ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR STRĂINI
Context
Romanitatea românilor cuprinde în ansamblul ei:
ideea despre descendenta romana a românilor,
staruinta elementului roman în Dacia postaureliana,
unitatea de neam a românilor,
latinitatea limbii române,
esenta romana a .unor obiceiuri si datini populare, .
constiinta românilor despre originea lor romana.
Românii vazuti de catre istoricii orientali
Cronicile bizantine din acea epoca acorda atentie teritoriilor locuite de români datorita:
politicii imperiului la Dunarea de Jos;
repetatelor incursiuni ale populatiilor migratoare peste Dunare.
Împaratul bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul(976-1025) - aminteste de poporul român folosind termenul "vlahi."
La originea denumirii de vlah se afla:
numele unui trib celt {volcae) amintit de Caesar în De bello Gallico;
în germana veche erau desemnati vecinii din sud si apus (yalh - roman si gal romanizat);
în germana, termenul a suferit o restrângere, referindu-se numai la locuitorii din Peninsula Italica (walcher);
biograful apostolului slavilor - Metodie a aplicat denumirea de wlach italienilor - deci, vlah - strain, un neslav de limba romanica.
Termenul de vlah a cunoscut diferite variante: vlah - la bizantini si la slavii sudici; voloh - la slavii rasariteni; valachus - la latino-catolicii apuseni; blach - la unguri, unde s-a transformat în olâh etc.
marcheaza sfârsitul etnogenezei române,
exprima caracterul sau romanic, cu continut etnic.
Sec. VII= "Strategicon", mentioneaza cu termenul de "romani" populatia de la N. de Dunare;
Sec.IX= "Geografia armeana" a lui Moise Chorenati aminteste o tara necunoscuta "Balak"[Valahia].
Sec. IX="Oguzname" aminteste tara valahilor"Ulak-ili".
Sec.X= Constantin al VIII-lea Porfirogenetul scrie "Despre administrarea imperiului" in care mentioneaza" acestia se mai numesc si romani pentru ca au venit din Roma si poarta acest nume pina in ziua de azi".
Sec.XI= "Sfaturile si povestirile lui Kekaumenos" amintesc romanii care traiau in apropierea Dunarii si pe Sava.
Sec. XI= Gardizi in "Podoaba Istoriilor " ii consemneaza pe romani intre Dunare si un munte mare[probabil Carpati].
Sec XII= Ioan Kynamos, referindu-se la romanii nord-dunareni scria" se zice ca sunt veniti demult din Italia".
Sec. XIII= romanii sunt amintiti in corespondenta dintre Ionita cel Frumos( Kaloianul) si Papa
F. Imp Împaratul bizantin Constantin al VII-lea Porfîrogenetul (912-959) - afirma originea romana a poporului si limbii române (denumeste populatia româneasca straveche - romani, iar pe bizantini - romei).
Românii vazuti de istoricii occidentali
Despre romanitatea românilor se afirma în:
corespondenta papei Inocentiu al III-lea si Ionita Caloianes (Cel Frumos);
cronicile maghiarilor Anonymus si Simon de Keza (anterioare întemeierii Ţarilor Române) - sunt lipsite de ostilitate fata de români, când românii din Transilvania nu erau exclusi de la drepturi de statul ungar;
umanistii secolului al XV-lea, când românii aveau deja un cadru politic propriu (Ţara Româneasca si Moldova - începând cu secolul al XlV-lea). Preocuparea lor fata de români exista din doua motive:
preocuparea occidentalilor de a stavili ofensiva otomana;
preocuparea pentru antichitatea clasica, pentru vestigii materiale sau populatii si limbi de origine antica.
Primul umanist italian - Poggio Bracciolini - afirma continuitatea elementului român în Ţarile Române locuite de o populatie romana de la Traian încoace si latinitatea limbii române (pentru prima data argumentat cu probe culese direct din spatiul românesc).
. secretar apostolic si erudit umanist italian - afirma originea limbii române.
. care între 1458-1464 a fost papa sub numele de Pius al II-lea a raspândit teoria despre originea romana a poporului român.
Antonio Bonfini - "românii sunt urmasii coloniei si ai legiunilor romane din Dacia; acest adevar e dovedit de limba lor romana, pentru care românii s-au luptat, tinând la ea mai mult decât la propria lor fiinta".
Politizarea ideilor romanitatii românilor
În secolul al XVI-lea ideea de romanitate s-a îmbogatit cu doua elemente:
începutul scrisului în limba româna;
începutul politizarii ideii originii latine a poporului român.
Domnia lui Mihai Viteazul
a marcat o epoca în istoria românilor si în cea a ideii romanitatii;
i-a facut cunoscuti pe români în întreaga Europa datorita victoriilor sale asupra turcilor si tatarilor;
a atras ostilitatea nobilimii maghiare; cronicarii maghiari, dupa moartea lui au contestat originea romana a românilor si l-au judecat aspru pe domnitor ("Nero verus").
În a doua jumatate a secolului al XVII-lea rivalitatea austro-otomana se reflecta si în marturiile despre români:
Ioan Lucius (Lucie) în cronica sa din 1666, umarind istoria Croatiei si Dalmatiei, face consideratii si asupra vecinilor - un capitol despre originea romana a poporului român: nu a negat continuitatea elementului roman în Dacia traiana dar a sustinut ca el a fost sporit printr-o imigrare provocata de catre bulgari:de la sud, la nord de Dunare.
Istoricul austriac I. Ghr. Engel
elimina din teoria lui Lucius afirmarea continuitatii elementului roman în Dacia;
adauga la teoria sa nuanta peiorativa din "teoria exilatilor-si raufacatorilor" lansata de istoriografia umanista poloneza
F.I. Sulzer ofiter de justitie al armatei austriece: .
sustinea ca românii nu se trageau din colonistii romani;
poporul român s-ar fi format la S. Dunarii, de unde au imigrat în secolul al XII-lea- asa a aparut teoria imigrationistâ - sistematizata în secolul al XIX-lea de Robert Roesler - teoria roesleriana.
Teoria lui R.Roesler a aparut dupa realizarea dualismului austro-ungar; a avut un caracter interesat si nestiintific; a încercat sa demonstreze ca stapânirea austro-ungara în Transilvania se baza pe argumentele dreptului istoric.
Teoria roesleriana aducea argumente ca:
dacii ar fi fost exterminati ca popor în timpul razboaielor cu romanii;.
romanizarea nu ar fi fost posibila în numai 165 de ani;
toti locuitorii ar fi parasit Dacia în timpul retragerii aureliene;
poporul român s-ar fi format la S. Dunarii unde-au primit influenta slava si au devenit ortodocsi;
n-ar exista izvoare istorice care sa ateste prezenta românilor la N Dunarii înainte de secolul al XlII-lea, deci românii ar fi venit dupa maghiari în Transilvania.
istoricii români, începând cu scoala Ardeleana si pâna astazi; .
istoricii straini ca: E. Gibbon, Th. Momsen, J. Jungetc.
Lucrarea lui Robert Roesler - Studii românestii Cercetari cu privire la istoria veche a .României (1871, Leipzig) a fost combatuta de istoricul român - A.D.Xenopol în Studii asupra staruintei românilor în Dacia Traiana( 1884,.Iasi).a aparut într-o epoca de intense dispute politice si nationale în legatura cu.drepturile românilor din.Transilvania.
Lucrarea lui A.I). Xenopol:
a
sistematizat dovezile continuitatii românilor la nordul Dunarii
folosind argumente:
- istorice, lingvistice si
logice
Elementul tracic reprezinta baza etnica a poporului român;
Peste aceasta baza se suprapune elementul roman; 1
Migratiile barbarilor au împins populatia daco-romana spre munti.1
Prezenta termenilor crestini de origine latina se explica prin permanentele legaturi între populatia romanizata din dreapta Dunarii cu ceea din stânga ei.
Arheologia, toponimia, hidrdnimia aduc dovezi incontestabile ale continuitatii dacilor si daco-romanilor.
Dintre.migratori, -slavii -au avut .o influenta mai puternica asupra poporului român si a limbii române.
Poporul român este o îmbinare a elementelor tracic roman si slav din care cel roman este predominant si fundamental si "da poporului nostru caracterul unei nationalitati, romanice'' (A.D: Xenopol).
Istoricul Lucian Boia:
"negarea continuitatii românesti si
aducerea românilor la sud de Dunare a corespuns evident obiectivelor
austro- ungare în secolele al XVIII- lea si al XIX-lea continuând sa fie un punct de dogma în
istoriografia maghiara de astazi, cu scopul de a asigura maghiarilor
primatul cronologic în Transilvania" Istorie si
mit în constiinta româneasca"
D. ROMANITATEA ROMANILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR DIN SPAŢIUL ROMÂNESC
Cronicarii medievali
Cronicarii
români - misionari nationali ai romanitatii românilor -
au realizat nuantat si gradat o sinteza referitoare
la
elucidarea acestei probleme, actionând în doua directii:
în afara cadrului politico-geografic românesc, urmarind combaterea teoriilor gresite aparute în strainatate.
Nicolaus Olahus (1493 -1568) a fost primul român care a sustinut unitatea de neam, limba, obiceiuri si religie a romanilor.Una din cele mai importante lucrari scrise este lucrarea Hungaria. '
Grigore Ureche (c 1590-1647) a fost primul cronicar umanist moldovean din secolul XVII care în Letopisetul Ţarii Moldovei a afirmat si demonstrat romanitatea românilor, latinitatea limbii române.
De neamul moldovenilor" în care afirma ca:
istoria românilor începea cu cea a dacilor antici, cuceriti de romanii lui Traian considerat descalecatorul cel dintâi.
dupa retragerea romanilor din Dacia a ramas pe loc multa populatie care a rezistat navalirilor barbare si din aceste elemente s-a format poporul român;
originea poporului român era atestata de:
numele pe care ei si strainii l-au dat populatiei care locuia în toate tinuturile române;
latinitatea limbii române;
urmele lasate de romani în Dacia.
Stolnicul Constantin Cantacuzino (c 1640-1716) - din Ţara Româneasca în lucrarea Istoria Ţarii Românesti:
sustine ca românii au credinta ca sunt urmasii romanilor si se mândresc cu descendenta lor.
Dimitrie Cantemir scrie Hronicul romano-moldo-vlahilor,cea mai întinsa lucrare istorica de analiza a originii românilor, care inaugureaza efortul istoriografiei române de a determina si fixa locul românilor în istoria universala:
descendenta pur romana din Traian {"saditorul si rasaditorul nostru");
staruinta neîntrerupta si unitatea romano-moldo-vlahilor în spatiul carpato-dunarean;
dainuirea elementului roman în Dacia si dupa retragerea aureliana
Cronicarii sasi din Transilvania
În a doua jumatate a secolului al XVII-lea cronicarii sasi au adoptat o teorie umanista germana:
cu scopul de a demonstra presupusa lor origine daca;
confuzia lor a provenit de la identificarea dacilor cu gotii;
Teoria lor a fost desfiintata de comiele sasilor, Valentin Frank von Frankenstein. în secolul al XVII-lea si a disparut definitiv în secolul al XVIII-lea.
istoricul brasovean Martin Schmeitzel - a contribuit la raspândirea teoriei originii romane a românilor în strainatate.
În lucrari secuiesti de la începutul secolului al XVIII-lea se afirma ca toti românii din cele trei tari române sunt urmasii romanilor.
Ideea romanitatii românilor în epoca moderna si contemporana
Ideea romanitatii în epoca moderna a devenit oarma politica în revendicari nationale.
În a doua jumatate a secolului al XVIII-leaea este prezenta în Transilvania - la urmasii lui Ioan Inochentie Micu;
În Ţara Româneasca si Moldova - în memoriile unor boieri.
lupta pentru emanciparea românilor transilvaneni, tinuti în inferioritate de elita conducatoare maghiara, lupta la care s-au angajat urmasii lui Ioan Inochentie Micu (care invocau exterminarea si alungarea dacilor din noua provincie, inexistenta casatoriilor mixate etc);
militeaza pentru drepturi politice si culturale;
în Principate, istoricii greci stabiliti aici (Daniel Philiphide, Dionisie Fotino), si români (Ienachitâ Vacârescu. Naum Râmniceanu) - abordeaza ca pe un fenomen natural fuziunea daco-romana.
în secolul al XlX-lea, în Principate, scoala Latinista avea ca reprezentant pe August Treboniu Laurian:
considera ca istoria românilor începe de la fondarea Romei;
urmarea "purificarea" limbii române pentru a o apropia cât mai mult de limba latina originara (între 1871-1876 scoate Dictionarul limbii române, în care sunt eliminate elementele nelatine) - tentativa de a crea o limba artificiala, care a discreditat scoala latinista.
Reprezentantii romantismului au evidentiat curajul si spiritul de sacrificiu al dacilor.
Odata cu formarea statului national român si dobândirea independentei teza originii pur latine a poporului român a început sa fie considerata o eroare:
B.P. Hasdeu a scris o serie de lucrari:
Pierit-au dacii ? (1860) - în care demonstra ca scoala Ardeleana si urmasii ei au facut o interpretare fortata a izvoarelor antice referitoare la exterminarea neamului dac si la colonizarea Daciei cu romani puri. Dacii nu au pierit, iar colonizarea s-a facut cu romani de diverse origini. Deci poporul român s-a format din câteva elemente din care nici unul nu a fost predominant.
demonstreaza ca substratul dacic al poporului român nu poate fi contestat;
a formulat teoria circulatiei cuvintelor, aratând ca structura unei limbi este data de circulatia cuvintelor, nu de numarul lor.
Istorici care sustineau ca dacii au avut o pondere limitata în sinteza româneasca: Grigore Tocilescu. Dimitrie Onciul si chiar A.D. Xenopol si N. Iorga.
Arheologul Vasile Pârvan a reusit sa fixeze sinteza daco-romana într-un echilibru perfect - românii sunt în cel mai înalt grad si daci si romani.
C.C. Giurescu (în 1935) sustinea ca majoritatea locuitorilor Daciei romane au constituit-o dacii si ca "românismul a biruit în Dacia fiindca el a câstigat pe autohtoni".
Evidentierea rolului dacilor a cunoscut si forme exagerate:
Nicolae Densusianu - în Dacia preistorica (1913) - Dacia înainte de cucerirea romana a fost centrul unei mari civilizatii, care s-a revarsat asupra întregii lumi.
În etapa prosovietica a comunismului în România - a fost exagerata influenta slava, nefiind negata romanitatea românilor (Mihai Roller).
Istoriografia dupa 1989 a readus echilibrul în problema romanitatii (istoricul Lucian Boia în lucrarea Istorie si mit în constiinta româneasca):
singura raportare incontestabila la origini este oferita de limba;
esenta romanica a limbii române, la care se adauga si numele de român înclina balanta spre romani.
|
