e cu ei. Ei mi-au zis: "n-auzi maica ca ei cinta cu Ceausescu si noi strigam jos Ceausescu". Am strigat si eu cu ei jos Ceausescu. Cind am ajuns la Opera au inceput sa cinte "Desteapta-te romane", dar nu stiau cuvintele. Mi-au zis "maica, noi mergem la judeteana de partid". Eu am intrebat unde-i aia, ei au zis ca la Posta Mare si m-au intrebat "mergi cu noi?". Le-am zis ca sint imbracata cu blana si e cald si ei mi-au zis "maica, du-te, fii sanatoasa, ca ti-ai facut datoria". M-am dus pe jos pina acasa (str. Timis), tramvaiul 4 nu mergea.

Le-am spus fiului si norei ce e in oras. Nora cu nepoata s-au culcat, eu am plecat iar. Am ajuns la Posta Mare. Aici era armata, securisti. Chioscul de ziare ardea. Lumea spunea ca un tanc a trecut peste o femeie. M-am intors acasa. Fiul meu impreuna cu Belbe Vasile, Faltinschi Iosif si altii au plecat in oras. Dupa vreo ora un vecin, doctor, mi-a spus ca Ioan e impuscat la Clinici. M-am dus la spital. La poarta n-au vrut sa ma lase sa intru. Eu am strigat ca fiul meu e impuscat si tot sparg daca nu ma lasa inauntru. Sotia doctorului Baranyi, care-l cunostea pe fiul meu, m-a lasat sa intru. Ioan era la operatie. Un profesor m-a lasat sa-l vad la sala de reanimare. Am stat linga sala de operatie si deschideam usa la toti cei ce ieseau sau intrau acolo. Doctorul Baranyi mi-a zis sa plec, ca nu poate sa lucreze cind vede o mama disperata.

Am vorbit cu fiul meu, care mi-a spus ca il cunoaste pe cel care l-a impuscat (fusese impuscat in fata Centrului Militar si s-a tras de la Hotel Timisoara). Veneau si colegi de-ai sai de la S.U.T. si i-au spus sa nu spuna cum a fost impuscat ci sa zica ca a coborit la masina si asa a fost ranit. El era nervos, zicea ca de ce sa minta.

Am stat tot timpul in spital, am auzit aici, la radio, cuvintarea lui Ceausescu in care spunea ca la Timisoara sint huligani. Ziua urmatoare am fost data afara din spital. Doctorul Baranyi a zis ca nora sa-si ia halat alb si sa zica ca e din cadrul spitalului, ca sa stea cu Ioan. Nora a stat cu fiul meu pina cind el a murit, in 26 decembrie.

27 mai 1995

TAB-ul a tras in noi

Serban Iosif

nascut in 16 octombrie 1959 la Balc (jud. Bihor), instalator sanitar - sudor la T.C.M.R.I.C. Oradea - filiala Timisoara (1989), acum pensionat grad 2 invaliditate, impuscat in mina stinga

In 15 decembrie 1989 am iesit de la serviciu si am mers in centru s-o iau pe nevasta-mea. In drum, in piata Maria, am vazut multa lume adunata (cam 150 de persoane). M-am dat jos din tramvai si am intrebat ce se intimpla. Cineva mi-a zis ca politia este in biserica la Tokes si ca nu-l lasa sa iasa afara. Era cam orele 16. Oamenii stateau linistiti. Eu dupa o jumatate de ora am plecat. Seara am auzit de la vecini ca in piata Maria s-a strigat "jos Ceausescu".

In 16 am lucrat pina la ora 12. La serviciu am discutat cu colegii despre ce se intimpla in oras. Dupa servici mai multi colegi am plecat spre piata Maria. Acolo, niste civili cu automate in mina ne-au spus sa trecem mai repede.

In seara de 16 am ajuns iar in piata Maria. Aici era multa lume (mult mai multa decit in 15) dar si multa militie. M-am bagat printre oameni. Se striga "jos Ceausescu". Dupa jumatate de ora m-am intors. M-am gindit ca in situatia mea (eram condamnat la locul de munca pentru trecerea granitei) o incurc daca ma ia politia.

In 17 dupa-masa am fost in fata hotelului Continental. Aici erau multi demonstranti si multa armata. O femeie a dat tonul la lozinci anticeausiste. Soldatii au arestat-o si au batut-o. Dupa putin timp aparut un elicopter. Mi-a fost teama ca ma filmeaza din elicopter si am iesit dintre demonstranti plecind spre piata Libertatii. Dupa un timp si alti manifestanti care fusesera la Continental au ajuns in Libertatii. Din cofetaria Macul Rosu s-au scos mese si scaune la care s-a dat foc. Dinspre Continental a venit un tanc care a trecut baricada, apoi se invirtea in piata Libertatii ca sa imprastie demonstrantii. Acestia aruncau cu sticle incendiare si pietre. 4-5 baieti au rasturnat o dacie parcata in fata restaurantului militar si i-au dat foc, apoi au vrut sa intre in cladire. Un ofiter a tras de la geam si unul din baieti a fost ranit la picior.

Eu eram la coltul strazii Alba Iulia si dupa ce am vazut asta am plecat spre centru. In centru am vazut demonstranti care spargeau vitrinele. M-am intors acasa.

In 18 decembrie la serviciu am discutat despre cele intimplate. Majoritatea colegilor era de parere ca Ceausescu o sa cada. Seful ne-a zis sa nu lipsim de la lucru si sa nu participam la demonstratii.

In 19 decembrie la orele 15 am plecat de la servici impreuna cu colegul Madularescu Ioan, spre piata Iozefin. Auzisem ca acolo a fost impuscata o femeie cu un copil in brate. Am vrut sa mergem sa vedem dar am fost impiedicati de soldati. In fata pietii erau citeva sute de persoane care strigau catre soldati: "si voi aveti parinti!", "si voi sinteti romani!". Inspre strada Vacarescu era un camion de militie. Militienii arestau oameni si ii bagau in camion.

Am mers pina la despartirea tramvaielor 1 si 3. Si aicea erau multi demonstranti. Dinspre gara venea un TAB. Noi am oprit tramvaiul 3 pentru a face o baricada, dar TABul venind in viteza a reusit sa treaca. Am fugit atunci la biserica din colt. Am incercat sa intram in biserica dar nu ni s-a dat voie, dupa care am fugit in curtea bisericii. Dupa ce am ajuns in curte din strada s-a tras dintr-un TAB. Linga mine am vazut doua sau trei fete impuscate. Am fugit prin curte, iesind prin spate inspre str. Vacarescu. Atunci am simtit ceva cald la mina. Apoi, vazind ca este singe, i-am aratat lui Madularescu, care mi-a zis ca sint impuscat. Colegul meu a strigat la oamenii care erau la geam sa ne ajute cu tifon si m-a legat la mina. Apoi am oprit o dacie 1100 care m-a dus la spitalul de ginecologie.

Acolo am fost pansat si o salvare a venit dupa mine. Nu am vrut sa urc caci auzisem ca in spitalul judetean se impusca ranitii. Ma gindeam ca in situatia mea (condamnat la locul de munca) daca nu cade Ceausescu sigur o incurc. Soferul salvarii m-a convins, spunindu-mi ca ma duce la spitalul de pe Mihai Viteazul. Am ajuns acolo si am fost internat.

16 septembrie 1995

20 decembrie: Unii fraternizeaza, altii trag!

Marcu Vasile Costel

nascut in 11 ianuarie 1963, muncitor la IGOT (1989), acum pensionat medical, impuscat in plamin si sira spinarii. Locuitor al satului Giroc

In 20.12.89. eram la serviciu pe str. Treboniu Laurean. La ora 11.30, pe strada a trecut un grup de demonstranti care strigau "Jos comunismul", "Libertate", "Jos Ceausescu", "Romani veniti cu noi". Noi stateam si priveam. La un moment dat, am zis catre colegul meu Picec Mitica sa mergem si noi cu multimea, si am plecat. Erau vreo 10000 de oameni. Am mers pe strazile 6 Martie, 13 Decembrie, Gara, Victoriei si ne-am oprit in fata Consiliului. Aici erau doua transportoare (amfibii) cu militari si nu stiam daca vor trage sau nu. In acel moment Armata era cu multimea, mai multi insi ne-am urcat pe amfibii si am mers prin fata hotelului Central (Continental) pina la Opera. Aici am coborit de pe amfibie si impreuna cu colegul de serviciu Virtaci Ion, pe la ora 14.30, am ingenunchiat cu toti cei din piata la o rugaciune. Impreuna cu colegii am mai stat pina la ora 17, cind le-am propus colegilor sa mergem la mine acasa sa mincam si dupa aceea sa ne intoarcem la demonstratie. Am plecat la statia autobuzului de Giroc, dar am aflat ca autobuzele nu circula. In statie m-am intilnit cu inca doi prieteni din comuna. Am hotarit sa mergem pe jos. In drum spre casa am strigat si noi, "Armata e cu noi!" si "Libertate!". Trebuia sa trecem pe linga unitatea militara din Calea Girocului. Intre timp autobuzul ne-a ajuns din urma, dar nu ne-a luat pentru ca eram intre statii. Am ajuns in dreptul unitatii militare, (era dupa orele 18.30) unde am fost impuscat. Am cazut pe sosea, colegii au reusit sa fuga, eu am ramas pe sosea, inconstient. Autobuzul care venea din comuna m-a gasit si m-a dus de urgenta la spitalul judetean. A doua zi am aflat ca am avut doua gloante. Unul in plamin, care a fost extras prin operatie, altul la coloana vertebrala, cartusul a fost extras in Austria. Am ramas infirm cu piciorul sting.

(declaratie din arhiva asociatiei "Memorialul Revolutiei")

Nu-i lipseste nimanui un TAB?

Dunavete Marin

nascut in 25 ianuarie 1956 la Rast (jud. Dolj), lacatus mecanic la "6 Martie" (1989), acum pensionat grad 2 de invaliditate, impuscat in spate

In 16 sau 17 decembrie, fiind la socri, la Petrosani, pentru taiatul porcului, am primit telefon de la nevasta-mea ca in oras e mare scandal.

Luni seara m-am intors in Timisoara. Gara era intesata de politisti. Ne-am urcat in tramvai (eu si sotia). Pe drum, intre Casa Studentilor si Piata Maria, am vazut magazine care aveau placaje in loc de geamuri si multa politie.

Marti am mers la servici. Aici nimeni nu lucra, toti comentau ce s-a intimplat. Sefii incercau sa ne convinga sa lucram, cu tot felul de amenintari, dar n-aveau succes. Pe la orele 12-13 am plecat cu doi prieteni (Lucaci Adrian si Radu Petru). Am ajuns in centru, la fintina cu pesti. Dinspre hotel Central venea un grup de manifestanti (vreo 200) scandind "Libertate!", "Vrem caldura!", "Vrem mincare!". In fata grupului se afla un barbat imbracat intr-un cearsaf alb pe care erau scrise diferite lozinci. Mai apoi am aflat ca barbatul acela era Ion Marcu.

Grupul s-a dus pina pe treptele Operei. Cordoanele de militari in uniforma albastra care erau in piata n-au opus rezistenta.

Dupa vreo jumatate de ora toata trupa, cu Marcu in frunte, a luat-o pe strada Alba Iulia. Noi, cei trei, am mers dupa ei. Am ajuns pina la Comitetul Judetean PCR. Strigam "Romani veniti cu noi!" si lumea de la geamuri ne aplauda. Mereu ni se alaturau oameni. La Comitetul de partid lumea a oprit circulatia tramvaielor.

Pe la orele 17-18 am plecat acasa sa maninc. Cind am plecat lumea adunata ocupa intreaga latime a bulevardului 23 August. Dupa citeva ore m-am intors si am stat acolo toata noaptea. Chiar si peste noapte au ramas in fata Comitetului de Partid citeva sute de persoane.

Dimineata la 7 am mers la servici, ca se facea prezenta obligatorie. Dupa citeva ore, iar am plecat cu cei doi colegi. Multa lume pleca (dupa prezenta), dar erau si multi care ramineau. Nimeni insa nu lucra.

Am ajuns iar la Comitetul Judetean PCR. Dupa citeva ore s-a auzit ca inauntru se afla primul ministru Constantin Dascalescu si alti sefi mari. Dascalescu a aparut la balcon si ne-a intrebat ce vrem. Din multime se strigau diferite doleante: libertate, caldura, alegeri libere, pasapoarte, eliberarea arestatilor. La lozinca "vrem alegeri libere" Dascalescu a spus: "Eu nu stau la discutii cu golanii!". Lumea a inceput sa huiduie. Se striga "jos Ceausescu!", "jos Dascalescu!". Apoi s-a facut o lista cu reprezentanti ai multimii care sa discute cu Dascalescu. Lista avea vreo 10 nume (sau mai multe). Unul care era pe lista s-a urcat pe treptele prefecturii si a citit lista cu glas tare. Ne-a zis sa tinem minte numele lor si sa cerem din cind in cind sa apara la balcon ca sa nu li se intimple ceva, caci isi asuma mari riscuri. Lista s-a facut in mai multe exemplare care s-au dat in multime.

Discutiile dintre reprezentantii nostri si Dascalescu au durat citeva ore. Din cind in cind aparea la balcon cite unul dintre ai nostri sa ne spuna ca nu s-a rezolvat nimic. Intre timp s-a instalat si o statie de amplificare. La un moment dat am fost informati de la balcon ca cladirea e plina de militari.

Dupa un timp reprezentantii au iesit afara spunind ca Dascalescu a zis ca noi cerem ceea ce nu se poate. Cineva a venit cu propunerea sa mergem la Opera. Unul din cei de pe lista a zis sa nu plecam fiindca aici se afla cei cu putere de decizie. Tirziu spre seara se pleca totusi, in grupuri razlete, catre Opera. Eu am plecat acolo dupa ora 24. La Opera se cinta (muzica folk, "Desteapta-te romane"), se spuneau rugaciuni. Balconul Operei era plin si de acolo ni se tineau cuvintari si se intretinea atmosfera din piata.

Peste noapte am ramas in Piata Operei doar vreo 150 de persoane. Ma gindeam ca fiind atit de putini, sintem in primejdie sa fim arestati. Printre noi erau oameni de ordine, dintre revolutionari, care ii luau la rost pe cei care stateau mai retrasi sau li se pareau dubiosi. La intrarea laterala in Opera, de unde se cumpara biletele, erau citiva revolutionari cu arme automate. Stiu ca in spatele Comitetului Judetean PCR multimea gasise o dacie alba din care s-au luat niste arme.

Joi dimineata am fost iar la lucru, sa fac prezenta. Pe la ora 8 intreaga fabrica s-a adunat in curte. Unii vorbeau ca ar trebui sa mergem in piata, altii ziceau ca ar trebui sa asteptam sa iasa alte intreprinderi. Conducerea intreprinderii ne-a zis sa nu iesim in strada, ca avem locuri de munca, avem de toate, si n-avem probleme cu militia.

Lumea s-a intors in sectii, dar nimeni nu lucra. Eu am plecat iar in piata Operei. Cind am ajuns (pe la 9) era multa lume (cam pina la ceas). Cei de la balcon animau multimea. Pe cit trecea timpul eram tot mai multi. Am stat in Piata Operei necontenit, pina vineri dimineata. Veneau masini care ne serveau cu piine calda, unii oameni ne aduceau mincare de acasa (ceai, cafea, snitel, chiftele).

Vineri dimineata am mers iar la servici. Le-am zis colegilor ca femeile de la intreprinderea de confectii "Bega" sint adunate toate afara si noi, ca barbati, stam inauntru. Am plecat apoi in centru si nu dupa mult timp a aparut coloana de la "6 Martie", si apoi cea de la "Bega". De la balcon se anuntau, pe rind, intreprinderile care sosesc in piata. Eram anuntati si de orasele care ni se alaturau: Aradul, Lugojul, Resita, Caransebesul, Clujul. Pe la 10 am plecat acasa, caci dupa doua nopti nedormite eram obosit. Am facut o baie si am plecat cu sotia inapoi in piata. Tot spatiul dintre Opera si Catedrala era plin, lumea statea inghesuita. La un moment dat s-a anuntat ca e miting la Bucuresti. La un balcon, undeva intre Expresul de vizavi de Catedrala si cofetaria "Violeta", era pus un televizor, ca lumea din piata sa poata vedea. Fiind la etajul intii nu se vedea bine. Un locatar din bloc ne-a spus ca cine vrea sa se uite la TV sa vina la el. Am mers la omul acela si am vazut cum a fugit Ceausescu.

Am plecat acasa. Am dormit pina seara, apoi m-am uitat la televizor. Pe la ora 20-20,30 s-a anuntat la televizor ca la Timisoara, in Piata Operei, e mare macel. M-am imbracat si am plecat. Sotia mi-a spus sa ramin, dar n-am ascultat-o.

Am incercat sa convingem si altii sa vina in centru, dar n-am izbutit. Eram cu un vecin care avea un cutit mare in mina si ii numea lasi si comunisti pe cei care nu voiau sa iasa. Am mers spre Centru pe linga Muzeul Banatului. In Centru nu era lume. Se tragea de pe Opera si de pe hotel Timisoara. In balconul Operei nu am vazut pe nimeni dar din difuzorul de acolo se spunea: "Nu plecati acasa ca ne omoara pe toti!". Am coborit scarile la veceul public. Aici era ticsit de lume. Probabil la fel era in toate intrarile din pasajul subteran.

Dupa vreo 10 minute, fiind o perioada de acalmie, m-am gindit ca n-are rost sa mai stau aici. Am plecat printre Lacto Bar si Muzeu, cu gindul sa ajung la Catedrala. Cind am ajuns in fata la hotel Central, eram cu alti doi cetateni, si am fost somati de un soldat: "Stai! Miinile sus!". Am ridicat miinile. Soldatul ne-a controlat actele. Cind am vrut sa scot actele mi-a zis: "Nu misca ca te impusc!" si m-a buzunarit el. Alaturi de soldat mai era un maior, un subofiter si inca doi soldati. Acestia erau parasutisti din Caracal. S-au lamurit ca sintem de buna credinta.

Am ramas cu militarii. Ei mi-au spus ca se trage din Muzeu si m-au intrebat cum pot sa patrunda acolo. Le-am zis sa sparga poarta cu un tanc.

intre timp la statia de emisie-receptie a maiorului s-a auzit: "Solar 1, Solar 1. Sint Solar 3. Pe strada Savinesti, dinspre cinema Capitol, vor trece tancuri si TABuri cu revolutionari pe ele. Nu trageti in ei". Am aflat ca Solar 1 erau cei cu care stateam, iar Solar 3 o grupa linga hotel Continental.

Dupa un timp s-a auzit zgomot de motor si a aparut un TAB cu farurile aprinse dinspre Capitol, asa cum ni se spusese. Maiorul a zis: "Hai sa ne ascundem, sa nu fie o capcana". Era cam ora 22. Eu am intrat in casa scarii la intrarea dintre policlinica stomatologica de copii si CEC. Cind a trecut TABul m-am intors putin si atunci, din TAB, s-a tras o rafala. Am fost impuscat in spate si am simtit ca nu mai pot sa merg. Soldatii au tras dupa TAB, dar acesta a trecut mai departe.

Am fost dus la spitalul judetean, unde m-a operat doctorul Nica.

M-a mirat ca atunci cind a fost procesul de la Casa Tineretului, eu n-am fost citat. In 1991, avind o discutie cu procurorul Balan, i-am spus ca n-am fost chemat la proces. El mi-a spus ca declaratia mea incrimineaza armata si probabil de aceea n-am fost chemat, dar el n-are ce face.

In ianuarie 1990 l-am vazut la televizor pe maiorul din Caracal povestind cum am fost impuscat. Zicea ca TABul acela a mers apoi in Piata Operei, unde erau 6 tancuri. Tancurile i-au cerut prin radio sa li se alature ca sa apere intrarea la Opera. TABul a trecut insa printre ele si a fugit printre hotel Timisoara si Opera, fiind apoi gasit parasit, fara indicativ, linga spitalul militar.

Ma intreb cum de nu s-a putut afla al cui era TABul acela. Nimanui nu i-a ramas lipsa un TAB dupa revolutie?

27 septembrie 1995

Costel Balint - "Lumina si speranta. Timisoara 1989", Editura Mirton, Timisoara 1994, pag. 158:

"Claudiu Iordache, dupa multe insistente, cere ajutorul Armatei care trimite un TAB, o masina blindata, comandata de maiorul Ghinea (...)

Colonelul Mancu Florian a prevazut acest atac iminent, si a dat ordin pentru organizarea apararii comandamentului.

Dinspre Muzeu focul nu mai contenea.

Gloantele loveau blindajul masinii in care se afla maiorul Ghinea. Se tragea napraznic si din podurile cladirilor. Ajuns la Muzeu cu transportorul blindat, maiorul aprinde reflectoarele TAB-urilor din apropierea micului parc, luminindu-l. Capitanul Ilie Harta reuseste sa prinda in luneta pe unul dintre teroristi si trage in el. Colegii acestuia ii vin in ajutor si sparg cu rafale automate farurile TAB-ului, lasindu-l in bezna. Teroristul este ranit, pete de singe raminind pe ciment".

Am deschis focul asupra lor, considerindu-i suspecti

Andreoiu Ilie

ofiter, unul din cei care aparau poligrafia de "teroristi" in noaptea de 22/23 decembrie 1989

In 22 decembrie in jurul orei 19 am primit ordin sa mergem la poligrafie cu 2 plutoane de soldati.

Dupa ce am ajuns si ne-am dispus in dispozitiv, s-a primit un telefon de la Divizie, prin care ni s-a comunicat ca va sosi un marfar, dinspre Lugoj spre gara Timisoara Nord, si ca s-ar putea ca mecanicul sa fie sub presiunea unui grup diversionist, care intentioneaza sa-l faca sa opreasca trenul linga poligrafie.

Inainte de sosirea trenului, o locomotiva a trecut de mai multe ori pe linga poligrafie. Apoi a aparut si marfarul. Era in jurul orei trei si jumatate noaptea. S-a oprit, intr-adevar, si, aproape imediat, s-a pornit focul spre poligrafie.

Am ramas oarecum surprins ca nici un geam al cladirii nu a fost spart si nici nu s-au putut constata urme de gloante, care ar fi fost inevitabile in urma unui astfel de foc.

Am avut impresia ca, de fapt, nu era vorba de un atac asupra poligrafiei ci, mai de graba, se urmarea cu totul altceva.

Noi am raspuns insa cu gloante de razboi si, dupa ce marfarul a plecat, dupa un timp, atacatorii s-au retras spre parcul botanic.

Inainte de sosirea trenului, pe la ora unu si jumatate noaptea, au aparut doi indivizi, venind dinspre statia PECO de pe Calea Aradului, pe mijlocul strazii. Ajunsi in dreptul podului, au scos dintr-un hanorac o geanta si din geanta un pachet.

Am deschis atunci focul asupra lor, considerindu-i suspecti. Cineva a raportat apoi ca unul dintre ei a fost atins. S-au retras sub pod abandonind pachetul, si a venit apoi o masina dinspre piata Marasti, care i-a ridicat.

Dupa vreo jumatate de ora, dinspre aceeasi statie PECO, a aparut o alta persoana, dar pe trotuarul de pe partea directiei Radio-TV.

In momentul in care a ajuns linga pod, s-a indreptat direct spre pachetul abandonat de primii doi. In acel moment am deschis din nou focul, ranindu-l. S-a retras si el si, la fel ca mai inainte, a aparut o masina care l-a ridicat.

Teroristii nu s-au lasat insa si, dupa vreun sfert de ora, au aparut alti doi, din aceeasi directie, care s-au indreptat tot spre pachet. Noi insa eram pe faza. Am deschis si de data asta focul, obligindu-i sa se retraga sub pod si sa vina, din nou, o masina care sa-i ridice.

Apoi a urmat sosirea trenului si din nou am avut probleme. Pachetul a ramas tot acolo.

Spre dimineata l-am putut zari mai bine. Era invelit in hirtie, avind dimensiunile de 20x30x20 cm. A aparut lumea pe strada si, la un moment dat, un civil s-a indreptat spre pachet, l-a luat si a plecat cu el.

(ziarul "Victoria" nr. 2/1991)

Nota: Dl. Andreoiu povesteste cum ostasii din subordinea sa au impuscat 3 asa-zisi teroristi. Intre membrii asociatiei "17 Decembrie" exista exact 3 persoane impuscate linga Poligrafie in noaptea de 22/23 decembrie: Dragoi Mihai, Seitan Ion, Simion Ion. Am trimis acestora articolul cuprinzind marturia lui Ilie Andreoiu. Domnii Dragoi si Seitan au dat apoi declaratiile care urmeaza.

Am vrut sa ridic cutia cu medicamente

Seitan Ion

nascut la 9 septembrie 1954, impuscat in bratul sting

In data de 22/23 decembrie 89 orele 23 ma aflam cu mai multe persoane in Calea Lipovei, linga biblioteca (100-150 demonstranti). Toti am hotarit sa mergem spre centru. Intre timp a venit un cetatean cu banderola cu tricolor la mina si ne-a spus sa nu mergem spre centru pentru ca se trage.

Acest cetatean a insistat daca vrem sa mergem citeva persoane in Calea Aradului pentru a descarca masini sosite cu ajutoare din Ungaria (medicamente, piine). Impreuna cu mine a mai fost un cetatean pe care nu-l cunosc. Am plecat in Calea Aradului.

Acolo veneau masini cu medicamente care trebuiau transferate dintr-o masina ungureasca in una romaneasca pentru a merge cu medicamentele la diferite spitale.

In jurul orei 1,30-1,45 a mai ramas o masina care a fost repartizata la Clinicile Noi. Mentionez ca se afla cu noi si o femeie care stia ungureste si cred ca era organizatoarea acestor ajutoare.

Ne-a rugat pe mine si persoana cu care am fost sa mergem sa descarcam masina la spitalul Clinicile Noi, intrucit soferul, fiind ungur, nu stia unde este spitalul.

Intre timp am fost servit cu o piine mare din Ungaria. Noi ne-am inteles cu soferul ca pina termina el de aranjat masina care nu-i pornea noi sa mergem inainte si sa-l asteptam la sensul giratoriu.

Noi doi am plecat pe jos spre Clinici pe mijlocul soselei pe la orele 1,50-2,00 cind am ajuns linga viaductul de linga poligrafie. Linga viaduct pe trotuar era o cutie cu medicamente rasturnata.

Ne-am indreptat spre ea sa le adunam si sa si sa le ducem cu noi la spital. Mentionez ca nu era intuneric, era lumina de la poligrafie sau becuri stradale.

In momentul in care adunam medicamentele eram cu fata spre strada ce duce spre Fructus la 3-4 metri de pod. Am simtit o arsura la git ca dupa circa un minut mi-am dat seama ca sint impuscat in bratul sting. I-am spus asta persoanei care era cu mine.

Mentionez ca dupa parerea mea nu s-a tras din partea dinspre Poligrafie ci de pe pod sau de la cotitura conductelor ce traverseaza Calea Aradului pe linga viaduct.

Cind am dat sa ma retrag spre mijlocul soselei s-a tras rafala de automat spre noi dinspre televiziune. Atunci mi-a cazut piinea de sub brat in mijlocul soselei, sub pod, dupa care m-am retras linga gardul parcului botanic.

Cind am inceput sa simt dureri mari la brat am plecat spre sensul giratoriu. Linga dispeceratul IJTL am simtit ca ametesc si am rugat doi baieti sa ma duca la spital. Am ajuns la Clinicile Noi in jurul orei 2,30.

25 iunie 1991

Auzisem ca in centrul Timisorii e macel

Dragoi Mihai

nascut in 26 octombrie 1955, medic la Clinica de Balneofizioterapie, impuscat in piciorul sting. Fost presedinte al asociatiei "17 Decembrie".

In ziua de 22 decembrie 1989, auzind la televizor ca "in centrul Timisorii e macel", si medic fiind, am hotarit sa ies in oras cu intentia de a-mi oferi serviciile la garda de urgenta Chirurgie a spitalului Clinicile Noi, unde banuiam ca sint multi raniti care au nevoie si de ajutorul meu. Am plecat de acasa in jurul orei 22-22,30.

Ajungind la pompa de benzina de pe Calea Aradului, am observat vreo 100 de persoane strinse acolo, cu intentia de a merge pe bd. Cetatii spre Piata 700. Aici m-am intilnit cu colegul si vecinul meu, dr. Petrica Mircea, care se gindise si el sa mearga sa ajute serviciul de garda de la Clinicile Noi.

Tot acolo m-am intilnit cu o cunostiinta ocazionala, dl. Jifcovici Zeno. In timp ce discutam la pompa, de pe Calea Aradului a aparut o salvare ungureasca (cred ca prima care a ajuns in oras dupa deschiderea granitelor), care a intrebat cum poate ajunge la cel mai mare spital din oras, fiind indrumata spre spitalul judetean. Acea salvare a lasat o geanta metalica (aproximativ ca un diplomat), cu crucea rosie pe ea, pe care impreuna cu colegul dr. Petrica am deschis-o pe loc, constatind ca erau in ea materiale sanitare si medicamente de prim ajutor.

Am pornit in doi, pe trotuar, pe Calea Aradului, spre Clinicile Noi. Ajungind in dreptul Poligrafiei (aproximativ ora 23,30-24), am constatat ca acolo era tras in fata portii, pe sosea, un firobuz abandonat. Depasind firobuzul, spre viaduct, colegul meu ducea geanta de prim ajutor in mina, la un moment dat am auzit o rafala scurta si am vazut in fata noastra cum gloantele lovesc asfaltul.

Ne-am refugiat sub conductele din apropierea viaductului si a terasamentului de cale ferata. In fata poligrafiei ardea neonul, deci nu era intuneric bezna.

Am stat sub conducte aproximativ 10 minute, dupa care ne-am refugiat dupa stilpii de beton ce sustin conductele, considerind ca era un adapost mai solid. In tot acest timp nu s-a mai tras, era liniste. Dupa inca vreo 10 minute, eu fiind dupa stilpul din apropierea viaductului, am incercat adapostirea dupa piciorul viaductului, care oferea adapost sigur. Colegul meu a abandonat geanta de prim ajutor, dar a ramas dupa stilp. Cind am incercat sa ajung dupa piciorul podului, am auzit o rafala scurta (3 impuscaturi) si am fost lovit in gamba stinga, in cadere am ajuns totusi sub piciorul podului. Dupa alte 10-15 minute colegul meu s-a refugiat si el sub piciorul podului, ajungind linga mine. In acelasi timp, dinspre Piata Marasti mai venea un tinar, care si el s-a refugiat sub celalalt picior al podului (partea dinspre antene), care si el a ajuns linga mine. Am pornit pe jos, sprijinit de cei doi, pe linga gardul parcului, pina la poarta spitalului, fiind apoi internat.

Nu s-a mai tras dupa noi, nu ne-a somat nimeni, nu ma recunosc in articolul aparut in ziarul "Victoria" intitulat "Batalia de la poligrafie".

25 iunie 1991

Nota: Cazul "Poligrafie" l-am tratat in articolul "O confuzie in timpul revolutiei" (ziarul "Timisoara" din 17 iulie 1991) in care am pomenit doar de Ion Seitan, dl. Dragoi (pe atunci presedinte al asociatiei "17 Decembrie") nedorind sa apara in ziar. Desi dl. Dragoi declara ca nu se recunoaste in articolul din ziarul "Victoria", convingerea mea este ca in marturia lui Ilie Andreoiu asa-zisii teroristi erau anume Dragoi, Seitan si Simion. Acest punct de vedere este impartasit si de Parchetul Militar in Sinteza alcatuita in 1994.

Moartea karatistului

Iordan Silviu Sebastian

nascut in 26 noiembrie 1971 la Timisoara, elev

Iordan Florea (tata):

nascut in 3 iulie 1939 la Troianul (jud. Teleorman), inginer la Electromotor, relateaza pe baza celor povestite de fiul sau si de prietenii acestuia

In 16 decembrie Silviu facea antrenament la carate cu prietenii sai Todor Octavian, Popovici Paul si Andreica Cosmin. La un moment dat au auzit zgomote si la inceput au crezut ca sint militarii de la cazarma Oituz care cinta insa cind au fost mai atenti si-au dat seama ca nu este asta. S-au imbracat si au plecat sa vada ce este. Ajungind in strada au vazut manifestantii si au intrat in coloana.

Au actionat la prefectura unde au neutralizat o masina de pompieri. Silviu a spart firma de la Consiliul Popular Judetean.

De acolo a pornit cu coloana care a mers spre Piata Maria, ratacindu-se de prieteni. Cind s-au apropiat de Piata Maria militienii tirau un barbat si o femeie care erau batuti. Fiul meu a strigat la ei ca sint criminali si sa-i lase in pace iar atunci unul de linga el din coloana l-a prins de mina si a scos de sub haina un baston de cauciuc. Silviu si-a dat seama ca acesta era militian sau securist strecurat in coloana, si cum facea carate unde avea centura maro, i-a aplicat doua lovituri si atunci a scapat si a fugit spre casa.

In 17 decembrie in jurul orelor 14,30-15 a fost in Piata Libertatii unde a participat la tot ce s-a intimplat. A vazut cum din cladirea garnizoanei a iesit un ofiter si de sub manta a scos pistolul si a tras in multime, ranind si doi militari. De acolo a mers cu coloana la primarie unde au scandat tot felul de lozinci si au plecat cu coloana spre caminele studentesti pentru a mai aduna oameni, insa foarte putini studenti au intrat in coloana. Coloana s-a indreptat spre podul Decebal unde s-a tras asupra lor fara nici o somatie. El era in rindul doi, putea foarte usor sa fie ucis, dar a scapat. De acolo a venit pe bulevardul Parvan pina la podul Mihai Viteazul unde dintr-un TAB a inceput sa se traga in el si intr-un mic grup care era acolo. Prin ocolire pe strazi secundare fiul meu a ajuns acasa.

In 18 decembrie l-a cautat pe prietenul sau Todor Octavian care fusese arestat in 17 insa el nu stia.

In 20, 21, a stat la Opera pina spre dimineata.

In 22 pe la ora 20 a plecat cu prietenul Todor din strada Olimpiadei cu gindul sa vina acasa insa in Piata Libertatii s-au oprit sa ajute pe cei care faceau filtru si au stat acolo pina a inceput sa se traga. Neputind sa vina acasa fiindca si la Opera se tragea au hotarit sa mearga inapoi pe strada Olimpiadei. Cind au intrat pe strada Olimpiadei de pe Popa Sapca s-a tras in ei de pe cladirea din colt din unitatea militara. El a fost impuscat, Todor a reusit sa intre in casa, iar alt prieten care era cu ei, Popovici Paul, a stat culcat pe burta toata noaptea, deoarece s-a tras tot timpul.

Militarii care au fost pe cladire si l-au impuscat faceau parte din unitatea militara de la Vinjul Mare care a fost adusa la Timisoara.

aprilie 1995

Destine frinte

In seara de 17 decembrie, pe la ora 10, Lungu Anca (mama) se intorcea acasa cu sotul Doru si cu fetita Lungu Cristina in virsta de 2 ani, de la niste prieteni. La coltul strazilor Negoiu si Aries (capatul dinspre centru al Caii Girocului) s-au oprit sa discute cu doi tineri despre manifestatiile din oras. Dinspre Calea Girocului se auzeau impuscaturi si huruit de tancuri. Deodata, fetita care era intre cei doi parinti, a cazut. Au crezut ca i-a venit rau dar, cind au luat-o in brate, au vazut ca ii curge singe din coltul gurii. In noaptea respectiva fetita a murit.

Apro Mihai locuia in decembrie 1989 in zona Caii Girocului. In 17 decembrie, pe la ora 21, auzind zgomotul manifestatiilor, a iesit afara. Dupa o ora si jumatate sotia Apro Ioana s-a dus dupa el si i-a zis sa vina acasa. Mihai a raspuns ca el "sta sa lupte". Sotia s-a intors singura si, de atunci, nu l-a mai vazut.

Motohon Silviu locuia pe strada Linistei. In seara de 17 decembrie, cind coloana de manifestanti a trecut pe acolo s-a alaturat acesteia. Pe strada Ialomita a fost impuscat mortal (vezi marturia lui Hofman Costel).

Luni, 18 decembrie 1989, Nemtoc Marius Vasile a plecat in centru, dupa serviciu. A ajuns la Catedrala pe la 16,30. Acolo a fost impuscat (in inima). Glontul s-a oprit in hanorac. Prin mai-iunie 1990, mama (Nemtoc Domnica) a dat glontul ziaristului Dan Mindrila. Pentru impuscarea lui Marius Nemtoc a fost judecat militianul Teghiu. Doamna Nemtoc a cerut sa fie adus glontul. Dan Mindrila fusese arestat intre timp. Pina la urma glontul a fost adus la proces, dar doamna Nemtoc a observat ca fusese polizat, ca sa se schimbe rezultatul expertizei balistice. Teghiu a fost achitat.

Girjoaba Dumitru Constantin a plecat in 17 decembrie pe la ora 18,30 spre serviciu. A spus sotiei Girjoaba Valeria ca va trece pe la Catedrala sa asculte colinzile. Pe la 19,30, cind a trecut strada la semaforul de linga Capitol, a fost impuscat. Trupul sau n-a mai fost gasit.

Era in 23 decembrie dimineata. Ceausescu fugise iar Cacoceanu Iosef a hotarit sa mearga in Centru. Sotia, Cacoceanu Margareta i-a zis sa nu plece ca la radio s-a anuntat ca in oras se trage, dar el n-a ascultat. Peste 10 minute doamna Cacoceanu a fost anuntata ca sotul ei a fost impuscat in Piata Traian. Dus la spitalul judetean, a raposat in 25 decembrie.

Radu Constantin a plecat cu prietenul sau Sandor Ioan la Valea lui Mihai (jud. Bihor). S-au intors in Timisoara pe 17 decembrie si au lasat bagajul la un inginer al lor, pe Calea Girocului. Au aflat ca e revolutie in oras si s-au dus la Comitetul Judetean PCR, printre manifestanti. Auzind ca pe Calea Girocului se trage, s-au hotarit sa plece in ajutorul manifestantilor de acolo, cu un grup mai numeros. Au participat la intimplarile de acolo (blocarea tancurilor). La ora 23 fara 10 minute a fost impuscat, in sold. Sandor l-a insotit pina la spitalul judetean.

Tatal, Radu Marin l-a cautat a doua zi la spital. N-a putut sa intre fiindca spitalul era inconjurat de militieni, din metru in metru. Nici dupa caderea lui Ceausescu nu si-a gasit fiul. Doar hainele le-a recuperat de la Sandor (alendelonul avea o urma de glont).

Procesele revolutiei timisorene

1. Procesul "Timisoara" - cel mai mediatizat proces, transmis intr-o vreme in direct la radio Timisoara. Inculpatii au apartinut militiei, securitatii si PCR. Nimeni din armata n-a fost inculpat. Situatia invinuitilor e urmatoarea:

- Ion Coman, secretar CC al PCR, condamnat la 25 ani inchisoare pentru omor si tentativa de omor (1991). Pedeapsa redusa la 15 ani inchisoare (1997).

- Radu Balan, prim secretar PCR al judetului Timis, condamnat la 23 ani inchisoare pentru omor si tentativa de omor. Ulterior, inculpatul a murit.

- Cornel Pacoste, viceprim ministru, condamnat la 20 ani inchisoare pentru complicitate la omor (1991). Pedeapsa redusa la 10 ani inchisoare (1997).

- Ion Popescu, colonel de militie, sef al Inspectoratului M.I. Timis, condamnat la 20 ani inchisoare pentru omor, tentativa de omor, arestare ilegala, conducere autovehicul cu numar fals. Pedeapsa redusa la 15 ani inchisoare (1997).

- Traian Sima, colonel, sef al Securitatii Timis, condamnat la 20 ani inchisoare pentru omor, tentativa de omor, arestare ilegala (1991). Pedeapsa redusa la 15 ani inchisoare (1997).

- Ion Deheleanu, colonel militie, condamnat la 18 ani inchisoare pentru omor (1991). Pedeapsa redusa la 15 ani inchisoare (1997).

- Ion Corpodeanu, locotenent-colonel militie, condamnat la 18 ani inchisoare pentru omor. (1991). Pedeapsa redusa la 15 ani inchisoare (1997).

- Iosif Veverca, maior militie, condamnat la 15 ani inchisoare pentru omorirea tinarului Ianos Paris si pentru favorizarea infractorului.

- Emil Macri, general securitate, procesul penal a incetat ca urmare a decesului inculpatului.

- Nicolae Ghircoias, colonel militie, condamnat pentru favorizare a infractorului si distrugere de inscrisuri, fapte amnistiate prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990.

- Ioan Baciu, colonel militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990.

- Valentin Ciuca, capitan militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990.

- Gheorghe Avram, maior militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990.

- Laurentiu Preda, locotenent major militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990.

- Eugen Misca, capitan militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990.

- Tiberiu Grui, capitan militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990.

- Eugen Peptan, capitan militie, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990.

- Gheorghe Ganciu, angajat al crematoriului "Cenusa" unde au fost incinerate cadavrele furate, condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990.

- Emilian Zamfir Iozef, angajat al crematoriului "Cenusa", condamnat pentru favorizare a infractorului, fapta amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990. Ulterior inculpatul a decedat.

- Ilie Matei, secretar PCR, achitat (1991), condamnat la 15 ani inchisoare (1997).

- Filip Teodorescu, colonel securitate, achitat.

- Gabriel Anastasiu, colonel securitate, achitat.

- Gheorghe Atudoroaie, maior securitate, achitat.

- Radu Tinu, maior securitate, achitat.

- Viorel Bucur, capitan militie, achitat.

2. Locotenent securitate Florin Dragomir - invinuit de cercetare abuziva fata de Ion Dan Ciataras, Grigore Beniamin Biscos si Petru Enache.

In noaptea de 18/19 decembrie 1989 cei trei lipisera afise anticeausiste la intreprinderea Garofita, unde lucrau. Locotenent Florin Dragomir i-a batut cu un par de lemn si cu bastonul de cauciuc si i-a calcat cu picioarele pe degetele de la miini pina la singerare, incercind sa obtina astfel informatii despre organizatorii actiunilor revolutionare.

Avocatul inculpatului, domnul Dumitru Gant (in prezent prefect PNTCD de Timis) a aratat ca nu poate fi vorba de cercetare abuziva deoarece inculpatul nu avea calitatea de ofiter cu cercetarea penala (cu alte cuvinte, tot ceea ce a facut a fost din exces de zel - n.n.). Inculpatul este vinovat doar de abuz in serviciu, a spus dl. avocat. Tribunalul a acceptat argumentatia apararii, constatind deasemenea ca pentru a putea exista infractiunea de cercetare abuziva o conditie este ca urmarirea penala sa fie inceputa. Or, "conform art. 228 al. 1 si 3 c. pr. pen. inceperea urmaririi penale are loc numai prin rezolutia sau procesul verbal emise de organul competent". Cum asemenea act lipsea, bataia incasata de cei 3 revolutionari nu se numeste "cercetare abuziva" ci "purtare abuziva", infractiune amnistiata prin decretul FSN din 4 ianuarie 1990.

3. Plutonier major militie Constantin Teghiu si plutonier militie Dumitru Asaftei - invinuiti de impuscarea mortala a lui Marius Nemtoc si Ioan Mariutac, in fata Catedralei in 18 decembrie 1989. Achitati.

4. Capitan militie Traian Cozma - invinuit ca a completat in fals buletine de identitate pentru generali si ofiteri superiori din M.I. Instanta il condamna la 3 ani si 6 luni inchisoare, dar constata ca pedeapsa este gratiata prin Decretul-Lege nr. 23/1990.

5. Plutonier major militie Vasile Bandula - invinuit ca, in 18 decembrie 1989 a ranit prin impuscare pe Vasile Moldovan, in Piata Badea Cirtan. Victima a ramas invalida. Inculpatul a fost condamnat la 6 ani inchisoare pentru vatamare corporala grava.

6. Capitan contrainformatii Vasile Joitoiu - invinuit de impuscarea lui Vasile, Lepa si Ioana Barbat in 17 decembrie 1989 in Piata Libertatii, Lepa Barbat murind ca urmare a ranii. Osindit la 18 ani inchisoare de Tribunalul Militar Timis, Joitoiu va fi achitat de Tribunalul Militar Bucuresti.

7. Locotenent major militie Petru Voican (schiopul) - invinuit de cercetare abuziva impotriva lui Ioan Geangu, Mihai Grigore si Doru Berejovschi. Achitat.

8. Locotenent securitate Florin Iaru si civil Stelian Dragoi, dupa 22 decembrie 1989 s-au pus la dispozitia Garnizoanei Timisoara pentru a ajuta la lupta "antiterorista". Invinuiti de furt - in 25 decembrie 1989 organizind o perchezitie la locuinta cetateanului iordanian Jarrar Bassel, si-ar fi insusit unele bunuri ale acestuia.

Instanta a schimbat incadrarea juridica in "abuz in serviciu", osindindu-i pe invinuiti la cite 1 an si 6 luni inchisoare.

9. General Rotariu, locotenent-colonel Ion Paun si capitan Constantin Gheorghe au fost acuzati ca au ordonat deschiderea focului impotriva manifestantilor din Calea Lipovei, in 17 Decembrie 1989. In zona s-au inregistrat 6 morti si 30 de raniti prin impuscare. Acuzatii au fost achitati. Despre modul de desfasurare a procesului am scris in cartea "Falsificatorii istoriei".

CITEVA OBSERVATII ASUPRA SERVICIILOR SECRETE DIN ROMANIA

VICTOR BIRSANNT

Membru GDS, reprezentant in Romania al Asociatiei Crestine pentru
Abolirea Torturii

I. Legaturile Serviciului Roman de Informatii cu fosta Securitate

Conform informatiei oficiale - adesea repetata de SRI - aproximativ
40% dintre lucratorii SRI au fost angajati dupa 1989, ceea ce
inseamna ca 60% apartin fostei Securitati. Comentariu: Este greu
de crezut ca acesti 40% (in caz ca dam crezare procentului) nu
au avut nici o legatura cu fosta Securitate; este aproape de netagaduit
ca ei erau colaboratori , prieteni , in
tot cazul persoane sigure . Oamenii din reteaua interna
si cei din reteaua externa a serviciilor secrete s-au schimbat
intre ei - spune opinia publica. Este de observat faptul ca nici
unul dintre membrii care apartinusera partii rele
a Securitatii -(respectiv a acelui procent de 40% dintre lucratori,
concediati in 1990) - nu este cunoscut. Principala schimbare adusa
de Revolutie in activitatea serviciilor secrete consta in aceea
ca ele nu mai au dreptul sa aresteze, sa deschida dosare impotriva
unor persoane etc., deci au incetat sa mai reprezinte o institutie
paralela de (in)justitie si represiune, asa cum era inainte de
1990. De fapt, doar citeva lucruri se cunosc despre fosta Securitate:
a) O multime de articole au aparut in diferite publicatii dupa
Decembrie1989, dar acestea sint materiale haotice si greu de verificat.
Chiar si pentru acest tip de informatii nu exista nici o baza
de date. b) |ntr-o discutie televizata la un post de televiziune
privat, cvasi-independent (TELE7 ABC, intr-o emisiune realizata
de Cornel Nistorescu in ianuarie 1995), citiva inalti ofiteri
ai vechii Securitati au insistat pe aceasta idee: puteti
face orice incercare de a afla ceva - niciodata nu veti sti nimic
despre Securitate fara ajutorul nostru! .c) O exceptie de
luat in seama o constituie seria declaratiilor lui Roland Vasilievici,
de la TVT 89 (un post TV independent din Timisoara, care,
din pacate, poate fi receptat numai in vecinatatea orasului),
din martie 1995. Roland Vasilievici, fost colonel de Securitate,
acum pensionat, a facut la TVT'89 o prezentare detaliata a sistemului
represiv al fostei Securitati. Reactii deosebit de puternice nu
au intirziat sa apara. Fostul lui sef, Radu Tinu, comandant al
Securitatii in judetul Timis, a intrat in studioul TV, a incercat
sa-l determine sa nu mai vorbeasca si a inceput sa-l ridiculizeze.
(Informatia este preluata de la Deutsche Welle, departamentul
romanesc,reporter Marcia Mohs, 7.03.1995, ora 20). Colonelul Vasilievici
a scris a serie de articole pe aceasta tema in revista Timisoara.
|n principal, mesajul sau este acesta: SRI foloseste din nou metodele
Securitatii pentru influentarea/manipularea opiniei publice in
avantajul Puterii. Metodele sint de origine KGB-ista.

Principala activitate a SRI este producerea de conflicte artificiale,
divizarea partidelor/organizatiilor de opozitie, compromiterea/discreditarea
personalitatilor politice etc. Acest comentariu este exact ceea
ce opinia publica (sau, cel putin, opinia simpatizantilor opozitiei)
considera a fi un loc comun in ceea ce priveste SRI. d) Un eveniment
cu implicatii incerte, care a pus in circulatie unele documente
ale Securitatii s-a intimplat in mai 1991, la Berevoiesti. |n
groapa de gunoi din apropierea Berevoiestiului, un mare numar
de dosare - in general note informative/rapoarte -
au fost descoperite de citiva jurnalisti. Aceste note informative,
scrise de persoane neidentificate (semnate cu numele de cod),
contineau informatii despre viata privata a unor intelectuali
(scriitori,in general), activi pe scena politica (in opozitie)
dupa decembrie 1989. Alte note/rapoarte demascau citiva alti intelectuali
care acceptasera colaborarea cu Securitatea. Toate aceste documente
erau de mica importanta in intelegerea structurilor Securitatii;
erau, in schimb, utile in scopul compromiterii/discreditarii unor
intelectuali din opozitie. Documentele au fost rapid recuperate
de SRI. |nca nu se stie foarte clar - cazul Berevoiesti a
fost provocat in mod deliberat de SRI sau a fost un accident in
activitatea acestei institutii?

II. SRI despre Securitate

Sloganul tipic este: SRI a recuperat partea buna
a Securitatii; partea rea a fost indepartata acum,
SRI lucreaza in mod onest in avantajul intregii societati, fara
nuante politice. Comentariu: (1) Asa cum s-a mentionat deja, nu
s-a dat nici o explicatie privind soarta partii rele
a Securitatii. |n schimb, multe articole din presa independenta
au aratat ca un numar de ofiteri ai fostei Securitati, vinovati
de serioase abuzuri (e.g. tortura sau crima), sint inca activi
in SRI sau lucreaza ca juristi in administratia publica. (2) Legea
care reglementeaza activitatea SRI (Legea nr.14 din 24.02.1992,publicata
in Monitorul Oficial nr.33 din martie 1992), prevede in articolul
27: informatorii si colaboratorii Securitatii, care au activat
in vechile structuri represive ale statului totalitar; (si
multi altii: e.g. activistii Partidului Comunist) nu pot lucra
in cadrul SRI.

Cartea alba a Securitatii

SRI a publicat Cartea Alba a Securitatii, deocamdata in 5 volume
format A4 - un material imens. Primul volum descrie tranzitia
S.R.I. independent, iar celelalte cuprind in principal documente
privind unele misiuni ale lucratorilor Securitatii, dupa 1948.
Aceasta nu este o Carte Alba in adevaratul sens al
cuvintului - si aici se pot aduce cel putin doua argumente:1)
Se incearca etichetarea rezistentei anti-comuniste din Romania
ca fascista . Desigur, nu este acesta adevarul. Comentariu
1) Este usor sa recunoastem in aceasta teza (anti-comunist = fascist)
un slogan propagandistic sovietic, avindu-si originea in ideologia
lui Lenin: exista doua categorii de oameni, sovieticii
si dusmanii puterii sovietice (etichetati mai tirziu
ca fascisti , in perioada celui de-al doilea razboi
mondial). Acum, propaganda post-sovietica a modificat usor termenii
antinomiei de la sovietic - fascist la democratic
- terorist . De exemplu, armata cecena sau grupul Ilascu
sunt teroristii ,iar fortele rusesti sint democratii .2)
S-a incercat in nenumarate rinduri discreditarea lui Corneliu
Coposu. Autorul anonim al Cartii Albe declara ca,
in perioada 1938-1945, Partidul National Taranesc avea propria
sa politie secreta , condusa de CorneliuCoposu (!).
Afirmatia este evident stupida; dl. Coposu a declarat in mod public
ca partidul sau avea numai un birou de presa, la fel ca oricare
alt partid din lume, si ca, intre 1938 si 1945, el a fost seful
acelui birou. Pentru oricine stie cite ceva despre istoria noastra,
este clar faptul ca, intre 1938 si 1945, in Romania se instaurase
dictatura; serviciile secrete erau sever controlate de dictator
(regele Carol al II-lea sau Antonescu). Partidele politice erau
suprimate, activitatea lor era interzisa, iar reprezentantii lor
- strict supravegheati. Existenta unei politii secrete
a partidului era cu desavirsire imposibila. SRI a declarat in
urma cu 3 ani ca orice persoana va avea dreptul sa isi cunoasca
dosarul (reclamatii, denunturi, calomnii, rezultate ale investigatiilor
etc.). Totusi, pina acum aceasta actiune nu a fost posibila. |n
1994, senatorul Constantin Ticu Dumitrescu a propus un proiect
de lege privind accesul la dosarele Securitatii, inspirat dupa
modelul Germaniei (legislatia anti-STASI); proiectul a fost respins
si abandonat. |n aprilie 1995, un senator din principalul partid
de guvernamant, Vasile Vacaru, a propus un proiect similar, dar
mult mai putin restrictiv. De pilda, sint exceptati cei care au
tradat statul (adica statul comunist). Aceasta inseamna
ca legea se aplica numai pentru cei credinciosi regimului comunist?
Mai tirziu, dl. Vacaru a abandonat acest proiect, fara nici o
explicatie.

Securitatea in decembrie 1989

Un raport privind rolul jucat de Securitate in timpul Revolutiei
a fost intocmit de SRI la 4 ani (!) dupa consumarea evenimentelor.
Este un text vag, care nu contine prea multe informatii. Ideea
principala este ca Securitatea a jucat un rol nesemnificativ in
decembrie 1989

III. Comisia Parlamentara de supraveghere a SRI

Comisia Parlamentara insarcinata cu supravegherea SRI a fost
creata la inceputul anului 1993. Activitatea Comisiei este reglementata
printr-un Decret/Hotarire a Parlamentului din iunie 1993. Conform
acestei Decizii, procedurile si concluziile Comisiei sint secrete.
De curind, caracterul secret a fost accentuat; violarea secretului
poate duce la pierderea imunitatii parlamentare. Reprezentantii
acestei Comisii sint:- presedinte: Vasile Vacaru, vice-presedinte
PDSR, apropiat al lui Ion Iliescu, atit inainte, cit si dupa Decembrie
1989. Vacaru apartine aripii dogmatice a PDSR; expert: un fost
membru al Biroului de Informatii al Armatei; vice-presedinte:
un membru al PNTCD; o persoana pasiva, deloc combativa. Dl. Vacaru
a explicat (de exemplu, intr-un interviu difuzat de Radio Bucuresti)
ca intra in atributiile specifice ale CSAT controlul si corelarea
informatiilor; asadar, insusi presedintele Comisiei de supraveghere
recunoaste deschis ca este ilegal controlul public asupra SRI!
Comentariu: |n consideratiile de acest tip, se face (in mod deliberat)
confuzie intre controlul public al informatiilor (secrete) si
controlul public al institutiilor statului. Comisia nu are competente
in ceea ce priveste celelalte servicii secrete. Asadar, sint alte
8 servicii secrete care nu sint controlate absolut deloc! (Celelalte
servicii sint: SIE - Serviciul pentru Informatii Externe, subordonat
Ministerul de Externe; SPP - Serviciul de Protectie si Paza; Directia
Informatiilor Militare si Directia Contra-Spionaj din Ministerul
Apararii Nationale; Serviciul de Telecomunicatii Speciale; Serviciul
de Informatii si Directia Supraveghere Operativa si Investigatii
aIe inspectoratului General al Politiei, ambele subordonate Ministerului
de Interne; Departamentul de Informatii al Directiei Generale
a Penitenciarelor din Ministerul Justitiei;

Operativii sint separati de investigatii? Rolul jucat de mass
media a fost foarte important - Comisia a luat inconsiderare cazurile
semnalate de presa. Uneori, Comisia a fost indreptata pe o pista
falsa - de pilda in cazul Cristea : Comisia a primit
o plingere de la o studenta care a fost hartuita sexual de generalul
Cristea. Mai tirziu, a devenit evident faptul ca plingerea a fost
scrisa la cererea unui alt general (Dragoi), ca urmare a unei
adversitati personale. Persoana si-a retras plingerea.

IV. Un serviciu secret misterios: SPP Serviciul de Paza si Protectie

Existenta acestui serviciu este mentionata in Legea Securitatii
Nationale a Romaniei (Legea nr. 51/29.06.91); nici o reglementare
specifica nu este indicata in lege, de asemenea, nu este prevazuta
nici o modalitate de control. Prima aparitie publica a SPP s-a
intimplat in primavara anului 1995, cind Departamentul a aniversat
5 ani de existenta. SPP este subordonat CSAT (condus de presedintele
Iliescu). Sediul SPP, la fel ca si bugetul sau structura serviciului
sint complet necunoscute. Teoretic, principalul rol al SPP este
protectia persoanelor oficiale -politicieni romani sau oficialitati
straine pe durata prezentei in Romania. Asadar, SPP este destinat
a fi o institutie complet apolitica. Presa independenta a publicat
o multime de articole care aratau ca, in realitate, SPP are, indubitabil,
o pronuntata atitudine pro-Iliescu, fiind un fel de politie privata
a Presedintiei! Investigatii ale jurnalistilor, publicate in presa
independenta, au aratat ca maiorul SPP Gabor este vinovat de uciderea
a doua persoane (Frumusanu si Crainiceanu), in timpul celei de-a
patra veniri a minerilor la Bucuresti, in septembrie 1991. De
asemenea, o persoana care s-a prezentat ca fiind capitanul
Soare de la SPP a facut o investigatie politica in cazul
Patapievici (a se vedea mai jos). Generalul Iliescu, comandantul
SPP, a declarat ca maiorul Gabor este nevinovat si ca nici un
capitan Soare nu lucreaza in SPP; mai mult decit atit,
el a incercat sa minimalizeze, prin ironie, ingrijorarea opiniei
publice in cazul Patapievici , declarind ca acest
capitan Soare este, de fapt, Nicolae Manolescu

V. Citeva situatii care au alertat opinia publica

1. Proiectata Lege anti-terorism

Pentru a intelege despre ce este vorba, trebuie sa punctam urmatoarele
evenimente: (i) catastrofa aviatica din 17 martie 1995; (ii) explozia
unui automobil-capcana in Suceava; (iii) apelurile telefonice
facute de persoane neidentificate.

(i) Catastrofa aviatica. |n data de 17 martie 1995, un Airbus
al TAROM a cazut, la mai putin de 2 minute dupa ce decolase de
pe aeroportul international Otopeni. Au murit 67 depersoane. Nu
a existat nici un supravietuitor. Pe fondul emotional creat de
acest accident, diverse ipoteze au fost speculate de mass media;
intre ele, posibilitatea ca aceasta catastrofa sa fi fost produsa
de explozia unei bombe - deci accidentul sa fi fost consecinta
unui act terorist. Doua saptamini mai tirziu, folosind rezultatele
preliminare ale investigatiilor, redactorul-sef al publicatiei
Flight International declara ca accidentul a fost urmarea unei
erori umane sau a unei inabilitati de pilotaj. Concluzia pare
a fi credibila

(ii) Explozia de la Suceava. |n data de 9 martie 1995, in centrul
orasului Suceava, citiva oameni au observat, sub o masina, un
obiect ce parea a fi o bomba artizanala. A fost alertata politia.
Din nefericire, ofiterul de politie care a incercat sa dezamorseze
mecanismul a produs explozia bombei. El a decedat, alti 5 politisti
au fost raniti. Imediat dupa explozie, ministrul de interne Doru
Ioan Taracila a declarat: Atacul de tip mafiot, terorist,
care a avut loc la Suceava, reprezinta - prin consecintele sale
- un atentat asupra democratiei, a statului de drept si asupra
fortelor care mentin ordinea publica . |n ziua urmatoare
(10 martie 1995), la ora 7.30 dimineata, Radio Bucuresti a difuzat
un interviu cu ministrul Taracila. Vom cita un extras: |ntrebare:
Domnule ministru, tinind cont ca acest fenomen nu s-a mai intimplat
pina acum in Romania, care sint masurile care considerati ca vor
fi adoptate? Raspuns: Desigur, va trebui sa adoptam o lege anti-terorism.
Cinci ore si jumatate mai tirziu, mai precis in buletinul de stiri
de la ora 13, la acelasi post de radio, a fost prezentat un interviu
cu generalul de brigada Costica Voicu, adjunct al Inspectorului
General al Politiei Romane. Generalul Voicu a declarat ca a fost
identificata si arestata persoana care a fabricat si a amorsat
bomba de la Suceava. Era vorba despre Nicolae Pralea, in virsta
de 33 de ani, cu antecedente penale; anterior acesta fusese trimis
in judecata ca dezertor si pentru detinere ilegala de material
exploziv. Nicolae Pralea primise 800.000 lei (400$) de la sotia
lui Bois Aldrin ca sa produca o explozie a masinii, in scopul
uciderii acestuia. Din cite cunosc, ministrul Taracila nu si-a
retras declaratia referitoare la atacul de tip mafiot
savirsit la Suceava, nici macar dupa identificarea autorului.

(iii) Apeluri telefonice cu autor necunoscut. Curind dupa catastrofa
aviatica, o persoana neidentificata a anuntat telefonic aeroportul
international Otopeni ca intr-un avion TAROM, care parasea in
acel moment Bucurestiul, ar fi fost amplasata o bomba. Avionul
si-a modificat ruta, a aterizat pe cel mai apropiat aeroport (Varsovia),
unde a fost supus controlului. Nu a fost gasita nici o bomba.
|n urmatoarele citeva saptamini, citeva scoli din Bucuresti au
primit apeluri telefonice de la persoane ramase neidentificate,
care avertizau asupra unor iminente explozii ale unor bombe in
scoala. Nu a fost gasita absolut nici o bomba, nu s-a produs absolut
nici o explozie, nu a fost identificata absolut nici una dintre
persoanele care transmiteau aceste mesaje telefonice.Singura urmare
a acestor apeluri a fost aceea ca au fost trimisi copiii acasa.
A fost o perioada fericita pentru scolarii din Bucuresti.

Speculatii politice. O luna dupa aceste evenimente, pe fondul
unei continue propagande oficiale, a fost pregatit proiectul Legii
anti-terorism. A fost rezultatul unei munci colective a unui grup
de experti ai Ministerului Justitiei, Ministerului de Externe
si Ministerului de Interne. Autorii au propus ca proiectul legii
sa intre in dezbaterea Parlamentului in procedura de urgenta.
Presa independenta si opozitia au protestat impotriva acestei
initiative, considerind ca, prin Codul Penal, sint oferite suficiente
posibilitati de lupta impotriva terorismului si ca aparitia unei
legi anti-terorism ar fi un pericol pentru democratie, in sensul
ca aceasta ar fi arbitrar invocata cu scopul de a limita drepturile
si libertatile fundamentale. Raspunsul oficial a ramas neschimbat.
Citam aici opinia colonelului Radu Jurevie din cadrul Minsterului
de Interne (BBC, Sectia Romana, 10.04.95): Noi, cetatenii
romani, n-am fost confruntati niciodata cu un asemenea val de
actiuni teroriste; ca atare, avem nevoie de o lege care sa ne
ingaduie sa actionam intr-un mod diferit decit cel de pina acum .
Mai tirziu, fara nici o explicatie, proiectul a fost abandonat.

2. Cazul Patapievici

Horia Patapievici, un stralucit filosof si eseist, a publicat
o analiza politica - Regimul Iliescu - foarte critica
la adresa situatiei din Romania. Patru saptamini mai tirziu, cind
Patapievici era in Germania pentru o bursa de cercetare de o luna
de zile, cineva - care s-a recomandat a fi capitanul Soare
- a facut o ancheta in Bucuresti, printre vecinii de bloc ai domnului
Patapievici. El a sugerat faptul ca Patapievici era implicat in
afaceri financiare ilegale si s-a interesat despre opiniile sale
politice. Dl.Patapievici a dat de stire citorva cunoscuti intelectuali,
informindu-i in legatura cu incidentul petrecut. O multime de
proteste s-au facut auzite. Mai multe investigatii facute de persoane
din opozitie au indicat faptul ca acest capitan Soare
lucra in cadrul SPP. Generalul Iliescu, comandantul SPP, a negat
existenta unui capitan Soare in SPP si faptul ca SPP
ar face anchete politice. Purtatorul de cuvint al institutiei
prezidentiale a declarat ca presedintele Iliescu nici n-a
auzit vreodata de Patapievici... el nu citette toate inventiile
si calomniile scrise in legatura cu el . Comentarii (1) Desigur,
nu este o nota buna pentru presedinte sa nu fi auzit despre un
asemenea remarcabil autor ca Patapievici (2) este important ca
opinia publica a reactionat prompt in cazul acestei (slabe) incercari
de intimidare.

3. Presupusele legaturi intre presedintele Iliescu si KGB

Vom mentiona pe scurt citeva puncte ale acestui subiect care constituie
una dintre obsesiile opiniei publice si ale presei independente.-
un mare numar de atitudini semnificante ale presedintelui Iliescu
indica orientarea sa pronuntat pro-comunista, pro-moscovita -
cu aproape un an in urma, in primavara anului 1995, un fost ofiter
KGB a declarat public ca Iliescu a fost in serviciul KGB - purtatorul
de cuvint al Presedintiei a negat aceasta afirmatie- mas media
a comentat pe larg aceste date - un jurnalist de la ziarul Ziua
a facut o investigatie detaliata pe aceasta tema; mai tirziu,
citiva jurnalisti de la Ziua au fost filmati, dintr-o masina,
de catre doua persoane; jurnalistii au chemat politia, care a
legitimat cele doua persoane si a descoperit ca acestia
erau lucratori SRI-

Purtatorul de cuvint al SRI a declarat ca jurnalistii au fost
filmati din greseala, in fapt lucratorii SRI incercind sa filmeze
un spion, care se afla in acelasi loc (!). Conflictul dintre ziarul
Ziua si presedintie continua. Comentariu: Suspiciunea ca, dupa
Revolutie, controlul KGB este si mai strict decit inainte constituie
motivatia profunda a alertarii opiniei publice.

Subject: Raportul SRI - Partea I (1/2)

EPISODUL 1, TIMISOARA '89
_____ _______ ______ ___________

Evaluata in ansamblu, evolutia vietii social-politice din Romania
ultimilor ani de regim ceausist se indrepta inevitabil spre o explozie
sociala. Chiar daca se mentinea preponderent in forme latente,
"opozitia muta" afisata de majoritatea populatiei tarii transmitea o
stare tensionala care a indus la nivelul conducerii comuniste din acea
vreme perceperea unui pericol potential.

La identificarea acestuia au contribuit si informarile inaintate
cuplului dictatorial de catre Departamentul Securitatii Statului (DSS)
si celelalte structuri informative, care, desi evitau sa evidentieze
adevaratele cauze ale situatiei date, sugerau, in linii generale,
starea deosebit de tensionata existenta in segmentele socio-
profesionale.

Receptarea acestor informatii si, in general, a starii politico-sociale
reale erau, insa, minate de faptul ca nucleul de decizie al regimului
dictatorial pierduse contactul cu realitatea sociala din tara, ceea ce
explica si arbitrariul pe care il promova cu obstinatie in actul de
conducere. In aceste conditii, contururile pericolului real care
ameninta regimul comunist erau mult estompate, iar originea sa era
atribuita in masura covarsitoare actiunii unor factori externi si nu
adevaratelor cauze, care erau de sorginte interna si tineau de esenta
regimului totalitar care, prin actele sale, inculcase in populatia
tarii o stare tensionala in prag de explozie.

De altfel, orice analist serios, ar fi tras concluzia ca iminenta unei
revolte sociale este de domeniul evidentei si, ca atare, momentul
detonarii este numai o chestiune de timp. Conditiile generale intrunite
la nivelul intregii tari erau marcate, insa, in anumite zone, de
particularitati favorizante. Asemenea conditii speciale erau
intrunite,cu certitudine, la Timisoara:

- existenta unei atitudini anticomuniste manifeste in randul populatiei
locale,mai putin predispusa la "asteptarea" schimbarii situatiei;
-plasarea zonei geografice respective la confluenta unor factori de
propaganda extrem de activa si in aria d de receptie optima a unor
posturi de radio si TV din ta rile vecine, ale caror emisiuni erau
centrate pe "prob lema romaneasca";
- o mai mare influenta occidentala, de traditie democratica in
conceptia si comportamentul localnicilor;

-intensa mediatizare de catre centrele de propaganda din Europa
Occidentala si Ungaria a "cazului pastorului Laszlo Tokes";

-persistenta unui cadru de relatii (inclusiv de rudenie) si contacte
mult mai dezvoltate cu cetatenii din tarile Europei Occidentale si
Centrale, apropierea frontierei, precum si specificul compozitiei
etnice a regiunii ofereau, in mod natural, conditii propice unor forte
externe pentru actiuni indreptate impotriva regimului comunist din
Romania.

Informatiile pe care le detinem arata, insa, ca, atat cursul
evenimentelor de la Timisoara, clar anticomuniste, cat si deznodamantul
lor au fost determinate in mod fundamental de populatia Timisoarei.
In nici una dintre fazele sale, revolta de la Timisoara impotriva
regimului comunist n-a fost determinata in mod esential de alti factori
decat cei care au rezultat din starea reala a populatiei la acea data.

In contextul evenimentelor care au condus la caderea in serie a
regimurilor comuniste din spatiul est-european, Romania devenise, insa,
obiect al unor preocupari speciale si al actiunilor mai multor centre
externe de putere care, din ratiuni diferite, erau interesate in
daramarea celei mai conservatoare structuri comuniste din aceasta parte
a continentului.

Unele date, aflate in posesia SRI, ofera indicii privind chiar o
anumita implicare externa in desfasurarea evenimentelor din decembrie
1989 la Timisoara. Astfel, exista documente ale fostului DSS care
atesta ca, inca din toamna anului 1988 - pe fondul inaspririi
relatiilor dintre conducerea ungara si regimul de la Bucuresti -
structurile informative ungare si-au intensificat actiunile asupra
Romaniei prin:

-regruparea transfugilor romani in lagare, exploatarea lor informativa,
selectionarea si instruirea specifica a unora dintre ei pentru misiuni
clandestine in Romania.
Astfel de actiuni au fost realizate in lagarul de la Bicske, fapt
probat si de declaratiile transfugilor Has Florin, Lamping Gabriel,
retinuti la sfarsitul lunii octombrie 1989, in timp ce incercau sa se
intoarca fraudulos in tara;

-sporirea numarului de treceri ilegale a frontierei dinspre Ungaria in
Romania si returnarile masive de fugari de catre autoritatile maghiare,
care dadeau mai degraba contururile unei actiuni dirijate. Semnificativ
este si faptul ca, in cazurile in care punctele de control trecere
frontiera le refuzau intrarea in tara intrucat nu posedau documente,
respectivii transfugi erau instruiti sa treaca frontiera prin
sectoarele aflate in raspunderea unitatilor de graniceri, pentru a
forta astfel autoritatile romane sa-i retina;

-intensificarea trimiterii de cadre si agenti, sub diverse acoperiri,
care actionau preponderent in zona Banatului. Pe langa sarcinile
"uzuale", acestia aveau ca misiuni si culegerea de informatii tactice,
precum si de date destinate sustinerii propagandei efectuate indeosebi
prin postul de radio ungar KOSSUTH si emisiunea PANORAMA a televiziunii
budapestane.

Unele date atesta ca si dispozitivul informativ sovietic a fost
conectat la pregatirea si desfasurarea evenimentelor de la Timisoara.

Incepand cu data de 9 decembrie 1989, a crescut substantial numarul
intrarilor de "turisti" sovietici - majoritatea "in tranzit" spre
Iugoslavia - cu autoturisme particulare, de la o medie de 80 la peste
1.000 de masini pe zi. Autoturismele, ocupate de regula de 2-3 barbati
in varsta de 25-40 de ani, se deplasau, de cele mai multe ori in
coloana. A atras atentia faptul ca unele aveau numere consecutive si
stare tehnica asemanatoare (multe noi). Descoperirea de arme la bordul
unora dintre ele a determinat ca acestora sa le fie interzisa intrarea
in Romania. Cert este ca la Timisoara se afla un mare numar de
"turisti" sovietici, carora li s-au adaugat, in zilele de 15, 16, 17
decembrie 1989 cei care se intorceau din Iugoslavia.

Exista, de asemenea, indicii ca pe timpul evenimentelor de la Timisoara
s-a intensificat activitatea unor persoane cunoscute ca agenti
sovietici si ca aceasta a fost coordonata cu cea a "turistilor".
Semnificativ este si faptul ca o asemenea persoana, dupa ce a contactat
mai multi intelectuali filosovietici din Timisoara (participanti la
evenimente), s-a deplasat in seara zilei de 21 decembrie 1989 la
Bucuresti, unde, conform propriilor afirmatii , "a predat Ambasadei
URSS documente privind derularea evenimentelor".

O activitate aparte a desfasurat fostul consul general al Iugoslaviei
la Timisoara, MIRKO ATANASCHOVICI, cadru al Serviciului de informatii
Iugoslav, infiltrat intr-o agentura a serviciilor speciale ungare.
Acesta a intretinut relatii stranse cu personalitati locale cunoscute,
cu care se intalnea si pe care, concomitent, le supraveghea. In timpul
revolutiei, a stabilit legaturi cu un grup de revolutionari, preluand o
lista cu doleantele acestora, pe care a scos-o in Iugoslavia.
A circulat frecvent intre Romania si Iugoslavia, uneori trecand
frontiera de 2-3 ori pe zi. De asemenea, frontiera romano-iugoslava a
fost uneori folosita pentru intrarea clandestina in tara a unor
cetateni romani instruiti in Ungaria pentru activitati
destabilizatoare.

Relevarea acestor aspecte cu privire la o anumita implicare externa in
evenimentele de la Timisoara s-a dorit a fi o contributie, cu
mijloacele noastre specifice, la dimensionarea mai exacta a unei
probleme controversate si inca neelucidata pe deplin. Ca atare,
precizarile facute trebuie intelese numai din aceasta perspectiva si,
in nici un fel, ele nu pot aduce atingerea unui adevar, pe cat de
simplu, pe atat de incontestabil: revolutia de la Timisoara a fost a
timisorenilor, iar victoria ei se datoreste, in buna masura, pactizarii
armatei cu majoritatea anticomunista covarsitoare a populatiei
timisorene.

* * *

Mediatizarea internationala ampla, indeosebi de catre radioteleviziunea
ungara, a situatiei pastorului Laszlo Tokes si ordinul dat de catre
Ceausescu pentru aplicarea hotararii judecatoresti de evacuare a
acestuia au generat manifestari de solidaritate exprimate de cateva
zeci de persoane, prezente in seara zilei de 15 decembrie 1989, in fata
casei parohiale.
Actiunea s-a consumat fara producerea vreunui incident.

Desi in 16 decembrie, la pranz (dupa anuntarea persoanelor prezente ca
sentinta de evacuare a pastorului a fost anulata), numarul
simpatizantilor, completat intre timp cu grupuri de curiosi, a scazut
foarte mult, dupa amiaza, in imediata vecinatate a casei parohiale, au
aparut si au inceput sa se manifeste, tot mai zgomotos, unele grupuri
de tineri.
Acestia incitau la actiuni violente, solicitau altor persoane sa se
ralieze si ii calificau ca "lasi" pe trecatorii care nu le acordau
atentie.

Sesizate, autoritatile au dispus deplasarea la fata locului a unei
subunitati de interventie a organelor de ordine (28 de ofiteri si
subofiteri de militie), ceea ce a accentuat starea tensionala in zona.
Lasarea intunericului si cresterea numarului de curiosi a coincis cu
momentul atacarii fortelor de ordine si dezorganizarii dispozitivului
acestora. Consecutiv acestui moment, a urmat spargerea vitrinelor de la
toate unitatile comerciale din zona si blocarea mijloacelor de
transport in comun, de catre persoane printre care se aflau si multi
indivizi cunoscuti ca facand parte din lumea interlopa a orasului.

Pe masura ce s-a conturat o participare mai numeroasa a cetatenilor la
actiunile de strada, o parte insemnata a nucleului activ in faza de
initiere a acestora s-a retras din prim-planul activitatilor
respective, unii dintre ei aparand ulterior, in diferite ipostaze, in
derularea evenimentelor.

Cu privire la actiunile nucleului respectiv, mai multi participanti la
evenimente au observat si au relatat ca multi dintre membrii grupurilor
mentionate nu pareau a fi timisoreni si erau interesati daca actiunile
violente, odata declansate, vor fi continuate de localnici.

Acest aspect a fost sustinut in timpul "procesului de la Timisoara",
cand s-a precizat ca au fost observate grupuri de tineri (dintre cei
care au instigat si actionat in zona casei parohiale) care s-au retras
dupa aceea din perimetrul incidentelor. Este cunoscut cazul lui
BERNARD DENES, din Targu Mures, str. Morii nr. 7, care a relatat ca, in
perioada 15-17 decembrie 1989, se afla cu un grup de 16-20 persoane in
fata bisericii reformate din Piata Maria, scandand "Romani, veniti cu
noi!". Anterior evenimentelor, Bernard Denes plecase fraudulos , in
anul 1989, in Ungaria. Ulterior, acesta a parasit iar tara, stabilindu-
se in Ungaria, avand buletin maghiar cu nr. 5110667787.

Protestul initial, cantonat strict pe o problema particulara (evacuarea
lui Laszlo Tokes), precum si actiunile violente din Piata Maria au
constituit ocazia declansarii unui protest social, care, de data
aceasta, avea o cu totul alta conotatie: obtinerea unor conditii mai
bune de viata si schimbarea regimului politic.

Astfel, numarul persoanelor implicate a crescut rapid (fortele de
ordine estimandu-l la peste 1.000), acestea punandu-se in miscare spre
diverse zone sau intreprinderi ale orasului pentru a atrage alti
cetateni.

Actiunea fortelor de ordine a crescut si ea rapid in amploare si
intensitate, fiind angrenate progresiv efective locale ale militiei,
trupelor de securitate, pompierilor si trupelor de graniceri. Intre
altele, aceste actiuni s-au soldat cu retinerea a circa 180
participanti, pana la data de 17-12-1989, ora 4,40 (conform
inregistrarilor efectuate de grupa de comanda a fostului inspectorat
judetean Timis al M.I.)

* * *

Situatia creata a fost receptata de organele locale si centrale ale
puterii ca prezentand un pericol extrem de mare.

Pentru prima data, fortele de ordine implicate pana in acel moment se
dovedisera incapabile sa mentina situatia sub control, ceea ce,
probabil, pentru varfurile puterii comuniste conducatoare a constituit
un semnal sever, a carui semnificatie releva ca, in realitate, nu era
vorba de "grupuri violente de huligani". De altfel, anchetarea celor
retinuti - efectuata de cadre de militie si securitate - evidentia
provenienta multora dintre acestia din randul personalului muncitor de
la intreprinderi timisorene.
Drept urmare, evenimentele declansate la Timisoara au fost receptate ca
veritabili germeni ai unei revolte, a carei unda de soc se putea
propaga la nivelul tarii.
Aceasta explica, in parte, de ce , din ordinul lui Ceausescu, au intrat
in actiune si unitatile din zona ale Ministerului Apararii Nationale
(componente ale Diviziei 18 Mecanizate - inclusiv din Buzias - si
Diviziei 34 Aparare Antiaeriana) care s-au adaugat celor apartinand
Ministerului de Interne, aflate deja in teren.

Decise sa "restabileasca ordinea" cu orice mijloace, varfurile
politice comuniste au impus, in acest sens, implicarea unui sistem de
forte care, _prin dimensiunile sale, era disproportionat in raport cu
amplitudinea evenimentelor din acel moment._ In sprijinul acestei idei
vine si faptul ca fortelor existente pe plan local urmau sa li se
alature unitati militare din Arad, Buzau, Caracal, Caransebes etc, cat
si decizia conform careia coordonarea actiunilor revenea unor
reprezentanti ai esaloanelor superioare de partid si militare, trimisi
special in acest scop la Timisoara. Si in acest caz s-a produs acea
reactie tipica regimului totalitar, incapabil sa inteleaga natura
evenimentelor, dar dispus sa puna in miscare, in orice moment, forte
insemnate pentru anihilarea oricaror interese potrivnice intereselor
sale.

Una din actiunile semnificative, in 17 decembrie 1989, a fost defilarea
a patru coloane de militari, in jurul orei 11,00, prin zona centrala a
orasului. _Preconizata ca o actiune de intimidare, in realitate aceasta
s-a soldat, intre altele, cu atacarea subunitatilor de militari
neinarmati de catre grupuri din randul manifestantilor. Din acel
moment, evenimentele s-au derulat cu rapiditate, ducand la o stare
conflictuala ireversibila, scapata de sub control._

Declararea "starii de necesitate" la Timisoara a condus la punerea in
aplicare a planurilor de actiune pentru situatii deosebite. La scurt
timp dupa aceasta, in seara zilei de 17 decembrie (ora 14,45) s-a
transmis primul ordin de "alarma de lupta partiala" catre U.M.
01115 (Giroc), toate celelalte unitati din garnizoana fiind alarmate
pana la ora 18,45 prin transmiterea indicativului "Radul cel Frumos".
_Aceste ordine au constituit baza pentru inarmarea tuturor militarilor,
distribuirea munitiei de razboi si scoaterea in strada a tehnicii de
lupta._ Desi initial s-a hotarat concentrarea acestor forte doar in
trei puncte ale orasului, ulterior, datorita deteriorarii rapide a
situatiei, fortele au fost divizate in peste 50 de dispozitive stabile
si mai multe patrule mobile.

Pe fondul manifestarilor de protest, s-au produs si _actiuni de
provocare la adresa armatei._ Analizate ulterior, unele dintre aceste
actiuni conduc la ipoteza unei pregatiri prealabile si profesioniste,
concretizate in:
-ruperea antenelor statiilor radio de pe tehnica de
lupta;
-blocarea rotilor motrice si de intindere a
tancurilor cu fier beton cu diametrul de 30 mm,
confectionat in forma de U, ce nu putea fi pregatit
la fata locului;
folosirea, de catre unele persoane, a unor chei
speciale, necesare deschiderii rezervoarelor
suplimentare de motorina si incendierea
carburantului;
-folosirea "sticlelor incendiare" (care, de
asemenea, necesita o pregatire anterioara);
in mai multe declaratii date de catre militari in
termen si de unii ofiteri se mentioneaza ca din
randurile demonstrantilor se aruncau inspre
militari cu bile de rulmenti, obiecte care, de
asemenea, presupun premeditarea si pregatirea
prealabila.

_Provocarea armatei este sustinuta de situatiile in care militarii au
fost agresati, actiuni soldate cu raniti si chiar cu morti. Relevant
este cazul lt.maj.
BANICOIU ION, mecanic-conductor de tanc, care a fost lovit in cap cu un
topor, fapt sustinut prin declaratia maiorului GHIBEA DOREL, de la U.M.
01115 Timisoara, data Procuraturii Militare Timis in martie 1990._

_Actiunile militare, desfasurate de unitati ale M.Ap.N.
si M.I. (trupe de securitate si graniceri) alaturi de fortele de ordine
(milita) au atins intensitatea maxima in ziua de 17 decembrie 1989
(inclusiv in noaptea dinspre 18 decembrie)._ Astfel, din totalul
victimelor inregistrate la Procuratura Militara Timisoara, in data de
17 decembrie au fost ucise prin impuscare 66 de persoane si ranite alte

Numarul foarte mare de cartuse trase in aceste zile, raportat la cel al
victimelor rezultate exclude, insa, suspiciune ca cel putin o
subunitate militara (apartinand M.Ap.N. sau M.I.) sa fi executat, in
mod voluntar si cu intreg efectivul, foc direct asupra unei grupari de
demonstranti.

Celelalte victime (7 morti si 98 de raniti) s-au adaugat in cursul
actiunilor din zilele de 18 si 19 decembrie. _Demn de retinut este
faptul ca in intervalul 20-22 decembrie nu au fost inregistrate
persoane ucise prin impuscare, ci numai 2 raniti._

La Timisoara, in perioada 17-19 decembrie 1989, au fost inregistrati,
in total, 73 de morti si 296 raniti, conform evidentelor Procuraturii
Militare Timisoara.

O situatie aparte privind victimele revolutiei timisorene, care a avut
un larg ecou in constiinta publica, este reprezentata in cazul celor 40
de morti ai Timisoarei, transportati la Crematoriul Cenusa din
Bucuresti, pentru a fi incinerati. Pe marginea acestui caz a proliferat
o intreaga literatura, punand in circulatie o suma de ipoteze doar
partial congruente, fiind marcate de numeroase aspecte contradictorii.

Din datele aflate in posesia Serviciului Roman de Informatii, rezulta
ca pentru a ascunde adevaratele proportii ale represiunii, in noaptea
de 17/18 decembrie 1989, Ceausecu Elena, consultandu-se cu Bobu Emil si
Postelnicu Tudor a hotarat sa fie incinerate o parte a cadavrelor celor
impuscati. Aceasta dispozitie - comunicata generalului Nuta Constantin
la 18 decembrie - a fost transpusa in practica incepand cu noaptea de
18 spre 19 decembrie.

Informatiile obtinute nu aduc elemente deosebite in raport cu cele
aflate deja in posesia justitiei, care in cadrul procesului "Timisoara"
a retinut, in esenta, urmatoarele:

-Colonelul Dehleanu Ion, seful militiei judetene, a
solicitat intreprinderii COMTIM autoizoterma de
mare tonaj cu care s-au transportat cadavrele;
-selectarea acestora a efectuat-o col. Ghircoias
Nicolae, seful Institutului de Criminalistica din
cadrul Inspectoratului General al Militiei, dupa
criterii inca neelucidate;
-incarcarea si transportul mortilor la Bucuresti
s-au efectuat de echipe compuse din cadre ale
Militiei judetene Timis care au actionat la ordinul
lt.col. Corpodeanu Ioan (loctiitor al sefului
militiei); de la km 36 (autostrada
Bucuresti-Pitesti) autoizoterma a fost preluata de
cadre ale Inspectoratului General al Militiei,
comandate de col. Baciu Ion, seful Directiei
Economice;
-incinerarea cadavrelor la Crematoriul uman
"Cenusa" s-a realizat incepand din noaptea de 19/20
decembrie 1989 sub paza unor ofiteri ai militiei
economice;
-la realizarea acestei actiuni a contribuit
generalul maior Macri Emil, seful Directiei a II-a
din Departamentul Securitatii Statului, care a luat
legatura telefonica la Timisoara cu Ganciu Gheorghe
(ofiter de securitate in rezerva, care ii fusese
subordonat), controlor de cimitire, cerandu-i sa
asigure colonelului Baciu de la I.G.M. conditiile
necesare pentru incinerarea, in secret, a
cadavrelor.

Persista insa semne de intrebare in legatura cu identitatea unei parti
din cei incinerati, generate de faptul cu nu au putut fi identificati
si nici nu a fost revendicata de catre rude disparitia lor.
Neidentificarea lor este, partial, consecinta faptului ca fostul
colonel de militie Ghircoias Nicolae - care in decembrie 1989 a
preluat de la spitalul judetean Timis inregistrarile referitoare la cei
impuscati - a distrus prin ardere intregul set de documente la 22
decembrie, dupa fuga cuplului dictatorial.

O componenta certa a sistemului de reprimare au fost dispozitivele
mixte. Din datele pe care le detinem, rezulta ca, din ordinul
generalului Nuta, in 18-12-1989 s-au constituit 8 asemenea structuri,
formate din cadre M.I. (militie, graniceri si trupe de securitate).
Aflate sub comanda unor cadre de milite, aceste

Subject: Raportul SRI - Partea I (2/2)

dispozitive sunt cunoscute sub indicativele D1-D8. Ele au fost dispuse
in diferite zone ale orasului si au actionat din dimineata zilei de 18
decembrie pana pe 20 decembrie, orele 15,00.

Astfel, in data de 18 decembrie 1989, capitan VEVERICA IOSIF -
comandant al dispozitivului D7 - a comandat si executat foc asupra unui
grup de demonstranti, care se afla la intersectia Caii Girocului cu
str. Stefan Stanca, imprejurare cu care a fost ucis JANOS PARIS.

Dispozitivul D1, condus de maior SUCALA ION si amplasat in fata
Catedralei, a deschis foc asupra demonstrantilor din zona, desfasurand
totdata actiuni de capturare si retinere a celor refugiati in Parcul
Poporului, cu ordinul expres al generalului Nuta de a executa foc la
cel mai mic semn de nesupunere.

In ceea ce priveste actiunile desfasurate de patrule mobile anterior
datei de 22 decembrie 1989, exista mai multe marturii privind
executarea focului din diverse autoturisme de tip ARO, DACIA, LADA.

Analiza informatiilor obtinute in legatura cu acest aspect evidentiaza
existenta a doua ipoteze privind apartenenta acestor patrule mobile.

1. Din cadre ale Militiei au fost organizate cinci patrule auto, carora
le-au fost repartizate principalele zone aglomerate ale municipiului.
Aceste patrule mobile au primit indicativul "Z" (1-5) si aveau misiuni
informative in zona evenimentelor, fiind coordonate de Z6, stabilit la
sediul Militiei.
Existenta acestora a putut fi evidentiata doar intr-un registru al
fostelor organe de militie care incepea insa din 20-12-1989. Organele
de procuratura nu au efectuat nici un fel de verificari asupra acestui
aspect.

2. Pe baza sustinerilor maiorului GROZEA DANIEL din U.M. 01955
Timisoara (unitate de reparatii tehnica militara a Diviziei A.A.T.) a
rezultat ca, la ordin, acesta a stantat numere de circulatie care sa nu
duca laidentificarea lor ca apartinand armatei; neavand stante decat
pentru literele A si B a recurs la confectionarea a circa cinci seturi
de numere apartinand judetului Alba (AB). Ofiterul mai precizeaza ca
"cei care au circulat cu astfel de masini au fost nu numai de la
unitatea noastra, ci si de la U.M. 01942 si U.M. 01864, deci tot
C.A.A.T. Poate oi fi facut un numar si pentru altii, de la graniceri".

Intrucat sectie de reparatii militare avea si cealalta Mare Unitate din
Timisoara, U.M. 01024 Timisoara, aceeasi metoda a putut fi folosita si
aici. Elocvente in acest sens sunt cazurile capitanului ILIE NICOLAE si
capitanului VASILICA GHEORGHE din U.M. 01024 Timisoara, care au folosit
autoturismele A 116, apartinand Comandamentului Diviziei Mecanizate
"DECEBAL" si 1-GR-114 (Giurgiu), proprietate a primului, in actiuni de
culegere a informatiilor si identificare a persoanelor participante la
miscarile ce au avut loc in Timisoara. Cei doi ofiteri mentionati au
fost imbracati civil si au folosti la cele doua autoturisme numere
false. In aceasta perioada, fata de colegii lor au afirmat ca au facut
uz de armament, fara a preciza daca au existat victime.

Analizata intr-un plan mai larg, actiunea de reprimare a
demonstrantilor de la Timisoara evidentiaza numeroase cazuri in care
combinarea imprejurarilor si a factorilor de presiune a condus la
decizii materializate in actiuni soldate cu victime.

* Capitanul BADEA C. GHEORGHE, aflat la comanda unei grupe de militari
de la 01185, situata in zona podului "Decebal", in seara zilei de 17
decembrie - dupa cum reiese din declaratiile date de lt. maj.. ZEPA
AMBROZIE si soldatii BRANCOVEANU GHEORGHE si TIBACU IULIAN (toti trei
din cadrul Brigazii de securitate) in fata Comisiei Guvernamentale
instituita la nivelul judetului Timis in 1990 - a ordonat deschiderea
focului asupra demonstrantilor, fapt soldat cu morti si raniti.

* Capitanul CASERIU DUMITRU (U.M. 01140 Lugoj), in noaptea de 17/18
decembrie 1989 , in jurul orelor 23,30, aflandu-se in zona la comanda
unei subunitati care asigura paza unor obiective economice din zona
strazii Ialomita, a executat foc impotriva demonstrantilor, fiind
ranite mai multe persoane, iar unii militari din subordinea sa au
deschis focul de arma inspre un grup de demonstranti care traversau
zona respectiva.

* Maior BURCI IOAN (U.M. 01185), in data de 18 decembrie 1989, a
deschis foc cu armamentul de pe TAB impotriva grupului de demonstranti
aflati in fata Catedralei.

* Maior GRECU CONSTANTIN (comandant batalion graniceri) a ordonat
militarilor din subordine deschiderea focului asupra demonstrantilor,
soldat cu omorarea a trei persoane (un tanar si doua femei).

* Maior PLESCA OCTAV, fost comandant la U.M. 01233 Buzias (aflat la
dispozitivul pe care il comanda in fata cinematografului Capitol din
Timisoara), la 19-12-1989, in jurul orelor 17,00, a urmarit in parcul
din spatele Catedralei un demonstrant si a executat foc spre el (fapt
confirmat de 7 martori oculari audiati de Comisia Guvernamentala).

* Plutonier major (r) BUSILA - fost infirmier la Batalionul CFR Sacalaz
- facand uz de arma, a provocat moartea prin impuscare a numitului
BERCI RADIAN. In prezent, subofiterul este fugit din tara.

* Locotenent APATI CSABA ANDRAS (U.M. 01039), facand uz de arma , a
impuscat mortal pe numitul CIOPEC MARIUS, care se afla intre
demonstranri in ziua de 17-12-1989.

In perioada februarie-mai 1990, la solicitarile ferme ale
organizatiilor revolutionare timisorene si ale rudelor victimelor,
Comiisia Guvernamentala Timis a efectuat cercetari asupra cadrelor
militare acuzate de a fi tras in demonstranti. Cu toate ca referatele
inaintate la sfarsitul lunii mai 1990 de Comisia Guvernamentala si
Procuraturii Militare cuprindeau propuneri de cercetare penala a unor
cadre militare, nu s-a ajuns la trimiterea in judecata a unora dintre
acestia.

Generalizarea, incepand cu data de 20 decembrie 1989,a revoltei, care a
dus la inclinarea balantei de forte in favoarea manifestantilor, pe
fondul slabirii actiunilor de riposta ale tuturor fortelor implicate in
"restabilirea ordinii", singularizeaza Timisoara in ansamblul
situatiilor revolutionare din Romania.

* * *

Daca pana in 21-12-1989 evenimentele din Timisoara au furnizat imboldul
pentru declansarea unor actiuni similare si in restul tarii, incepand
cu 22 Decembrie situatia s-a inversat. "Revolutia in direct" a
influentat semnificativ derularea evenimentelor de la Timisoara.

Conexata rapid la stirile alarmiste difuzate de TVR, care, in ansamblul
lor evidentiau pericolul unei riposte iminente din partea "unor forte
ramase fidele dictatorului", Televiziunea Timisoara a contribuit la
inducerea si mentinerea derutei in randul fortelor armate, precum si a
panicii in randul populatiei.
Insusi directorul studioului local de Tv, GNANT EMERICH, precum si unii
colaboratori ai sai, cautau in mod special sa intervieveze persoane
care exagerau pericolele sau prezentau "dovezi" ale existentei unor
forte ostile revolutiei.Un exemplu il constituie si imaginile
inregistrate pe 23-12-1989 la Spitalul de copii din Timisoara (in
apropierea caruia se tragea), iar,pe acest fond, comentatorul postului
precizeaza ca "Din Spital trage un grup de securisti care aici isi
gasesc ultima salvare". In acest context si in municipiu Timisoara au
fost distribuite arme si munitii, nu numai formatiunilor organizate ale
"garzilor patriotice", ci si altor cetateni, inclusiv elemente
infractoare ori cu grad redus de discernamant.

* PREISACH HERBERT - din data de 22/23 decembrie '89 pana la 02-02-1990
a participat impreuna cu un grup de militari la diferite actiuni de
depistare a "teroristilor", atat in Timisoara cat si in judet, "mai
ales la casele de vanatoare Pischia, Cheveres, Charllota si Padureni".
In declaratia data la 06-02-1992 Organelor de Politie cu privire la
descoperirea in fostul sau domiciliul a unor cartuse, acesta precizeaza
"in aceasta perioada daca nu am fost dotat cu armament inmod special,
am avut acces la el, respectiv pistol mitraliera, pistol TT, pusca cu
luneta si munitia necesara care se afla in masina militarilor cu care
colaboram. Mentionez ca pusca cu luneta era in dotarea unui ofiter si
era folosita de obicei in afara orasului, dar aveam si noi acces la ea,
iar cartusele se aflau toate impreuna in incaperea unde aveam sediul
(Clubul de sah din Piata Libertatii). Din aceasta perioada ma cunoaste
mr. JUDELE care era seful dispozitivului de cercetare".

* Ing. PARASCHIV DOMINIC, de la intreprinderea AZUR - bolnav psihic,
aflat in evidenta clinicii de specialitate din Timisoara -, prevalandu-
se de faptul ca era sef de formatiune in "garzile patriotice", a
obtinut un pistol mitraliera de la subunitatea M.Ap.N.
(apartinand UM 01115 Timisoara, condusa de plt. Varga Odon) care, din
22 decembrie 1989, asigura apararea fabricii.

Amenintand cu folosirea armamentului, in ziua de 23 decembrie 1989 a
terorizat timp de cateva ore personalul intreprinderii.

Atunci cand membrii subunitatii militare au incercat recuperarea
armamentului respectiv, Paraschiv Dominic a deschis focul, imprejurare
un care a fost impuscat si ulterior a decedat.

Parchetul Militar Timisoara, care a cercetat cazul (dosar 197/P/1991),
a dispus la 5 februarie 1993 neinceperea urmaririi penale asupra
subofiterului M.Ap.N. care l-a dezarmat pe Paraschiv Dominic, intrucat
acesta a actionat in legitima aparare.

* VASILESCU AURORA - telefonista la Opera din Timisoara a relatat ca in
data de 22-12-1989 "un anume maior POPESCU de la Militie a distribuit
armament si munitie revolutionarilor din Opera". Acest aspect este
confirmat si de Dragoi Stelian, care, in declaratie data procuraturii
militare, afirma ca "a trimis (de la Opera -n.n.) la lt.col. Popescu,
de la Militia Transporturi Ferate 4 oameni, pe care acesta i-a inarmat
si impreuna cu militienii au plecat la Deta (sa lupte impotriva
teroristilor - n.n.)".

In acelasi timp, asa cum rezulta din documentele aflatein dosarul nr.
7/1990 al UM 01942, cu comandamentul la Timisoara, incepand din seara
zilei de 22-12-1989, au fost inregistrate actiuni de diversiune radio-
electronica.

Incepand cu ora 19,30, din ziua de 22-12-1989, sistemul de cercetare
prin radiolocatie al spatiului aerian al Diviziei a fost pus in stare
de alarma maxima, ca urmare a identificarii unui numar mare de tinte
aeriene care se deplasau spre granitele de nord ale tarii din
directiile nord, nord-vest, vest si sud, respectiv din URSS, Ungaria,
Iugoslavia si Bulgaria. Sistemele de pretectie impotriva bruiajului de
radiolocatie din dotarea instalatiilor radio nu au evidentiat existenta
bruiajului de imitatie.

La aproximativ 20-25 km de frontiera de stat, aceste tinte aeriene
dispareau de pe ecranele statiilor de radiolocatie, pentru ca dupa
aproximativ o ora sa apara in interiorul tarii, directionandu-se in
special spre zona aerodromurilor unitatilor de rachete si artilerie
antiaeriana. (Faptul ca nu au fost vizualizate pe ecranele
instalatiilor radar a lasat impresia ca acestea ar fi violat spatiul
aerian al tarii la joasa inaltime.)

In perioada 22-12-1989, in zona de responsabilitate a Diviziei A.A.T.,
a fost semnalat un numar de 761 tinte aeriene, parte din ele fiind
combatute cu sisteme evoluate de rachete. Analiza efectuata asupra
modului de desfasurare a acestor actiuni releva ca in noaptea de 22/23-
12-1989, in spatiul aerian al tarii, la circa o ora dupa semnalarea
"invaziei" aeriene, au fost semnalate 41 de tinte.

In simineata zilei de 23 decembrie 1989, numarul tintelor s-a redus
pana la disparitie.

In noaptea de 23/24 decembrie 1989 s-a semnalat o activitate aeriana
deosebita, numarul tintelor ajungand la 365, fiind semnalata atacarea a
14 unitati din compunerea A.A.T., in conditiile mentionate anterior.

Toate aceste indicii privind diversiunea radio-electronica, urmata de
actiune terestre de aceeasi natura au facut ca specialistii militari
din cadrul Diviziei A.A.T. sa concluzioneze ca acest forte nu au
apartinut sistemului national de aparare a Romaniei, idee evidentiata
si de concluziile documentului S443/02-04-1990 al Institutului Central
pentru Tehnica Militara: "caracteristicile tehnice ale mijloacelor
existente in cadrul armatei romane exclud posibilitatea desfasurarii
unor asemenea actiuni de catre fortele destinate luptei radio-
electronice din interiorul tarii".

In intervalul 22-26 decembrie 1989, la Timisoara, in conditiile
mentionate, dominate de o deosebita complexitate si confuzie, apar tot
mai frecvent cazuri de deschidere a focului de catre detinatorii de
armament (militari ori civili), care, in majoritatea lor, nu erau - si
nu sunt in masura nici acum - sa explice credibil impotriva cui luptau.

Pe acest fond de imprejurari, mai multe persoane au desfasurat actiuni
care aveau drept scop amplificarea culpabilizarii fostelor organe
locale de Securitate.
Altele, insa, prin aparenta lipsa de motivatie, nu permit descifrarea
intentionalitatii care le-a orientat.

Astfel, TAMASESCU DAN, participant la evenimente, a relatat ca in
dimineata zilei de 23-12-1989, printre cele 6 TAB-uri care au venit la
Inspectoratul judetean al M.I. pentru a sprijini ocuparea sediului
acestuia, s-a aflat un TAB fara nici un insemn sau numar pe el si care,
ulterior, s-a deplasat inspre fabrica MODERN, executand foc asupra unui
grup de manifestanti.

Col. (rez) DAMIAN IOAN afirma ca: "Un anume DOBRA a tras toata noaptea
(de 25/26 decembrie) asupra Penitenciarului, determinand paza sa
raspunda cu foc".
Acelasi DOBRA este mentionat in declaratia lui DRAGOI STELIAN GHEORGHE
(mecanic la un auto-serive) care il prezinta ca fiind "o persoana cu o
puternica agitatie psihica (...) In noaptea de 23/24 decembrie a
circulat cu un ARO", fiind suspect ca a executat foc si din acel
autovehicul.

Un caz mai complex este acela in care au fost implicati mr. JUDELE
CONSTANTIN (seful cercetarii la UM 01024 Timisoara), lt. IARU FLORIN
(ofiter cu atributii de antiterorism in cadul Securitatii Judetului
Timis) si DRAGOI STELIAN GHEORGHE (mecanic la un auto-service).
Ultimii doi au actionat sub comanda maiorului JUDELE iar acesta a fost
coordonat de lt. col. ZECA CONSTANTIN, seful de Stat major al UM 01024
Timisoara.

Din datele pe care le detinem rezulta urmatoarele:
-la 24 decembrie 1989, la ordinul lt. col. ZECA
CONSTANTIN, IARU FLORIN a fost eliberat din
unitatea militara unde se afla retinut impreuna cu
alte cadre ale Securitatii judetene Timis;
-ulterior cei doi au fost echipati cu uniforme
M.Ap.N. iar la 25 decembrie 1989, la ordinul lt.
col. ZECA, lt. col. CARAIVAN (seful artileriei UM
01024) le-a distribuit: pistoale cu amortizor,
veste antiglont, pistoale mitraliera, pumnale,
catuse, haine civile (blugi, geaca, tricouri);
-actionand la ordinel mr. JUDELE si lt. col. ZECA,
DRAGOI si IARU au efectuat "pperchezitii si
confiscari" la domiciliile unor cadre de
securitate, ale rudelor acestora si altor perosane
banuite a detine bunuri de valoare;
-armamentul a fost recuperat de la cei in cauza, de
catre lt. col. CARAIVAN, la 28 decembrie 1989.

De altfel, pana la data arestarii (februarie 1990), Dragoi si Iaru au
actionat in sediul fostei Securitati Judetene Timis, ca membri ai
"Biroului II" condus de mr. Judele.

Exista, de asemenea, semnalari ale mai multor martori ca la 26
decembrie 1989 mr. JUDELE, STELIAN DRAGOI si IARU FLORIN, purtand
uniforme de ofiteri M.Ap.N., au mers la hotel Timisoara si sub
amenintarea cu impuscarea a receptionerului VOIN PETRU au obtinut
cheile de la camerele 130, 131 si 132, de unde au executat foc in
directiile Pietei Operei Uunde stationa o unitate de tancuri) si
Centrului Militar. Ulterior au incendiat camera 709 dupa care au
coborat imediat in holul hotelului.

Intrucat mr. JUDELE CONSTANTIN era cunoscut de cadrele si militarii
aflati in acel moment in holul hotelului iar insotitorii sai erau
imbracati in uniforme M.Ap.N., nu au fost retinuti.

Din cercetarile efectuate de Parchetul Militar Timisoara, asupra lui
DRAGOI STELIAN si IARU FLORIN (dosar 324/P/1990) au rezultat
urmatoarele:
-nu se confirma ca sus-numitii au executat foc din
sau de pe cladirea hotelului Timisoara;
-Dragoi Stelian a recunoscut ca, detinand un pistol
tip Walter cu amortizor, "din curiozitate a tras un
foc pe coridorul hotelului, fara sa vizeze ranirea
sau uciderea unei persoane";
-cei doi au fost folositi de conducerea garnizoanei
din acea perioada (lt. col. ZECA CONSTANTIN) pentru
"verificarea unor adrese unde existau suspiciuni ca
se desfasoara activitati ilegale". Au existat
situatii in care au deschis focul cu scop de
intimidare fara insa sa produca ranirea unor
persoane;
-in contextul sarcinilor primite, cei mentionati
au sustras bunuri de la persoane particulare.

Pentru faptele comise, prin sentinta nr,. 137 din 26 iunie 1992 Dragoi
Stelian si Iaru Florin au fost condamnati la cate un an inchisoare
pentru furt din avutul public si particular. Dupa pronuntarea sentintei
au fost pusi in libertate, intrucat executasera pedeapsa in perioada
arestarii preventive.

Cu privire la celelalte fapte comise, Tribunalul Judetean Timis si-a
declinat competenta . Dosarul nr.
8023/1990 privind pe cei doi a fost inaintat Curtii Supreme de Justitie
la 03-12-1990, pana in prezent nefiind solutionat (Iaru este plecat din
tara).

De altfel, maiorul JUDELE CONSTANTIN ordonase anterior sa se taga fara
discernamant ("impotriva a tot ce misca") si a retransmis intocmai,
pentru executare, ordinul lt. col. ZECA de a se trage impotriva "celor
imbracati in combinezon albastru, bleumarin sau negru".
TAMASESCU DAN, participant la evenimente si cooptat in grupul maiorului
JUDELE, a declarat ca "in 23 decembrie, in jurul orei 05,00 sau 06,00
(...) am vazut in strada un om imbracat in albastru (...) Am tras,
gandindu-ma ca e un terorist, fara sa-l somez. Cand s-a luminat, m-am
dus in strada si am constatat ca era un muncitor la ILSA pe care-l
cunosteam (...) Mr.
JUDELE mi-a zis ca bine am facut".

In legatura cu profilul moral al mr. JUDELE CONSTANTIN retine atentia
faptul ca in anul 1990, cand activitatea sa din decembrie 1989 incepea
sa fie dezvaluita in presa, a preferat "sa se stabileasca in
strainatate", fiind condamnat pentru dezertare.

Consecinte grave in derularea evenimentelor acelor zile au fost produse
si de unele erori individuale ale unor membri ai dispozitivelor
militare carora, uneori, le-au cazut victime chiar cade ale armatei.

Sugestiv este cazul m.m.VALCEANU CONSTANTIN din UM 01864 care la 25-12-
1989, in jurul orei 14,00 s-a deplasat la domicilul sau din Timisoara.
La inapoiere (aproximativ ora 17,00) nu a mai oprit la punctul de
control mixt din zona unitatii militare de graniceri, apreciind ca
acestia au retinut ceea ce el le-a comunicat: ca se va inapoia dupa
circa doua ore. In aceste imprejurari, de la punctul de control s-a
deschis foc asupra autoturismului, soldat cu uciderea maistrului
militar VALCEANU CONSTANTIN.

Alte victime din randul militarilor s-au datorat indisciplinei sau
neatentiei. Astfel, lt. JURCA (UM 01185) si cpt. SERBAN DUMITRU (UM
01185) s-au autoimpuscat dar au declarat ulterior ca au fost impuscati
de teroristi.

Un caz similar a fost cel al rasturnarii accidentale a unui camion care
transporta militari, comandantul acelei unitati declarand si el, intr-o
emisiune televizata, ca militarii sai au fost atacat de teroristi.

* * *

Mai multe cazuri nominalizate in acest material au fost analizate si de
Comisia Guvernamentala numita la nuvelul judetului Timis in anul 1990,
concluziile acesteia, insotite de declaratii, documente si fotografii
fiind inaintate Procuraturii Militare Timisoara.

Totodata, instanta mentionata a primit sesizari si din partea altor
institutii sau persoane fizice, multe dintre acestea privind actiuni
desfasurate in perioada 22/25-12-1989 si ulterior, de mai mica
intensitate, care au dus, totusi, la inregistrarea pe raza municipiului
Timisoara a unui numar de 20 de morti si 73 de raniti. Solutionarea lor
va duce, fara indoiala, la stabilirea multor adevaruri privind
revolutia timisoreana din decembrie '89.

* * *

Inserarea acestui punct de vedere preliminar al Serviciului Roman de
Informatii cu privire la evenimentele de la Timisoara s-a sprijinit pe
date si informatii provenite dein surse diverse: declaratii ale unor
participanti la evenimente, referate ale Comisiei Guvernamentale pentru
judetul Timis (1990), Raportul Comisiei medicale locale, documente de
la Procuratura Militara Timisoara, surse deschise, alte documente.

Pentru clarificarea si a altor aspecte referitoare la evenimentele din
Timisoara - decembrie 1989, inca neelucidate, este necesara o cooperare
mai substantiala a institurtiilor implicate direct in elucidarea
acestora fata de care SRI isi manifesta deplina disponibilitate.

Cu toate acestea, in ziua de 20 decembrie, Timisoara continua sa se
afle in strada. Devenise evident ca acolo incepuse Revolutia Romana,
iar solutia reprimarii ei nu mai putea fi operanta.

In aceste conditii, pentru izolarea focarului nu mai ramanea accesibila
decat solutia politica, iar pentru instrumentarea ei, N. Ceausescu
alege o cale indelung exersata: organizarea, in dimineata zilei de 21
decembrie, a unei "adunari populare", menita a infiera actiunile
"huliganice" de la Timisoara si a produce o dovada publica a "adeziunii
maselor populare" la politica dusa de conducerea PCR.

Contrar intentiilor cu care fusese organizat, mitingul din 21 decembrie
se transforma, insa, in ceea ce a fost considerat "momentul de
izbucnire spontana a nemultumirii populare" din Bucuresti.

Deturnarea mitingului a fost urmata de aparitia in principalele puncte
ale Centrului Capitalei (zona Cismigiu-CCA-Piata Universitatii; zona
strazii Onesti-Scala; Piata Romana) a unor grupuri de manifestanti
care scandau lozinci anticeausiste si cereau multimii sa li se alature.

La inceput, acestor grupuri li s-au alaturat putini bucuresteni dar, in
functie de curajul personal al fiecaruia, populatia din jur a inceput
sa-si exprime deschis aprobarea fata de manifestanti, al caror numar
crestea intr-un ritm ingrijorator pentru factorii de putere.

Primele masuri de "restabilire a ordinii" sunt lipsite de coerenta.
Astfel, daca in cazul grupului, destul de masiv, format in zona
Bulevardul Magheru-Piata Romana s-a intervenit in forta, acesta fiind
dispersat, in zona Pietei Universitatii si a fostului Bulevard Gh.
Gheorghiu-Dej lucrurile se desfasurau intr-o maniera cu totul diferita.
Astfel, fiecare grup agitatoric era, practic, inconjurat de scutieri
(cadre si militari in termen ai fortelor de interventie), dar acestia
nu intreprindeau nici o actiune de dispresare sau capturare a lor -
desi numeric ii depaseau de cel putin doua-trei ori, iar o actiune in
forta n-ar fi reprezentat o problema -, limitandu-se sa-i mentina in
grup compact si deplasandu-se o data cu ei.

Cadre de militie si de la fosta Securitate a municipiului Bucuresti
(SMB) in tinuta civila, au retinut manifestanti, in special in randul
celor care aveau iesiri violente (spargerea unor vitrine - cazul
librariei "Mihai Eminescu", spargerea parbrizelor unor autobuze si
troleibuze ai caror conducatori refuzasera sa opreasca pentru a bloca
traficul etc), o buna parte dintre cei retinuti dovedindu-se a fi
tineri fara ocupatie ori angajati ca muncitori necalificati pe diferite
santiere. In cazul celor retinuti de fost lucratori din cadrul SMB
(circa 20 de persoane) s-a procedat fie la predarea lor organelor de
militie (IMB = Inspectoratul Militiei Bucuresti), care i-au tranportat
la Jilava, pentru cercetari, fie, dupa identificare, la punerea in
libertate.

Aceasta atitudine debusolata, incoerenta a fortelor de ordine a fost
factorul care a intarit curajul populatiei de a se ralia grupurilor si
a trecerii la manifestari deschis anticeausiste (deja se faceau
afirmatii de genul "Militia nu le poate face nimic").

Intensitatea maxima a actiunii s-a inregistrat aproximativ intre orele
15,00 si 20,00, cand in zona centrala a orasului s-au adunat cateva mii
de oameni din cele mai diferite medii socio-profesionale si de toate
varstele, care scandau lozinci anti-Ceausescu. In intervalul mentionat
s-au incercat si cateva actiuni de descurajare: lansarea, in viteza, a
unor TAB-uri, printre cei care manifestau; manevre ale unor cisterne
ale pompierilor, care au stropit grupurile cu un amestec de apa si
substante chimice urat mirositoare etc.

De altfel, relatari ale unor persoane care au luat parte, direct, la
evenimentele din acea zi, atesta ca, in zonele "fierbinti" (in special
Piata Universitatii, in vecinatatea Hotelului "Intercontinental" si a
Restaurantului "Dunarea") existau grupuri organizate, care manifestau
activ si coerent, in vreme ce masa, intr-o vizibila agitatie, se misca
si actiona haotic, penduland de la un grup la altul.

Pentru a se apara, manifestantii constituisera, intre ei si fortele de
ordine, o baricada formata din cateva autovehicule, o remorca
rasturnata si din mobilier scos din incinta restaurantului "Dunarea".

De asemenea, pe trotuarul din dreptul Hotelului "Intercontinental",
exista un numar relativ mare de persoane care nu se alaturau
manifestantilor, ci doar ii priveau si, uneori, ii incurajau. Privitori
se mai aflau si concentrati in zona gurilor de metrou din Piata
Universitatii.

In intervalul 20,30-23,00 a inceput represiunea propriu-zisa. Militarii
din dispozitivul de ordine^ au primit ordin sa intensifice focul de
avertisment, tragand in sus cartuse trasoare.

Dispozitivul de ordine (din zona centrala)

-Principalul element era constituit in zona
intersectiei strazilor 13 decembrie-Batistei-Sala
Dalles, fiind compus din patru cordoane: scutieri,
imediat in spatele acestora cadre de militie, iar
in adancime (spre fosta strada Onesti) cadre in
tinuta militara (elevi si, ulterior, militari in
termen), iar in spatele acestora, ofiteri.

Dispozitivul militar era intarit cu cinci tancuri
si mai multe TAB-uri.

-in zona fostului Bulevard Gh. Gheorghiu Dej -
Piata Universitatii se aflau forte de interventie
(scutieri) si cadre de militie, precum si TAB-uri
(trei sau patru) a caror apartenenta nu a fost
clarificata. (S-a afirmat ca ar fi apartinut
trupelor de interventie dar, dupa cum se stie,
aceste nu erau dotate cu blindate; singurele masini
de lupta de care dispuneau fortele ce au tinut de
MI si fostul DSS erau ABI-urile de la USLA - nota
mea: ABI=autoturism de lupta pentru infanterie,
adica un ARO blindat)

- La intrarea in strada Batistei (intre Hotelul
"Intercontinental" si Banca Romano-Franceza) se
afla un cordon de scutieri intarit cu luptatori de
la USLA, prezenta acestora din urma fiind explicata
prin existenta in zona a doua obiective carora le
asigurau nemijlocit paza: Agentia companiei aeriene
EL-AL si complexul diplomatic al SUA (ambasada si
consulatul)

Cei capturati erau dusi in anumite "puncte de colectare" (unul se afla
in fata Hotelului Negoiu, iar altul in spatiul aflat in fata fostului
Minister al Comertului Exterior - statia de troleibuze Piata
Universitatii), dupa care erau urcati in dube si dusi, pentru
identificare si inregistrare, pe platoul fostei Militii a Capitalei,
iar apoi transportati la inchisoarea Jilava, unde se constituisera
echipe de cercetare operativa a "turbulentilor".

Un moment deosebit al acestei nopti l-a constituit iesirea din
dispozitiv si trecerea prin piata a tancurilor.

Dupa ce initial, se incercase, fara succes, spargerea baricadei cu
ajutorul unui TAB (cei din piata incendiasera baricada), au fost
folosite tancurile.

Date culese din discutii purtate cu persoane ce s-au aflat la fata
locului sustin ca, dupa ce s-a anuntat prin portavoce ca lumea sa se
imprastie, intrucat in piata vor intra tancurile, unul dintre blindate
s-a indreptat spre remorca rasturnata si a impins-o, deschizand o bresa
larga. Aceasta manevra a provocat si accidentarea mortala a catorva
persoane aflate in apropiere. Dupa o scurta oprire, in timpul careia
echipajul a tras o rafala cu mitraliera de bord, tancul s-a indreptat
in viteza spre intersectia Piata Universitatii, apoi s-a angajat pe
Bulevardul Republicii. Primul blindat a fost rapid urmat de celelalte
patru, doua urmand acelasi drum cu primul, iar doua avansand spre Piata
Unirii. Exista persoane care, fiind prezente in piata, afirma ca, pe
Bulevardul Republicii, blindatele au tras din mers din nou cu
mitralierele, din mers, spargand vitrinele magazinului alimentar din
imediata vecinatate a Ministerului Agriculturii.

Dupa ce blindatele au parasit zona, in piata u patruns atat forte de
ordine, cat si trupe MApN care, cu brutalitate, i-au imprastiat pe
demonstranti, obligandu-i sa se refugieze inspre Piata Unirii si
strazile adiacente Pietei Universitatii.

Eliberarea pietei a fost urmata de curatarea urmelor, actiune pentru
care au fost folositi lucratori de la salubritate.

Pana in acest moment, insa, Bucurestiul inregistrase deja 49 de morti
si 599 de raniti.

RAPORTUL SRI/EP. III

Daca zilele dintre 16 si 20 decembrie singularizeaza Timisoara in
contextul Revolutiei romane, iar evenimentele din 21 decembrie
petrecute la Bucuresti, contrar aparentelor, s-au constituit ca o etapa
decisiva pentru ceea ce se va petrece a doua zi, nu-i mai putin
adevarat ca ziua de 21 avea sa confirme potentialul revolutionar al
intregii tari. In aceasta zi, in paralel cu Bucurestiul, o serie
intreaga de alte localitati ale tarii inregistreaza evenimente care
aveau aceeasi semnificatie.

Astfel, la Arad, in dimineata zilei de 21 decembrie, colectivele de
muncitori de la Orologerie, Intreprinderea de Strunguri, Intreprinderea
de Vagoane, U.T.A., I.M.A.I.A. si partial C.P.L. s-au deplasat, in
cadru organizat, la sediul fostului comitet judetean de partid, pentru
a-si exprima solidaritatea du demonstrantii din Timisoara. Desi pe
traseu li s-au alaturat alte categorii de persoane, inclusiv fara
ocupatie, demonstratia de solidaritate s-a transformat in demonstratie
de protest, dar fara provocari sau acte violente. Demonstrantii s-au
grupat in Piata PRimariei, unde au ramas pe parcursul zilei de 21
decembrie, a noptii care a urmat si a diminetii de 22 decembrie. In tot
acest interval, demonstratia a fost pasnica, un rol in acest sens
revenindu-i actorului VOICILA VALENTIN, care inca de la inceput si-a
asumat coordonarea manifestarii, precum si fortelor de ordine,
dislocate in piata, care nu au intreprins masuri de obstructionare a
demonstratiei.

La Resita, incepand cu orele 16,00, s-au adunat in fata fostului
Comitet judeteanm in jurul unui nucleu de aproximativ 30 de muncitori
de la Sectia masini-unelte de la Intreprinderea Constructoare de
Masini, circa 200 persoane. Ulterior, grupul s-a marit, si-a precizat
revendicarile, respectiv ca organele locale sa adopte atitudini
potrivnice politicii adoptate de Ceausescu, si a ramas in piata
centrala si in cursul noptii ce a urmat. In dimineata zilei de 22
decembrie, coloane de muncitori de la Intreprinderea Constructoare de
Masini, de la Combinatul Siderurgic, de la Intreprinderea judeteana de
Constructii si Montaj Metalurgic si de la alte unitati din municipiul
Resita s-au deplasat in centrul orasului, scandand lozinci
anticeausiste, unde s-au alaturat celor ce se aflau in zona centrala
din ziua precedenta.

In acelasi registru lipsit de violenta, in 21 decembrie au avut loc
manifestatii de strada si la Brasov, precum si in alte orase ale tarii.

Au existat insa si localitati in care, la fel ca la Bucuresti,
evenimentele din 21 decembrie, desi au debutat pasnic, confruntarile
dintre manifestanti si fortele de ordine au degenerat in violenta si s-
au soldat cu victime omenesti.

Astfel, la Cluj, in jurul orei 13,00, circa 300 de muncitori de la
C.U.G. s-au adunat in curtea intreprinderii , decisi sa isi exprime
nemultumirea fata de denaturarea adevarului cu privire la Timisoara si
sa revendice conditii mai bune de munca si de viata.
Desi Ioan Aurel Stoica - secretar cu probleme de propaganda la
Consiliul Judetean al PCR Cluj - si Mihai Talpeanu - directorul C.U.G.
- au incercat sa-i determine sa nu paraseasca intreprinderea, grupul
respectiv a iesit in strada.

Seful inspectoratului a raportat despre situatia creata primului
secretar, Ioachim Moga, primind ordin sa deplaseze in zona forte de
ordine si sa ia masurile necesare pentru restabilirea ordinii publice.

In baza acestui ordin, i-a convocat pe seful Securitatii judetene,
colonel Ionita Nicolae si seful Militiei Judetene, lt. colonel Rusu
Stoian si a ordonat ca la locul faptei sa se deplaseze seful militiei
cu plutonul de interventie, insotit de loctiitorii sefului securitatii,
respectiv lt. colonel Tinca Ovidiu si maior Petcu Gheorghe. A ordonat,
de asemenea, deplasarea unor echipaje de circulatie care sa asigure
fluiditatea transportului in zona.

Plutonul de interventie a sosit in zona C.U.G. in jurul orelor 13-
13,30. Prin dialog cu cei iesiti in strada s-a incercat determinarea
lor sa revina in curtea intreprinderii, unde sa se rezolve eventualele
lor nemultumiri. Demersul a fost fara efect, randurile celor din strada
au inceput sa de ingroase, incercandu-se ruperea barajului fortelor de
ordine.

Cu ajutorul plutonului de interventii au fost trimise efective ale
Batalionului de Securitate-Militie si doua masini ale grupului de
pompieri, cu consemn transmis prin radio sa nu faca uz de armamentul
din dotare.

La scurt timp, in zona a ajuns Costica Dascalescu, secretar al
Comitetului judetean al PCR, care, incercand sa-i lamureasca pe cei din
strada sa revina in curtea intreprinderii si sa aiba un dialog despre
ceea ce-i framanta, a fost huiduit si fluierat.

In aceste conditii, la care s-au adaugat informatiile ca si la alte
unitati industriale din zona muncitorii se organizeaza pentru a
demonstra in centrul orasului, inspectorul sef a dispus retragerea
plutonului de interventie in curtea inspectoratului, iar cele trei
plutoane ale trupelor de securitate si masinile de pompieri sa
insoteasca coloanele de manifestanti spre centrul orasului, unde
acestea doreau sa ajunga.

A ordonat, de asemenea, ca echipajele de circulatie sa dirijeze
mijloacele de transport in comun spre centrul orasului.

In timp ce in zona industriala se derulau evenimentele mentionate, in
centrul orasului au fost desfasurate puternice forte militare (trupe si
tehnica de lupta), dispozitivul fiind constituit, conform ordinelor
transmise personal in unitatile garnizoanei de ofiteri a
Comandamentului Armatei a IV-a, pentru "interzicerea cailor de acces
spre zona centrala, in scopul protectiei lucrarilor de arta, cladirilor
institutiilor administrative si a obiectivelor comerciale, impotriva
actiunii posibile a unor grupuri de
cercetare-diversiune sau teroriste straine ori provocatori la acte de
vandalism". Aceasta misiune a fost isnusita cu buna credinta de cadre
si militari in termen care, fiind cazarmati inca din 16 decembrie 1989,
nu au avut acces la alte surse de informare decat cele oficiale.

In jurul orelor 15,30, in Piata Libertatii din centrul orasului si-a
facut aparitia un grup de aproximativ 40-ca de tineri, in frunte cu
actorul Calin Nemes, care, scandand lozinci de simpatie cu Timisoara,
anticomuniste si anticeausiste, incercau sa determine cetatenii aflati
in zona sa li se alature. Perimetrul pietii era inconjurat cu forte
M.Ap.N., iar la intersectia din fata Librariei Universitatii erau
dispuse doua grupe de soldati conduse de cpt. Carp Dando de la UM 01215
Floresti. Cele doua grupe din dispozitiv inchideau accesul catre
strazile Napoca si Universitatii. In fata acestora, cei aflati in
primele randuri ale grupului de manifestanti si-au dezgolit piepturile
cerandu-le militarilor sa traga.

La un moment dat, Calin Nemes, dezbracat pana la brau, si-a expus
pieptul cerandu-le militarilor sa traga si, apropiindu-se de cpt. Carp
Dando care era imbracat in uniforma de militar in termen, l-a apucat de
guler. In acel moment, fara ordin, militarii din subordinea ofiterului
au deschis focul, inregistrandu-se astfel primii 8 morti si 3 raniti
din municipiul Cluj-Napoca.

Vestea despre mortii si ranitii din Piata Libertatii s-a raspandit cu
rapiditate in oras, trezind in randul populatiei, pentru inceput, o
stare de crispare si de groaza, transformata treptat intr-o dorinta
indarjita de manifestare deschisa impotriva lui Ceausescu dar si
impotriva fortelor de ordine, care trasesera in manifestanti, astfel ca
un numar tot mai mare de cetateni s-au indreptat spre zona centrala a
orasului pentru a se alatura celor aflati deja acolo.

Pe acest fond, in municipiu au aparut noi puncte de conflict intre
populatie si fortele de ordine dispuse pentru a bloca afluirea catre
pietele centrale.

Astfel, in fata hotelului "Astoria", militarii de sub comanda cpt. Dicu
Ioan, de la UM 01278 Someseni, au deschis foc asupra unor grupuri
inaintate ale coloanei de muncitori ce se forma pe strada Horea,
actiune soldata cu victime din randul manifestantilor.

De asemenea, la Fabrica de Bere, deoarece asupra dispozitivului armatei
condus de mr. Cocan Ioan au fost indreptate doua basculante de mare
tonaj din care soferii sarisera, s-a ordonat deschiderea focului.

Cele doua basculante (apartinand Sectiei de Utilaj de Transport a AGCM)
au fost sustrase de persoane neidentificate, de la Sectia de betoane
din cartierul Manastur si, prin fortarea usilor si smulgerea firelor
electrice din casete, au fost pornite prin contact direct.

Un alt loc in care evenimentele au avut urmari tragice l-a constituit
Piata Marasti, unde un militar in termen, ferindu-se de lovitura unui
cetatean, a deschis focul omorandu-l, instantaneu deschizand focul si
colegii sai de grupa.

In imprejurarile descrise si-au pierdut viata prin impuscare inca 13
cetateni, iar alti 102 au fost raniti.

La Sibiu, manifestatiile de strada au inceput in dimineata zilei de 21
decembrie 1989, printr-un grup de aproximativ 30 de persoane de la
fosta intreprindere Balanta I, un grup condus de Oana Ion si care, in
fata magazinului Dumbrava din municipiul Sibiu, revendica imbunatatirea
conditiilor de trai.

Grupul a fost imprastiat de fortele de ordine ale fostei Militii,
cateva persoane fiind retinute pentru cercetari.

La putin timp dupa aceasta, manifestantii, in numar sporit, s-au
regrupat la Hotelul Bulevard si in Piata Republicii (azi Piata
Revolutiei) din centrul Sibiului.

Primul moment de violenta al revolutiei sibiene s-a consumat la
aparitia in Piata Republicii a unui ARO al fostei Militii. In timp ce
se incerca un dialog cu manifestantii pentru temperarea si determinarea
lor de a nu se deda la actiuni violente, autoturismul a fost rasturnat
si incendiat, iar lucratorii agresati.

Pentru identificarea autorilor acestei actiuni efectivele echipei
"SCUTUL", apartinand militiei municipale, au retinut si condus la
sediu, pentru cercetari, alte circa 20 de persoane. Nerezultand
probleme deosebite, tori cei retinuti au fost eliberati pana in jurul
orelor 12,00.

In aceste conditii, la solicitarea lui Nicu Ceausescu, prim-secretar al
Comitetului judetean PCR, cu aprobarea generalilor Vasile Milea si Ion
Hortopan, din ordinul comandantului Garnizoanei Sibiu, lt. col. Aurel
Dragomir, in Piata Republicii sunt trimise, incepand cu orele 10,30,
efective de militari, elevi si caddre apartinand UM o1512 (conform
afirmatiilor colonelului Abrudan Paul, facute in lucrarea "Sibiul in
revolutia din decembrie 1989", editata in 1990 de Casa ARmatei Sibiu,
efectivele trimise in piata erau compuse din 3 companii de elevi sub
comanda lt. col. Irimescu Milan, o a patra companie sub comanda co.
Cumbari Gheorghe si 4 TAB-uri, comandate de mr. Pterache, mr. Damian,
mr.
Agavriloaiei si mr. Bodea).

Efectivele de militari erau inarmate si aveau munitie de razboi.

La sosirea detasamentului de elevi (110 militari insotiti de 5 ofiteri
comandati de cpt. Teodorescu Cristian, singurul care - din datele pe
care le detinem - a ajuns in piata), se consuma cel de-al doilea moment
de violenta al revolutiei sibiene, datorat manifestantilor. Militarii
sunt intampinati cu huiduieli, cu pietre, sticle si cosuri de gunoi
aruncate asupra lor, iar un civil, dupa ce a lovit cu o sticla un elev,
a incercat sa-i smulga arma.

In aceasta situatie, capitanul comandant al detasamentului s-a vazut
nevoit sa ordone foc de avertisment, ordin executat de subordonatii
sai.

In momentele care urmeaza se inregistreaza primele victime ale
evenimentelor sibiene din decembrie '89: sunt impuscati mortal, in
conditii inca neelucidate, Gura-Liviu Nicolae si Mititelu Ioan,
muncitori la Cooperativa "Progresul", si sunt raniti prin impuscare
Botogan Ovidiu si Timariu Florin, doi tineri aflati langa statuia lui
Gheorghe Lazar din centrul pietei.
Cei doi raniti aveau sa declare ulterior, ca martori in procesul lui
Nicu Ceausescu, ca au fost impuscati dinspre podul cofetariei "Perla",
din alta directie decat cea in care se afla subunitatea care a executat
foc de avertisment.

In scurtul moment de liniste care s-a instalat in piata dupa executarea
focului de avertisment, capitanul Teodorescu a strigat: "Nu va atingeti
de noi, ca nu tragem in voi!", la care, din multimea manifestantilor ,
s-au auzit aplauze si s-a strigat: "Armata e cu noi!".

Dupa consumarea evenimentelor de mai sus, imediat dupa ora 11,00, in
piata au afluit urmatoarele forte MI inarmate, dar cu munitia
nedistribuita la oameni:
- un camion de la Centrul de dresaj caini, cu
subofiteri insotitori de caini si caini, care au
ramas imbarcati;
- plutonul antiterorist al Batalionului Trupelor de
Securitate, format dintr-un ABI si doua dubite TV,
sosite din curtea militiei judetene, unde stationau
in momentul executarii focului de avertisment in
piata;
- patru camioane cu militari din Batalionul Trupe
de Securitate, aflate sub comanda mr. Catana
Laurentiu, din care au debarcat 10 militari ce au
completat o bresa creata in dispozitivul MApN
existent in piata.

Cu putin inainte de ora 12,00, efectivele MI, inclusiv dei 10 militari
debarcati din camioane, au primit ordin de parasire a pietii. Inainte
de plecare din piata, membri ai plutonului antiterorist au lansat
cateva petarde lacrimogene in directia manifestantilor.

Retragerea din piata aefectivelor MI s-a facut, conform raportului lt.
col. Dragan Sergiu, comandantul Grupului de pompieri Sibiu, la cererea
colonelului Rotariu Iulian, seful Inspectoratului judetean MI, care i-a
ordonat, in jurul orelor 12,00, sa se deplaseze, impreuna cu mr. Catana
Laurentiu, comandantul Batalionului de securitate si cu militarii din
subordine, spre sediul Comitetului Judetean PCR. "Cand am vroit sa ne
deplasam - declara lt. col. Dragan Sergiu intr-o relatare datata 31
ianuarie 1990 - n-am putut sa o facem din cauza multimii care ne presa.
In fata acestei situatii, am stabilit cu mr. Catana ca el sa deschida
drum prin multime cu tancheta (ABI) pe bulevardul Nicolae Balcescu.
Pentru a-i imprastia pe oameni, cei din Batalionul de paza-securitate
au lansat cateva grenade lacrimogene. Multimea a inceput sa loveasca in
noi cu lanturi, sticle cu benzina, bolovani etc. Am dat drumul la
jeturi de apa din furtun asupra multimii, pentru a o indeparta de
masina si a putea sa ne deplasam la noul obiectiv".

In dupaamiaza zilei de 21 decembrie, demonstratiile populatiei se
extind in diferite zone ale Sibiului: in fata comitetului judetean de
partid, in fata Militiei si a Securitatii, pe principalele artere de
circulatie.

Dar daca primele coloane care s-au deplasat prin fata
acestor instituitii au fost pasnice, putandu-se dialoga cu ele si
reusindu-se prevenirea actelor de violenta, ultimul grup, format din
400-500 de persoane a fost deosebit de agresiv, refuzand dialogul,
atacand cu pietre, alte corpuri contondente si sticle incendiare sediul
organelor de Militie, fortand intrarea in curte si in cladire,
incendiind autoturismele cadrelor din parcarea invecinata, agresand si
dezarmand cativa soldati din dispozitivul de paza al inspectoratului.
(Unul dintre liderii acestui grup a fost ulterior identificat in
persoana lui Fundacescu Gheorghe, de profesie zidar, domiciliat in
Sibiu, str. Siretului, bl. 13).

Actiunile acestui ultim grup de demonstranti au creat o situatie de
grav pericol in apropierea depozitului de armament, munitie si
carburanti, conditii in care, pentru imprastierea atacatorilor s-au
executat focuri de avertisment si s-au folosit gaze lacrimogene. De
asemenea, la solicitarea conducerii inspectoratului, din UM 01512 au
fost scoase in strada doua TAB-uri, de pe unul dintre ele lt. col.
Dragomir Aurel facand apel la calm si la demonstratie pasnica.

In aceeasi zi, in jurul orei 18,00, la Cisnadie, in urma refuzului
Silviei Cibotariu, primarita orasului, de a preda demonstrantilor
drapelele si tablourile care-l infatisau pe dictator, existente in
cladirea Consilliului Popular (considerate de aceasta ca bunuri de
inventar), demonstrantii au incendiat cladirea primariei, locuintele
primarului si directorului Fabricii de covoare, apoi s-au deplasat la
sediul biroului orasenesc de Militie, pe care l-au atacat.

Pentru respingerea atacului s-a facut uz de arma, fiind impuscate
mortal doua persoane, fapt pentru care doi lucratori de Militie au fost
initial condamnati, apoi pusi in libertate, probandu-se legitima
aparare.

La Targu Mures, in aceeasi zi de 21 decembrie, intre orele 12,30-13,00,
salariati de la intreprinderile IMATEX si METALOTEHNICA, constituiti
spontan in grupuri, au pornit in mars de protest spre centru orasului,
carora pe traseu li s-au adaugat si alte persoane, scandand lozinci
anticeausiste.

Pe traseu, demonstrantilor li s-au alaturat succesiv dispozitivele de
ordine, care au incercat sa-i impiedice sa ajunga la sediul Comitetului
Judetean de Partid. Dupa ajungerea lor in fata acestei institutii, din
cadrul Comandamentului judetean, asupra manifestantilor s-a actionat cu
jeturi de apa si substanta florex de catre militarii grupului de
pompieri.

Aceste actiuni de dispersare a manifestantilor, care s-au prelungit
pana spre orele serii, nu si-au atins efectul scontat. Unii
manifestanti, devenind mai agresivi, au spart unitati de alimentatie
publica din zona, de unde au sustras bauturi alcoolice. Pe fondul
acestei stari o parte dintre demonstranti, inarmati cu obiecte
contondente dintr-un santier de constructii din apropiere, au
reactionat in consecinta. La orele 21,30 s-a produs fortarea cordonului
de militari situat in fata magazinului ROMARTA si avarierea masinilor
de interventie ale pompierilor si a tehnicii de lupta mobila, fapt ce a
determinat retragerea in spatele TAB-urilor apartinand MApN.

Atacul manifestantilor a constat in aruncarea cu pietre, obiecte
metalice, sticle etc asupta militarilor in termen din trupele MApN,
care instantaneu, fara nici o comanda expresa, au deschis foc de
avertisment pentru intimidare.

Caporalul MASCAN ALEXANDRU din UM 01318 Targu Mures a incercat sa
execute foc cu pistolul mitraliera calibru 7,62 mm din dotare, dar
acesta nefunctionand, a recurs la mitraliera de 14,5 mm instalata pe
TAB-ul ce il deservea, cu care a ucis 4 persoane civile, respectiv pe
BODONI SANDOR, de 24 ani, NEGYI LAJOS, de 25 ani, HIDOS NELU ADRIAN de
21 ani si MUNTEANU ILIE IOAN de 30 ani, in trupurile carora s-au
identificat urmele proiectilelor de 14,5 mm.

In urma cercetarilor efectuate s-a stabilit ca MASCAN ALEXANDRU a
executat o rafala cu mitraliera respectiva in pozitia de foc in plan de
45 grade, dupa care mitraliera fiind lovita de manifestanti cu o ranga
si alte obiecte contondente, a capatat un unghi de tragere in plan
orizontal, situatie in care urmatoarea rafala executata de caporal a
lovit direct in demonstranti.Cu acest prilej, au mai fost ranite de
proiectile ricosate din asfalt 19 persoane din randul manifestantilor,
care au fost transportate la spital pentru ingrijiri.
Concomitent, in aceeasi zona au mai decedat prin impuscare alte doua
persoane, respectiv PAJKA CAROL de 32 ani si TAMAS ERNEST de 38 ani,
rezultand ca acestia au fost loviti cu proiectile de pistol mitraliera
calibrul 7,62 mm, unul dintre ele purtand urme evidente de ricoseu.

Utilizarea armelor de foc in ziua de 21 decembrie 1989, care a durat
circa 20 secunde, consumandu-se peste 1.000 cartuse, s-a soldat cu 6
morti si 19 raniti, in conditiile aratate mai sus.

La Cugir, in aceeasi data, la Sectia Scularie din cadrul Usinei
Mecanice, dupa pauza de masa de la ora 11,00, toti muncitorii au
incetat lucrul, o parte din acestia iesind in fata sectiei. Initiatorii
acestei actiuni au fost muncitorii DIT VASILE, PADURARU SORIN, COSOR
NICOLAE, FRINCU GRATIAN, FRINCU CLAUDIU si inginerul FURDUI MARIN, toti
angajati in cadrul sectiei mentionate. Din initiativa celor de mai sus
au fost activate soneriile podurilor rulante si s-a tinut un moment de
reculegere in memoria mortilor de la Timisoara.

S-a constituit o coloana de manifestanti care s-a indreptat spre
pavilionul administrativ, unde a fost intampinata de primarul orasului,
directorul UM Cugir, secretarul comitetului de partid pe uzina si doi
lucratori de la Militia orasului. Oficialitatile mentionate au fost
huiduite si lovite cu pietre, acestea fiind primele manifestari
tensionale cu accente de violenta.

In jurul orei 12,30, coloane de manifestanti a iesit din uzina,
demosntrand pe strazile principale ale orasului, purtand doua drapele
fara stema si scandand lozinci precum: "Jos Ceausescu", "Libertate",
"Azi in Timisoara, maine in toata tara!", "Vrem alimente!".

Coloana s-a deplasat in mod pasnic la UM Cugir II, avandu-l in frunte
pe CULDA DOREL, frezor la Sectia Scularie. Pe traseu s-a atasat un
numar de cetateni, printre care si multi copii.

Impreuna cu muncitorii de la UM Cugir II, coloana de manifestanti s-a
oprit in gara CFR in jurul orei 15,00 pentru a opri plecarea celor doua
garnituri de tren cu navetisti. O persoana din multime, neidentificata,
a lansat zvonul, rapsandit cu rapiditate, potrivit caruia circulatia pe
linia ferata intre localitatile Vinerea si Cugir este blocata prin
dislocarea unei sine.

De la gara CFR, coloana de manifestanti s-a deplasat la Consiliul
Popular al orasului, solicitand un dialog cu oficialitatile care, insa,
nu se mai aflau in sediu la ora respectiva (16,00). Aici au fost
semnalate manifestari de violenta prin incercari de agresare a doi
militari din Trupele de Securitate, care asigurau paza sediului, si
prin aruncarea cu pietre in geamurile cladirii.

Pe timpul deplasarii coloanei, muncitorul VOINEA NICOLAE de la Sectia
Scularie, nascut la 02.11.1947 in Cegau, judetul Alba, cu domiciliul in
Cugir, a lansat zvonul conforma caruia in sediul Militiei orasenesti ar
fi arestati patru colegi de munca. Zvonul a fost repede preluat si
asimilat de masa manifestantilor.

De la Consiliul Popular, manifestantii s-au deplasat direct la sediul
Militiei orasului, cerand eliberarea celor arestati, cu toate ca, in
realitate, la organul de militie nu se afla nici o persoana retinuta
sau arestata. Trepta, in fata demonstrantilor s-au grupat si persoane
cunoscute cu antecedente penale, tigani, betivi, precum si copii,
astfel ca actiunea s-a transformat dintr-o manifestatie politica
pasnica, intr-o actiune cu caracter violent.

In prima faza, organele de militie nu au acceptat dialogul cu
demonstrantii, lucru ce a determinat accentuarea starii de agresivitate
a acestora, concretizata in taierea cablurilor telefonice si aruncarea
cu pietre in geamuri. La sectionarea cablurilor telefonice au
participat mai multi tineri, printre care: ZUGA OVIDIU, de 19 ani, fara
ocupatie; MIHU MIHAI-MITEL, tigan, fost condamnat de drept comun,
neincadrat in munca; HERTA IOAN, tigan; POPA ALEXANDRU (zis PAMPA);
CARICA ADRIAN, de 19 ani, fara ocupatie, tigan, condamnat de drept
comun; SEVERA DUMITRU, 36 ani, tigan, muncitor - toti cu domiciliul in
Cugir.

Demonstrantii au incercat sa intre in sediul Militiei pentru a elibera
"arestatii", insa nu au reusit datorita faptului ca lucratorii postului
au blocat usa de la intrare. In aceasta situatie, un grup de tineri,
printre care MOSULET GELU, 23 ani, muncitor; CHINEJA CRISTIAN-DORU,
tigan (zis Tarzan) si LACUSTA IOAN, muncitor la UM Cugir II, a spart
usa cu ajutorul unei banci aflate in fata cladirii. In acelasi timp, un
alt grup de demonstranti a rasturnat masina Militiei (un ARO 10),
incendiindu-l.

Este momentul in care fostul comandant al Militiei, lt.
maj. POP VALENTIN, a tras cu pistolul mitraliera o rafala de
avertisment, lucru care a incitat si mai mult multimea aflata deja intr-
o stare de surescitare, alimentata si de consumul de bauturi alcoolice.
Unii dintre demonstranti aprovizionau continuu cu bauturi alcoolice pe
cei aflati de fata, sticlele goale fiind transformate in "cocteiluri
Molotov".

Dupa spargerea usii de la intrare, o parte din manifestanti, printre
care CULDA DOREL, VOINEA NICOLAE, BANATEAN DOREL, BACIU VASILE, MOSULET
GELU, LACUSTA GHEORGHE, toti muncitori la Uzina Mecanica, cu domiciliul
in Cugir, au intrat la parterul cladirii, incepand distrugerea si
devastarea birourilor, documentele si mobilierul fiind aruncate in
strada si incendiate. In aceasta situatie, pentru inlaturarea
pericolului, in scopul autoapararii si respingerii agresorilor, cadrele
de militie au deschis focul, moment in care se inregistreaza primii
raniti: MOSULET GELU, VOINEA NICOLAE si POPESCU CALIN, domiciliati in
Cugir. Era in jurul orelor 16,30-17,00. Multimea adunata in fata
Militiei nu mai scanda lozinci anticeausiste si anticomuniste,
actiunile celor din fata fiind indreptate numai spre distrugerea
sediilor si linsarea cadrelor aflate in interior.

S-a continuat actiunea de incendiere a autoturismelor aflate in
parcarea sediului (au fost distruse 10 autoturisme si o motocicleta).
Din multime se aruncau cu bolovani si alte obiecte in geamuri, precum
si sticle incendiare.

Actiunile de incendiere au fost sprijinite de catre COCIS IOAN, sofer
la IGO, CHINDRIS IOAN, sofer la UM Cugir, GROZA NICOLAE, sofer la
Panificatie si NAGY IOAN, toti domiciliati in Cugir, care au alimentat
cu benzina si au participat la confectioarea "cocteilurilor Molotov".
In scurt timp sediul Militiei a fost cuprins de flacari. Dintre cei
care au aruncat cu sticle incendiare in cladire au fost identificati
urmatorii: CHIRILA GHEOGHE, nascut la 09.11.1956, domiciliat in Cugir,
str. G, Cosbuc nr. 15, apt. 15; VLAICU IOAN, nascut la 23.06.1951,
domiciliat in Cugir, str. S. Barnutiu nr. 50, apt. 1; IANCU DAN-
CONSTANTIN (zis COMORA), nascut la 18.05.1963, domiciliat in Cugir,
str. I. Creanga nr. 1, apr. 86.

Pentru a-i indeparta pe agresori si a elimina pericolul, cadrele de
militie, aflate in cladire, au intensificat focul cu armele din dotare,
tragand in aer sau in caldaram. Astfel se explica existenta celor 37 de
raniti care au fost loviti, in general, la picioare si maini. Nu s-a
inregistrat nici un mort in randurile demonstrantilor.

Nerezistand focului si fumului din interior, precum si datorita
presiunii psihologice, unele cadre de militie au incercat sa paraseasca
sediul sarind pe geamuri. Au fost prinsi de demonstranti, loviti,
maltratati si deposedati de arme.

In asemenea imprejurari si-au pierdut viata comandantul Militiei, lt.
maj. POP VALENTIN si plt. STAICU ILIE, ale caror cadavre au fost
incendiate si profanate. Cei doi au fost ucisi de catre SEVERA DUMITRU,
nascut in anul 1957, lacatus la UM Cugir, CARICA ADRIAN-GHEORGHE,
nascut in anul 1971, fara ocupatie si POPA ALEXANDRU, nascut in 1953 (s-
a sinucis in 1993), toti avand domiciliul la acea data in Cugir.

Cadavrele au fost profanate de catre POPA ALEXADRU, NICHIFOR IOAN-
MIRCEA, nascut in 1937, domiciliat in Cugir si COPOS GHEORGHE-
CONSTANTIN, nascut la 18.11.1958, domiciliat in Cugir, str. Rozelor nr.
19, apt. 15.

Aspectele referitoare la cele doua crime au fost extrase din Dosarul
penal nr. 13/p/1993, aflat la Curtea de Apel Alba.

A mai fost identificat un numar de 14 persoane care au initiat si
sustinut atacul si incendierea sediului Militiei, dupa cum urmeaza:
FUSTO ALEXANDRU, muncitor la ICIM Brasov, santierul Cugir;NAGY IOAN,
din Cugir, str. N. Balcescu nr. 3 apt 4; TINCU GHEORGHE, str. Gh
Asachi; POENAR MARIUS din localitatea Balomir, jud Alba; PINCA
GHEORGHE, str. Constructorului nr. 3, Cugir; PASTIU EMIL, str. George
Cosbuc nr. 11, Cugir; BARBUR CIPRIAN-DORIN, nascut la 19.11.1967,
domiciliat in Cugir, str. Trandafirilor nr. 1, apt. 7; MUNTEAN PETRU si
sotia Carolina, str. G. Cosbuc, Cugir; MOGA NICOLAE, VITAN MIRCEA,
nascut la 24.10.1959, domiciliat in Cugir, str. G. Cosbuc nr. 13; MARTA
FABIOLA, muncitoare la sectia Turnatorie din cadrul UM Cugir; NICOARA
IOSIF,tehnician la serviciul Investitii - UM Cugir, nascut la
01.10.1938, domiciliat in Cugir; SIMOIU IOAN (zis JOE), neoncadrat in
munca.

Au fost semnalate mai multe persoane care , profitand de situatia
creata, au sustras arme din sediul Militiei, fiind identificati
urmatorii: DAMIAN NICOLAE, domiciliat in Cugir; COTOR VASILE (zis
TITU), domiciliat in Cugir; MANEA MIRCEA, domiciliat in Cugir, str.
Tineretului nr. 12, apt 141; VIZITEU MARIUS-GEORGEL, nascut la
09,12.1967, domiciliat in Cugir, str. Tineretului nr. 12, apt. 141;
GAVRILA IOAN, nascut la 13.11.1970, domiciliat in Cugir, str. Al.
Sahia nr. 13,apt 8; SANTEA NICOLAE, nascut in anul 1958, domiciliat in
Cugir, str. Victoriei nr 3.

Numitul SANTEA NICOLAE, dupa ce a sustras un pistol mitraliera, a
deschis focul asupra sediului.

In jurul orei 20,30, cladirea Militiei a fost cuprinsa de flacari si
nesesizandu-se nici o miscare din interior, demonstrantii au considerat
asediul incheiat si s-au indreptat spre Consiliul Popular, incendiindu-
l si pe acesta.

Actiunile in forta au continuat, in aceeasi noapte, cu spargerea
librariei si arderea unor carti, precum si cu devastarea locuintelor
primarului orasului , MUNTEANU GHEORGHE, directorului ICSM, IONESCU DAN
si ale unor cadre de militie - SINCELEAN CONSTANTIN, MEZEI DORIN,
DIACONU GHEORRGHE SI CIMPEANU MIRCEA.

Raportul SRI asupra evenimentelor din decembrie 1989, episodul IV.

Privite retrospectiv, momentele de inceput la Revolutiei romane isi
dezvaluie necesitatea istorica, asezandu-se in ordinea firescului. Ceea
ce nu inseamna, insa, ca ele au fost mereu - si de catre toata lumea -
considerate doar ca expresia revoltei spontane a unei populatii care,
ani de zile, acumulase profunde nemultumiri atat de natura materiala,
cat si spirituala. Dimpotriva, pe seama lor s-au pus in circulatie
numeroase scenarii, care plasau temeiurile Revolutiei romane fie in
afara tarii, fie la nivelul cine stie caror comploturi inca demult
urzite in tara.

Analizate cu un profesionalism dublat de buna-credinta, multimea de
scenarii isi releva inconsistenta. Dar, daca ele au fost posibile, este
pentru ca evenimentele din decembrie '89 au fost permanent marcate de
unele fapte care trimit spre actiunea premeditata a unto "actori" din
afara maselor, spontan iesite in strada.

Astfel, chiar inceputul timisorean al evenimentelor din decembrie este
marcat, in dupaamiaza zilei de 16, cand numarul simpatizantilor si al
curiosilor adunati in jurul locuintei pastorului Tokes se redusese
simtitor, de aparitia unui grup de tineri care incitau la actiuni
violente, ei insisi dedandu-se la spargerea vitrinelor de la unitatile
comerciale din zona si blocand
mijloacele de transport in comun.

Pe masura ce s-a conturat o participare tot mai numeroasa a
cetatenilor la actiunile de strada, o parte insemnata a nucleului activ
in faza de initiere a acestora s-a retras din prim-planul activitatilor
respective, unii dintre ei aprand ulterior, in diferite ipostaze, in
derularea evenimentelor.

Semne de intrebare ridica si modul in care s-au produs, la Timisoara,
unele actiuni de provocare a armatei. Analizate ulterior, ele conduc la
ipoteza unei pregatiri prelabile si profesioniste, concretizate in:
-ruperea antenelor statiilor de radio de pe tehnica de lupta;
- blocarea rotilor motrice si de intindere ale tancurilor cu fier
beton cu diametrul de 30 mm, confectionat in forma de U, ce nu putea fi
pregatit la fata locului;
- utilizarea, de catre unele persoane, a unor chei speciale,
necesare deschiderii rezervoarelor suplimentare de motorina si
incendierea carburantului;
- folosirea "sticlelor incendiare" (care, de asemenea, necesita o
pregatire anterioara);
- in mai multe declaratii date de militari in termen si de unii
ofiteri se mentioneaza ca in randurile demonstrantilor se aruncau
inspre militari cu bile de rulmenti, obiecte care, de asemenea,
presupun premeditarea.

La Sibiu, in timpul evenimentelor, a fost semnalata prezenta unor
persoane din judetele Cluj si Timis, in legatura cu care, ulterior, au
rezultat date sigure ca s-au implicat direct in organizare si
desfasurarea evenimentelor.

Cazul clujeanului Stuparu Dan este deja cunoscut, dupa cum exista si
marturii ale unor demonstranti cu privire la faptul ca unii dintre
conducatorii coloanelor nu cunosteau topografia orasului, cerand, la
intersectii, indicatii cu privire la caile de acces spre o institutie
sau alta.

Cela mai multe semne de intrebare s-au ridicat in legatura cu mitingul
din 21. Cum a fost posibil ca, in conditiile in care Timisoara
producea, inca din 16 decembrie, dovada certa a starii de spirit si a
disponibilitatilor revolutionare ale populatiei tarii, N. Ceausescu sa
stranga la un loc populatia Bucurestiului, fara a lua in calcul ca o
singura scanteie ar fi fost de natura sa produca explozia previzibila?
Si, intrucat explozia chiar s-a produs, cine a fost autorul scanteii
care a transformat in revolta o adunare populara exersata in ani lungi
de dictatura?

Decizia de organizare a mitingului ar putea fi pusa pe seama
dictatorului - in comportamentul acestuia exista suficiente indicii
care pot motiva gestul - dupa cum, la fel de bine, i-ar fi putut fi
sugerata, tocmai pentru certa ei potentialitate conflictuala.

Ceea ce nu mai lasa, insa, loc de dubii in privinta premeditarii
evenimentelor este faptul ca date obtinute ulterior, in plan
informativ, coroborate cu unele informatii certe, precum si marturii
provenite de la diverse persoane care au participat nemijlocit la
miting, sau care au avut ocazia sa-l priveasca de la distante propice
unor imagini de ansamblu, pun in evidenta numeroase aspecte care nu pot
tine, in nici un fel, de actiunea ,aselor-purtatoare ale revolutiei.

* Vacarmul sonor (asemanator celui produs de formatiuni de avioane,
elicoptere sau tancuri) a provenit initial dintr-o sursa de
amplificare, nu din randul manifestantilor.

* Starea de panica nu s-a datorat numai zgomotului produs in difuzoare
ci, asa cum au relatat mai multe persoane, "a fost vorba de o senzatie
fizica de spaima, resimtita sub forma unei nelinisti atat de puternice,
incat aproape ca nu te mai puteai tine pe picioare, iar in urechi iti
rasuna un huruit insuportabil".

Discutii purtate cu specialiti atesta ca o atare stare si senzatiile
descrise mai sus, ar putea fi provocate prin emiterea, la mare
intensitate, a unor unde de joasa frecventa, sub pragul audibilului.

Date de interes privind elucidarea acestor afirmatii ar putea oferi
personalul tehnic si specialistii care asiguraru, la data respectiva,
sonorizarea unor astfel de manifestatii.

* Mai multe persoane au relatat ca, exact inaintea inceperii panicii,
pe laturile exterioare ale multimii - dinspre Hotelul "Negoiu" si zona
Hotelului "Bucuresti" - au aparut masini ARO din care au coborat
persoane inarmate cu bate, care penetrand cordonul de asigurare
exterior, au inceput sa-i loveasca pe manifestanti.

Penetrarea cordoanelor exterioare - chiar slab constituite - nu era
totusi un lucru simplu de facut, iar depasirea lor presupune o
acceptare a celor care formau dispozitivele respective, context in care
se ridica semne de intrebare in privinta atitudinii si pozitiilor unor
cadre de comanda din MI.

* Alte persoane au afirmat ca, aflandu-se in mijlocul multimii, au
observat cum unii purtatori de lozinci din polistiren expandat au scos
lozincile si, cu manerele cu varfuri ascutite - atipice pentru cele
confectionate pentru acest scop in intreprinderi - au inceput sa-i
impunga pe cei din jurul lor, strigand in acelasi timp "Fugiti, ca ne
omoara!", "Vin tancurile!", huiduind, urland etc.

* Bubuiturile puternice care s-au auzit in acele momente puteau proveni
si din detonarea unor petarde (chiar daca la controlul post-actiune,
efectuat de cadre specializate, nu au putut fi relevate urmele
specifice lasate de folosirea acestui tip de mijloace de marcare a
focului).

* Gardarea manifestatiei nu s-a realizat conform tipicului stabilit
pentru astfel de ocazii, cadrele fiind amplasate in primul rand al
participantilor. Astfel, acestea nu numai ca n-au putut interveni, dar
nici macar n-au putu vedea ce se intampla.

In acelasi timp, desi se cunostea ca, in diferite puncte din zona
centrului Capitalei incepusera sa se constituie grupuri - in principal
tineri - fiind vizibila intentia acestora de a declansa manifestatii de
protest, fortele de ordine (MI) amplasate pe laturile exterioare ale
dispozitivului de gardare au fost relativ putine, fiind intarite abia
dupa "spargerea" mitingului.

Toate acestea ar putea constitui un punct de plecare pentru descifrarea
principalelor elemente ale manevrei, precum si pentru identificarea
unora dintre regizorii si actorii acesteia, da catre institutii
abilitate cu anchetarea evenimentelor.

Lucruri care ies din logica bunului simt se petrec in Bucuresti si in
noaptea de 21 spre 22 decembrie.

Asa cum am aratat deja, interventia scutierilor in actiunile de
reprimare se produce spre miezul noptii. La inceput, actiunile acestora
erau coordonate si dirijate, ei alegandu-si tintele - grupuri mai
compacte - si actionand pentru dispersarea lor. Evolutia a luat, insa,
o intorsatura tragica, in momentul in care in randul scutierilor a fost
lansat zvonul ca, la Piata Romana, mai multi colegi de-ai lor fusesera
omorati prin injunghiere cu surubelnite. Ca nu era decat un zvon, o
probeaza faptul ca acest aspect nu s-a putut verifica si despre el nu
au aparut nici un fel de date. Iar daca asa stau lucrurile, se pune
intrebarea
fireasca: cine si cu ce scop lansase un astfel de zvon?

Din acest moment, scuterii nu au mai putu fi stapaniti de sefii lor si
au inceput sa "lucreze" la gramada, fara nici o alegere si fara limite.
Un caz exemplificativ pentru intorsatura tragica a situatie si tarea de
spirit a celor implicati, relatat de persoane care au fost victime ale
episodului respectiv, este cel in care aproape toti pasagerii care au
coborat, la un moment dat, la statia de metrou Piata Universitatii,
pana si copii, au fost pur si simplu luati pe sus, maltratati. In
asteptarea dubelor, cei "prinsi" erau batuti, tarati de maini si de
picioare si obligati sa se culce pe burta, unii peste altii,
construindu-se gramezi formate din cate trei-patru straturi de oameni:
barbati, femei, copii, de-a valma.

In aproape tot acest timp, insa, in dreptul Hotelului Intercontinental,
in chiar imediata vecinatate a cordonului de militari, exista un grup
agitatoric, foarte activ, amplasat pe un TAB "cucerit", abandonat de
echipaj, grup care nu a fost supus nici asalturilor scutierilor, nici
tirului executat in zona. Iar spargerea "baricadei" nu s-a realizat
spre zona TAB-ului, pentru a fi eliberat, ci diametral opus, spre zona
restaurantului "Dunarea".

Cum au reusit niste civile sa captureze o masina de lupta si cum au
fost ei ocoliti de toate necazurile noptii aceleia fierbinte, raman,
inca, intrebari care-si asteapta raspunsul.

De altfel, in contul noptii de 21 spre 22 decembrie pot fi trecute si
alte intrebari, ale caror raspunsuri ar putea spori adevarul despre
cele intamplate atunci.

Unul dintre lucrurile despre care s-a discutat mult - si continua sa
se discute si in prezent - il constituie curajul deosebit al unora
dintre cei care au actionat in noaptea respectiva in Piata
Universitatii, infruntand fara nici o teama fortele de ordine.

Legat de aceasta, din date provenite de la fosti ofiteri Ai Directiei a
V-a a rezultat ca, dupa lasarea intunericului, in piata a sosit un
camion, fara insemne de inmatriculare, care a descarcat o mare
cantitate de sticle cu bauturi alcoolice, care au fost impartite celor
care ramasesera in zona. Sticlele nu aveau nici o eticheta, iat analiza
lichidului aflat intr-un astfel de recipient - efectuata in laboratorul
din sediul fostei unitati nationale - a relevat prezenta, in continut,
a unor substante din catogoria droguriloe cu efect excitant, care
provocau consumatorilor o stare de exaltare, inhiband instinctul de
conservare si. prin aceasta, inlaturand senzatia de frica si alternand
puternic perceptia starilor de pericol.

Aceasta informatie nu este lipsita de interes daca se are in vedere
modul de comportament al unor dintre manifestanti, cu precadere al
celor care, in momentul spargerii baricadei de catre tancuri, nu s-au
dat la o parte, unii fiind accidentati mortal.

Cercetarile informative nu au putut stabili cine a adus camionul si la
a cui initiativa.

Semen de intrebare ridica si situatia ambigua adoptata de conducerea
superioara a fostului DSS. Astfel, in lipsa generalului Vlad - aflat in
sediul CC al PCR -, conducerea trebuia sa fie, automat, preluata de
adjunctul sau, generalul BUCURESCU GIANU. Acesta insa, conform unor
relatari ale fostului sef de cabinet (actualmente cadru in UM 0215
Bucuresti - MI) - refuza sa raspunda la telefon sau sa dea vreo
indicatie cu privire la activitatile ce ar fi trebuit desfasurate.

Dupa cum o necunoscuta mai staruie si in ceea ce-l priveste pe fostul
sef al Securitatii Municipiului Bucuresti, col (r) GORAN GHEORGHE,
care, in cursul noptii de 21/22 decembrie 1989 a parasit unitatea fara
sa dea nici un fel de ordin si fara sa anunte cine il inlocuia la
comanda, reaparand abia dupa 25 decembrie 1989, cand deja situatia
incepuse sa sa stabilizeze.

prin bunavointa lui George Stana, din

Miodrag Milin, Timisoara 15-21 Decembrie '89
(vol. aparut la Timisoara in 1990)

<< Au scandat cu totii: "Libertate! Libertate!
Dupa cum simtea Nemeth (Karoly, 56 de ani, strungar la Colectivul de
Fizica, U Timisoara), era o scandare cu doua intelesuri deja:
*libertate pentru pastor, dar si libertate pentru popor*. Pastorul a
facut semn si le-a zis: "Dar eu sunt liber!" Lumea din fata insa a
intrebat: "Cine este in spatele dumneavoastra?" Pastorul a propus sa
vina cinci persoane, ca sa se convinga. Nu a mers nimeni.

Stefan Iordanescu (31 de ani, regizor la Teatrul de Stat Arad) a
trimis-o pe sotia sa cu masina (sambata, 16 decembrie, orele 14-15) sa
vada, "ce se intampla pe acolo" (evident, in Maria). I-a adus raspuns
ca deja se povestea, pe larg, de intamplarea din ziua precedenta, al
carei actor fusese.

Sambata dupa amiaza, pe la ora 17, Vlazii (Adriana Vlad, 34 de ani,
desenator tehnic la CCSITEH, Traian Vlad, 36 de ani, inspector ITA
Timisoara) au aflat "de la tata", venit din oras, ca e lume adunata la
To"ke's. Amandoi au plecat acolo in graba. Erau 300-400 de oameni sub
geamul locuintei, in straduta. Scandau ca vor sa-l vada pe pastor.
Acesta a iesit la geam, zicand: "Plecati acasa, nu va periclitati
viata pentru mine, nu ma vor lua, mi-au dat asigurari!" Lumea aducea
lapte si paine (el nu avea voie sa iasa). S-au aprins lumanari, copii
de 10-12 ani le imparteau la cei de fatza. Pastorul s-a adresat
oamenilor in ungureste. Cineva a strigat: "Sa vorbeasca si romaneste,
suntem mai multi romani aici!" A vorbit atunc romaneste: a multumit
pentru faptul ca l-au aparat, indemnand lumea sa plece, nu mai era
nevoie de aparare. Dar langa el se afla un tip "dubios", l-au zarit si
cei de fatza. Se pare ca To"kes rostea totul dupa o hartie, pe care
era notat ceea ce trebuia sa spuna. A izbucnit un om din multime: "Eu
sunt instalator, am lucrat la dumneata, te cunosc, esti om bun, eu fac
si greva foamei pentru dumneata." Altul, un taran: "Domnule pastor,
unde te-or batut? Ce ti-or facut?" Pastorul nu le-a raspuns, dar a
aratat spre cap si maini.

Traian Vlad saluta pe cineva. Erau secretarul de partid si un inginer
de la ITA (unde lucreaza si el). L-au sfatuit, discret, dar din
suflet, ca si pentru propriii copiii: "Plecati de aici!"

Au plecat. Era noapte, iar copiii lor singuri in casa. Inca nu se
intrevedeau desfasurarile apocaliptice; nu era pericol nici pentru
circulatia stradala. Aurel Badea (inginer, 36 ani, Regionala CFR
Timisoara), impreuna cu alti colegi, a fost convocat (sambata, 16
decembrie, ora 18) pentru paza Regionalei CFR. In Maria se alfa
destula lume. In usa bisericii reformate se distingea un cetatean cu
barba, de vreo 50 de ani, postat ferm (in timp ce ceilalti se
framantau de colo-colo si discutatu). O femeie, ravasita,
dar hotarita, impartea lumanari, spunand ca le-a cumparat din banii
proprii (de 200 de lei), pentru salvarea pastorului.

In jurul orei 19 s-au ingrosat randurile celor de fatza. Izolat si din
ce in ce mai solidar, au inceput sa se auda lozincile: "Libertate!
Libertate!" In scopul fraternizarii cu multimea, a fost oprit
tramvaiul 8, ce venea dinspre gara. Dupa orele 18, nemaiputand sa
stea acasa, Stefan Iordanescu a pornit, impreuna cu sotia Ildiko, cu
masina, sa vada ce se petrece afara. Cand au ajuns in Maria, era deja
foarte multa lume: peste o mie de oameni. Tramvaiele nu mai puteau
circula din cauza masei adunate. Toata lumea se indrepta intr-acolo.
Erau foarte multi tineri, elevi si studenti. Daca vineri se vorbea mai
mult ungureste pe strada, acum se vorbea numai romaneste. Chiar si
Ildiko, cand s-a intalnit cu o cunostinta, o unguroaica, s-a
intretinut tot in romaneste. Un tanar s-a catarat pe un vagon de
tramvai (oprit in dreptul statuii Sf. Maria) si s-a prezentat: Daniel
Valcaneantu (?). Tipand cat il tineau plamanii, a spus ca e student;
daca multimea nu-l va apara, "securitatea o sa-l omoare!" Multimea a
inceput sa se grupeze in coloana. Parasind piata, spre pod, voiau sa
ajunga la caminele studentesti. Se scandau deja lozinci ca: "Jos cu
Ceausescu! Jos cu dictatorul! Jos cu realesul!"

Din spate a aparut un autocar COMTIM, din care au iesit trupe speciale
de militie (albastri), cu casti cu viziera, scuturi albe, bastoane; au
ocupat un aliniament in dreptul casei pastorului, privind in statia de
tramvai (au inchis straduta), despartind in acest fel enoriasii ramasi
in dreptul casei (aproximativ 200) de coloana mare de manifestanti,
care se intindea spre pod (aproximativ 1000 de oameni). Coloana a
cotit-o la dreapta, pe splai, sandand in continuare. Dupa vreun sfert
de ora, cei doi au pornit cu masina spre casa (in Bd. Victoriei). Au
putut ajunge doar pana la sensul giratoriu (din fatza podului
Michelangelo) care era plin de lume. Pe intregul traseu, de la
Maria, au fost date jos, calcate, toate panourile si pancartele
"epocii" Ceausescu.

Nu se mai putea circula. Au continuat pe jos, spre casa, ca sa-si
linisteasca copilul, ramas singur. In jurul orei 20 se auzeau din
zona Complexului Studentesc lozinci scandate de un grup ce parea
numeros: "Studentii! Studentii!", fapt ce a mobilizat si i-a intaratat
si mai mult pe cei ramasi in Maria. Aflat la Regionala CFR, Aurel
Badea a observat dinspre catedrala puhoi de lume invadand strada si
trotuarele. Subofiterul care pana atunci dirija circulatia din
intersectia de la Regionala s-a urcat in prima masina si a zbughit-o
spre gara. Multimea avea in fatza, spre mirarea privitorilor, un
grup de copii, intre 12-16 ani, care scandau (sustinuti de ceilalti):
"Jos Ceausescu!" "Rom^ni, veniti cu noi!" "Hotii! S-au ascuns!"

In jurul orei 21, un grup de aprox. 200 de militieni, ofiteri si
subofiteri, in uniforma (dar si cativa in civil), au aparut dinspre
catedrala: traverseaza podul, continuand pe trotuarul stang, sa
avenseze spre Maria. S-au oprit in dreptul statuii, la mica distanta
de grupul solidar care se postase in apararea pastorului reformat.
Acest lucru, in loc sa intimideze grupul, l-a intaratat si mai mult.
Nu s-a putut lega un dialog intre cele doua tabere. Au fost mici
altercatii, multimea manifestandu-se zgomotos prin fluieraturi,
lozinci si apelative ironice la adresa militiei.

Pe la ora 21.45, pe fondul celor de mai sus, Badea ne relateaza
urmatoarele: dinspre Ku:ttl vine in viteza o masina de pompieri cu
tunuri laterale de apa, improscand spre stanga un jet puternic, ceea
ce a creat pe moment panica. Cei din Maria s-au refugiat care incotro.
In spate sosea un alt tanc de pompieri, mai mic. Cand cele doua masini
au ajuns in dreptul bisericii reformate, grupul militiei s-a retras
catre strada Gheorghe Doja. De pe podul dinspre catedrala, in acelasi
timp, s-a aratat si o trupa de interventie, in uniforme albastre de
postav, casti albe cu viziera, scuturi albe, inalte, bastoane. S-a
iscat panica, lumea imprastiindu-se pe moment. Cele doua autotunuri de
apa circulau neincetat in circuit: Ku:ttl-pod-Ku:ttl.
Interventionistii pun stapanire pe toata strada si pe caile de acces
inspre Maria. Multimea, masata pe trotuare si in intrarile laterale,
riposteaza, zvarlind cu pietre de pavaj, sticle spre trupe si
masini.

In jurul orei 23.30, piata a ramas ocupata de aceste efective, care au
incadrat urmatorul spatiu: mijlocul podului de peste Bega, accesul
spre cofetarie Flora si spre splaiul Tudor Vladimirescu, str. Gh.
Doja, str. Timotei Cipariu, str. Motilor, Piata Ku:ttl, str. Zugrav
Nedelcu, str. Miron Costin, accesul spre Spitalul CFR. Au reusit si sa
evacueze multimea din straduta Timotei Cipariu. De pe strada Cipariu
aparu, cotind pe bulevardul 6 Martie si apoi in strada Gh. Doja, o
tancheta blindata pe patru roti. Se presupune ca atunci a fost ridicat
pastorul To"kes.

In continuare, s-au dezlantuit adevarate lupte de strada. Multimea, in
furia ei, castiga tot mai mult teren. Casti, scuturi, dar si soldati
ai trupei de interventie au fosot calcati in picioare; s-a pus
stapanire pe tunurile pompierilor. Echipajele au fost batute si
alungate, masinile devastate. Dinspre catedrala s-a aratat o noua
masina de pompieri. Nu reuseste insa sa treaca de multime. Militarii
sunt trasi din cabina si masina a pornit-o de una singura. S-a blocat
in bordura, in dreptul statiei de tramvai de la Regionala CFR.
Simultan, trupa de interventie este atacata din toate directiile
amintite, dar si dinspre catedrala. In cateva minute au disparut toate
fortele de ordine, spulberate. Lumea, infuriata, continua devastarile:
sunt sparte aproape toate vitrinele, de la pod si pana in Ku:ttl.
Semaforul de la splaiul T. Vladimirescu a fost distrus complet de
un tanar: spargea cu inversunare si perseverenta tot ce era sticla,
folosindu-se de o lopata militara. S-a declansat alarma la Casa de
Credit (vis-a-vis de Regionala), suierand sinistra intreaga noapte. O
masina ARO, a conducerii Regionalei CFR, a fost rostogolita de la
trotuar in strada, pana langa statia de tramvai si aprinsa. Ardea cu o
flacara intensa (in rezervor avea 90 de litri de motorina).

Dupa miezul noptii, demonstrantii s-au regrupat, pornind cu totii spre
catedrala. Florea Vrusie (37 ani, electrician, U Timisoara) observase
cele petrecute la Marie in noaptea de sambata spre duminica (16/17
decembrie) de la distanta. Era ofiter de serviciu la Universitate.
Auzind vuietul indepartat, nu s-a putut rabda si a pornit pe la ora 23
sa vada evenimentele. Nu a apucat insa sa ajunga nici macar la podul
Mihai Viteazu ca a si trebuit sa se refugieze imediat, pe dreapta.
Dinspre Flora, venea o masina de pompieri, improscand prin tunurile de
apa ambele parti ale strazii. Dinspre catedrala a coborit pe podul
Mihai Viteazu o "Lada" rosie cu doi militieni de circulatie. Au oprit
si, din masina, au comandat prin megafon: "Opriti pompele! Opriti
pompele!" Masina de pompieri a ramas in acea intersectie. Privind-o, a
observat ca geamurile erau mascate de tabla perforata rosie. Tabla era
deformata, lovita si chair rupta in unele locuri. Militienii s-au
apucat sa dirijeze intreaga circulatie spre Piata Balcescu (Lahovary).
A trecut pe splai un biciclist si dupa el a pornit Vrusie, fara sa fie
observat de militieni. Dupa vreo 100 de metri s-au oprit din nou.
Veneau in fuga tineri dinspre Regionala CFR. L-a intrebat pe
unul: "Se poate merge in jos?" I-a raspuns: "Daca ai curaj!" A tras pe
stanga si s-a oprit; in acel loc a zabovit pana la miezul noptii.
Intre timp, se auzeau de la podul dinspre catedrala si in coltul
parculetului de sub pod puternice lovituri in scuturi.
Interventionistii cautau si in acest fel sa-i intimideze pe cei multi.
La lumina becului de neon din intersectia Regionalei, a putut observa
ca era tras un vagon tip remorca, de lemn, pe roti. Demonstrantii
incercau sa-l rastoarne: se balabanea foarte tare. L-au asezat in cele
din urma in asa fel incat sa blocheze circulatia prin intersectie.
Tineri inspaimantati, care se refugiau, au relatat ca demonstrantii
erau baricadati in parculetul de sub pod si cautau sa-i provoace pe
cei cu scuturile, zicandu-le: "Veniti, veniti, ca avem si noi sabii!"
(?) Demonstrantii aruncau in fortele de interventie si in masinile
pompierilor (erau trei de toate) cu piatra cubica de pavaj, sticle si
obiecte apucate la repezeala. O masina de-a pompierilor a fost pur si
simplu devastata, chiar pe pod. Echipajul, batut, a apucat sa fuga;
masina avea volanul smuls si anexele (furtunul, tuburi, tevi) zvarlite
peste pod, in apa. Unul, mai inversunat, nestiind ce sa-i mai faca,
s-a urcat pe cabina si tragea cu sete de girofarul care mai ramasese
inca intreg. S-a vazut si un incendiu foarte puternic, cu fum negru si
dens, izbucnit pe la ora 23.50. Ardea ARO-ul CFR-ului (se credea
ca e al militiei).

Dupa miezul noptii, s-a retras spre Universitate (era de serviciu).
Tinerii care-i veneau in intampinare dinspre camine salutau energic
din mers: "Dreptate si fratie!"

next:

"La 'Maria', Tibi Kovacs indeamna la revolta. Prind viata coloanele"

prin bunavointa lui George Stana, din

Miodrag Milin, Timisoara 15-21 decembrie '89
(vol. aparut la Timisoara in 1990)

Sambata, la orele serii, revolta se extindea deja prin oras. Se
circula mult, lumea se dispersa si se regrupa instantaneu,
organizandu-se din mers. Ies in frunte lideri, impinsi de situatie; se
scandeaza hotarit pentru schimbarea sistemului politic. Cale de
impacare nu mai era.

Sambata seara, spre ora 20, sotii Iordanescu s-au reintors, cu un
vecin (Lucian Lichiardopol), pe podul Michelangelo. S'au indreptat
spre caminele studentesti, de unde se auzeau lozincile scandate. Se
mai striga si "Libertate! Libertate!" Lumea impanzise sensul
giratoriu, dar si parcul si complexul (erau pana la 5000 de oameni).
Cei adunati se organizasera in complex. Au vazut studenti suiti
intr'un copac, cerand oamenilor sa se incoloneze: sa mearga spre
Consiliul Judetean sa-si ceara acolo drepturile. Coloana a pornit din
spatele celor trei camine frontale, iesind in dreptul liceului "Ion
Vidu", spre podul Michelangelo. In sensul giratoriu au aparut trei
camioane cu trupe de securitate, cu casti, scuturi, bastoane. S'au
desfasurat in dreptul micului chiosc de tabla de langa statia Vidu.
Coloana a parut ca ezita o clipa, apoi insa s'a urnit inaintand
compacta. Trupa, aliniata pe trei randuri, le-a intors spatele,
rupand-o la fuga spre camioane. Acestea au disparut la repezeala spre
sala Olimpia.

Izbanda a imbarbatat foarte mult multimea. Au pornit inainte cu si mai
mult elan. S'a trecut podul, timp in care coloana tot sporea cu
grupurii de pe strazile laterale. S'au indreptat spre hotelul
Continental. Si dinspre Opera se arata o coloana. Cele doua siruri
s'au contopit (in jurul orei 20.45). La Continental, coloana a cotit-o
spre dreapta, spre Consiliul Judetean. Tot timpul se scandau lozinci.
S'a intonat "Desteapta-te, romane!" [si s'a scandat] "Romani, veniti
cu noi!" de catre toti participantii, indiferent de neam. Cladirea
consiliului se afla in bezna, neaparata. In fatza celor dezlantuiti de
activarea jeturilor de apa, masina a dat inapoi, blocandu-se
intre copaci si cladirea de langa consiliu (colt cu str. Filipescu); a
lovit doi stalpi de iluminat, pe care i-a indoit. Multimea a navalit
asupra masinii, spargandu-i geamurile. Cei de dinauntru au ramas
blocati. Au tabarit asupra lor, lovindu-i, pana cand cineva i-a oprit
prin cuvintele: "Sunt si ei militari. Nu ei sunt de fapt vinovati!" Un
tanar s'a catarat pe o "scara" (piramida) umana de vreo 8-9 metri
inaltime, incercand sa dea jos stema PCR. Cu mainile goale, cu
unghiile, a smuls din ea o bucata. S'au spart geamurile cladirii cu
pietre, s'a incercat sa se intre inauntru. Dinspre podul Neptun a
aparut un autobuz, din care au iesit in fuga militieni cu casti,
scuturi si bastoane. Acestia au impins, lovind, lumea. Au aruncat si
fiole lacrimogene. Poporul a fost manat inapoi spre Posta.

St. Iordanescu s'a retras cu sotia spre casa. Au revenit insa sa-si
recupereze masina in sensul giratoriu. Au plecat apoi spre Calea
Buziasului, de unde auzisera ca exista o alta coloana de manifestanti.
In intersectia de la fabrica Banatul au si intalnit-o. Erau pana la
700 de oameni care strigau cerand muncitorilor de la Banatul sa li se
alature. Au observat la poarta fabricii un grup de paza (civili) care
se retrasesera in intreprindere. In spatele uriaselor geamuri, pe
sectii, era mare foiala, dar nu au vazut lume iesind. Masina si-au
parcat-o chiar in spatele acestei fabrici de incaltaminte. Dinspre
Piata Traian s'a aratat o masina de pompieri, improscand. Avea
grilaje de sarma la geamuri. Demonstrantii au inconjurat-o, i-au rupt
grilajele, i-au spart geamurile, dar militarii dinauntru au scapat cu
fuga. Cei doi s'au reintors acasa cu masina (in Bd. Victoriei). La
intersectia strazilor Victoriei / Michelangelo, au intalnit o noua
coloana, care se scurgea de pe pod spre Opera. S'au indreptat si ei
spre Piata Operei (aprox. ora 23.30). S'au oprit la catedrala, unde
erau deja adunati multi altii. In stanga se insira, scut langa scut, u
cordon compact, pazind accesul spre Primaria orasului. Era ora 24.

Pierzand contactul cu coloana imprastiata (cu bastoane si gaze
lacrimogene) din fata Consiliului Judetean si apoi cu multimea
imprastiata pe al ora 21.30 din fatza casei pastorului To"kes, Victor
Rudan (32 ani, conductor arhitect, fara loc de munca) a iesit din nou,
in jurul orei 23. S'a ghidat dupa strigatele multimii si panourile
ceausiste arzand: a pornit-o spre complex trecand podul Michelangelo.
Oamenii razleti se regrupau spre complex. O mare parte se aflau in
dreptul cantinei dinspre sala Olimpia. Intentia era de a-i grupa pe
studenti. A patruns printre caminele dinspre sensul giratoriu.
Rudan simtea in acel moment ca studentimea era forta alaturi de care
se poate declansa ceva cu adevarat important. Acolo a vazut, in
adevar, si primul comitet de organizare. Un individ cu vocea ragusita
striga de sus multimii sa ramana pe loc, linistita, intre camine. A
iinvitat apoi inca cinci oameni sa urce pe acelasi postament
improvizat, pentru a-i organiza pe cei adunati. Au urcat cativa, s'au
sfatuit. Acelasi a propus apoi sa porneasca cu totii, pasnic,
organizat, si sa ceara ajutorul mitropolitului Nicolae [Corneanu]. "Sa
ne indreptam spre catedrala si sa asteptam pana ce vine!" Au pornit,
astfel, spre catedrala. In intentie, se dorea discutia cu autoritatile
(cu Radu Balan), prin medierea mitropolitului.

Si Dan Vlad a ajuns in fata catedralei cu aceeasi coloana, pe la ora
23.45. Majoritatea celor de fata erau tineri. Erau insa si din cei
varstnici. Unii impingeau biciclete, iesisera de la serviciu. Langa ei
a aparut un individ care participase la incaierarea din Maria (pe la
orele 22-22.30). Zicea ca dupa ciocnire s'au dus acasa dupa
"armament": sticle incendiare, rangi, lanturi etc. Cativa erau in
stare de ebrietate, evitati insa de multime. Cei de pe scarile
catedralei temperau "pustanii" care incercau sa intre in conflict cu
"zidul" compact de scuturi albe. S'a stat asa, in tensiune, timp de
vreo 40 de minute. Acelasi tanar ragusit (din Complex) a vorbit, in
cele din urma, si la catedrala, zicand: "Nu cred ca va veni nimeni.
Trebuie sa ne sporim numarul. Propun sa mergem in cartierele
muncitoresti!" Manifestantii s'au decis, astfel, sa porneasca spre
cartierul Circumvalatiunii.

Iata ca ___revolta n'a izbucnit acolo unde era mizeria cea mai neagra
(in Timisoara, totusi, nu s'a murit de foame!), ci acolo unde se
traia, cel mai acut, sentimentul umilintei___ existentei noastre
trecute.

Sambata, 16 decembrie, ora 15. Dupa serviciu, Kovacs Tiberiu (22 ani,
muncitor la '6 Martie') s'a intalnit cu prietenii langa terasa
Gradina banateana". Au discutat pe malul Begheiului despre cele
intamplate si s'au decis sa porneasca impreuna la casa lui To"kes.
S'au hotarit sa participe peste tot impreuna, pentru siguranta
fiecaruia (erau Ramon Radosav, Lucian si Diana Levai, Mircea
Chinezoni, Gabriel Dragan, Ladislau Cseh si altii).

In timp ce se insera, s'au impartit lumanari in multime si s'au rostit
cuvinte de indemn, de incurajare. Multimea a cerut ca pastorul sa se
arate la fereastra. A si aparut de 2-3 ori in cursul serii. A cerut
multimii sa fie calma, civilizata.

Spre ora 19, sub protectia intunericului, au fortat usa de la intrarea
bisericii si au pornit in cautarea securistilor ascunsi prin cladire.
In mod respectuos, au cerut permisiunea pastorului de a verifica daca
in locuinta sa se aflau securisti. Nu au vazut pe nimeni. Ulterior au
aflat ca acestia se aflau ascunsi in pivnita cladirii (martori au
zarit tigari aprinse in intunericul pivnitei).

La intrare se facuse imbulzeala. La insistentele pastorului, au
parasit cladirea. Tibi Kovacs s'a indreptat spre marginea
aglomeratiei, pe straduta Cipariu. A scandat "Libertate! Libertate!"
Scandarea a fost preluata si de ceilalti (ora 19.30). Impreuna cu
prietenii s'au hotarit sa porneasca catre centru (catre catedrala) si
apoi spre Complex. Au format un flanc, desfasurat pe carosabil, cu
fatza spre pod; au indemnat lumea sa li se alature. Nu i-au urmat.
S'au decis atunci sa opreasca si circulatia tramvaielor in ambele
sensuri. Trebuia sa-si sporeasca numarul. Un tramvai a fost oprit in
statie, cu directia spre gara. Celalalt a fost oprit in sens opus.
Erau aproape fatza in fatza. Cativa oameni mai curajosi s'au urcat pe
bara de protectie de la vagonul din fatza si au vorbit lumii. A vorbit
si Tibi: "Toata Europa ne-a dat exemplul de urmat: Polonia, Ungaria,
URSS, Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria! Noi ce mai asteptam?" A
vorbit de vreo trei ori. A indemnat lumea sa porneasca in mars, ca sa
sporeasca numarul demonstrantilor. Au pornit catre pod. S'au prelungit
pe splai, spre Complex. Coloana, care se formase instantaneu, i-a
urmat. A fost lume multa, 3000-4000 de oameni -- chiar mai
multi (ora 20.30). Pe drum au doborit si calcat panourile ceausiste.
Un moment de ezitare s'a ivit in sensul giratoriu de la podul
Michelangelo. Unii voiau sa se mearga in Complexul Studentesc, altii
in centru. Au pornit peste pod, in centru. La Banca Nationala au cotit
catre dreapta si s'au indreptat spre "Judeteana". Ajungand, au
incercat sa patrunda in cladire. Un autotun de pompieri se afla in
fata Consiliului. Cand a aparut coloana, s'a retras in intrarea
laterala (str. Filipescu). N'a reusit sa intre in straduta, deoarece
s'a blocat intre cladirea din colt si un copac. Tinerii au nevalit.
S'au catarat in balconul respectivei cladiri, de unde au sarit pe
cabina. masiva era blocata.

In acel moment s'au aratat formatiunile de interventie (USLA --
Unitati Speciale de Lupta Antiterorista) dotate cu casti speciale,
scuturi si bastoane. Au utilizat gaze lacrimogene si sprayuri
defensive (de fenol). Contactul cu ei a fost foarte violent. Dar si
acestia au fost speriati de multimea dezlantuita: parca ezitau sa
atace. Au atacat totusi necrutator. Cativa dintre acesti
"antiteroristi" (erau in combinezoane cenusii-albastrui, cu bocanci
inalti) au cazut calcati in picioare de multime. Masa a dat pana la
urma inapoi, imprastiindu-se. Majoritatea s'au hotarit sa revina in
Maria.

In Maria aparusera ofiteri ai Ministerului de Interne si de la
"graniceri" (ora 21.30-22). Lumea adunata a format un semicerc in
jurul lor. In capatul opus al stradutei Cipariu (spre strada A.
Treboniu-Laurian) s'au zarit doua "scuturi" blindate (amfibii mici, cu
patru roti), folosite de acesti "antiteroristi". Lumea, revoltata de
cele petrecute la Consiliul Judetean, precum si de concentrarea
fortelor de militie s.c.l. in Maria, a inceput sa azvarle cu ce apucau
in acesti ofiteri (majoritatea erau ofiteri superiori): cu sticle
(luate din lazile de lapte de la Alimentara din colt), cu oua,
pietre. Unui lt.-colonel de militie i se prelingea un ou de pe
cascheta pe uniforma. O femeie, cu adevarat curajoasa, si-a trecut
geanta pe umar, a intrat in golul semicercului creat intre acesti
ofiteri si multime si a indemnat lumea sa porneasca asupra lor. Au
fost pur si simplu fugariti pe straduta Cipariu, catre cele doua
"scuturi" blindate.

La scurt timp, au inceput sa circule in viteza si intr'un circuit
Ku:ttl-Maria 2-3 masini-autotunuri de-ale pompierilor. Dinspre podul
Maria s'au aratat unitati speciale. Erau echipati identic cu cei de la
"Judeteana" [...]. Li s'au alaturat si securisti civili, inarmati cu
pari, crengi rupte, bastoane. Au navalit peste multime, sprijiniti de
un autotun al pompierilor, care improsca jeturi de apa. Multimea a
fugit in stradute sau spre Piata Ku:ttl (Sinaia).

Unitatile de interventie si-au continuat haituiala si pe strazile
dinspre Bega, gonind lumea inapoi spre splai, spre podu de catre
catedrala. Multi s'au refugiat insa si in strada Gh. Doja. Si acestia
au revenit, tot catre acelasi pod, reunindu-se. Cei ramasi in Piata
Ku:ttl au improvizat o baricada din lazile de paine (scoase din
pravalia din colt), din scanduri si tevi luate de la schelaria
amenajata pentru repararea turnului bisericii apropiate. S'a scos si
mobilier din libraria "George Cosbuc", inclusiv "operele". Acestei
baricade i s'a dat foc. La un ultim atac al trupelor asupra multimii
din Ku:ttl, acestea au fost deja intampinate cu sticle de benzina si
cu pietre. "Antiteroristii" au dat inapoi. O masina de pompieri a
trecut peste baricada, tragand dupa ea o dara de foc, pana'n Maria
(era o sticla incendiara). Au aparut si autotunuri de tip mai vechi,
vopsite argintiu (vre patru) si cu plasa de protectie la geamuri. Un
tanar foarte curajos a sesizat incetinirea unei masini si a urcat pe
scara din spate, spargand geamurile de la turela autotunului.
Unitatile de interventie s'au retras catre Maria, unde multimea,
regrupata dinspre pod, le-a creat serioase probleme. O femeie in Maria
deja isi "procurase" un scut de-al "antiteroristilor" si manuia un
ciomag imens. (Pe aceeasi femeie, Tibi a revazut-o in cursul
marsului spre "Circumvalatiunii"; intre timp isi facuse rost chiar de
o casca speciala!) Ce mai ramasese din formatiunea de interventie a
fost supus atacului multimii in intersectia de la Regionala CFR. Un
"militar" mai indraznet a patruns prea mult in multime: in fatza
panourilor de afisaj de langa pod a fost strivit si azvarlit in Bega
de pe pod. Era o lupta de hartuiala, de pozitie: ei atacau,
demonstrantii contraatacau, in grupuri. O masina de pompieri, nou
venita in sprijin dinspre catedrala, a fost oprita de multime, pe pod.
Au incercat sa o pravaleasca in Bega. N'au reusit. A pornit singura,
izbindu-se de parapetul statiei de tramvai, de la Regionala.

Kovacs si ceilalti au pierdut notiunea timpului. Dupa ce s'a facut
"liniste", s'au decis sa porneasca spre catedrala. (Acum s'au operat
si primele arestari in Maria). La catedrala se stransese deja un grup
destul de numeros. Mereu veneau oameni noi. Dupa multe tergiversari si
nehotarire, s'au decis sa se porneasca catre "Circumvalatiunii", pe
traseul Calea Torontalului-Aradului-Lipovei. Cand au ajuns pe strada
Gheorghe Lazar (chiar la Fabrica de Lapte), a aparut un sir de soldati
incadrati de camioane, care barau accesul. Au strabatut fara probleme
acest prim baraj. Coloana era insa neordonata, intinsa. Cei din spate
au fost, pe neobservate, ridicati de alti "civili", in dube fara
insemne de-ale militiei, si retinuti. Coloana s'a indreptat spre Piata
Dacia. Constient de faptul ca s'a expus in Maria, Tibi Kovacs a
plecat, ca sa evite arestarea. Cu chiu cu vai, pe jos, a reusit sa
ajunga acasa, in Zona Soarelui.

[next: Organizare & initiativa! La Catedrala suntem feriti! (Sorin
Oprea)]

prin bunavointa lui George Stana, din

Miodrag Milin, Timisoara 15-21 decembrie '89
(vol. aparut la Timisoara in 1990)

Dirijarea energiei eliberate din multimea tanara, in fierbere,
initiativa revolutionara, devenise de acum lucrul cel mai necesar.
Ne-a suras sansa sa-l identificam pe acel "tanar ragusit", om de
actiune, remarcat din primele momente ale revolutiei: este Sorin Oprea
(27 ani, mecanic la "Electrometal" Timisoara).

Dupa ce au spulberat incercarea fortelor de ordine de a localiza
evenimentele, demonstrantii, cu Oprea si inca cativa in frunte, au
pornit din Maria peste pod la catedrala (sambata, 16 decembrie, aprox.
ora 23.15). Le-a strigat oamenilor sa mearga, deoarece in fata
catedralei "sunt imuni". Credea ca in acel loc fortele de represiune
nu si-ar fi ingaduit sa actioneze impotriva lumii.

In fata catedralei s'au adunat 1000-1500 de persoane. Oprea le-a cerut
sa revina mereu, in fiecare zi, inclusiv duminica, la ora 10, "pentru
ca altfel cadea totul" (fusesera filmati permanent, o tancheta filmase
in Maria, pe pod, peste tot). Faptul e insemnat, c~ci lumea s'a adunat
in zilele ce au urmat continuu la catedrala. Si-a dat seama de
asemenea ca cei reuniti trebuiau sa fie in numar cat mai mare. De
aceea, a decis sa se porneasca in complexul studentesc (pe la Opera,
podul Michelangelo). Era constient ca studentii trebuiau sa se alature
manifestantilor.

Sa vedem cum luau viata spontan aceste coloane stradale. Catre ora 23,
Victor Rudan a aparut, agitat, acasa la Dan Vlad, spunandu-i ca "in
oras e revolutie" si "se demonstreaza pe strazi". Au pornit impreuna.
Din Piata 700 se auzeau difuz scandari. Au venit pe jos in Piata
Operei. Grupuri restranse se indreptau spre Piata Huniade (in fata
muzeului). Au pornit si ei intr'acolo. Au constatat imediat ca era pe
cale de constituire o coloana. S'au alaturat, pornind spre complexul
studentesc. Pe podul Michelangelo erau vreo 400-500, dar se auzeau
scandari dinspre sala Olimpia si dinspre liceul "Ion Vidu". Se striga
mai ales "Studenti, veniti cu noi!" Au pornit-o spre strada Cluj. In
dreptul liceului Vidu au cotit pe aleea dintre camine. In acel spatiu
restrans se afla deja constituit un alt grup. S'au contopit. In
multime, Vlad si-a recunoscut fostii colegi de munca de la
"Electrotimis" (platforma industriala Calea Buziasului). Pareau a fi
iesit din schimb (cu serviete...). Se facuse miezul noptii.

Si Stefan Cojocnean, de 18 ani, elev, a aflat sambata noaptea ca sunt
tulburari in Maria. S'a grabit sa ajunga acolo, din Calea $agului.
Dupa ora 23, Maria era deja pustie. In intersectia de la Regionala CFR
ardea o masina. A trecut podul si s'a indreptat spre Piata Operei. In
dreptul liceului industrial nr. 5 a ajuns din urma una din coloanele
de demonstranti care se indreptau spre Complexul Studentesc. Erau in
jur de 700. S'a repezit spre fruntea coloanei. L-a recunoscut pe un
tanar care parea conducatorul si organizatorul grupului. Era Sorin
Oprea. Scandau: "Jos Ceausescu! Jos tiranul!" Au traversat podul
Michelangelo si au intrat intre primele camine. Scandau intr'una:
"Studenti, veniti cu noi!" In timp ce Oprea vorbea, dinspre liceul
Vidu s'a aratat o coloana mare; erau si studenti care li s'a alaturat.
Erau in total mai bine de 1500.

Pentru a pastra adevarul, trebuie sa observam ca participarea
studentilor pana in aceste momente nu a fost deplina. Din ce cauza?
Lamuriri ne da Ion Ghidarcea (42 ani, director economic la Inst.
Politehnic "Traian Vuia"). In complex fusesera mobilizate cadre
didactice universitare, reprezentanti ai asociatiei studentilor, iar
militia din complex a fost intarita. O prima coloana s'a aratat deja
sambata, 16 decembrie, dupa ora 19. Scandand: "Studenti, veniti cu
noi! Jos Ceausescu! Jos dictatura!", au luat-o dinspre cantina, pe
alee, printre camine, spre liceul Ion Vidu. Studentii n'au prea iesit
(exceptandu-i bineinteles pe cei care se aflau deja in strada): se
gaseau incuiati in camine. Cei din coloana au scandat in consecinta:
"Lasii! Lasii!" Noaptea tarziu insa, o mare parte a lor (cum a aflat
Oprea) au fortat usile sau au iesit pe fereastra, alaturandu-se
demonstratiei. Sarind chiar de la etaj, spre a se alatura celor de
afara, un student si-a fracturat piciorul (fusesera incuiata nu numai
usile de la intrarile caminelor, dar si accesele la paliere).

In complex, de la acea tribuna improvizata (un bloc-transformator
IRET), Oprea i-a indemnat pe studenti "sa vina cu noi! sa demonstreze
contra dictaturii!" S'a cantat "Desteapta-te, romane!", s'a scandat
"Jos dictatura! Jos Ceausescu! Vrem libertate!" Multimea adunata a
fost considerabil intarita de masa noilor veniti din Zona Soarelui, de
pe traseul Calea Girocului-strada Cluj. S'au hotarit atunci sa
plece din nou la catedrala. Oprea se explica: "Eram inghesuiti intre
camine, intr'un spatiu restrans, puteam fi usor atacati". Le-a spus:
"Mergem incolonati, in fata catedralei, unde cerem sprijinul
mitropolitului, sa tratam cu autoritatile". I-a rugat pe toti sa
formeze o coloana compacta, sa se tina de brate. A cerut sa fie
eliminati tiganusii si pustanii vagabonzi (acestia dadeau aspect de
dezordine).

Coloana a pornit ordonat cu iesirea spre liceul Ion Vidu. Cand capul
coloanei a dat inspre str. Cluj, doua autotunuri de pompieri, venind
dinspre podul Michelangelo, au incercat din viteza sa improaste lumea.
Chiar atunci insa s'a ivit un troleibuz care s'a interpus intre
multime si autotunuri, parand jetul. Timp de 5-10 minute, coloana s'a
regrupat. A pornit spre podul Michelangelo, indreptandu-se spre Piata
Operei. Pe drum, toate panourile cu lozinci ceausiste au fost
spulberate. Au ajuns catre ora 24 -- poate si dupa miezul noptii.
Manifestantii s'au strans din nou in jurul catedralei. S'a cantat
"Hora Unirii", "Desteapta-te, romane!", s'a scandat impotriva
regimului comunist si a lui Ceausescu. Erau de fatza in jur de 10 mii
de oameni. Accesul spre Primarie era aparat de un cordon de
militari prevazuti cu casti speciale, scuturi, dar si caini. Cei mai
infierbantati voiau sa atace cordonul militar. Vreo 7-8 dintre
cei mai lucizi (St. Cojocnean printre ei) si-au dat seama ca asa ceva
nu avea sens: cei postati doar aparau obiectivul, nu-i amenintau pe
manifestanti. Au incercat sa evite o posibila nenorocire,
interpunandu-se intre stihie si cordon. Au fost mai multe incercari de
a se ataca fortele de ordine (armata si securitate). Ultima incercare
a fost si cea mai viguroasa: cei dezlantuiti de abia au putut fi
opriti, la nici trei metri de cordonul desfasurat.

Sa incercam o privire de ansamblu asupra situatiei din restul orasului
in aceeasi vreme (noaptea de sambata spre duminica, 16/17 decembrie).
Liliana Popa (22 ani, laboranta la CET-Sud) revenea in oras dupa ora
22.30 intr'o problema de serviciu (cu masina de "interventii" a
CET-ului). Mai multi colegi de serviciu urcau pe jos pasarela de la
Calea Sagului. Soferul autobuzului a refuzat sa-i duca pana la
destinatie, "fiindca erau niste lasi, daca au plecat din Maria!" Dupa
ora 23, cei din masina CET-ului au trecut prin Piata Sinaia (Ku:ttl)
sa vada evenimentele. In Maria, accesul era blocat de-a curmezisul (in
dreptul magazinului "Vanatorul & Pescarul") de un cordon de scuturi
ale unitatilor speciale. Lumea se adunase acum in perimetrul Pietii
Sinaia. Aruncau cu pietre in trupa (si in cei din masina au aruncat,
nu stiau ce rost aveau pe acolo). Intre multime si cordon era
postata o masina-tun a pompierilor, care se pregatea sa intervina.
Abia au reusit sa se strecoare din imbulzeala. Au pornit-o pe b-dul
Vasile Parvan inspre Piata Traian. In dreptul liceului Ion Vidu deja
stationau mai multe Dacii cu numere de-ale securitatii. Civilii se
foiau in stare de nervozitate. Probabil se asteptau la evenimente si
din partea studentilor.

(orele 22.30-24). Dupa ce si-au reuzolvat problemele de serviciu la
Centrala CET din Piata Traian, au revenit cu masina prin bulevardul 23
August. Geamurile de la Judeteana erau sparte. La fel era tandari si
vitrina librariei "Litera", iar rafturile cu carti erau rasturnate.
Erau de fatza militieni, securisti, oficialitati. Au continuat spre
intersectia de la hotelul Continental si apoi spre Complexul
Studentesc. Toate panourile de pe traseu erau indoite, mutilate. La
sala Olimpia erau grupuri de tineri. Toti se grabeau spre Maria. Lumea
din zona a confirmat ca trecusera mai multe grupuri de tineri sandand:
"Libertate! Veniti cu noi!" Au mers in Zona Soarelui (chiar pe linia
urmata de troleibuzul 16). La capat, pe strada Lidia, drumul le-a fost
barat de grupuri de tineri (14-20 ani). Purtau pari, tevi metalice,
sticle... Cei cu masina s'au intors din drum (puteau fi usor luati
drept o masina-duba a militiei). Tinerii erau speriati, dar nu s'au
dat in laturi. In coloana erau in jur de 200, dar li se alaturau mereu
altii. Tinerii scandau "Nu fiti lasi! Veniti cu noi!" Mergeau spre
Calea Girocului si mai departe, spre Maria. Cei cu masina i-au
lasat sa treaca si s'au reintors la locul de munca.

Sorin Oprea si-a trimis prietenii sa vorbeasca cu preotul de serviciu
de la catedrala: sa le deschida, ca sa poata trage clopotele, "sa stie
lumea ca se intampla ceva!" ________Nu li s'a deschis nici o
usa.__________ Grupul de initiativa s'a reunit atunci in fatza
catedralei (pe trepte). S'au facut mai multe propuneri: sa ramana cu
toti la catedrala; sa plece, ca sa se adune si altii, sa le sporeasca
numarul. Atunci a venit problema urmatoare: spre ce zona sa porneasca?
Cei 5-6 oameni detasati intr'un gen de comitet de initiativa au optat
pentru zona Circumvalatiunii. Ca sa-i pastreze pe toti compacti
(spiritul revolutiei intrase deja in toti), Oprea si cei din jurul lui
au hotarit sa porneasca pe traseul Circumvalatiunii-Calea
Aradului-Calea Lipovei-retur centru (catedrala). Aceasta, "ca sa ne
gaseasca poporul dimineata reuniti si sa ni se alature".

Au luat-o pe str. Horatiu--bulevardul Republicii apoi, pe sub viaduct,
spre Circumvalatiunii. La viaduct, multimea dezlantuita a smuls
panourile ceausiste de pe pod. Au urcat pe lateral, le-au demontat si
le-au azvarlit jos, aprinzandu-le. Dupa ce o parte a demonstrantilor a
apucat sa iasa de sub viaduct, sirul compact a fost strabatut in mare
viteza de un autoturism Dacia: un om a fost azvarlit peste bord,
accidentat. A fost dus de urgenta la Spitalul de copii din apropiere.
Pe cand treceau in dreptul intreprinderii "Electrometal" (in jurul
orei 2.30), Oprea a parasit coloana, pentru a-si "certifica" prezenta
la lucru (ca sa nu se stie ca a fost cu demonstrantii). Era de
serviciu in tura de noapte. Colegii de munca l-au primit cu
insufletire, cu bratele deschise. I-au cedat si din munca lor, sa-si
treaca in sarcina de schimb, ca si cum ar fi lucrat. Pana
dimineata a ramas in fabrica.

Demonstrantii au strabatut bulevardul Circumvalatiunii scandand
"Romani, veniti cu noi! Lasilor, lasilor, de ce nu veniti?" Erau in
jur de 3000, poate mai multi. Lumea iesea la balcoane, aprindea
lumanari. Accesul in bulevardul Gh. Lazar le-a fost barat de trei
camioane militare, cu farurile indreptate spre demonstranti. Coloana a
ezitat. Se temeau ca vin cu totul, peste ei. In spatele masinilor se
insiruiau si doua cordoane de militari care barau accesul. Stefan
Cojocnean era tot in primul rand. Soldatii au incercat sa-i opreasca.
Erau in jur de 40. Nu aveau arme, doar baionete la centura. Au
insistat ca aveau ordin sa nu-i lase sa treaca! Stefan le-a replicat:
"Dar nu vedeti ca in spatele nostru sunt mii de oameni? Credeti
ca ne puteti tine piept?" Sub presiunea celor ce tot veneau, militarii
au cedat: au permis ca lumea sa treaca. Dumitru Curiban (22 ani,
agricultor din $u$ag, jud. Alba) a dat mana cu un capitan care le-a
zis: "Sunteti cu adevarat rom^ni!" S'a scandat cu insufletire "Armata
e cu noi!"

Simultan mai multe coloane strabateau orasul. Intr'una s'a aflat si
Doru Stoi (26 ani, electrician, neincadrat in munca, Timisoara).
Sambata, 16 decembrie, seara, se afla in Piata Maria, la locuinta
pastorului To"kes. A aprins si o lumanare. Pe la ora 19, un securist
l-a intrebat: "Ce cauti aici?" Pentru a evita neplacerile, i-a
raspuns: "Stau sa vad ce se intampla". Respectivul a tinut sa-i
comunice atunci ca "pastorul este debil mintal". Lui Stoi nu i-a venit
sa accepte asa ceva. L-a vazut pe pastor vorbind populatiei, ungureste
si romaneste. Pe la ora 20, cei de fatza au fost amenintati sa
paraseasca locul, altminteri "vor fi arestati". Au ramas pe loc,
uniti, au scandat impreuna. Multi insa au fost arestati. Dupa ora
20 au pornit incolonati mai multe mii pe splai, spre Complexul
Studentesc. Nu s'a retinut in acel loc. Au continuat, prin sensul
giratoriu, peste podul M'angelo spre cartierul Circumvalatiunii.
Aceasta, pentru ca se asteptau la o posibila cursa din partea
securitatii si a militiei. Au intrat pe str. Gh. Lazar. Pe tot drumul
s'a scandat "Jos Ceausescu! Jos pantofarul!", s'a cantat
"Desteapta-te, romane!" Era de fapt desteptarea poporului la
revolutie. S'au adunat cu totii in cele din urma in Piata Dacia.
Cativa s'au rtidicat pe tejghele si i-au indemnat pe cei de fatza sa
urmeze mai mule trasee, sa fie ridicat poporul! Se pare ca aceasta
multime s'a reunit in Piata Dacia cu cea care-si facea drum prin
bulevardul Circumvalatiunii.

Dupa ce a depasit cu succes primul baraj (noaptea de sambata spre
duminica, aprox. ora 2.30), coloana de pe b-dul Circumvalatiunii s'a
redresat si a intrat pe b-dul Gh. Lazar. Se striga intr'una "Romani,
veniti cu noi! Nu fiti lasi! Libertate! Jos Ceausescu!" Se bate in
stalpii metalici cu intentia de a atrage cat mai multa lume. Se canta
"Desteapta-te, romane!" Demonstrantii sunt aplaudati de la ferestre.
Se scandeaza: "Coboriti! Coboriti! Luptam, luptam, luptam si
castigam!" Au ajuns in Piata Dacia. Dan Sobol, Stefan Cojocnean si
alti cativa s'au urcat pe tejghele si au incercat sa organizeze noul
traseu. Dan Sobol le-a vorbit manifestantilor. A cerut sa se mearga
mai departe, in Calea Torontalului, in Calea Aradului, apoi, prin
Calea Lipovei, cu totii sa se reintoarca la Opera. Deocamdata se
intentiona iesirea din stradutele mici din jurul Pietei Dacia pe o
artera larga: Calea Torontalului.

Dan Vlad a observat (era in jurul orei 3, duminica dimineata) ca la
iesirea spre Calea Torontalului un cordon al fortelor de ordine
blocheaza drumul. Si soldatii din cordon si demonstrantii arunca cu
pietre. Se huiduie. Coloana este rupta in doua. Parte porneste inapoi
spre piata din care abia iesisera, parte se risipeste intre blocuri.

Aceste clipe au fost traite si de Dumitru Curiban. Cand grupul in
care se gasea a incercat iesirea din piata, au fost intampinati de
trupa (in salopete, ca ale tanchistilor) (?). Acestia azvarleau cu
pietre de caldaram in demonstranti. Aveau insa si bastoane. O femeie a
fost lovita de o piatra in cap. D. Curiban a adapostit-o intr'o scara
de bloc. Multi au fost loviti. Altii s'au refugiat speriati. Au
ripostat si demonstrantii. S'au intors grupulete. N'au putut insa
razbi.

Ion Cecan (19 ani, frezor la UMT) a sesizat ca accesul spre artera
principala a fost blocat de un cordon de militari imbracati in verde
(un pluton, in jur de 35 de oameni). In spatele acestora se arata si o
a doua formatiune, tot in verde (uniforme de postav), dar cu casti
albe, scuturi, bastoane. Ai lui erau intre blocuri, sa iasa in Calea
Torontalului. Si pe stanga si pe dreapta se aflau gramezi
de pietris. Au pus mana pe pietre si au aruncat in cei in uniforme.
Trupa din fatza, la ordinul ofiterului, a inaintat spre lume.
Demonstrantii s'au imprastiat pe moment. Au revenit, dar au fost
respinsi din nou. Au ramas pe loc, scandand "Armata e cu noi!" Trupa a
operat arestari, inghesuindu-i in dube pe cei prinsi.

Evenimentele au fost traite cu mare intensitate, "la viu", de Stefan
Cojocnean. Se afla in funtea coloanei. La un moment dat, le-a venit
stirea ca armata ar fi in spatele multimii. I-a spus lui Dan Sobol ca
merge sa vada ce se intampla in spate. N'a apucat sa parcurga nici 50
de metri, cand, din fatza, le-a aparut in intampinare, de dupa un
colt, o formatie compacta a armatei. I-a atacat, cu urale, sa-i
sperie. Erau in jur de 100.

Manifestantii au fost surprinsi si au fugit in spate. Apoi insa
soldatii s'au oprit. Vazand aceasta, primii au reluat initiativa si au
navalit spre armata. Situatia s'a repetat de doua ori. Soldatii
zvarleau cu pietre, lemne. Demonstrantii raspundeau la fel. La un
moment dat, s'a declansat o ciocnire foarte violenta. Instinctul de
conservare il indemna pe Stefan sa iasa din multime. Credea ca astfel
se putea feri mai usor. A pasit in fatza de tot. S'a ingrozit vazand
cum zburau deasupra si pe langa el pietroaiele. Au atacat ei. Au
pornit si soldatii. Atunci cei din fatza au constatat cu groaza ca de
dupa colt se apropiau compact in fuga alte sute de militari. Tanarul
nostru se afla in fatza de tot. Nu a apucat sa-si dea seama ca cei
din spate s'au imprastiat. Au ramas cu cativa, singuri. Privea cu
spaima cum se apropiau de el 7-8 soldati, adevarate matahale. Unul
avea un ciomag greu si mare. Un altul urla: "Loveste-l, grijania mamii
lui!" Nu stia ce sa mai faca -- si nici ce sa faca! Aflat intr'o
asemenea stare "interzisa", paralizat, militarul a ridicat parul sa
izbeasca: l-a "trosnit" peste ureche. S'a mirat in prima clipa de ce
nu este jos. Instinctul l-a trezit la viata. A inceput febril sa caute
o cale de iesire. Abia acum a observat inspaimantat ca era absolut
singur! Unica speranta de scapare i-a ramas in fuga. A luat-o la goana
spre multime. Un soldat s'a luat dupa el, dar curand "l-a pierdut pe
drum" (datorita excelentei conditii sportive, plus tineretii, plus
spaimei -- toate deopotriva i-au dat aripi!).

De-acum soldatii au navalit cu totii. Dadeau cu pietre, cu ce apucau.
O piatra l-a izbit si pe Stefan in spate. Fiecare fugea pe unde apuca:
printre blocuri, prin gradini. A scapat cumva. Cei imprastiati au
incercat sa se reorganizeze, dar n'au mai reusit. S'a reintalnit cu
Dan Sobol, care i-a propus sa se refugieze undeva intr'un bloc. In
Piata Dacia stabilisera ca duminica urmau sa se reintalneasca la Opera
la ora 10. Stefan Cojocnean a plecat insa la tara. Intreaga zi a carat
povara vinovatiei fatza de ceilalti camarazi, ca si cum i-ar fi tradat
nefiind cu ei de fatza. Grupulete, grupulete s'au retras cu intentia
sa se reintoarca in centru, la Opera. Doru Stoi si inca cativa au
pornit-o pe b-dul Gh. Lazar. Au ajuns in Piata 700 unde mai erau cel
putin 400-500 de oameni. Scandau in continuare. Cu surprindere au
constatat, dupa vreo 15 minute, ca erau deja incercuiti. Dumitru C.
s-a refugiat intr'un subsol de bloc (in apa) pana ce totul s'a
linistit. Un alt grup (in el se afla Ioan Cecan) s'a refugiat la
rotectia intunericului, reusind sa iasa spre centru, la Spitalul de
copii. Ca sa nu cada in mainile securitatii, au ramas ascunsi pana
dimineata in curtea spitalului.

prin bunavointa lui George Stana, din

Miodrag Milin, Timisoara 15-21 Decembrie '89
(vol. aparut la Timisoara in 1990)

Ziua de duminica, 17 Decembrie 1989, a fost cea mai cumplita zi din
istoria orasului Timisoara. Dupa 45 de ani de pace si viata linistita,
orasul florilor si al parcurilor s'a transformat pe neasteptate
intr'un sinistru camp de lupta. Fortele de ordine si de interventie au
declansat un demential uragan de foc ucigator asupra populatiei
pasnice, asupra copiilor Timisoarei. Dincolo de moartea pe care o
semanau, cei a caror unica "vocatie" a fost terorizarea constiintelor
(mularea lor dupa calapodul dictaturii paranoicului) au dorit sa ucida
speranta de libertate in oamenii acestui oras, sa dea o infioratoare
lectie-avertisment intregii Romanii.

La iesirea din schimbul de noapte (duminica, pe la ora 7), Liliana
Popa (laboranta la CET) s'a indreptat direct spre Maria. Erau
militieni peste tot. Toate magazinele aveau vitrinele sparte. Se putea
totusi circula. Pe jos erau cioburi, pietre, urme de foc. Personalul
magazinelor degaja spatiile de obiectele imprastiate in cursul noptii.
Oamenii erau impiedicati sa stea in grupuri. Li se ordona sa circule
fara oprire. Liliana a ramas dezamagita. In seara precedenta se
intelesesera ca cei prezenti sa reziste in piata pana dimineata, cand
urmau sa fie schimbati cu cei veniti de la munca. S'a indreptat spre
casa.

Ioan Ghidarcea si Aurel Badea se aflau duminica, pe la ora 10, in
fatza Regionalei CFR. Spre casa parohiala din Maria era multime de
privitori, pe trotuare. Accesujl la biserica reformata era insa
supravegheat de un cordon de militieni, purtand casti si bastoane. Cei
doi s'au indreptat spre str. Cluj (ora 11). Dinspre Calea Girocului
veneau 2-3 companii de sooldati in tinuta de parada, avand ofiterii in
fatza si drapelul unitatii desfasurat. Purtau pe umar armele cu
baioneta pusa. Ghidarcea avea sentimentul ca asistau "la un gen de
demonstratie de forta din partea armatei".

Dr. Viorel T,igu (55 ani, pictor-restaurator, dr. in istoria artelor,
Timisoara) isi facea plimbarea matinala. Constata cu uimire ca la
Judeteana n'a mai ramas intreg nici un geam. De peretele cladirii se
zareau prinsi bulgari de noroi. Se vedea bine ca pe acolo fusese multa
lume in seara precedenta: pana spre podul Neptun (Decebal), pamantul
era batatorit, erau urme de crengi rupte. Pe jos sute de kg de geamuri
sparte! Maturatorii faceau de zor curatenie. A remarcat: "Rau v'or mai
aranjat!" O femeie dintre ei i-a raspuns: "Bata-i Dumnezeu! Macar sa
le fi spart si geamurile din spate, ca mult ne-au ticalosit!"

Pe accesele laterale ale cladirii erau cate doua camioane cu militari
si cate un TAB (transportor amfibiu blindat). In intrarea din dreapta
cladirii (str. Leonte Filipescu) se zarea si un autotun de pompieri cu
geamurile tandari. Continuandu-si drumul spre gara Fabric (pe la ora
9), a trecut pe langa sediul Unitatii de Pompieri. A constatat ca in
curtea unitatii "95% din masini nu mai aveau geamuri". Militarii
aflati prin curte se amuzau teribil de ceea ce le era dat sa vada.

Pe la ora 11.30 a iesit spre Maria. Multimea de 4000-5000 de oameni
huiduia si fluiera o fanfara militara, care se indrepta spre
catedrala. Ziceau ca defileaza si trupe -- diin cauza multimii nu se
vedea clar. Cu multimea a intrat in Piata Operei. Venea lume multa din
toate partile. Lumea a fost atat de numeroasa ca s'au postat si pe
treptele catedralei. Tineri se ridicau pe soclurile bateriklor de
iluminat din piata, vorbind grupurilor mari. Erau grupati pe
intreprinderi, fiindca se strigau: "Unde sunt cei de la UMT?" "Unde
sunt cei de la Electromotor?"... Cei ce le vorbeau erau recunoscuti de
catre multime: ii exprimau propriile revendicari (oamenii erau in
asentiment deplin cu vorbitorii).

Printre vorbitori au fost si studenti [...]. In marea ei majoritate,
multimea era formata din tineri. Cei mai in varsta si-au dorit sa fie
suportul moral, "dar eroii au fost tinerii", accentueaza Viorel T,igu.

Ca orice bun credincios, Dumitru Curiban a luat parte la slujba
oficiata in acea duminica dimineata la catedrala. Cand a iesit (era
trecut de ora 10), si-a vazut prietenii cu care fusese in Maria
sambata seara. Era plin de lume. Au inceput sa scandeze: "Romani,
veniti cu noi!" Un necunoscut, care le inspirase incredere din primul
moment, tocmai isi facuse aparitia in fruntea unui grup (era Petre
Boro$oiu ). S'au reunit in parta stanga a
pietei, dinspre Filarmonica. Au pornit apio prin fatza Primariei, pe
b-dul Victoriei, peste podul M'angelo, in complex. In sensul giratoriu
au oprit si troleibuzele; si au scandat continuu "Romani, veniti cu
noi!" S'a incercat sa fie mobilizati si studentii. Pe usile caminelor
erau puse lacate. Unele au fost rupte. Se striga: "Ce mai aveti
de pierdut? De ce nu veniti cu noi?" Au venit, dar putini.

Demonstrantii si-au continuat drumul pe b-dul V. Parvan, pe splai si
au ajuns la Regionala CFR. Erau in jur de 7000-8000 (ora 12). Pe langa
ei au trecut, venind dinspre Iosefin, vreo 4 masini blindate si un
autotun al pompierilor. Doua blindate chiar s'au intors in sens opus,
spre masa care inainta. Din acestea s'au aruncat fiole cu gaze
lacrimogene. Dumitru le-a propus celor din preajma sa mearga la
catedrala, acolo puteau fi mai feriti. Au pornit spre catedrala. Aici
s'au inteles sa plece spre Judeteana. Intentionau sa stea de vorba cu
cei din conducere. In fatza, la Opera se scanda: "UMT-ul! UMT-ul!"

Au pornit catre muzeu. Un lt.-colonel ce militie, care circula cu
masina, a fost oprit de un grup, luat pe joos si pus sa scandeze
impreuna cu multimea impotriva dictaturii. [...] Coloana era dirijata
de aceiasi patru tineri de initiativa, dintre care se distingea
persoana inalta, dinamica, a lui Petre Boro$oiu. Urmand acelasi
traseu, a pornit spre casa si Viorel T,igu. La intrarea in muzeu, a
zarit un grup de trei intelectuali. Dintre ei, doi muzeografi. Unul
l-a intrebat: "Viorele, ce vor aia?" A ramas blocat: "Cum 'ce vor
aia'?" -- cand ei erau la 50 de metri de evenimente, iar in piata erau
30000 de manifestanti! Dupa ce si-a revenit, pe moment, a raspuns
iritat: "Vor ceea ce trebuie sa avem!" Exact in acel moment se scanda:
"Libertate! Libertate! Jos dictatorul!" Atunci s'a intors si le-a
strigat: "Auziti, auziti ce vor?!"

Au patruns in b-dul 23 August prin intersectia de la Banca Nationala.
In fatza lor statea desfasurat un cordon format din militari (cu pari)
alternand ccu o trupa de interventie (cu scuturi, casti albe si
bastoane): un militar, un "interventionist". Acestia blocau bulevardul
in altura cladirii Consiliului, dinspre Facultatea de Medicina.
Cealalta latura a edificiului era flancata de un cordon asemanator, cu
fatza spre podul Neptun, desfasurat de la str. Filipescu la Palatul
Pionierilor de vis-a-vis. In spatiul liber [...] cate doua autotunuri
ale pompierilor si un autocamion cu trupe de interventie. Coloana s'a
oprit la vreo 30 de metri de cordon. Fiind in fatza, Adrian vedea ca
si din partea opusa, dinspre podul Decebal, venea multa lume [...].
Cei din cordon ii amenintau: "Avem ordin sa va lovim! Plecati acasa!"
Masa se apropia amenintator: "Fara violenta! Fara violenta!"

La un moment dat, cordonul s'a desfacut pe o distanta de 5-6 metri,
pentru a permite inaintarea unui autotun (ora 13.30-14). Masina a
patruns 3-4 metri in fatza cordonului si i-a improscat pe demonstranti
cu apa si spuma. S'a retras apoi si a venit alta. Cand au vazut ca si
a doua masina venea sa-i stroopeasca, au navalit asupr ei. au aruncat
cu pietre, au spart geamurile, au patruns in cabina, l-au izbit in cap
pe sofer (era militar, avea chipiu ca de ofiter) cu teava metalica de
la furtun. In cabina mai erau doi soldati, care au fost scosi si
batuti. Cativa au desurubat capacul de la rezervorul de benzina, au
imbibat cu aceasta niste mantale militare (probabil de la cei din
cabina) si au dat foc cu un sul de hartie facut din poza lui
Ceausescu. Masina s'a aprins imediat. O asemenea manta, arzand, a fost
azvarlita si in cabina. Lumea a navalit si asupra cordonului. S'a
incins o adevarata batalie. Demonstrantii erau si ei inarmati cu
sticle, caramizi, rangi. Si-au facut rost de pari de la soldatii
batuti. Si Adrian si-a gasit o teava de furtun. L-a atacat un
soldat mai pipernicit, cu parul ridicat. A azvarlit cu teava in el.
Acesta s'a ferit lasandu-se in jos. A incercat sa izbeasca cu parul de
jos, peste picioare. Baiatul a apucat de par si, cand militarul s'a
ridicat, l-a lovit in fatza. A izbit chiar in catarama castii,
ranindu-si mana. Copilul l-a inhatat si l-a lovit in casca, care a
rasunat ciudat, metalic. Deodata s'a strigat: "Vine militia! Vine
militia! Fugiti!" Cei de acolo au alergat spre podul Decebal (Neptun).
Batalia se desfasura si la celalalt cordon, dinspre pod. Oamenii au
aprins trei dintre masinile pompierilor si camionul militar. Al
patrulea autotun de apa a fost dirijat spre Bega, in partea dinspre
parcul pionierilor, si pravalit in apa. Doua masini ale pompierilor au
ars pe locul initial, iar cea de-a treia si camionul in partea dinspre
Spitalul ASCAR. Cei din echipaje care au reusit sa se salveze de
multime au cautat sa scape in str. Filipescu, unde s'au catarat
in doua autocamioane. Acestea au demarat in graba spre b-dul Leon.
Salajan. Lumea dezlantuita a spart vitrinele a scos cartile lui
Ceausesc din libraria apropiata si le-a dat foc langa camionul care
ardea. S'a facut un fum ingrozitor. Totul mirosea a cauciuc ars. S'au
apucat sa sparga si ferestrele Judetenei. Au intrat pe geam in cladire
si au aruncat tot ce le cadea in mana: masini de scris, scaune,
sertare, picioare de birouri, birouri intregi, sertare, chiar un
frigider, pungi de carne, salam, cafea, ciocolata, ghivece de flori, o
usa, ferestrele erau smulse din t,at,ani si zvarlite. Cu hartiile
stranse gramada au vrut sa puna fooc cladirii intr'o incapere de la
parter. In acel moment insa cineva a strigat: "Fugiti, ca vine
armata!"

Adrian a vrut sa iasa pe usa in coridor, cand s'au si zarit militarii
cu armele avand baioneta pusa. Au somat: "Stai, ca trag!"
Cei doi au fugit inapoi in incapere si au sarit afara pe fereastra
(era la parter). Altii au sarit de la etajul prim, iar unii chiar si
de la al doilea etaj. Dumitru Curiban a patruns si el in Judeteana. Au
forta usa, copiii aruncau cu pietre in ferestre. Majoritatea celor cre
au strabatut inauntru erau oameni foarte tineri si coopii. Au intrat
si cativa maturi. Voiau sa afle cine este la Judeteana. La parter nu
era nimeni. Cand sa urce spre etaj, le-a iesit in fatza un capitan al
armatei. Nu a putut sa mai ramana. Intre timp, copiii au incendiat
coovoarele de jos din hol. A incercat sa stinga focul si sa scoata
copiii afara. De afara au navalit trupe care au inceput sa
imprastie lumea, lovind in toate partile, cu paturile de arma si cu
baioneta.

O femeie a cazut in fatza intrarii, strapunsa de baioneta. Cei care
interveneau nu aratau totusi a fi soldati. Dumitru si-a dat seama cat
de mult semanau aceia care au intervenit la Brasov cu doi ani in urma
(era soldat acolo): niste vlajgani, cu adevarat "duri".

Stim bine insemnatatea exceptionala pentru mersul ulterior al
revolutiei a atacului, a ocuparii si a devastarii cladirii Consiliului
Judetean din Timisoara: aceasta a provocat reactia violenta a
dictatorului, ordinul de a se trage in mase (dat duminica, 17
Decembrie, la ora 17).

DE ACUM EVENIMENTELE AU PORNIT PE CALEA FARA DE INTOARCERE.+++

Document Info

Accesari: 11474
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare