REVOLUTIA ROMANA DE LA 1848-1849 IN MUNTENIA

REVOLUTIA ROMANA DE LA 1848-1849 IN MUNTENIA

Ideile de propasire nationala si de re­forma sociala, generate de īntreaga evo­lutie a societatii romanesti si care se manifestasera pīna acum atīt īn revolu­tia īnabusita, din 1821, īn actiunea din 1840, cīt si īn scris, si-au aflat aplicarea politica prin revolutia din 1848. De sigur, aceasta revolutie a cunoscut anume desfasurari si modalitati de ma­nifestare fie īn Moldova, fie in Munte­nia sau īn Transilvania (inclusiv Bana­tul), cu revendicari ce apartin uneia sau alteia din tarile romane. Dar mersul īnainte al valului revolutionar, cuprinzīnd īntregul teritoriu romanesc, ca si formularea, la Iasi, la Islaz, la Bucu­resti, la Blaj, la Brasov sau la Cernauti, a obiectivelor imediate sau de perspec­tiva, au facut ca, pīna la urma, sa se sintetizeze deziderate comune ca ex­presie a simtirii si revendicarilor natio­nale si mai ales sociale. In problemele esentiale, revendicarile revolutionarilor din toate tarile romane sīnt asemana­toare sau identice: desfiintarea iobagiei (serbiei), a dijmelor si a altor obli­gatii ale taranimii fata de stapīnii de pamīnt, īmproprietarirea taranilor, abo­lirea privilegiilor, a rangurilor nobiliare si boieresti, libertatea individuala, a cuvīntului 434p1513e si a scrisului, atribuirea functiunilor dupa merit etc.

Revendi­carea libertatii si egalitatii īn drepturi a natiunii romane din Transilvania, si a unirii principatelor - īnscrisa īn pro­gramul din Moldova - īnseamna defi­nirea si fixarea, de catre revolutionarii romani din 1848, a primei etape majore catre statul national unitar īnfaptuit īn 1918. Determinata de necesitatile im­perioase ale dezvoltarii sociale si natio­nale, revolutia romana din 1848-1849 este parte alcatuitoare a revolutiilor care au zguduit societatea europeana, in acesti ani.

In dimineata zilei de 27 martie, are loc la Iasi, īntr-un hotel, o īntrunire a tinerilor īnsufletiti de idei nationale si reformatoare, la care iau parte īnsa si alte persoane : boieri mari si mici, ne­gustori si cativa liberi profesionisti. Se redacteaza un memoriu īn 35 de puncte, care īncepīnd prin "sfīnta pazire a Re­gulamentului (organic) in tot cuprinsul sau, fara nici o rastalmacire", cuprinde, īntre altele : "grabnica īmbunatatire a starii locuitorilor sateni", īmbunatatirea administratiei (justitie, armata, finante), reforma scolara, ridicarea cenzurii, īn­fiintarea unei garzi cetatenesti si dizol­varea Obstestii Adunari ca una ce fu­sese aleasa ilegal. O delegatie se pre­zinta la Mihail Sturza, care, pentru mo­ment, se preface a primi cele mai multe dintre cereri, dar, pe urma, avīnd asigurat concursul garnizoanei din Iasi, ordona arestarea capeteniilor miscarii. O parte din acestea urmau sa fie sur­ghiunite peste Dunare, in Turcia ; cumparīnd īnsa, īntr-ascuns, echipajul bar­cazului care trebuia sa-i treaca la Macin, ei ajung la Braila, si aici, cu aju­torul vice-consulului englez local, īsi redobīndesc libertatea, ajungīnd apoi prin Transilvania, īn Bucovina. In noul program secret de la Brasov (12/24 mai) se prevedea "unirea Moldovei si a Valahiei īntr-un singur stat neatīrnat ro­manesc" si "īmproprietarirea lacuitorilor sateni" fara despagubire. In vara lui 1848 se aflau in Bucovina Al. Cuza, viitorul domn, C. Negri, D. Canta, V. Alecsandri, Al. Russo, Manolache Costache Epureanu. fratii Rosetti. fratii Sion. Sosi, de asemenea, si Mihail Kogalniceanu, care nu fusese ames­tecat īn declansarea evenimentelor, dar care avusese un conflict cu fiul lui Mihail Sturza si trebuise sa pa­raseasca tara. Cu toti fura priete­neste primiti de familia Hurmuzaki, īn a carei casa, la Cernauti, si apoi la mosie, la Cernauca, aflara ospitalita­tea cea mai aleasa. Aci, in urma consfa­tuirilor avute si cu ajutorul gazdei scot refugiatii Gazeta Bucovinei, iar Mihail Kogalniceanu publica īn august 1848 Dorintele partidei nationale, noul pro­gram al tineretului moldovean revolu­tionar.

Acest program, īn 36 de puncte, se deosebeste mult de cererile revolu­tionarilor din martie ; mai intai, el e īmpotriva Regulamentului Organic si a protectoratului tarist care "nu poate īn nici un chip face fericirea tarii" ; se cere apoi autonomia Moldovei, egalitatea civila si politica a tuturor cetateni­lor, adunare alcatuita din reprezentan­tii tuturor starilor sau categoriilor so­ciale, garantarea libertatii si a domici­liului, instructie gratuita, renuntarea, din partea boierilor, la privilegii, la scutirea de contributii si la robii tigani, desfiintarea clacii si - fapt foarte important - Unirea Moldovei cu Mun­tenia.

In Muntenia, revolutia s-a bucurat, de la īnceput, de mai mult succes decīt īn Moldova ; una din cauze a fost mai buna organizare a ei, o alta, concursul unei parti din administratie si armata. In timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, īn 1843, o societate politica secreta, intitulata Dreptate-Fratie. Din ea faceau parte tinerii pa­trioti si progresisti, dintre care multi studiasera īn strainatate, mai ales la Paris. In capitala Frantei izbucnise re­volutia de la īnceputul anului 1848 ; conducatorii ei fagaduisera sprijin tine­rilor munteni, īn cazul in care se vor ri­dica īmpotriva asupritorilor.

Poetul Lamartine, ministrul de externe al guvernului revolutionar francez, era pro­tectorul societatii studentilor romani la Paris ; Ledru-Rollin, ministrul de interne al aceluiasi guvern si remarcabil orator, era un adevarat "idol" al tineretului ro­man din capitala Frantei. O oarecare in­fluenta asupra acestui tineret a exercitat si istoricul Louis Blanc, unul dintre teore­ticienii socialismului, ministru si el, pen­tru scurt timp, īn guvernul revolutionar francez. Un prieten devotat si activ a fost Paul Bataillard.

NICOLAE BALCESCU

Pictura in ulei de Gh. Tattarescu

Actiunea propriu-zisa a īnceput īn ziua de 9 iunie, la Izlaz, īn judetul Romanati, ale carui autoritati, militare si civile, erau de partea revolutionarilor. Se citi proclamatia īn 22 de articole, alcatuita, īn ce priveste fondul, de Nicolae Balcescu, iar sub raportul formei, grandilocvente si mistice, de Ion Heliade Radulescu, īn care se prevedea, ca re­vendicari esentiale : "Independenta... administrativa si legislativa pe temeiul tractatelor lui Mircea si Vlad V. si ne­amestec al nici unei puteri din afara in cele din īntru ale sale", "egalitatea drepturilor politice", suprimarea ran­gurilor sociale, īmproprietarirea tara­nilor, "emancipatia manastirilor īn­chinate" locurilor sfinte, desfiintarea robiei. Nu se vorbea de Unirea Princi­patelor. In aceeasi zi, la Bucuresti, trei tineri trag cu pistolul asupra lui Gheor-ghe Bibescu : acesta scapa īnsa numai cu spaima, epoletul oprind glontul. Peste doua zile, la 11 iunie, multimea, la semnalul dat prin tragerea clopotu­lui de la mitropolie, īncepe a se aduna ; apar steaguri, cocarde si esarfe trico­lore ; palariile se īmpodobesc cu penaje tricolore ; īn aclamatii si urale, toti se īndreapta spre palat. Bibescu stiind ca nu are sprijinul armatei - īn cursul diminetii, ofiterii in corpore venisera la palat, aratīnd ca vor apara tara de dus­mani, dar nu vor varsa sīnge de roman - iscaleste, seara, pe la orele 10, noua constitutie - de fapt proclamatia - si accepta formarea unui guvern provizo­riu, a carui lista ii e prezentata de re­volutionari. Cum īnsa a doua zi, 12 iu­nie, consulul tarist, Gh. de Kotzebue, paraseste Bucurestii, protestīnd formal īmpotriva noii orinduiri care desfiinta de drept si de fapt Regulamentul orga­nic, domnul, cuprins de teama si nevoind sa ia asupra-si consecintele mis­carii, abdica in dupa amiaza zilei de 13 iunie si se retrage, prin Cīmpulung, īn Transilvania. Anuntīnd acest fapt īn ziua urmatoare, guvernul provizoriu arata totodata tarii si noua sa formatie, reconstituita, cuprinzīnd si pe cei de la Izlaz. In frunte e Guvernul vremelnicesc, organ suprem, prezidat de mitro­politul Neofit si numarīnd ca membri pe Heliade, stefan Golescu, Teii, Magheru si, pentru cīteva zile numai, un mare negustor bucurestean Gh. Scurti. Vin apoi, "secretarii guvernului vre-melnicesc" : C. A. Rosetti, N. Balcescu, A. G. Golescu si I. C. Bratianu, adica elementele tinere, cele mai dinamice. In sfīrsit, e "Ministerul vremelnice " alcatuit din Nicolae Golescu, "ministru dinlauntru" sau de interne, Ion Cīmpineanu, "ministrul dreptatii", Ioan Voinescu II, "ministrul trebilor din afara sau de externe", C. N. Filipescu, "mi­nistrul finantii", Gh. Nitescu, "obstescul controlor", colonelul I. Odobescu, "mi­nistrul de razboi", Heliade, "ministrul instructiei publice", Scarlat Cretulescu, "comandantul gvardiei nationale", Con­stantin Cretulescu, "presidentul sfatu­lui orasenesc" - apoi va fi Cezar Bolliac - si Margarit Mosoiu, "seful po­litiei".

In aceeasi zi, adica la 14/26 iunie, guvernul revolutionar da si primele sale decrete : cel dintīi privind īnfiin­tarea steagului national, īn trei culori, albastru, galben, rosu si cu deviza "dreptate, fratie". Al doilea decret ho­taraste desfiintarea rangurilor civile, adica a titlurilor de boierie, singura deosebire īntre romani de aci īnainte fiind "aceea a virtutilor si a slujbelor catre patrie". Al treilea decret hota­raste desfiintarea cenzurii, orice roman avind "dreptul de a vorbi, a scrie si a tipari slobod asupra tuturor lucruri­lor"' ; defaimarea vietii private sau īn­demnul la nesupunere fata de legi si guvern vor fi īnsa pedepsite "de tribu­nalele competente". Al patrulea decret priveste īnfiintarea gvardiei nationale "in toata teara". In sfīrsit, al cincilea decret prevede desfiintarea pedepsei "degradatoare cu bataia" si a pedepsei cu moartea, "care de atītia ani nu s-a simtit nevoia de a se īntrebuinta īn Ţara Romaneasca".

La 16/28 iunie, se decreteaza eliberarea tuturor arestati­lor politici "din manastiri, temnite si ocne" ; iar ceva mai tīrziu (26/8 iulie) desfiintarea robiei, tiganii devenind astfel oameni liberi. Cercurile conser­vatoare si reactionare din tara īncearca sa se opuna acestor masuri. Prima ten­tativa se produce īn ziua de 19 iunie/l iulie, cand complotistii condusi de colo­neii I. Odobescu si I. Solomon reusesc sa aresteze pe Heliade, N. Golescu si Christian Teii. Reactia imediata a bucurestenilor - din rīndul carora cad opt morti si mai multi raniti - da peste ca planurile contrarevolutionarilor, reusind sa elibereze pe membrii guver­nului. In fruntea manifestantilor s-au aflat Ana Ipatescu si Toma Gheorghiu. A doua īncercare s-a produs noua zile mai tīrziu cand aceleasi cercuri conser­vatoare au raspīndit zvonul intrarii īn tara a trupelor tariste, ceea ce a deter­minat retragerea guvernului spre Tīrgoviste (28/29 iunie stil vechi).

Reactia populara, tot atīt de hotarīta, a readus pe sefii revolutiei īn Capitala. In privinta īmproprietaririi taranilor, pro­blema capitala, nu se trece īnsa la fapte. Pe līnga opozitia boierilor proprietari, mai era, din pacate si atitudinea rezer­vata a unei parti din īnsasi guvernul re­volutionar, si anume a aceleia reprezen­tat prin Heliade si Odobescu ; chiar si restul guvernului nu era de acord asu­pra formulei, adica asupra cuantumului si modalitatilor operatiunii. In loc sa se vina cu un decret, ca si īn problemele aratate mai sus, se numi o "Comisie a proprietatii", din care faceau parte 17 delegati ai mosierilor si 17 tarani, cite unul de fiecare judet. Discutiile īn comisie fura aprinse, fiecare parte sus-tinīndu-si aprig punctul de vedere; ta­ranii cereau ca locul sa aiba 16 pogoane la balta, 11 la ses, 11 la deal si 8 la munte; mosierii nu admiteau. Dupa noua sedinte si tocmai cand, īn sfirsit, se parea ca se ajunge la un compromis, guvernul, prin Heliade, dizolva comisia (19/31 august), anuntīnd ca problema va fi rezolvata de catre viitoarea Adunare obsteasca.

Aceasta va avea sa decida suprafetele si sa gaseasca modalitatea despagubirii mosierilor pentru pamīntul luat. Dar, evenimentele precipitīndu-sc, adunarea nu mai avu cand sa ia fiinta. Guvernul tarului, care vedea ca re­volutia e īndreptata si īmpotriva pro­tectoratului tarist, intervine la Poarta spre a se restabili "ordinea" ; Poarta trimite pe Suleyman Pasa, cumnatul sultanului, ca sa se informeze la fata lo­cului si sa ia masurile necesare. Primit in chipul cel mai calduros de catre gu­vern si populatie - aceasta din urma demonstrīnd astfel nu simpatia fata de turci, ci atasamentul fata de revo­lutie - Suleyman se multumi cu o schimbare care nu īnsemna o īnabusire a revolutiei, ci o atenuare a ei

Recu­noscu, īn locul guvernului provizoriu, o "locotenenta domneasca" alcatuita īnsa tot din persoane apartinīnd vechii for­matii, si anume, din Heliade, Nicolae Golescu si Christian Teii. Ceru de ase­menea unele schimbari īn textul consti­tutiei si sfatui pe revolutionari sa tri­mita o delegatie la Constantinopol, spre a obtine de la sultan recunoasterea noului regim si a constitutiei modifi­cate. Delegatia, din care faceau parte, īntre altii, Nicolae Balcescu, Dumitru Bratianu si stefan Golescu, pleca īntr-a­devar la Istanbul ; aci īnsa gasi o alta atmosfera. Guvernul tarist lucrase in­tens īntre timp ; nemultumit de atitu­dinea lui Suleyman, staruise, īn chip amenintator, sa fie īnlocuit printr-un trimis mai energic si obtinuse numirea unui nou comisar, Fuad pasa, referent -dar al divanului imperial. Delegatia munteana nu fu, bineīnteles, primita, si dupa o lunga asteptare zadarnica, tre­bui sa se īntoarca īn tara. Determinanta pentru aceasta schimbare de atitudine a Portii fusese convingerea formata la Constantinopol ca puterile apusene, Franta si Anglia, nu sīnt dispuse sa sprijine militareste, īn acel moment. Turcia īntr-un eventual razboi cu Rusia.

Fata de amestecul puterilor straine īn treburile interne ale tarilor romane, George Baritiu scria urmatoarele : "Ru­siei tariste, care vrea sa tina la pamīnt orice īncercare de reforma īn Principa­tele danubiene, romanii trebuie sa-i arate ca, de fapt, ei simpatizeaza din tot sufletul si din tot cugetul lor ideile adevaratei libertati... Romanii nu urasc pe rusi, nici pe turci, urasc din fundul sufletului orice sistem absolutist. Ro­manii vor suveranitatea deplina, vor pacea cu toti vecinii, vor libertate si fraternitate īnlauntru si īn afara - si ei nu se vor odihni pīna nu le vor cīstiga". Amestecul tarist provoaca atunci, la Bucuresti, un gest simbolic : masele re­volutionare ard, īn dealul Mitropoliei, dupa ce-1 purtasera cu alai si cu bocete prin oras, exemplarul oficial al Regula­mentului organic, precum si pe acela al Arhondologiei, cartea care cuprindea numele tuturor boierilor (6/18 septem­brie 1848). Peste o saptamīna, la 13/25 septembrie, trupele turcesti, coman­date de Fuad pasa, īsi faceau intrarea īn Bucuresti. Balcescu preconizase re­zistenta armata, la hotar, īmpotriva ori­carei violari a teritoriului national ; parerea lui nu fusese īnsa urmata, si corpul de cīteva mii de "volintiri" si panduri, strīns līnga Rīmnicu Vilcea si comandat de Gh. Magheru, nu intra īn actiune. Totusi, patrunderea ostasilor lui Fuad īn capitala tarii nu se facu fara varsare de sīnge. Atunci cīnd regimen­tele turcesti ajunsera in dreptul cazarmei infanteriei, pe Dealul Spirii, se produse un incident cu detasamentul de pompieri ce tocmai cauta sa intre īn zisa cazarma, incident care imediat se transforma īntr-o ciocnire sīngeroasa, īn cursul careia cazura de glont, de o parte si de alta, morti si raniti. In curīnd, īnsa lucrurile se lamurira si tru­pele turcesti īsi continuara īnaintarea, ocupīnd orasul, nu fara a se deda la o serie de excese.

In dimineata aceleiasi zile, īnainte de patrunderea acestor trupe in capitala, Fuad pasa convocase la Cotroceni, īn tabara, pe mitropolit si notabilitatile, spre a le comunica hotarīrea īnaltei Porti. Raspunsera la apel o seama din­tre fruntasii revolutiei, apoi multi boieri reactionari, bucurosi de īntorsatura pe care o luau lucrurile, īn totul īntre trei si patru sute de persoane. Fuad citi un firman al sultanului prin care locote­nenta era dizolvata, in locul ei fiind nu­mit un caimacam, "logofatul dreptatii Constantin Cantacuzino", si se reintroducea "ordinea legala", adica aceea a Regulamentului organic. Revolutiona­rii prezenti fura retinuti īn tabara ; Heliade si Christian Teii, care nu mer­sesera la Cotroceni, īsi gasira provizo­riu refugiu la consulatul englez.

Unul dintre cele dintīi acte ale noii stapiniri fu īntocmirea decretului prin care se trimiteau peste granita 22 de fruntasi revolutionari ; el fu urmat de un al doilea, cuprinzīnd numele a īnca 69 de persoane. Dintre exilati, unii, dupa ce au fost dusi īn ghimii, adica īn­tr-un fel de slepuri acoperite, cu punte, pe Dunare, de la Giurgiu la Orsova, au plecat mai departe, spre Paris ; altii s-au īndreptat spre Transilvania pe va­lea Prahovei. Cei mai numerosi, dupa o zabava de cīteva luni pe malul drept al Dunarii, au sosit, prin Rusciuk-Varna, īn primavara lui 1849, la Constantinopol, iar de aici au fost trimisi la Brussa, īn Asia Mica, unde au ramas ca pen­sionari ai turcilor, care le dadeau cīte o mie de piastri de om pe luna, pīna īn 1856. Gheorghe Magheru, dupa dizol­varea corpului sau de oaste de la Ramnicu Vilcea (28 septembrie /IO octom­brie), trece, īmpreuna cu cītiva ofiteri, ..nuntii la Sibiu. īntre timp, patrunse­sera si trupele tarului īn Muntenia (15/27 septembrie), ocupīnd partea de rasarit a tarii si inaintīnd pīna la Bucu­resti, unde īsi facura intrarea, īn frunte cu generalul Liiders, la 2/14 octombrie 1848. Jumatate din oras ramase īn stapīnirea lor, īn timp ce īn cealalta ju­matate comandau turcii.

Scurta perioada de trei luni cīt a du­rat revolutia īn Muntenia a avut totusi urmari īnsemnate. Ea a produs o mis­care a maselor, o zguduire a societatii, in special a clasei posedante, a facilitat patrunderea ideilor de reforma sociala, care-si vor gasi mai tīrziu expresia īn dispozitiile din 1858 ale Conventiei de la Paris (egalitatea tuturor īn fata legi­lor, suprimarea titlurilor nobiliare) si īn legile din 1863-1864 ale lui Cuza si Kogalniceanu : secularizarea averilor manastiresti, īmproprietarirea taranilor si legea īnvatamīntului. Pe de alta parte, prin influenta exercitata, īn mai mare masura asupra revolutionarilor din Moldova, care formuleaza, utilizīnd proclamatia īn 22 de puncte, programul din august, si īn mai mica masura asu­pra revolutionarilor din Transilvania, ea contribuie la īntarirea si adīncirea ideii de unitate nationala.

A doua zi dupa instalarea "guvernului vremelnicesc" ziarul Pruncul roman pu­blica apelul "Catre fratii nostri din Mol­dova" : "Ceasul libertatii a sunat pentru tot romanul... Uniti-va cu noi, frati de din­colo de Milcov, peste undele lui va īn­tindem bratele, dorind cu īnfocare a va da sarutarea fratiei si a libertatii. Mimteanu si moldoveanu sīnt toti romani, sīnt frati, o singura natie ; uniti-va cu noi, goniti pe tiranul a carui nume va ramīne o pata vecinica īn istoria tarii, īnaltati stindardul libertatii si dobinditi-va sfintele drepturi. Uniti vom fi tari ; uniti vom sta īmpo­triva oricarui vrajmas al libertatii noas­tre. Traiasca Libertatea ! Traiasca Roma­nia !"

In sfirsit, prin propaganda īn Apus a fruntasilor exilati, ea determina un pu­ternic curent de opinie publica si gu­vernamentala in favoarea Principatelor, curent care-si va dovedi eficacitatea cu prilejul īncheierii Tratatului si apoi a Conventiei de la Paris (1856, respectiv 1858). Nu este, prin urmare, exagerat a afirma ca revolutia munteana de la 1848 sta la baza Romaniei moderne, ca ea a influentat puternic, principial si politic, aceasta dezvoltare, ca "pasop­tistii" au binemeritat de la patrie.

BIBLIOGRAFIE:

1. Albini, Septimiu- 1848 in Principatele Romane - Bucuresti Editura Albatros, 1998

2. Bodea Cornelia - 1848 la romani - Bucuresti Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982

3 Documente privind Revolutia de la īn Tarile Romāne - Bucuresti Editura Academiei Republicii Socialiste Romānia, 1977

4. Georgescu - Buzau, Gheorghe Ion - Aspectul agrar al revolutiei din īn Muntenia - Bucuresti Editura de Stat, 1948

5. Platon Gheorghe - Geneza revolutiei romane de la 1848 - Iasi : Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", 1999

6. Stan Apostol - Revolutia de la 1848 in Tara Romaneasca - Bucuresti Saeculum, 1998

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE ISTORIE

REVOLUTIA DE LA 1848

MUNTENIA -

BUTOI BOGDAN IONUT

sectia: RELATII INTERNATIONALE SI STUDII EUROPENE

grupa: STUDII EUROPENE

an: II