REVOLUŢIA MODERATĂ
Teama de absolutismul monarhic,care determinase cele trei stari
sa fie solidare între ele,nu mai putea fi un factor de coeziune în
momentul când au început alegerile pentru Adunare.Starea a
Treia si o minoritate semnificativa a clerului si a nobilimii
reformatoare au cerut abolirea procedurilor traditionale de
convocare a Starilor Generale.La întrunirile anterioare,fiecare
Stare,reprezentând o entitate distincta,avusese acelasi numar de
delegati si daduse un singur vot comun într-o problema.Un
membru al clerului,abatele Emmanuel de Sieyes,a scris un
pamflet intitulat Ce este Starea a Treia?în care sustinea ca cei
lipsiti de titluri nobiliare reprezentau natiunea si ca ei trebuiau sa
decida în orice problema.Majoritatea membrilor celor doua Stari
privilegiate se situau pe pozitii diametral opuse.
Ludovic al XVI-lea a fost de acord cu dublarea numarului de
reprezentanti ai Starii a Treia.Totusi,el nu a acceptat solicitarea
reformatorilor de a se vota individual,nu pe Stari,ceea ce le-ar fi
permis delegatilor Starii a Treia si sustinatorilor lor din rândurile
aristocratiei sa preia controlul asupra Starilor Generale.
Reprezentantii Starilor s-au întrunit în aceasta atmosfera exploziva
la 5 mai 1789.Delegatii Starii a Treia au refuzat însa sa participe
la lucrari,în conditiile în care dreptul la vot nu era egal pentru toti
membrii adunarii.Ca urmare,la 17 iunie 1789,Starea a Treia s-a.proclamat Adunare Nationala.Membrii acestui nou organism i-au
îndemnat pe reprezentantii aristocratiei si clerului sa li se alature.
La 27 iunie 1789,regele a cerut fuzionarea celor trei stari.Acum
Franta avea o Adunare Nationala dominata de catre delegatia Starii
a Treia
Curând dupa concesiile acordate Adunarii Nationale,s-a crezut ca
monarhul este gata sa recurga la forta.Aceasta impresie se baza pe
faptul ca trupe regale fusesera masate lânga Versailles iar Necker,
trezorierul reformator,a fost destituit.
La 14 iulie 1789,multimea dezlantuita a împresurat batrâna
fortareata a Bastiliei.Atacatorii i-au decapitat pe comandant si pe
mai multi soldati ucisi,expunându-le capetele înfipte în sulite,în
semn de victorie.Acest mare triumf simbolic a facut ca ziua de 14
iulie 1789 sa fie considerata prima zi de libertate a poporului
francez.
Violenta parizienilor si-a pus pecetea asupra cursului revolutiei.
Regele a renuntat la intentia de a dizolva Adunarea Nationala
acceptând în aparenta Adunarea si revolutia înfaptuite.
În primele zile ale lunii august,care au marcat apogeul revoltei
taranesti si al Marii Frici,Adunarea a adoptat rezolutii si decrete
menite sa consfinteasca legitimitatea revolutiei care se extinse în
toata tara.Într-o singura noapte,4 august 1789,delegatii au
decretat sfârsitul privilegiilor nobilimii si al drepturilor exercitate
înca din Evul Mediu de institutii ca Biserica si corporatiile.Câteva
zile mai târziu,decretele oficiale emise de Adunare consemnau
abolirea Vechiului Regim.
Printre raspunderile asumate de catre Adunare s-a numarat si aceea
a elaborarii unei constitutii.Ca urmare,acest organism
reprezentativ a devenit cunoscut si sub numele de Adunarea
Constituanta.
La 26 august 1789,membrii Adunarii au adoptat o cuprinzatoare
declaratie de principii politice,primul pas spre crearea unei
constitutii.În Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului se
afirma ca dreptul de a guverna apartine poporului,nu regelui.În
continuare,se sustinea ca toti cetatenii aveau dreptul înnascut si
inalienabil la libertate,egalitate,proprietate si securitate.Nimeni
nu putea fi privat de dreptul la libertatea de gândire si exprimare.
Documentul,analog Declaratiei de Independenta americane,
desavârsea procesul initiat prin decretele din august,care puneau
capat în mod oficial Vechiului Regim.Totodata,în noiembrie
1789,conducatorii politici au început sa puna în circulatie
bancnote (assignats )garantate cu vânzarea bunurilor clerului.În
continuare,ei au elaborat o Constitutie civila a clerului,care,o
data promulgata în iulie 1790,subordona total Biserica fata de stat.
Adunarea Nationala a prezentat legile fundamentale ale noului
regim într-o constitutie adoptata în septembrie 1791,de fapt prima.constitutie scrisa pe care a avut-o vreodata Franta.Astfel,un
organism legislativ unicameral,Adunarea Legislativa,urma sa
decida în toate domeniile legate de impozite si cheltuieli de
guvernare.Monarhul avea temporar drept de veto fata de masurile
Adunarii,însa recuzarea acestuia în trei întruniri consecutive ale
Adunarii putea anula vointa regelui,care continua sa raspunda de
politica externa si de armata.
Constitutia conferea drept de vot tuturor barbatilor care plateau
impozite echivalente cu salariul pe trei zile.Însa legea nu permitea
cetatenilor sa-si aleaga direct reprezentantii.Acestia trebuiau sa
desemneze prin vot un numar de electori,care-i alegeau apoi pe cei
745 de membrii ai Adunarii Legislative.În plus,doar 50 000 de
persoane erau suficient de bogate pentru a putea ocupa,conform
legii,functiile respective.Desi continea asemenea restrictii,
Constitutia promitea Frantei cel mai democratic sistem din Europa.
Tot acum,spinoasa problema constitutionala a dreptului de veto al
regelui a condus la scindarea Adunarii în diverse factiuni.Radicalii
se opuneau mentinerii dreptului de veto al regelui.Ei ocupau
partea stanga a salii de sedinte,în raport cu tribuna din fata.Grupul
mai conservator,amplasat în dreapta,se declara pentru un drept de
veto al regelui care sa nu poata fi contestat de Adunare.Acum au
luat nastere,de fapt,conceptele de stânga si dreapta politica,atât
de relevante pentru stiinta politica.
|
