ROMANIA PE DRUMUL CATRE TOTALITARISMUL COMUNIST (1944- 1947)

ROMĀNIA PE DRUMUL CĂTRE TOTALITARISMUL COMUNIST

OCUPAŢIA MILITARĂ SOVIETICĂ, CONVENŢIA DE ARMISTIŢIU CU
UNITE.

-EVOLUŢII POLITICE {23 AUGUST 1944 - 6 MARTIE 1945) COMUNIsTILOR DE LICHIDARE A CADRULUI DEMOCRATIC DE Dl A ROMĀNIEI.

-GUVERNUL PETRU GROZA - INSTRUMENT AL COMUNA LICHIDAREA OPOZIŢIEI POLITICE.

ABDICAREA SILITĂ Ā REGELUI MIHAI SI URMĂRILE SALE.

Dupa 23 august 1944, majoritatea fortelor politice interne au sustinut necesitatea revenirii tarii la cadrul de dezvoltare democratic. Decretul nr. 1626 din 31 august 1944 a repus, partial, īn drepturi Constitutia din 1923. Dar, īntelegerile secrete īntre Marile Puteri au decis altfel soarta Romāniei. La 9 octombrie 1944, īn cadrul unei īntrevederi la Moscova, Churchill a propus lui Sta/in si a obtinut din partea sa īmpartirea Europei de Est si Sud-Est īn sfere de influenta, dupa cum urmeaza:

Soarta a milioane de locuitori a fost decisa astfel printr-un simplu petic de hārtie cu cāteva socoteli. Adevaratul partaj al Europei īn sfere de influenta īsi are originea īnca īn īntelegerea de la Teheran din 1943. īn cadrul īntālnirii la nivel īnalt de la lalta (februarie 1945), aproape muribund, presedintele american Roosevelt a acceptat toate cererile sovietice. O scrisoare a premierului britanic catre Sta/in, din 29 aprilie, 1945, a recunoscut interesele predominante ale U.R.S.S. īn Bulgaria si Romānia.

Romānia a fost ocupata, dupa evenimentele din luna august 1944, de Armata Rosie, care a devenit garantul transformarii tarii īntr-un satelit sovietic

Conferinta de la lalta, din 1945

īncalcānd īn mod brutal drepturile si libertatile omului, suveranitatea nationala, sovieticii au trecut la intimidarea populatiei si armatei romāne. Au avut loc jafuri, violente, furturi, devastari, rechizitii de animale, mijloace de transport si bunuri materiale. īn ciuda a numeroase proteste oficiale au fost deportati īn Uniunea Sovietica cetateni, soldati, ofiteri romāni, si locuitori de origine germana. Pentru a ocupa īntreaga Romānie si a trata cu aceasta de pe pozitia de forta, guvernul sovietic a tergiversat cāt mai mult posibil īncheierea armistitiului cu tara noastra.

Delegatia romāna īnsarcinata cu semnarea armistitiului si formata din Lucretiu Patrascanu, Ghita Pop, Ion Cristu, Barbu stirbei, Constantin Visoianu, generalul Dumitru Damaceanu a sosit la Moscova la 4 septembrie 1944, dar a fost primita de ministrul de externe Molotov abia peste sase zile, cānd textul acordului era deja stabilit de catre sovietici. īn cadrul contactelor oficiale nu s-a acceptat nici o sugestie din partea reprezentantilor romāni. Conventia de armistitiu īntre Romānia si Natiunile Unite s-a semnat la 12 septembrie 1944 la Moscova. Ea a depasit īnsa cadrul unui simplu armistitiu, fiind de fapt un veritabil dictat, un instrument īn māna U.R.S.S., pentru a-si impune vointa īn Romānia si fata de care Marea Britanie si Statele Unite ale Americii nu au schitat nici un gest de dezaprobare. Armistitiul a fost semnat, īn numele coalitiei antihitleriste, de maresalul Rodion Malinovski. Romānia a fost considerata un stat īnvins si nu unul care a iesit din razboi gratie efortului propriu, nefiindu-i recunoscut statutul de cobeligerant. Ea a fost obligata sa īntretina armata sovietica de ocupatie, ceea ce a semnificat un efort financiar de 2 miliarde de dolari S.U.A., cursul anului 1944-1945. De asemenea, tara noastra a fost obligata la plata īn sase ani a unor uriase despagubiri de razboi,  cifrate la 300 milioane de dolari, īn

marfuri-cereale, produse petroliere, masini, lemn, vase maritime si fluviale. S-a recunoscut faptul ca Romānia a iesit din razboi doar la 24 august 1944. S-a prevazut, totodata, anularea Dictatului de la Viena din 1940, iar nord-vestul Transilvaniei a trecut sub administratia provizorie a Armatei Rosii. Retrocedarea acestui teritoriu catre Romānia urma sa se faca īn urma stabilirii unei guvernari "democratice" īn tara, practic un santaj politic din partea U.R.S.S. Granita romāno-sovietica a fost restabilita pe Prut, asa cum se īnfatisa la 28 iunie 1940. S-a format Comisia Aliata de Control cu sediul la Bucuresti, dominata de reprezentantii sovietici si īn care Marea Britanie si S.U.A. aveau un rol pur figurativ. Comisia a avut urmatoarea componenta: generalii /van Susaikov, si respectiv V. P. Vinogradov- U.R.S.S., maresalul aerului Dona/d F. Stevenson -Anglia, generalul Cort/and Van R. Schuy/er-S.UA. Astfel, au fost īncalcate cu premeditare, de catre Aliati, toate angajamentele luate fata de Romānia, ei netinānd seama de nici una din consecintele actului de la 23 august 1944.

Evolutii politice (23 august 1944-6 martie 10.15). Politica de lichidare a cadrului democratic de dezvoltare a Romāniei. īn evolutia fortata a societatii romānesti de la autoritarism la totalitarism perioada dintre 23 august 1944-6 martie 1945 a fost una din cele mai dramatice, caci īn cadrul evolutiilor politice complexe au fost aduse cele mai grave atingeri fiintei nationale si suveranitatii de stat.

īn ultimele patru luni ale anului 1944, la conducerea tarii s-au perindat doua guverne conduse de generalul Constantin Sanatescu. īn ciuda eforturilor sale de a repune īn vigoare Constitutia din 1923, executivul s-a confruntat cu consecintele ocupatiei trupelor sovietice si a continuarii operatiilor militare īn conflictul mondial. Moldova si nord-vestul Transilvaniei se aflau sub administratia militara a U.R.S.S. La 12 septembrie s-a introdus cenzura prealabila a presei. īn acelasi timp, s-a intensificat, procesul de penetrare, de catre comunisti, a aparatului de conducere a tarii, prima treapta catre preluarea īntregii puteri politice. Comunistii au stabilit cu sprijinul Moscovei toate actele politice ale guvernelor Sanatescu si Radescu. La 12 octombrie P.C.R. si P.S.D. au parasit Blocul National Democrat, iar peste patru zile reprezentantii lor au iesit si din guvern. Cele doua partide au pus bazele unei noi coalitii politice, Frontul National Democrat, sub masca caruia s-a pregatit ascensiunea la conducerea tarii a comunistilor. īn noul guvern Sanatescu (octombrie-decembrie 1944) au intrat Petru Groza, ca vicepremier, Teohari Georgescu, subsecretar de stat la Minsterul de Interne, Gheorghe Gheorghiu-Dej la Ministerul Comunicatiilor, LucretiuPatrascanula Justitie, stefan Voitec\a Educatia Nationala.

Dupa 23 august 1944, partidul comunist s-a angajat pe drumul luptei pentru puterea politica si instaurarea unui regim politic antidemocratic. La finele anului 1944 si īnceputul lui 1945 partidul numara cāteva zeci de mii de membrii, dar efectivele sale au sporit rapid printr-o propaganda demagogica, incluzānd chiar si membri ai fostei Garzi de Fier. īn octombrie 1945 au fost īnregistrati 256 863 membri, pentru ca la sfārsitul lui 1947 numarul lor sa ajunga la 803 831 persoane. La nivelul conducerii centrale activau, deocamdata īn cadrul aceluiasi obiectiv fundamental - lupta pentru puterea politica - o grupare din interiorul tarii: Constantin Pārvulescu, losif Ranghet Gheorghe Gheorghiu-Dej si o alta venita din Uniunea Sovietica - Ana Pauker, Vasile Luca.

īn scop tactic, comunistii au sprijinit guvernele Sanatescu, īn care si-au marit treptat influenta, folosindu-se de disen­siunile dintre unele partide politice si chiar din interiorul lor. Ei au profesat un "refor­mism" demagogic si o propaganda abila pentru a-si atrage masele. Bucurāndu-se de protectia si concursul Armatei Rosii, comunistii au dezlantuit teroarea, violenta si au manipulat masele popolare sub lozinca "democratizarii"tari.

La 6 decembrie 1944 s-a constituit un nou guvern condus de generalul Nicolae Radescu. Acesta si-a desfasurat activitatea īn conditii foarte grele, impuse de īncercarea comunistilor de a rasturna prin forta guvernul legal constituit. īn mari mitinguri si demonstratii organizate de comunisti, cu sprijin sovietic, erau īnfierate asa-zisele tradari ale partidelor national-liberal si national-taranesc, guvernul fiind acuzat ca proteja pe criminalii de razboi. īn ianuarie 1945, Gheorghe Gheorghiu-Dej, īn calitate de ministru al transporturilor, a facut o vizita la Moscova unde a primit instructiuni pentru intensificarea luptei comunistilor romāni pentru a prelua puterea.

īn provincie au fost ocupate cu forta primariile si prefecturile, unde au fost instalati comunisti, de cele mai multe ori total nepregatiti pentru functia res­pectiva. Totodata, s-au organizat garzi "muncitoresti", de fapt, cete de batausi, care au fost utilizate mai ales dupa ce Teohari Georgescu a īnceput sa gireze Ministerul de Interne. Zona de nord-vest a Transilvaniei era administrata direct de catre sovietici. Sub presiunea delegatilor sovietici din Comisia Aliata de Control, concomitent cu reducerea fortelor armate romāne īn tara, au fost dislo­cate noi unitati militare sovietice la Ploiesti, Arad, Deva si Petrosani. Atunci cānd primul-ministru a anuntat, īn discursul din 11 februarie 1945, de la sala "Scala" din Bucuresti, masuri ferme pentru a apara cu orice pret ordinea īn stat, īn fata agitatiilor comunistilor, dupa manifestarile de la īntreprinderea Malaxa din Bucu­resti, acestia au provocat, la 24 februarie 1945, incidente la Bucuresti, Brasov, Caracal, Craiova si īn alte localitati. īn capitala, īn conditiile unei demonstratii de protest fata de cresterea pericolului comunist, īn fata Ministerului de Interne, s-au tras focuri de arma dintr-o masina a sindicalistilor comunisti. Au cazut victime, dar cele acuzate au fost tot partidele national - liberal si national - taranesc.

Deoarece agitatiile comunistilor s-au intensificat, la 24 februarie 1945 a sosit la Bucuresti adjunctul ministrului de externe sovietic, Andrei lanuarevici Vāsinski. Acesta a cerut regelui Mihai, īn termeni violenti, demiterea generalului Radescu si formarea unui guvern al Frontului National Democrat. La refuzul regelui, ce nu avea nici un motiv constitutional de a-l īnlocui pe primul-ministru, s-a trecut la masuri de intimidare. Dupa cum īsi amintea Constantin Visoianu, la

una dintre īntrevederi, depasind unele- din cele mai elementare reguli diplomatice, diplomatul sovietic a batut cu pumnul īn masa, cerānd imperios monarhului demiterea guvernului, iar la plecare a trāntit usa cabinetului, īncāt a cazut tencuiala din jurul tocurilor. Cu prilejul unei audiente, la afirmatia regelui ca la Conferinta de la lalta s-a decis ca popoarele din sud-estul Europei sa-si decida singure soarta, Vāsinski i-a ripostat brutal lui Mihai, declarānd īn mod cinic ca: "lalta sunt eu".

La Bucuresti au fost concentrate unitati sovietice de blindate, aviatia a efectuat zboruri la joasa altitudine, a fost dezarmat batalionul de garda al Marelui Stat Major, a fost interzisa legatura cu armatele romāne de pe front, radioul si presa au trecut sub control sovietic. īn atari īmprejurari, la 1 martie 1945 generalul Radescu a demisionat, refugiindu-se apoi la ambasada britanica si de acolo īn strainatate. A fost īnsarcinat cu formarea noului guvern printul Barbu stirbey. Acesta a esuat īnsa īn īncercarea sa. īntr-o noua īntrevedere cu regele, Vāsinski I-a amenintat ca daca nu-l va numi pe Petru Groza prim-ministru Romānia urma sa fie lichidata ca stat independent. Dupa noi presiuni morale, politice si militare, regele a cedat si i-a īncredintat lui Grozaformarea noului guvern, īn care au intrat reprezentantii Frontului Plugarilor, P.N.Ţ., - Anton Alexandrescu, P.N.L. -Gheorghe Tatarescu, P.S.D. El era controlat de comunisti.

Guvernul Petru Gioia - instrumont a! con.ci-ftāf;;  -»::? Lovirea

opozitiei politice. Impunerea la 6 martie 1945 a guvernului Petru Groza a marcat instaurarea la putere a regimului comunist. El a inaugurat, prin politica sa, drumul catre lichidarea oricarei forme de opozitie democratica, a drepturilor si libertatilor cetatenesti.

La 9 martie 1945, īn urma unui schimb de telegrame īntre Groza si Sta/in, Nord-Vestul Transilvaniei a reintrat, firesc, ca parte a teritoriului sau national, īn stapānirea Romāniei. īn ca.drul activitatii de reorganizare interna a societatii romānesti la nivel economic si politic, la 23 martie 1945 s-a decis realizarea unei reforme agrare. Au fost expropriate terenurile arabile mai mari de 50 ha, īn total 1 468 946 ha, din care 1 109 562 ha au fost īmpartite la 917 777 familii taranesti. Prin aceasta, marile proprietati funciare au fost desfiintate, ceea ce au avut urmari semnificative din punct de vedere social.

Acelasi guvern care s-a autoproclamat aparator al democratieis\ cuceririlor revolutionare ale poporului, a suprimat, īn mod treptat si drastic, libertatea presei, interzicānd ziarele de opozitie, a impus legea epurarii aparatului de stat (30 martie 1945), a creat tribunalele populare si a organizat lagarele de detinuti politici. S-au pus si bazele primelor sovromuri, oficial societati mixte romāno-sovietice, de fapt, instrumente de exploatare si control economic a tarii noastre si a resurselor sale naturale de catre U.R.S.S.

īn aceste conditii, ambasadorul S.U.A. la Moscova, Averell Harimann, i-a propus lui Molotov ca S.U.A. si Uniunea Sovietica sa dezbata situatia din Romānia. īn acelasi timp, au avut loc īn tara unele contacte īntre oamenii politici īn vederea realizarii unui guvern reprezentativ. La 19 august 1945, diplomatii britanici la Bucuresti au avertizat pe rege ca nu recunosc guvernul Groza. Astfel, regele Mihai, dupa ce a īnaintat o nota Comisiei Aliate de Control īn legatura cu pozitia sa fata de guvernul Groza si a refuzat sa ia parte, alaturi de membrii executivului, la parada si la festivitatile din ziua de 23 august 1945, a īncetat sa

mai aiba contacte cu guvernul si sa ratifice decretele sale. Aceasta este cunoscuta īn istorie sub numele de greva regala. Monarhul a sperat, asadar, ca prin actul sau sa provoace demisia guvenului Groza, nerecunoscut de Marea Bntanie si S.U.A. A fost una din ultimele sale īncercari de a se opune comunizarii tarii, nestiind īnsa ca acordurile secrete īntre Marile Puteri plasasera deja tara noastra īn sfera de influenta sovietica.

La 8 noiembrie 1945, cu prilejul zilei onomastice a regelui, a avut loc, la Bucuresti, īn Piata Palatului, cu participarea a peste 150 000 de prsoane, īn marea majoritate tineri, prima mare demonstratie anticomunista. Ea a fost organizata, totodata, de tineretul din P.N.L., P.N.Ţ., ca o manifestare de simpatie fata de regele aflat īn "greva" la Sinaia, si de protest hotarāt fata de politica guvernului Groza. Grupuri de provocatori comunisti s-au amestecat īnsa īntre demonstranti. Apoi, camioane ale Politiei si detasamente īnarmate ale comu­nistilor au intrat īn plin, īn multime, provocānd numeroase victime. Sub pretextul "apararii Ministerului de Interne" s-a tras cu mitraliera de la ferestrele acestei institutii. S-au operat peste 1 000 de arestari. Presa comunista s-a dezlantuit īmpotriva participantilor etichetāndu-i "fascisti, asasini, reactionari" si a cerut dizolvarea partidelor opozitei si arestarea conducatorilor lor.

Evenimentele din Romānia au fost dezbatute si la reuniunile ministrilor de externe ai S.U.A., U.R.S.S., Mani Britanii din 11 septembrie - 2 octombrie 1945, si respectiv 16-26 decembrie 1945. S-a decis sa se ceara Bucurestiului reorganizarea guvernului prin includerea unor reprezentanti ai P.N.L. si P.N.Ţ. si organizarea de alegeri libere. īn ultimul ceas, politicienii britanici si americani schitau unele gesturi de protest fata de excesele comuniste, din pacate doar simbolice, caci Romānia cazuse iremediabil sub dominatia sovietica. La 31 decembrie 1945 - 1 ianuarie 1946 a avut loc vizita la Bucuresti a unei delegatii mixte - Al. Vāsinski (U.R.S.S.), Avere// Harimann (S.U.A.) si Archibald Clark-Kerr (Marea Britanie), ce a comunicat factorilor romāni deciziile reuniunilor ministrilor de externe ai Marilor Puteri. La 6 ianuarie 1946, prin decret regal au fost numiti īn guvernul Groza Mihail Romniceanu, din partea P.N.L, si Emil Hatieganu, din partea P.N.Ţ. Greva regala a īncetat. Peste o luna, guvernul romān a fost recunoscut de guvernele occidentale.

Avānd si girul tacit al strainatatii, guvernul Petru Groza s-a lansat īntr-o campanie fara precedent īmpotriva opozitiei. Procesele politice din anii 1946-1947 au constituit o noua etapa a prigoanei comuniste īn Romānia. Se urmarea, practic, exterminarea fizica a tuturor adversarilor politici ai regimului comunist. Tribunalele poporului au judecat si condamnat drept "criminali de razboi" fosti functionari superiori si membrii ai guvernului Antonescu. Astfel, au fost condamnati, īntre altii, generalul Constantin Voiculescu, guvernatorul Basarabiei, generalul Calotescu, guvernatorul īn nordul Bucovinei. īntre 7 si 18 mai 1946, īn cadrul asa-zisului "proces al marii tradarii nationale" - o sinistra īnscenare juridica regizata de comunisti - au fost judecati si condamnati la moarte, printre altii, Ion si Mihai Antonescu, Lucretiu Patrascanu, propunānd regelui Minai I respingerea cererii de gratiere. Cei doi, alaturi de Constantin Vasilius\ Gheorghe Alexianu, au fost executati la 1 iunie 1946. īn noiembrie 1946, sub aceeasi acuzatie, de "criminal de razboi", a fost condamnat si generalul A/dea, unul dintre participantii la actul din 23 august 1944.

īn rāndul acelorasi masuri s-au īnscris si desfiintarea, īn iulie 1946, a Senatului, considerat "un organ reactionar" si publicarea unei noi legi electorale. Pe baza sa s-au organizat alegerile din 19 noiembrie 1946. Partidele satelite comunistilor au format, la 17 mai 1946, Blocul Partidelor Democratice, ce reunea P.C.R., P.S.D., P.N.L. - Gheorghe Tatarescu, P.N.Ţ. - Anton Ale-xandrescu, Frontul Plugarilor, Parti­dul National Popular. Alegerile au fost proclamate, de propaganda oficala, "libere si nestingherite". īn realitate a fost vorba de un fals grosolan al guvernului Petru Groza, care a modificat votul real al corpu­lui electoral pentru fortele asa-zis democratice. Dupa frauda electo­rala, 78,46% din voturi au revenit Blocului Partide/or Democratice, ce a preluat 376 din totalul de 414 mandate, - o sinistra īnscenare judiciara regizata de comunisti - Partidul National Ţaranesc a avut 77 locuri de deputati, iar Partidul

Delegatia romāna la Conferinta de Pace de la Paris (1947)

Semnarea Tratatului sovieto-romān din 1948

National Liberali locuri. Desi a fost sfatuit sa nu accepte deschiderea lucrarilor Adunarii Deputatilor, caci rezultatele alegerilor fusesera clar masluite, regele a acceptat īn cele din urma si a rostit, la 1 decembrie 1946, discursul inaugural. Pentru Mihai, aceasta a reprezentat īnca un pas īnapoi. Cu atributele puterii mult micsorate, Monarhia, ca institutie politica traditionala, nu a mai putut sa se opuna comunizarii tarii.

O problema deosebita īn aceasta perioada a constituit-o si cea legata de reafirmarea locului si rolului Romāniei īn noul raport de forte, pe plan international, la finele conflictului mondial. La 29 iulie 1946 a sosit la Paris delegatia romāna participanta la Conferinta de Pace dupa cel de-al doilea razboi mondial. īn cadrul negocierilor care au avut loc pāna la 10 februarie 1947, cānd s-a semnat documentul final, diplomatii romāni au sustinut necesitatea recunoasterii cobeligerantei tarii noastre, adica a participarii sale, dupa 23 august 1944, la razboiul antihitlerist. Au fost abordate si numeroase aspecte ale problematicii economice si politice.

La 8 februarie 1947 a fost publicata o nota oficiala a guvernului romān īn legatura cu o serie de observatii la prevederile Tratatului de pace. S-a exprimat regretul ca, īn ciuda tuturor eforturilor diplomatice, nu s-a recunoscut cobeligeranta Romāniei. Parlamentul de la Bucuresti a ratificat, cu toate acestea, la 23 august 1947, documentele pacii de la Paris. Stipulatiile lor au fost dure pentru tara noastra: Romānia a fost obligata sa plateasca U.R.S.S. mari despagubiri de razboi, īnsumānd peste 2 miliarde lei. S-a decis ca prezenta īn tara noastra a fortelor armate aliate, īn speta sovietice, sa dureze 90 zile invocāndu-se mentinerea liniilor de comunicatie cu Armata Rosie din Austria. īn realitate, prezenta trupelor straine s-a prelungit pāna īn anul 1958. S-a apreciat īnsa, pozitiv] faptul ca Romānia a īncetat la 24 august 1944 lupta contra Natiunilor Unite. Granitele Romāniei au fost reconfirmate ca fiind cele de la 1 ianuarie 1944, prevazāndu-se īnsa anularea Dictatului de la Viena. Basarabia si Bucovina au ramas ocupate de Uniunea Sovietica, p pulatia din aceste zone fiind supusa, din nou, exceselor rusificarii fortate. S-a īnscris, de asemenea, principiul liberei navigatii pe Dunare si necesitatea instaurarii īn tara a unui regim democratic. Clauza privind desfiintarea organizatiilor de tip fascist si pedepsirea

criminalilor de razboi a permis guvernului Groza numeroase abuzuri, ce s-au adaugat celorlalte, care au dus la distrugerea opozitiei politice.

īn acelasi timp, unii oameni politici, de cultura si militari, care se aflau īn strainatate, īncercānd sa se opuna regimului comunist īn curs de stabilizare īn Romānia, s-au straduit sa puna bazele exilului romānesc. īntre acestia pot fi mentionati generalul Nicolae Radescu, Viorel V. Ti/ea, Constantin Visoianu, Grigore Gafencu, generalul Ion Gheorghe, Grigore Niculescu-Buzesti, Brutus Coste, Victor Cadere. S-a constituit Comitetul National Romān, care urma sa atraga atentia lumii asupra consecintelor instaurarii comunismului īn Romānia. Acesta cuprindea 10 membri dintre personalitatile reprezentative ale exilului romānesc. īn 1950 a fost numit la conducerea sa Constantin Visoianu. Comitetul a organizat, la Paris, Societatea Culturala Caro/ care a publicat periodicul "La Nation Roumaine". Exilatii romāni au participat, de asemenea, la activitatea unor organisme internationale, ca Free Europe Committee, National Committee fora Free Europe, Assembly of Captive European Nations.

īn anul 1947, ritmul sovietizarii Romāniei, al carei agent executiv a fost guvernul Petru Groza, s-a intensificat. La nivel economic, s-a trecut la etatizarea Bancii Nationale, citadela financiara traditionala a liberalilor, la realizarea unei reforme monetare, la crearea oficiilor industriale. Aceste masuri au jalonat drumul catre realizarea unei economii centralizate. īn plan politic, a continuat, cu asiduitate, campania de discreditare a liderilor partidelor politice adverse, īn vederea aducerii la tacere a opozitiei democratice. īn aprilie 1947 s-a organizat īnscenarea de la Tamadau, īn care au fost implicati fruntasi ai PNŢ. Lideri ai taranistilor au fost atrasi īn cursa, promitāndu-li-se ca vor fi ajutati sa paraseasca tara pe calea aerului. Prinsi īn flagrant delict, acestia au fost arestati. Dominata de comunisti, Adunarea Deputatilor a decis, la 19 iulie 1947, ridicarea imunitatii parlamentare pentru reprezentantii national-taranisti, ceea ce a permis arestarea lui luliu Maniu si a altor fruntasi ai partidului. Ei au fost judecati īntre 29 octombrie si 4 noiembrie 1947 si condamnati la ani grei de īnchisoare. īn acelasi an si-a īncetat existenta si Partidul National Liberal, ziarul sau, "Liberalul", continuānd sa apara pāna īn noiembrie 1947. īn aceeasi luna, au fost īnlaturati din guvern si reprezentantii gruparii lui Gheorghe Tatarescu care facusera, indirect, jocul comunistilor. īn aceste īmprejurari, lichidānd orice forma de manifestare a democratiei parlamentare, partidul comunist a devenit partidul unic, reprezentant al unui regim dictatorial, ce a nesocotit profund drepurile si libertatile individuale.

Abdicarrr; silita a regf ^!ui Mihai si urmarile safe Cu precadere dupa 1944, Monarhia a avut, īn Romānia, atributii mai ales la nivel protocolar. Comu­nistii au mentinut-o ca institutie din considerente strategice, avānd īn vedere, īn special, traditia si sensurile sale simbolice, din ce īn ce mai estompate īnsa. Regele Mihai a asistat, astfel, neputincios, la īncalcarea flagranta a cadrului democratic al vietii politice romānesti. Ultima sa īncercare de a se opune acestui curs al istoriei a fost "greva regala"din anii 1945-1946, ce a esuat īnsa. īn 1947, regele Mihai era unicul obstacol īn calea deplinei comunizarii a tarii. īn acelasi timp, Romānia era, īn 1947, singura tara din zona ce mai pastra institutia Monarhiei.

īn noiembrie 1947, regele, a fost invitat la Londra, la casatoria printesei Elisabeta (viitoarea regina Elisabeta a ll-a) cu printul Philip de Grecia'. La

plecare, el a īmputernicit guvernul sa conduca tara īn lipsa sa, ceea ce a constituit īnca un pas pe drumul spre putere al comunistilor la Bucuresti. Unii se si īntrebau daca monarhul se va mai īntoarce īn tara, caci, oricum, nu mai avea o putere de decizie, ci doar un rol decorativ. Pe lānga festivitatile din capitala britanica, la care a luat parte, regele a purtat o serie de tratative cu unii oameni politici, ca generalul Smuts, Winston Churchill, Clement At/ee, ambasadorul S.U.A. la Londra. Unii l-au sfatuit sa se īntoarca īn tara, altii, dimpotriva, sa ramāna īn strainatate si sa formeze un guvern īn exil. Cu acelasi prilej, Mihaia cunoscut pe Ana de Bourbon-Parma, membra a familiei regale a Danemarcei, cu care ulterior s-a sj casatorit.

M/hai s-a īntors īn tara la 21 decembrie 1947, dar s-a bucurat de o primire foarte rece din partea mem­brilor guvernului. Planul īnlaturarii sale fusese stabilit deja de catre comunisti, iar unele ministere cheie erau deja īn māna acestora. In toamna, Ana Pauker fusese numita ministru de externe, iar la 24 decembrie 1947, Emil Bodnaras ministru al apararii nationale. īn cadrul armatei, puternic infiltrata de comunisti, s-au luat o serie de masuri: schimbari de cadre superioare, alarmarea unor unitati militare, consemnarea īn cazarma a ofiterilor batalionului Garzii Regale, īntarirea pazei la depozitele de armament. S-au īntreprins, totodata, unele masuri pentru controlul principalelor obiective de stat.

La 29 decembrie 1947, Petru Groza i-a cerut regelui sa īl primeasca īn audienta, a doua zi, la Bucuresti. M/hai a sperat ca urma sa se abordeze problema casatoriei sale. īntrevederea a avut loc la 30 decembrie 1947, la palatul Elisabeta din Capitala, si a fost foarte tensionata. Regele si regina-mama Elena au fost confruntati cu cererea lui Petru Grozasi Gheorghe Gheorghiu-Dej, ca regele sa abdice imediat. Sub amenintarea unor presiuni morale, regele a abdicat (Ulterior, īn mod abuziv, si desigur, la indicatiile Moscovei, guvernul comunist, condus de Petru Groza, a retras, la 22 mai 1948, cetatenia romāna regelui M/hai si altor membrii ai familiei sale - Elisabeta de Hohenzollern, Ileana de Habsburg si Nicolae de Hohenzollern.). īn dupa-amiaza aceleiasi zile a fost informat guvernul, iar seara Parlamentul. Romānia s-a proclamat republica. S-a format un Prezidiu al Republicii Populare Romāne, compus din Mihail Sadoveanu, Constantin I. Parhon, Gheorghe Stere, Ion Niculi, stefan Voitec. Acesta nu a jucat decāt un rol figurativ, caci factorul de decizie ramānea partidul comunist. īnlaturarea monarhiei si proclamarea republicii faceau parte din logica īnaspririi liniei politice a stalinismului. Romānia va

evolua, de acum īnainte, strict, īn cadrele trasate de U.R.S.S. prin intermediul comunistilor.

īnlaturarea monarhiei la 30 decembrie 1947 a creat conditiile pentru o modificare silita si fortata a formei de guvernare īn Romānia. Ea a marcat un pas decisiv pe calea preluarii īntregii puteri politice de catre comunisti, care au trasat, astfel, o directie de dezvoltare cu totul īn contra spiritului democratic al poporului

roman.

Din scrisoarea lui Onisifor Ghibu, din 1945, catre Petru Groza

"Niciodata neamul romānesc n-a fost pus īn mod mai implacabil ca acum, īn fata amenintarii de a fi sters de pe fata pamāntului prin asfixiere, asasinare sau sinucidere. īn urma acestei catastrofe, nici unui patriot romān, īn care a ramas vreo urma oricāt de mica de dragoste, de respect si de durere pentru destinul neamului sau, nu-i este īngaduit sa se retraga īn carapacea egoismului sau strāmt fara a-si pune īntrebarea īntrebarilor: Neam romānesc al stramosilor mei si al meu, -īncotro mergi? Vrei sa mai traiesti si sa mai reprezinti ceva īn aceasta lume, sau te-ai īmpacat cu perspectiva sinistra de a te lasa scos din viata, prin viclenie, prin violenta ori prin sinucidere?

Cel dintāi, care trebuie sa-si puna aceasta teribila īntrebare, esti tu, primul-Ministru al tarii, care ai luat asupra ta cea mai īnfricosatoare raspundere istorica, din cāte si-a luat vreodata vreun romān. Ţie nu ti-e īngaduit sa te ascunzi nici īn fata constiintei tale proprii, nici īn fata contemporanilor tai, īndreptatiti sa-si ceara cea mai amanuntita socoteala despre felul īn care ai dispus si dispui de viata lor si a urmasilor lor, nici īn fata tribunalului necrutator al istoriei. Rezerva cu care ai declarat, īn cartea ta Reconstructia Romāniei, din anul 1946, ca: "noi suntem oameni mici si trecatori, - noi nu facem istorie, - noi nu suntem dictatori, care cred ca sunt deasupra vremurilor" (pag. 101 si 132) - aceasta rezerva a fost complet depasita de vremea ce s-a scurs de la rostirea ei pāna azi. Dimpotriva! Tu ai facut si faci istorie, cum nu a mai facut altul īnaintea ta si patronezi si exercitezi - cu sau fara stirea si vointa ta -, cea mai strasnica si cea mai lunga dictatura din cāte cunoaste istoria noastra nationala.

De aceea, pāna ce te vei judeca tu īnsuti si te vei spovedi īn fata lumii, pāna ce se va mai gasi un contemporan obiectiv care sa te judece si pāna ce te va judeca istoria, ma socotesc īn drept sa te chem eu īnaintea judecatii, īn numele contemporanilor mei, īn numele neamului īntreg si chiar īn numele umanitatii".

TEMĂ:

Care au fost consecintele īntelegerii de la lalta, din 1945, pentru Romānia?

Precizati natura raporturilor romāno-sovietice īntre 1944-1945.

Ilustrati principalele cai de preluare a puterii politice de catre comunisti īn Romānia, īntre
1944 1947.