ROMANII DIN AFARA STATULUI NATIONAL SI LUPTA LOR PENTRU EMANCIPARE tf 867-1914)

ROMÂNII DIN AFARA STATULUI NATIONAL SI LUPTA LOR PENTRU EMANCIPARE tf 867-1914)

-TRANSILVANIA.

BASARABIA.

BUCOVINA.

DOBROGEA.

împrejurarile istorice nu au permis în 1859 realizarea Marii Uniri, adica ngerea laolalta a tututror teritoriilor românesti. Unirea Moldovei cu Ţara lâneasca a constituit prima etapa pe drumul edificarii României moderne si a irminat, la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, nsificarea si activizarea luptei de eliberare a românilor aflati sub dominatie ina. Anexarea Transilvaniei la Ungaria, în urma instituirii dualismului, a fost ctul culminant al unei politici ce si-a propus întreruperea, în mod absurd, a i unitati firesti peste granite impuse artificial. Miscarea de eliberare nationala, eptata catre unitatea statala deplina, s-a desfasurat în conditii si forme )sebite: intensificarea luptei politice si culturale, lupta pentru mentinerea limbii isericii proprii, adoptarea de noi tactici si strategii, elaborarea unor importante umente programatice. Obiectivul sau central a ramas însa Unirea cu Ţara. )rdonata si gândita în principal de la Bucuresti, lupta românilor pentru unitate onala a fost sprijinita, politic si moral si s-a bucurat de simpatia opiniei tlice si a cercurilor politice conducatoare din Vechiul Regat.

Transilvania.Transilvania a continuat sa reprezinte, în perioada la care ne îrim cea mai importanta provincie cu populatie româneasca aflata sub ninatie straina. în 1900, Transilvania numara 5,2 milioane de locuitori. în toate ensamintele efectuate de autoritatile maghiare, în pofida falsificarii unor date, lânii au reprezentat marea majoritate a populatiei provinciei. Conform îstora, în 1880 ei reprezentau 47,44% din populatie, în 1890 47,98%, în 1900 20% iar în 1910 46,20%. în 1902, din 4 597 de comune din Transilvania nanii dominau numeric în 2 971, adica în 67,4% dintre acestea. Scaderea •centului se explica si prin treceri de locuitori în Vechiul Regat sau prin irgrarea în S.U.A. si Canada.

Tendintele autonomiste manifestate în Imperiul Habsburgic dupa 1866, o ta cu reintroducerea regimului liberal de guvernare, accentuarea crizei monar-i dupa înfrângerile din 1859-1866 în razboaiele cu Franta si Prusia au decis ■curile oficiale de la Viena sa intensifice tentativele de apropiere de reprezentantii bilimii maghiare pentru a salva Imperiul de la dezmembrare si a mentine stapâ-ea asupra popoarelor subjugate. Desi, în 1860, Conferinta nationala a românilor i Banata propus unirea Banatului cu Transilvania si autonomia sa fata de Ungaria,

Deputati români în 1861, în Dieta Ungariei

în anul urmator Banatul a fost încorporat Ungariei, ceea ce a trezit puternice nemul­tumiri din partea populatiei românesti. Ea a utilizat forme ample ale luptei pentru libertate nationala. Au contribuit la aceasta si hotarârile din 1861 ale Conferintei nationale a românilor de la Sibiu, legile Dietei de la Sibiu si constituirea, în acelasi an, a Asociatiei transilvane pentru literatura româna si cultura poporului român (Astra).

Potrivit pactului din 1867 Imperiul a fost împartit între Austria si Ungaria, amândoua supuse aceluiasi suveran, Franz losif, devenit împarat al Austriei s\ rege apostolic al Ungariei. Era vorba, practic, de o uniune personala, asupra unui corp politic, etnic si economic foarte eterogen, întarita de rezolvarea în comun a problemelor politicii externe, financiare si militare. Doua delegatii urmau sa rezolve alternativ, în cele doua capitale - Viena si Budapesta - problemele de ordin legislativ; s-a încheiat, de asemenea, o Conventie vamala; a fost repusa în drepturi Constitutia maghiara din 1848.

In acest mod, Ungaria a reintrat practic, în posesia unor drepturi ce i-au conferit un statut de preeminenta în cadrul monarhiei dualiste si pe care a cautat mereu sa îl largeasca, sub masca refacerii himerice a regatului Sfântului stefan. Putem afirma ca, miza încheierii pactului dualist a fost anexarea Transilvaniei, aflata în plin proces de dezvoltare economica, la Ungaria, act decis contra vointei românilor, prin hotarârea din 18 decembrie 1866 a Dietei de la Cluj. Românii erau, astfel, „dizolvati" în cadrul asa-zisei natiuni politice, iar singura limba oficiala era maghiara. încercând sa pastreze indivizibilitatea statului maghiar, pe care guvernul de la Budapesta îl revendica de la regatul Sfântului stefan, cercurile conducatoare maghiare au desfasurat o politica furibunda de integrare totala si efectiva a Transilvaniei în structurile Ungariei.

Printr-o serie de masuri legisla­tive cu caracter discriminatoriu, ca: legea uniunii, legea pentru egala în­dreptatire a nationalitatilor, legea înva­tamântului (1868), legea electorala (1874), lege Trefort (1879), Ungaria a agravat la maximum situatia românilor din Transilvania. Astfel, au fost anulate toate drepturile si libertatile politice ale populatiei românesti, natiunea ma­ghiara a fost proclamata „unitara si indivizibila", a fost supusa maghia­rizarii toata administratia de stat, au fost respinse, sub pretextul „atentatului la ordinea de stat", orice revendicari cu caracter national, s-a îngradit drastic accesul românilor la viata politica, s-a introdus în mod obligatoriu limba maghiara în învatamânt, inclusiv în cel primar. în 1870, din 26 de scoli existente în învatamântul mediu, doar nctionau cu predare în limba româna, fiind frecventate de 840 de elevi.

Deoarece periclita fiinta natiunii române, înlaturarea regimului dualist tro-ungar a constituit principalul obiectiv al luptei nationale a populatiei lânesti. înca la 31 decembrie 1866 George Bar/tiu si Ion Ratiu au înaintat aratului un memoriu în care i-au cerut sa nu sanctioneze anexarea Transil-iei la Ungaria. S-a desfasurat, de asemenea, o vasta miscare petitionara si oresam favoarea drepturilor nationale românesti. Ea a culminat cu Pronun-ventul prezentat la Blaj, în mai 1868. Aceasta a reprezentat prima actiune de rasunet a românilor împotriva dualismului. El a fost redactat de George itiu si reprodus în publicatiile „Federatiunea", „Telegraful român"s\ „Gazeta Transilvania". S-a solicitat recunoasterea autonomiei Transilvaniei, a legilor ate de Dieta de la Sibiu în 1863-1864 si organizarea unui nou for legislativ pe a unei „reprezentatiuni populare". Actionarea în judecata a autorilor sai si a •r ziaristi a dezlantuit o vie agitatie atât în Transilvania, cât si la Bucuresti, le au luat pozitie, între altele, ziarele „Românul"s\ „Perseverenta".

în rândul mijloacelor de lupta s-au înscris si societatile culturale ce au renatun numar mare de oameni în activitatea pentru sustinerea revendicarilor lonale, pentru pastrarea limbii române. Alaturi de Astra a activat, dupa 1867, Societatea Transilvania condusa de Alexandru Papiu-llarian. Din initiativa lui \. Rosettis-a format, la Bucuresti, Societatea „Iredenta româna", care si-a luat nele apoi de Societatea Carpati. Ea a urmarit sa determine o rascoala a >ulatiei românesti din Transilvania. între alte societati culturale amintim mânia Juna, la Viena, si Societatea Petru Maior, la Budapesta. S-a acordat o ntie deosebita organizarii si conducerii luptei politice a românilor împotriva imului dualist. Conturarea unor curente politice distincte si ulterior a partidelor itice române din Transilvania a marcat un nou moment în intensificarea

actiunilor pentru impunerea drepturilor nationale. De la cele doua curente, adica activist", sustinut de „grupul" din jurul Mitropolitului Andrei saguna, care a promovat politica participarii la viata parlamentara, si „pas/Vist" reprezentat, între altii de Ion Ratiu, George Baritiu, i/ie Macelariu, si care sustinea neparticiparea la viata politica, propunând în schimb, intensificarea activitatii în domeniul social-economic si cultural, s-a ajuns la constituirea Partidului National al Românilor din Banat si Ungaria (26 ianuarie/ 7 februarie 1869) condus de Alexandru Mocioni s\ a Partidului National al Românilor din Transilvania (23-24 februarie/ 7-8 martie 1869) condus de Ilie Macelariu. Aceasta a constituit un moment important pe calea organizarii politice a luptei românilor. Prevederile documentelor lor programatice au fost convergente în ceea ce priveste necesitatea recunoasterii autonomiei, individualitatii si statutului istoric particular al Transilvaniei, democratizarea vietii politice.

Lupta României pentru câstigarea independentei de stat a generat în rândul românilor din dubla monarhie o impresionanta miscare de solidaritate nationala. Prin campania de presa, organizarea de comitete pentru colectarea de' ofrande si contributii, desfiintate apoi de guvernul maghiar, înrolarea de voluntari în armata româna s-a demonstrat, o data în plus, spiritul de unitate al populatiei românesti. La 12-14 mai 1881, în Conferinta de la Sibiu s-a constituit Partidul National Unitar al Românilor din Transilvania, Banat si Ungaria, ce a adoptat ca tactica „pasivismul" în sprijinul luptei nationale. Partidul refuza sa accepte dualismul austro-ungar si anexarea Transilvaniei la Ungaria. El lupta pentru respectarea autonomiei Transilvaniei, contra exploatarii nationale a românilor, pentru folosirea limbii române în armata si justitie. Apogeul orientarii pasiviste s-a concretizat între 1881-1895 în miscarea memorand/sta, ce a ex­primat, de fapt, punctul de vedere al tuturor românilor pe fondul unei uriase efervescente revolutionare. în 1892 s-a constituit, de catre Partidul National Român, împreuna cu partidele nationale ale slovacilor si sârbilor, Congresul Nationalitatilor din Austro-Ungaria. Un rol important a avut si Memorialul re­dactat în 1882 de George Baritiu, antrenarea tuturor mijloacelor împotriva poli­ticii maghiare de deznationalizare a românilor ardeleni, activizarea miscarii culturale, ce a fost deservita în principal de studentii români aflati la studii în Imperiu.

în rândul organelor de presa cu o larga audienta între români s-a numarat si „Tribuna", al carui prim numar a iesit de sub tipar la Sibiu, în 1884, purtând motto-ul „Soarele pentru toti românii la Bucuresti rasare". în jurul sau s-au grupat elementele tinere ale Partidului National Român, ce erau denumite tribunisti. Un moment semnificativ în cronica zbuciumata a luptei nationale l-a reprezentat, în 1890, la Bucuresti, fondarea Ligii pentru unitatea culturala a tuturor românilor. Ea a suplinit prin conferinte, congrese, tiparirea de carti si organe de presa, interventia oficiala a guvernului de la Bucuresti în favoarea locuitorilor români de peste munti. Liga a deschis sectii la Berlin, Bruxelles, Paris, Miinchen. La începutul secolului al XX-lea activau sub egida sa Take lonescu, Octavian Goga, asile Lucaciu, V.A. Urechia, G. Moroianu, s.a. între fruntasii miscarii românesti c»n Transilvania mentionam, la finele secolului al XIX-lea, pe Vincentiu Babes, vasile Lucaciu, /uliu Coroianu, Ion Ratiu, Gheorghe Pop de Base'sti, Eugen ^Br te si altii.

Fruntasii miscarii memorandiste

norandumul românilor din Transilvania si Ungaria a fost înaintat în 1892 n de la Viena sub egida Partidului National Român El a fost în prealabil Litat cu fruntasii politici de la Bucuresti si semnat de Ion Rapu, George Pop lasesti, Eugen Brote, Vasile Lucaciu, Septimiu Albani s\ luliu Coroianu

Memorandumul a fost depus la Viena de catre o delegatie formata din 300 ersoane, intelectuali, meseriasi Documentul a reprezentat un virulent act de

acuzare la adresa regimului dualist austro-ungar si a urmarilor politicii sale pentru români F dezvaluit regimul de exploatare n 'Oi<ala la care erau supusi românii si a cerut, totodata, recunoasterea lor ca nationalitate, pre­cum si acordarea drepturilor lor firesti împaratul a refuzat primirea docu­mentului si l-a trimis guvernului de la Budapesta, care însa l-a respins Li-dern românilor au fost implicati de catre oficialitatile maghiare, sub pretextul unui „atentat contra statului ungar", într-un proces desfasurat la Cluj, condamnati la ani de temnita, ceea ce a stârnit o furtuna de proteste nu doar în Transilvania, ci si în Vechiul Regat, unde, în marile orase, au avut loc numeroase demonstratii, întruniri de protest în multe alte state ale Europei s-au publicat lucrari si articole de presa încât, sub presiunea opiniei publice, în

T>Cernauti

~ Darabani Prut

siret         Dorohoi

c_atl, ii_arp        - Radauti

batu Mare _{V|Seu| de Sus} Botosani

Baia Mare Borsa

Tasnad Câmpulung

Valea lui Minai ;  Târgu Lapus Moldovenesc '

Marghita Nasaud

simleulSilvaniei Becleang||# _ .Pascani

Dej     « §fBistrita ^v o Tg Neamt

LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI fe>^Mo?^flcarl' ¹879,1883 _Piatra Neamt ^Roman LEGEA PRESEI        Cluj P 5 V Reghin

Târgu Mures    {

Miercurea Ciuc

Sf Gheorghe

18S2MEMOF *-■■' ^ll
\ Predeal

v Câmpulung

lâmnicu Vâlcea      Câmpina ^Târ3 ^viste Ploiesti

Moldova Veche

Turnu Severm

-. > Filiasi

\>

Craiova

q  Pronunciamentul de la Blaj si \

alte memorii politice de protesft

Agitatii provocate de Procesul \    Vidin Calafat

Memorandumului \

p r Agitatii taranesti în sprijinul        \

memorandistilor (1894) \

Medias Adoptarea unor programe politice

ale sasilor

Soroca	V*
Dumbraveni		I >
Balti	V
	Orhei
la si		V
Miclausani	Chismau
	Tighina	Tiraspol
"t      o Tg	Lapusnei
Husi	<	Sausani
Leova

Comrat

Cetatea Alba Tatarbunar

Cahul

Bolgrad

Chilia Noua Reni

Ismail | serpilor

Isaccea _ -™ Tulcea ^uhna

Babadag Sf Gheorghe

final si dupa interventia personala a regelui Caro/I, fruntasii miscarii natio­nale românesti au fost gratiati. Franz /os/f a acceptat aceasta dorind sa obtina, în continuare, adeziunea Ro­mâniei la Puterile Centrale.

în conditiile de la începutul se­colului al XX-lea, o data cu afirmarea unor noi conducatori ai miscarii de emancipare nationala, precum Aurel Vlad, Octavian Goga, Vasile Lucaciu, stefan Cicio-Pop, Vasile Goldis, loan Russu-sirianu, „activismul"a redevenit din 1905 politica oficiala a miscarii na­tionale românesti, vizând, în majorita­tea cererilor, mai întâi autonomia si apoi dreptul locuitorilor din Transilvania de a-si decide singuri soarta. în 1910 activau în parlamentul de la Budapesta 5 deputati români: Teodor Mihail, ste­fan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voie-vod, Nicolae serban, Vasile Damian.

Legaturile cu românii din Vechiul Regat au continuat cu intensitate. irsonalitati ale culturii românesti, ca Nicolae /orga, Ar/st/ta Romanescu, Ion <ca Caragiale, au vizitat Transilvania si Bucovina. în 1905 Academia Româna a cernat premiul national de poezie lui Octavian Goga. Manifestarile legate de memorarea mortii lui stefan cel Mare (1904), jubileul regal (1906), aniversarea 1 800 ani de la cucerirea Daciei de catre romani (1905) au mobilizat natiunea mâna, facând sa ramâna vie imaginea luptei pentru libertate si independenta.

Lupta nationala a românilor s-a intensificat odata cu politica de ma-liarizare care a înregistrat noi momente, periculoase, prin legea Banffy,d\n !96, privind maghiarizarea denumirii localitatilor si legile Appony, ce au msfintit folosirea limbii maghiare pâna si în scolile confesionale ale itionalitatior. între 1908 si 1910 au fost închise 420 de scoli.

Totodata, s-au afirmat si alte tactici de lupta. în timp ce Octavian Goga si asi/e Lucaciu au sustinut, în mod deschis, unirea cu România, lu/iu Maniu era ai rezervat, iar unii fruntasi politici ca Aurel C. Popovici, autorul lucrarii „Statele nite ale Austriei Mari", si Alexandru Vaida-Voevod s-au raliat conceptiilor 'deraliste cultivate în jurul arhiducelui Francisc Ferdinand. în plan politic, o iportanta deosebita în aceasta perioada a avut-o si colaborarea cu miscarea xialista, ce a îmbracat forme noi. Dupa ce în 1890 s-a constituit Partidul dcial-Democrat din Ungaria, cu prilejul unui congres, în 1905 s-a organizat o ect/e româna a partidului, ce a îmbratisat si linia luptei nationale. Socialistii imani din Transilvania au întretinut legaturi cu cei din Vechiul'Regat. în 1903 o elegatie condusa de Constantin Miile s-a aflat în Transilvania si Banat. Cu recadere, dupa reuniunea din 1908, de la Arad, a Partidului National Român, -a intensificat apropierea, pe platforma luptei pentru emancipare nationala, între

miscarea nationala si cea socialista. în conditiile unor presiuni ale Germaniei la Budapesta, guvernul Kaiserului fiind tot mai nemultumit de deplasarea spre Antanta a României, si a dorintei unor cercuri politice maghiare de a adânci unele disensiuni din sânul burgheziei române din Transilvania, între 1910-1914 reprezentanti ai guvernului maghiar au purtat tratative cu unii conducatori români, care însa au esuat datorita pozitiei Budapestei. Calea luptei revolu­tionare catre autodeterminarea românilor a devenit, astfel, ireversibila. ' *f Basarabia. Teritoriul dintre Prut si Nistru a fost anexat de Rusia In urma razboiului ruso-turc din 1806-1812 încheiat cu pacea de la Bucuresti din 1812. în perioada ce a urmat, în ciuda unui control militar tarist efectiv, s-a acceptat mentinerea unor elemente de autonomie specifice provinciilor de margine ale Imperiului. în 1817, provincia avea o suprafata de 45 630 km si o populatie de 482 630 de locuitori, dintre care 86,7% erau români; restul erau ruteni, evrei, lipoveni, greci, armeni, bulgari, gagauzi. Ea constituia o zona cu importanta economica, date fiind numeroasele cirezi de vite si cantitatile mari de cereale ce se obtineau aici.

Cu toate acestea, datorita asupririi nationale s-a desfasurat, mereu, un exod de populatie peste Prut, în Moldova. în 1818 regiunea a primit statutul de regiune de granita (oblastie), iar centrul sau a fost stabilit la Chisinau. S-a elaborat Regulamentul statului Basarabiei, care a constituit o lovitura grea data autonomiei acestei provincii românesti. Pâna în 1828 teritoriul a fost condus de un guvernator militar ce colabora cu un sfat boieresc. Pentru a atrage boierimea locala, s-au luat masuri de distribuire, catre aceasta, a unor pamânturi, în alte zone ale Rusiei, si proclamarea sa drept nobilime ereditara. Dupa 1828, masurile de integrare fortata a Basarabiei în cadrul Rusiei s-au accelerat, autonomia sa fiind practic desfiintata. La capatul perioadei, între 1828 si 1871, ea a devenit o simpla provincie (gubernie) în cadrul Imperiului Romanovilor, fiind guvernata autocratic. Ţarismul a desfasurat intens o politica de colonizare cu populatie slava, ucraineana, poloneza si chiar germana adusa din zonele Marii Baltice. în administratie s-a desfasurat un proces de rusificare din ce în ce mai intens. Statutul de gubernie a semnificat aplicarea legilor ruse, introducerea institutiilor corespunzatoare, obligativitatea folosirii limbii ruse si a alfabetului chirilic în administratie, Biserica si scoala.

S-a deschis, astfel, drumul politicii de deznationalizare, ce a generat protestul populatiei românesti. în Basarabia, principala forma a luptei nationale a devenit lupta pentru pastrarea limbii române. în 1848 s-a publicat gazeta „Românul", iar în 1862 boierul Cristi cerea permisiunea de a deschide o tipografie, dar solicitarea i-a fost respinsa. Marile evenimente din România, si anume revolutia din 1848-1849, unirea Moldovei cu Muntenia, au avut un ecou puternic în rândul populatiei românesti dintre Prut si Nistru, fapt ce a determinat autoritatile tariste sa impuna întreruperea oricaror legaturi cu Ţara, intensificând politica de rusificare a populatiei românesti. în 1867, limba româna a fost interzisa în toate scolile din Basarabia, limba rusa devenind obligatorie. în campania de rusificare s-a remarcat Episcopul Pavel Lebedev. S-a decis, de asemenea, ca toate cartile vechi bisericesti sa fie strânse din sate si trimise la Arhiepiscopia din Chisinau, unde multe din ele au fost distruse. Totusi, în 1890, autoritatile tariste erau nemultumite de mentinerea si "afirmarea specificului

ional al populatiei românesti, astfel ca tarul Alexandru al lII a cerut /ernatorului Baiiuskov sa cerceteze cauzele ineficientei procesului de ificare. Românii au continuat, astfel, sa reprezinte, în ciuda politicii de nationalizare, contingentul etnic cel mai important din Basarabia, lucru jvat si de recensaminte. în 1834 ei reprezentau 86% din populatie, în 1862, 4%, în 1871, 67,4%, iar în 1897, ca rezistat al rusificarii, doar 47,6% dintre uito'ri, dar, oricum, cei mai numerosi, caci 19,6% erau ruteni si ucrainieni, % rusi, iar 11,8% evrei. Problema Basarabiei a fost subiect de discutie între irile Puteri, dar si între România si Rusia. Daca, în 1856, judetele din sudul sarabiei, -Cahul, Ismail si Bolgrad- au fost retrocedate Moldovei, pâna în 77 guvernul tarist a cautat, pe diferite cai, sa anuleze prevederile Tratatului de aris în acest sens. A reusit aceasta însa doar încalcând integritatea teritoriala României, prevazuta a fi respectata prin Conventia de la 4 aprilie 1877. wgresul de la Berlin din anul 1878 a acceptat ca Rusia sa încorporeze reaga provincie româneasca dintre Prut si Nistru.

La începutul secolului al XX-lea miscarea nationala a populatiei românesti ? intensificat. Ea a fost condusa de o pleiada de intelectuali, precum Ion -,ulet, Ion Pelivan, Emanoil Gavrilita, Alexandru Nour, Constantin Stere, intelimon Halipa, Vasile Stroescu si altii. Dupa revolutia din 1905-1907 în \sarabia s-au afirmat trei grupari, si anume gruparea radicala a studentilor, cea ntelectualilor, cea a boierilor moldovenicondusi de P. Dicescu, care au format, târziu, Partidul Moldovenesc Democrat. La Chisinau s-a format si a activat ocietatea moldoveneasca pentru raspândirea culturii nationale" si a fost blicat ziarul „Basarabia". în ciuda represiunii, populatia româneasca a ntinuat sa militeze pentru emanciparea nationala, folosirea limbii române în oala, Biserica si administratie.

Q 8ucovir-< Anexata în 1775, în urma unor rapturi teritoriale, de catre ibsburgi, Bucovina s-a aflat, pâna în 1786, sub ocupatie militara, iar apoi, dupa 90, a fost alipita Galitiei. în 1849 ea a devenit ducat aflat sub directa vernare a împaratului de la Viena. Politica de deznationalizare fortata a nanilor practicata de Habsburgi a vizat în special Biserica si scoala, unde a st interzisa folosirea limbii române si au fost facilitate mari imigrari de populatie raineana, germana, ruteana, slovaca. în cele din urma, s-a produs si iscresterea treptata a populatiei românesti si ascendentul populatiei ucrainene. 1848 populatia Bucovinei a numarat 377 571 locuitori, din care 209 293 mâni si 108 907 ucraineni. în 1900, din 730 195 locuitori, 229 018 erau români 297 798 ucraineni. Restul populatiei era reprezentata de germani, poloni, aghiari, ruteni, armeni.

Organizarea partidelor politice a avut un rol important si în lupta nationala n Bucovina. în anii miscarii memorandiste a luat nastere, la Cernauti, vietatea „Concordia", ce-si propunea sa lupte pentru respectarea autonomiei individualitatii teritoriului românesc. Mai activau, de asemenea, Societatile unimea"s\ „Dacia". în martie 1892 s-a constituit Partidul National Român km jcovina, organism conducator al luptei pentru drepturi nationaJe si sociale a manilor. Lupta culturala a jucat, de asemenea, un mare rol. în 1883 s-a ganizat Societatea scoala Româna, ce a contribuit, la raspândirea ideologiei ico-româniste. Serbarile de la Putna, din 1871, organizate de un comitet din

„iiâ,.

eu -sa.  * j- a

Palatul Mitropoliei din Cernauti

care au facut parte loan Slavici, Mihai Eminescu, A.D. Xenopol, si la care au luat parte peste 3 000 români, au reliefat vointa nationala a românilor. La Putna au participat Dimitrie Onciul, Nicolae Filipescu, Ion sendrea, Eudoxiu Hurmuzaki. Cu acelasi prilej compozitorul Ciprian Porumbescu, membru al societatii Arboroasa, a interpretat „Hora Daciei întregi". Eminescu afirma ca, „prin aceasta manifestatie s-a ridicat simtul national, iar studentii... vor contribui, dupa aceasta, într-o larga masura la redesteptarea poporului român...". în acelasi sens, s-au înscris si întreaga activitate a lui Âron Pumnul, comemorarea în 1875, la lasi si în strainatate, a unui secol de la rapirea provinciei românesti, iar peste doi ani a unui secol de la asasinarea lui Grigore al ///-/ea Ghica, campania de presa din ziarele „Bucovina", condusa de fratii Hurmuzaki, „Gazeta Bucovinei", „Patria". „Junimea literara". Urmare a luptei sustinute, în 1875 s-a inaugurat,- prin grija lui Ion Gh. Sbiera, la Universitatea germana din Cernauti, o catedra de limba si literatura româna. La începutul secolului nostru, români din toate provinciile au luat parte la comemorarea a patru secole de la moartea lui stefan cel Mare (1904) si la jubileul regal (1906), la actiunile întreprinse la Putna si Bucuresti. în acelasi timp, românii au putut folosi, în slujba idealurilor lor, hotarârile guvernului de la Viena privind largirea retelei scolare si introducerea, în 1907, a votului universal.

9> Dcbrogea. Spatiul dobrogean a urmat un drum propriu, ce a permis supravietuirea populatiei românesti. Dobrogea nu a fost integrata total structurilor Imperiului Otoman, iar lupta antiotomana a voievozilor români a suscitat, mereu, idealul luptei sociale si nationale. Pâna în secolul al XVIII-lea ea a constituit o provincie de margine cu rol ofensiv, ulterior devenit defensiv. Din punct de vedere religios, ea a fost supusa mult timp administratiei de cult a Mitropoliei Proilavonuiui. Alaturi de legislatia otomana a continuat sa se manifeste „obiceiul

Untului" De pilda, în secolul al XIX-lea, este mentionata starostia mocanilor a Hârsova Poarta a colonizat în Dobrogea, în conformitate cu interesele

numerosi osteni spahii, ieniceri, iar în secolul al XIX-lea tatari si cerchezi, are i-a înzestrat cu pamânt Mari suprafete funciare s-au aflat în proprietatea 7ammtelor religioase otomane, dar mentinerea a cinci sisteme de proprietate implicat mult statutul proprietatii agricole

Populatia româneasca a continuat sa vietuiasca în comunitati proprii nu r în mediul rural, ci si în orase Centrul politic, administrativ si militar al unu s-a aflat, în secolul al XIX-lea, la Babadag Dupa 1848 se constata o ngere a legaturilor cu românii din Vechiul Regat Biserica si scoala au ramas, continuare, principalele institutii în lupta pentru drepturi nationale Cu cursul si al unor carturari ardeleni, scoala dobrogeana a devenit o arma de a pentru pastrarea spiritului românesc, fund întretinuta de comunitatile locale tatul român N/fon Balasescu a fondat circa 25 scoli, dintre care cea de la oea a fost sprijinita financiar direct de catre guvernul de la Bucuresti igresul de la Berlin din 1878 a recunoscut dreptul istoric al României asupra )rogei într-o proclamatie adresata armatei, la 14 noiembrie 1878, de icipele Carol, cu prilejul unim Dobrogei cu România, se spunea ca „veti rge în Dobrogea nu în calitate de cuceritori, ci amici, ca frati ai locuitorilor, e de azi înainte sunt concetatenii nostri"

La sfârsitul secolului al XIX-lea si la începutul secolului XX, lupta populatiei provinciile românesti aflate sub dominatie straina a fost rodul colaboram iror fortelor social-politice de pe ambele versante ale Carpatilor Animati de aiul unim, românii si-au demonstrat, pe cai si cu mijloace diferite, dorinta na de a trai si crea în limitele aceluiasi stat national, expresie a unei idantati nationale organice

Din cuvântul lui Ion Ratiu, presedintele Partidului National Român din Transilvania, la cesul liderilor miscarii memorandiste din 1894 la Cluj

Onorabila Curte

Domnilor jurati

Memorandumul pentru a carui publicare si raspândii e suntem trasi ca niste facatori de rele ntea acestei bare judecatoresci nu cuprinde precum v-ati putJt convinge, decât gravaminele loruiui român care ne-a trimis pe noi ca sa cerem scutul Tronului pentru drepturile lui nesocotite alcate în picioare

Ceea ce ne-a silit pe noi si pe întregul popor român ca sa facem acest deme^rs este faptul ca t legislatiunea cât si guvernul ne-a adus la convingerea nestramutata ca în fata lor pentru noi ba de dreptate nu poate fi

în zadar au fost toate promisiunile ce s-au dat în repetite rânduri pentru respectarea ptunlor noastre nationale în zadar am încercat toate formele si mijloacele legaie în zadar ne-am ns la toti factorii competenti ai statului

Esclusivismul de rasa a declarat razboiu de esterminare limbei si nationalitatii noastre

Nu ne mai ramasese doar decât acesta singura cale a apelului la factorul suprem al statului a opiniunea publica a lumii civilisate

Fata de acest act care nu contine decât curatul adevar si este icoana credincioasa a erintelor si nedreptatilor seculare ce le îndura poporul român din Transilvania si Ungaria trebuia i egimul ori sa se desvinovateasca ori sa-si rasbune

Desvinovatirea nu era cu putinta a ales calea rasbunarei

Ne-a împiedicat sa ajungem la Tron si acum ne supune judecatii acelora contra carora ne-am plâns

Ceea ce se discuta aici domnilor este însasi esistenta poporului român

Esistenta unui popor însa nu se discuta se afirma

De aceea nu ne e în gând sa venim înaintea d-voastra sa dovedim ca avem dreptul la esistenta

fntr-o asemenea cestiune nu ne putem apara în fata d-voastra nu putem decât sa acusam în fata lumei civilisate sistemul asupritor care tinde sa ne rapeasca ceea ce un popor are mai scump legea si limba¹

De aceea nu mai suntem aici acusati suntem acusaton

Procesul Cârtii de Aur

„Procurorul reqesc din Cluj a ridicat deci acuza în contra autorului Cârtii de aur pentru agitatie si atâtare si a cerut iar Tribunalul regesc din Cluj a ordonat confiscarea volumului prim din Cartea de aur S au confiscat toate exemplarele din acest volum pe cari jgdele de instructie din Sibiu Ie-a gasit în locuinta autorului cartn si s a confiscat cartea si de la abonatii cari o primisera prin posta în actul de acuzare erau trecute apoi pasage'e din carte în cari s-a împiedicat puterea executiva a statului si cari erau toate scoase din vorbirea lui Simeon Barnutiu rostita în catedrala din Blaj din 2/14 mai 1848 am proclamatiunea lui tot de la 1848 si din alte documente istorice din acel an ori din altn apropiati si se spunea ca pacatul cartn e acela ca e scrisa româneste cu menirea de a fi raspândita printre romani

Procesul Cartn de aur a fost de mare însemnatate de însemnatate egala cu al Republicei si al Memorandului cu deosebirea ca aceste doua au fost intentate prezentului poporului român din statul ungar iar Cartea de aur a fost data în judecata prntru trecutul poporului nostru Nu cartea nu autorul ci trecutul frumosul trecut al poporului român din patria aceasta a fost tras la bara judecatoreasca

Consulul Turciei la lasi Selim Gurdji la 20 mai 1908 despre idealul unitatii nationale la românii din Bucovina

Vizitele în grup ale românilor din Bucovina si Transilvania aveau pâna acum aparenta unor initiative particulare guvernul român cauta în mod riguros sa nu trezeasca deloc susceptibilitatea vecinilor sai austro-ungan dar pe masura ce aceste vizite devin mai frecvente menajamentele guvernului (român) tind de asemenea sa slabeasca Astfel la 19 curent vs invitati de primaria lasului 700 de bucovineni apartinând tuturor claselor populatiei au fost timp de trei zile oaspetii moldovenilor toate toasturile lor au fost pentru Bucovina si Transilvania nici un cuvânt peitru împaratul rege De altfel opinia publica interpreteaza aceste manifestatii ca un prim pas catre unire Orice român care trece prin scoala învata ca Bucovina Transilvania si Basarabia sunt provincii detasate din regatul român si ca mai devreme sau mai târziu ele vor trebui sa revina la patria mama

Ziarul Drug din Chismau despre intensificarea luptei culturale a românilor din Basarabia

S-a format un cerc al carui scop tinde la deschiderea de scoli românesti în Basarabia predarea limbii românesti dezvoltarea gustului pentru literatura romaneasca într-un cuvânt s-a facut primul pas care fatal va duce la antagonism si desigur majoritatea va prefera sa învete în limba materna în cea româneasca Deci înstrainarea de Rusia e inevitabila

TEMĂ

Care a fost statutul politic al Transilvaniei în cadrul regimului dualist austro-ungar?

Reliefati importanta istorica a miscam memorandlste

înfatisati cai si metode utilizate în lupta nationala de catre românii aflati sub stapânire
straina