ROMÂNIA SI POLONIA DUPA 23 AUGUST 1944
Dupa evenimentele
binecunoscute de la 23 august (dar înca neconcludent interpretate) petrecute
fara nici o acoperire si garantie, când Sovietele au continuat sa ia prizonieri
(dupa o versiune 130.000, dupa alta 150.000) si când c 13113w2216n omunicatele lor anuntau
eliberarea succesiva a oraselor tarii, de catre rusi (eliberate, probabil, de
prezenta ostasilor români, cum s-a petrecut cu resturile diviziilor IV, VIII,
IX, XII plecate din Com. Podul Rizi, din Dâmbovita si dezarmate de rusi, înainte
de intrarea lor în Târgoviste), merita a fi consemnata o adresa din perioada
septembrie-decembrie 1944: Reprezentantul S.U.A. Burton Bery, telegrafiaza
Departamentului de Stat, la Washington ca Iuliu Maniu i-a spus lui John le
Reugelet (reprezentantul Angliei la Bucuresti ca "daca el (Maniu) ar fi
stiut ca Sovietelor li se vor da mâna libera, în aplicarea Armistitiului, nu ar
fi sfatuit pe rege sa-l semneze".
Între timp, razboiul îsi urma cursul lui victorios.
Daca în privinta Estului Europei, Churchill s-a înteles cu Stalin, fara nici un fel de reticente, în privinta Poloniei, s-a izbit de un
zid de neclintit. Razboiul al doilea mondial se declansase
odata cu atacarea Poloniei de catre Germani si concomitent, de rusi.
Stalin, însa nu voia sa discute decât despre
frontierele obtinute de la Hitler si recunoasterea guvernului comunist din
Masacrul de la Katyn fusese descoperit, dar nerecunoscut de
rusi. Acestia deslantuie înca o diversiune la fel de
ucigasa. Comunistii din Varsovia, în urma directivei primite, instiga
populatia la revolta, care desigur trebuia oprimata de hitleristi: Ea se ridica
la lupta armata asteptând ajutorul sovietic, care, însa, refuza interventia.
Armatele rosii, aflate la numai câtiva kilometri, nu au miscat nici un deget. Poporul polonez trebuia decimat
si de rusi si de hitleristi. Terenul trebuia curatat,
în vederea instalarii guvernului "prieten comunist de la
|
