ROMĀNIA ĪN PERIOADA ANILOR 1941 -1944

ROM NIA N PERIOADA ANILOR 1941 -1944

- POLITICA INTERN A GUVERNULUI ANTONESCIAN.

-SITUA IA ROM NILOR DIN BASARABIA SI NORDUL BUCOVINEI

NORD-VESTUL TRANSILVANIEI CEDAT, N 1940, N URMA DICTATULUI Dl

LA VIENA, UNGARIEI HORTHYSTE. -INTRAREA ROM NIEI N R ZBOIUL MONDIAL. PARTICIPAREA U

R ZBOIUL PENTRU ELIBERAREA BASARABIEI SI A NORDULU

BUCOVINEI. RAPORTURILE CU GERMANIA NAZIST . -EFORTURI POLITICO-DIPLOMATICE PENTRU SCOATEREA ROM NIEI DII

R ZBOI.

Prin decretul nr. 314 din 15 februarie 1941, s-a abrogat denumirea de sti national-legionar". S-a constituit un nou guvern, alcatuit din militari si tehnicien condus de Ion Antonescu, fara nici o participare a legionarilor. O figur importanta a noii echipe ministeriale a fost profesorul Mihai Antonescu, deven vicepresedinte al Consiliului de Ministri si, ulterior, ministru al afacerilor straini Guvernul a fost remaniat de c teva ori n perioada anilor 1941-1942 si a fo principalul instrument al unei guvernari autoritare impuse de desfasurare razboiului mondial, de consecintele participarii Rom niei la acesta. n 194 maresalul Ion Antonescu avea putere deplina n statul rom n si nu ei raspunzator n fata vreunui for politic. El guverna prin decrete-legi, pe ca regele le semna fara a-si putea exprima pozitia.

Poi tica interna a guvernului antonescian. n conditii exceptional guvernul Antonescu a intensificat reprimarea vietii politice prin arestari, deporta si impunerea unor masuri antipopulare. S-au nfiintat lagare de munca si s-£ militarizat ntreprinderile si institutiile.

Astfel, au functionat nchisori si lagare de munca n tara, la T rgu Jt Caransebes sau, pe teritoriul supus administratiei de razboi, la Odesa, Vapniark Smerinka, Bogdanovka, Dumanovka. n acelasi timp, Ion Antonescu a urmarit, pr alianta cu Reichul nazist, mentinerea independentei tarii, sper nd, mereu, recuperarea, cu sprijinul Berlinului, a teritoriilor rapite cu forta n vara anului 194 Prin ntreaga sa politica, el a asigurat Rom niei statutul de tara neocupata c nazisti, dar aflata sub influenta lor, ceea ce Hitler 232x2316c a trebuit sa accepte. Aceasta m ales ca trupele germane ocupau pozitii strategice n tara-Bucuresti, VaU Prahovei, Dobrogea, porturile de la Dunare. ntretinerea fortelor armate german p na n 1944, a costat statul rom n 67 miliarde de lei (valuta

La 2 martie 1941 si respectiv 9-15 noiembrie 1941, Ion Antonescu organizat, n mprejurari deosebit de grele, legate de desfasurarea razboiuli plebiscite privind politica sa interna

n ciuda a numeroase atentate la adresa fiintei de stat, tara noastra si-a pastrat o relativa independenta fata de Germania: legile, administratia, reprezentantii diplomatici. Statutul particular al Rom niei n sistemul de aliante al puterilor fasciste era recunoscut oficial de Germania, chiar daca ministrul sau la Bucuresti, Manfred von Kilinger, īsi aroga deseori drepturi cu mult peste uzantele diplomatice normale. Regulamentul trupelor germane n Rom nia, care se bucurau de dreptul de extrateritorialitate, consemna ca tara noastra nu era ocupata. Chiar n ziua atentatului contra lui Hitler, la 20 iulie 1944, ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop, scria feldmaresalului Keitel ca nu se puteau face presiuni la Bucuresti, deoarece Rom nia era aliata cu Germania, si nu ocupata militar de aceasta.

ntreaga economie a fost pusa n slujba eforturilor de razboi ale tarii. n cursul anului 1941 s-au publicat decrete-legi privind militarizarea ntreprinderilor si institutiilor de stat si particulare, mobilizarea agricola, regimul muncii n timp de razboi. S-a instituit pedeapsa cu moartea pentru sabotajele n economie. n functie de necesitatile militare, s-au facut, n economie, unele eforturi de modernizare, precum nzestrarea agriculturii si industriei cu utilaje perfectionate importate din Reich. n cadrul circulatiei monetare si-a facut nsa simtita prezenta fenomenul inflationist, devenit tot mai pronuntat, ceea ce a avut drept efect deprecierea leului fata de alte valute si, n special, fata de marca germana Comertul s-a dezvoltat ndeosebi cu statele Axei, pe baza schimbului de produse.

Se impune a fi subliniat faptul ca ntre anii 1941-1944 influenta economica a Germaniei a crescut masiv n Rom nia. S-a exercitat, astfel, o masiva exploatare a resurselor naturale ale tarii, necesare masinii de razboi germane.

S-a manifestat un interes deosebit pentru petrol, lemn, cereale si utilizarea retelei de transport. La 4 decembrie 1940 s-a semnat un acord economic rom no-german pe zece ani, care a prevazut intensificarea exportului de produse petroliere, agricole si forestiere din Rom nia n Germania. ntre 1940-1944 au functionat n tara noastra 325 firme germane. Printre acestea mentionam filiala trustului KontinentalOelA.G., care s-a ocupat de organizarea exploatarii petrolului. Valoarea capitalului german investit n economia rom neasca s-a cifrat, n 1944, la 11 miliarde lei. Schimbul de marfuri ntre cele doua state era efectuat n regim de clearing.

n anul 1943, 60% din totalul exportului si 85% din cel al importului rom nesc se afla n m na firmelor germane. Ca expresie a sporirii dependentei economice de Reich, pot fi citate si pagubele provocate economiei rom nesti prin schimburile comerciale neechivalente cu Germania si care s-au cifrat la 446 milioane de dolari, cursul anului 1938. Nazistii au preluat din Rom nia, cu precadere, mari cantitati de petrol, n conditii ce dezavantajau net statul rom n, ntre 1 octombrie 1940 si 23 august 1944 Germania a ridicat din tara noastra peste 10 milioane tone produse petroliere, dar abia n 1943 ea a acceptat plata n aur, la un pret unic, al petrolului rom nesc. Totodata, Valea Prahovei, adevarata radacina pivotanta a puterii germane", a constituit, prin rezervele sale petroliere, tinta predilecta a atacurilor aeriene anglo-americane. Prima expeditie aeriana a S.U.A. asupra zonei petroliere a Vaii Prahovei a avut loc la 12 iunie si a purtat numele de operatia Valul nimicitor"; printre altele le mentionam pe cele din 1 august 1943, aprilie-iunie 1944.

Pe plan politic, s-a remarcat o anumita toleranta a lui Ion Antonescu fata de activitatea conducatorilor liberalilor si national-taranistilor. Liderii celor doua partide au preferat nsa tactica memoriilor si scrisorilor catre Antonescu, n care au protestat fata de: cresterea influentei Germaniei, parasirea aliantelor traditionale, implicarea tarii tot mai mult n razboiul contra Uniunii Sovietice dincolo de Nistru. n acelasi timp, este meritul lui I. Antonescu de a se fi opus aplicarii solutiei finale" si exterminarii populatiei evreiesti din Rom nia. n ciuda exceselor si a pierderilor n r ndul populatiei evreiesti de pe teritoriul ocupat de horthysti, din nord-vestul Transilvaniei si Transnistna, n Rom nia nu s-a aplicat solutia finala", o exceptie fiind si programul, din 6 iulie 1941, de la lasi. n Basarabia, cu toate eforturile liderilor miscarii sioniste din Rom nia - L. Filderman, M. Benvenisti, AI.L Zisu - de a salva viata populatiei evreiesti, n mprejurari tragice si complexe s-au produs, totusi, masacre la Marculesti, Floresti, Gura Kamenca, Climauti, Gura Cainari. n vara anului 1942, Ion Antonescu a reusit sa obtina anularea promisiunii acordate lui Gustav Richter, atasat german de politie n Rom nia, si reprezentant al lui Adolf Eichmann, conducator al Sigurantei Reichului, de a deporta n lagarul mortii de la Auschwitz evreii din tara noastra. Guvernul rom n a "acceptat nsa emigrarea evreilor n Palestina, Rom nia devenind, astfel, veritabila placa turnanta pentru emigrarea, n conditii foarte grele, a unor evrei din Ungaria, Slovacia si Polonia.

Situatia rom nilor din Basarabia si nordul Bucovinei; nord-vestul Transilvaniei, cedat n 1940, n urma Dictatului de la Viena, Ungariei horthyste. Pⁿⁿ Dictatul de la Viena, din 1940, a fost smuls din trupul tarii nord-vestul Transilvaniei, cu o suprafata de 43 492 km² si o populatie

Ţarani rom ni din judetul Trei Scaune maltratati de catre horthysti, n 1940

de 2 667 007 locuitori, din care 50,2% erau rom ni, iar 37,1% maghiari. n ciuda uriaselor proteste populare, s-a produs, asadar, un grav atentat la adresa independentei si suveranitatii Rom niei, al carei teritoriu a fost amputat printr-o decizie arbitrara a puterilor fasciste.

n zona ocupata de catre horthysti s-a pus la punct un mecanism sinistru de ocupatie. Astfel, ntre lunile septembrie si noiembrie 1940 a functionat admi­nistratia militara Ulterior, ntre anii 1941-1944 a fost instaurat un regim civil, cu nimic mai tolerant fata de cel anterior. Asupra populatiei rom nesti s-a abatut o teroare crunta, marcata de expulzari, dislocari de populatii, maltratari, schingiuiri si batai, crime, jafuri si rechizitii. Printre asasinatele nfioratoare din toamna anului 1940 mentionam pe cele de la Zalau, Ciumirna, lanculesti, Ip, Traznea, Huedin, Hodos, Muresenii de C mpie, H da, Nusfalau, Halmajd. Regimul de exterminare, ce cuprindea si detasamente de munca si deportarea n lagarele de prizonieri, s-a nasprit dupa ce, n martie 1944, Ungaria a fost ocupata de trupele naziste. Au fost instituite legi exceptionale, iar populatia evreiasca a fost practic v nata n acord cu principiile macabrei solutii finale" adoptata de hitleristi. Peste 150 000 evrei din nord-vestul Transilvaniei au fost deportati si au pierit n lagarele mortii de la Dachau, Buchenwald, Bergen-Belsen, Auschwitz-Birkenau.

n acelasi timp, n teritoriile ocupate n 1940 de catre sovietici - Basarabia si nordul Bucovinei (50 500 km² si.o populatie de 3 800 000 de locuitori) - au avut loc deportari si executii si s-a intensificat deznationalizarea rom nilor.

Intrarea Rom niei n razboiul mondial. Participarea la razboiul pentru eliberarea Basarabiei si a nordului Bucovinei. Raporturile cu Germania nazista ntre septembrie 1940 si august 1944 pot fi deosebite doua etape n implicarea Rom niei n conflictul mondial, si anume: 1) septembrie 1940-iunie nonbeligeranta cu aderarea la Axa; 2) iunie 1941 -august 1944, beligeranta alaturi de Axa

Trebuie mentionat faptul ca n primavara anului 1941 Rom nia a refuzat sa participe la agresiunea nazista contra Iugoslaviei s\ Greciei. La finele lui 1941 si nceputul anului urmator a intervenit starea de razboi cu Marea Britanie, Statele Unite ale Americii si aliatii lor, pe fondul participarii tot mai intense a tarii noastre la razboiul din Rasarit. Rom nia lua parte la razboi pentru a obtine eliberarea teritoriilor rom nesti ocupate n 1940 de catre sovietici. La 30 noiembrie 1941, guvernul britanic a adresat, prin intermediul legatiei sale de la Bucuresti, un ultimatum autoritatilor antonesciene, prin care cerea ca, p na la 5 decembrie, sa opreasca operatiile militare pe frontul mpotriva U.R.S.S. n raspunsul sau, Ion Antonescu a reamintit Londrei ca, prin participarea sa la razboi, Rom nia urmarea doar legitima aparare n fata agresiunii ruse nceputa n 1940". La 6 decembrie 1941 a intervenit starea de razboi ntre Rom nia si Marea Bntanie. ntr-o scrisoare, Ion Antonescu afirma ca Rom nia primeste aceasta provocare, av nd credinta nezdruncinata ca lupt nd mpotriva comunismului slujeste nu numai crezul national... dar... civilizatia nsasi de care Marea Britanie nu poate fi straina". ntre 8 si 11 decembrie 1941 i-au declarat razboi tarii noastre si Canada, Noua Zeelanda, Australia, Uniunea Sud-Africana. La insistentele Germaniei Rom nia a declarat razboi Statelor Unite ale Americii la 12 decembrie 1941, dar raspunsul american nu a survenit dec t n iunie 1942.

La 12 iunie 1941 generalul Ion Antonescu a fost invitat e.Hit/er la Munchen, unde i s-a prezentat planul de operatii militare Barbarossa, ce avea drept scop distrugerea Uniunii Sovietice. La 22 iunie 1941 Rom nia a luat parte, alaturi de Germania si aliatii sai, la atacul contra statului sovietic. La chemarea lansata de general: Va ordon: treceti Prutul!", armata rom na a intrat n razboi pentru a readuce la trupul tarii provinciile smulse de sovietici n vara tragica a anului 1940 - Basarabia, nordul Bucovinei s tinutul Hertei. Pe frontul de sud actionau Armata a. 3-a Rom na (generalul Petre Dumitrescu) si Armata a 4-a Rom na (generalul Nlcolae Ciuperca

P na la sf rsitul lunii iulie 1941 au fost eliberate Basarabia si nordul Bucovinei. Armata rom na eliberatoare a fost primita cu mult entuziasm de catre rom nii de dincolo de Prut. n Basarabia s-a reinstaurat administratia rom neasca. La 26 iulie armata rom na a atins Nistrul. Scopul pentru care tara noastra intrase n razboi era astfel atins.

nsa n ziua urmatoare, Hitler i-a trimis lui Antonescu o scrisoare, n care i solicita concursul militar, n continuare, peste Nistru, pentru zdrobirea trupelor sovietice. Pentru multi contemporani, ca luliu Maniu, C.I.C. Bratianu, generalii steflea si Mardare, Alexandru loanitiu, aceasta a fost o grava greseala politica, caci Rom nia īsi depasea n mod clar obiectivul pentru care participa la ostilitati. Antonescu a acceptat cererea germana n speranta ca Hit/er\\ va sustine n lupta pentru anularea Dictatului de la Viena. n acelasi timp, se considera necesara organizarea, peste Nistru, a unei zone de protectie n fata unor noi agresiuni sovietice.

La 6 august 1941, n cadrul ntrevederii cu /. Antonescu de la Berdicev (Ucraina), Hitler i-a cerut ca Armata Rom na sa actioneze pe directia Odessa -Peninsula Crimeea. Totodata, a ncredintat Rom niei administratia Transnistriei. La 21 august Ion Antonescu a fost ridicat la gradul de maresal al Rom niei. Fortele militare rom nesti au desfasurat, ulterior, lupte grele la Odessa, n

Armata rom na, eliberatoare a Basarabiei si a Nordului Bucovinei

Crimeea si Caucaz. n confruntarile de la Odessa Armata a 4-a Rom na a pierdut aproape 18 000 soldati, a nregistrat cea. 11 400 disparuti si 63 300 raniti. Orasul a fost cucerit la mijlocul lunii octombrie 1941, dupa care unele unitati au fost retrase n tara pentru refacere. n iulie 1942 a fost cucerit Sevastopolul.

La 25 iunie 1942, Rene de Weck, ministrul Elvetiei la Bucuresti, aprecia ca pierderile armatei rom ne n Rasarit erau de 6 000 ofiteri, 2 600 subofiteri si 149 000 soldati, din care 70% erau totusi recuperabili. n cadrul nclestarii de la Stalingrad'(iulie 1942 - februarie 1943), 26 divizii rom nesti au luptat alaturi de fortele Axei. Ele au nregistrat nsa grave pierderi - 156 000 morti, disparuti si prizonieri. Armata a 3-a Rom na s-a aflat n ncercuire alaturi de trupele germane, italiene si maghiare. n anii. 1943-1944, fortele rom ne au sustinut, n continuare, lupte grele n Cuban, pentru apararea Crimeii si Basarabiei. Dupa anul 1943, Ion Antonescu a nteles ca Germania a pierdut razboiul si a actionat pentru a scoate tara din razboi. n acelasi timp, multi ofiteri superiori au cerut retragerea Armatei Rom ne de pe front, date fiind si marile pierderi materiale si umane n campania din Uniunea Sovietica. Efortu! de razboi al tarii noastre pe frontul contra Uniunii Sovietice s-a cifrat la 1 miliard de dolari, cursul anului 1938.

Alianta Rom niei cu Germania nazista nu a fost lipsita de unele contradictii legate de: problemele economice, solicitarile lui Ion Antonescu de anulare a Dictatului de la Viena, statutul Grupului Etnic German din tara noastra, tra­tamentul aplicat evreilor si discutiile angajate de Rom nia n capitalele statelor neutre pentru iesirea din razboi. Totusi, raporturile personale dintre Hitlers\ Ion Antonescu, desi nu fara asperitati si frictiuni, au fost n general bune, dictatorul nazist av nd ncredere n conducatorul rom n. Ele au fost evidentiate si n

ntrevederile dintre cei doi oameni politici, c nd Hitler s-a straduit sa-l convinga mereu, pe maresal, sa ram na n cadrul Axei. n toate nt lnirile cu Hitler, Ion ntonescu a cerut, totodata, respectarea fiintei de stat a Rom niei si anularea Dictatului de la Viena. n tratativele din februarie 1942 Hitler a cerut Rom niei sa si sporeasca contributia militara pe frontul din Rasarit. ntre 22-23 septembrie 1942 Mihai ntonescu, a vizitat capitala germana, unde a purtat convorbiri referitoare la un acord economic rom no-german. Evadarea, n acelasi an, a lui Horia Sima din lagarul din Germania si trecerea sa n Italia au provocat noi momente de ncordare n relatiile dintre cei doi aliati. n ianuarie 1943 s-a semnat la Rastenburg, n cadrul unor noi tratative ntre Hitler si Ion ntonescu, Protocolul de reglementare a platilor ntre Germania si Rom nia. Totodata, s-au analizat necesitatile de razboi ale Rom niei. n aprilie 1943 capetenia hitlerista i-a reprosat maresalului rom n unele contacte pentru pace separata ale lui Mihai ntonescu si ale opozitiei si i-a cerut demiterea primului (un colaborator apropiat, fara grad de rudenie nsa cu Ion ntonescu), ceea ce conducatorul rom n a refuzat. Iesirea neasteptata din razboi a Italiei, n iulie-septembrie 1943, I-a facut pe Hitler sa insiste pe l nga Ion ntonescu, pentru a mefitine raporturile de alianta

Eforturi politico-diplomatice pentru scoaterea Rom niei din razboi. Situatia grea a tarii, implicarea tot mai profunda a Rom niei n razboiul din Rasarit, cu grave urmari pentru nsasi fiinta nationala, pierderile umane si materiale au determinat pe numerosi oameni politici sa caute solutii si cai pentru a scoate Rom nia din razboi. Pentru o lunga perioada de timp, figura centrala care a polarizat unele discutii n vederea iesirii tarii din razboi a fost /u/iu Maniu, liderul Partidului Naponal-Ţaranesc. n fruntea Opozitiei Unite, nchegata nca n toamna lui 1941, cu participarea national-taranistilor, liberalilor si social-de-mocrapior, Maniu a mentinut legatura cu aliatii anglo-americani prin intermediul unor telegrame cifrate. n ianuarie 1942, Maniu a reusit sa ncheie un acord de principiu, n acest sens, si cu regele Mihai.

Pe plan intern s-au articulat o serie de aliante ale unor forte politice ce-si propuneau salvarea tarii. n 1943, comunistii, Uniunea Patriotilor, Frontul Plugarilor, Uniunea Democratica a Oamenilor Muncii Maghiari (MADOSZ), Partidul Socialist Ţaranesc, unele organizatii ale Partidului Social-Democrat s-au reunit pe baza platformei Frontului Patriotic Antihitlerist ce-si propunea: sa actioneze n vederea iesirii Rom niei din razboi, alaturarea sa la coalitia antihitlerista, eliberarea teritoriului national si anularea Dictatului de la Viena, reorganizarea tarii pe baze democratice. Prezenta comunistilor n eforturile politice de a salva tara de la un dezastru a fost impusa, pe de o parte, de victoriile U.R.S.S. pe'front si deplasarea teatrului de lupta catre hotarele tarii, iar, pe de alta parte, de cererile insistente ale lui Stalin pe l nga Churchill si Roosevelt de a include si pe comunistii rom ni n tratative.

Au fost stabilite numeroase contacte diplomatice cu reprezentantii coalitiei antihitleriste si de catre diplomatii rom ni n capitalele statelor neutre. Astfel, au avut loc tratative cu participarea, ntre altii, la Lisabona a lui Ion Panga/s't Victor Cadere, la Madrid a lui Scarlat Crigoriu, la Berna a lui Grigore Gafencu, Richard Franasovici, Vespasian Pella, Nicolae Lahovary, la Roma si Vatican a lui RaoulBossy, la Stockholm a lui George Duca.

nfr ngerea de la Stalingrad, din 1943, l-a facut pe nsusi maresalul Ion Antonescu sa nteleaga ca razboiul era de fapt pierdut si sa caute o modalitate optima pentru a iesi din conflict. Dis­ponibilitatea omului politic s-a circumscris nsa evolutiei militare, maresalul fiind adeptul desprinderii treptate din razboi si numai dupa anuntarea prealabila a Ger­maniei, al carei aliat era. Totodata nca de la nceputul anului 1943 Monarhia a redevenit, n Rom nia, un centru de putere, iesind din conul de umbra la care o condamnase parca maresalul. Astfel, cu prilejul receptiei de Anul Nou 1943, regele a subliniat, n raspunsul sau la mesajul decanului corpului diplomatic la Bucuresti, nuntiul apostolic, monseniorul Andrea Cassulo, necesitatea ncheierii pacii, ceea ce a atras reactia violenta a Berlinului.

Regele dorea ca iesirea tarii din razboi sa aiba o c t mai larga adeziune social-politica. Liberalii si national-taranistii apreciau ca rolul principal n declansarea actiunii trebuia sa-l aiba regele Minai, ca sef al ostirii. S-au format, asadar, doua centre de sondare a Aliatilor, adica: cel din jurul regelui si al Opozitiei Unite, precum si cel din jurul maresalului. n 1943, n unele capitale au fost numiti noi reprezentanti diplomatici ai tarii noastre, cu scopul de a impulsiona tratativele pentru iesirea din alianta puterilor fasciste. La Stockholm a fost acreditat Frederic Nanu, iar la Ankara Alexandru Cretzianu. n acelasi timp, n martie 1943 Maniuera acceptat ca interlocutor n discutii de catre conducerea sovietica, care p na atunci i refuzase acest rol. Dar, abia n noiembrie 1943 liderul national-taranist a reusit sa obtina ca un emisar al Opozitiei sa trateze cu Aliatii un armistitiu. Teama de o posibila nglobare a Rom niei n sfera de influenta sovietica, care parea sa se realizeze pe fundalul ofensivei impetuoase a Armatei Rosii catre granitele vestice ale Uniunii Sovietice, i-a ntarit credinta lui Maniu ca singura formula viabila ar fi solutia debarcarii anglo-americane n Peninsula Balcanica si realizarea variante/balcanice"sustinute de Churchill.

De fapt, S.U.A. si Marea Britanie nu au nteles, n 1944, ca pericolul cel mai mare pentru Europa rasariteana era bolsevismul.

Sub egida celor doi Antonesti, au fost stabilite noi contacte diplomatice n vederea ncheierii unui armistitiu. Pentru o perioada sperantele lor s-au legat de Italia. La 15 ianuarie 1943, Mihai Antonescu a propus ministrului italian de externe, contele Ciano, iesirea simultana din razboi a Rom niei, Ungariei si Italiei. Propunerea a fost reiterata n vara aceluiasi an, dar fara nici un rezultat. n numele guvernului de la Bucuresti, n tot cursul anului 1943, diplomatii rom ni au sondat pe Aliati, n vederea pacii, la Lisabona, Madrid, Berna, Roma si

Stockholm. Unele discutii au fost initiate si de Minai Antonescu, la Bucuresti, cu diplomati turci si italieni. Interesul guvernului pentru problema pacii era ntarit n anii 1943-1944, a conditiile n care se afirma, n cercurile oficiale, ca ministrul sovietic de externe, Viaceslav Molotov, era de parere ca singurul om care putea face ceva n Rom nia era maresalul Antonescu.

Cele mai importante negocieri s-au desfasurat la Ankara (septembrie

1943 - martie 1944), Stockholm (noiembrie 1943 - iunie 1944) si Cairo (martie -

iunie 1944). n discutiile purtate n capitala Suediei, n numele maresalului Ion

Antonescu, de catre Frederic Nanu cu ambasadorul sovietic, Alexandra

Kollontay, a fost abordata solutia armistitiului.

n primavara anului 1944 au debutat intense tratative la Cairo, purtate mai nt i de printul Barbu stirbey si apoi de Constantin Visoianu cu reprezentantii S.U.A., Marii Britanii si Uniunii Sovietice. Tratativele erau purtate cu acordul maresalului, dar, n principal, n numele Opozitiei. Ele s-au concentrat n jurul capitularii neconditionate a Rom niei n fata Aliatilor La cererea sovieticilor, Opozitia a acceptat includerea n cadrul sau a unui reprezentant al comunistilor Soarta Rom niei a fost influentata n ceea ce priveste rezultatul convorbirilor, de tratativele secrete dintre liderii aliati - Churchill, Roosevelt si Stalin - privind sferele de influenta n Europa. nca n februarie 1943 Roosevelt i oferise conducatorului sovietic dominatia n Europa rasariteana n martie 1943, seful diplomatiei britanice, Anthony Eden, declara ca guvernul de la Londra considera situatia din Rom nia subordonata intereselor sovietice, ceea ce Churchill ntarea la 2 mai 1944 ntr-un mesaj catre ministrul de externe rus, Molotov.

Asadar, anul 1944 s-a profilat ca hotar tor pentru destinul Rom niei, pe fondul cresterii nemultumirii populare, al aruncarii Rom niei n sfera de influenta sovietica, al intensificarii contactelor diplomatice pentru identificarea unor cai sigure de iesire din conflictul mondial.

Din proclamatia generalului Ion Antonescu la 22 iunie 1941

Ordin catre Armata Ostasi,

V-am fagaduit din prima zi a noii domnii si a luptei nationale sa va duc la biruinta

Sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri.

Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele rom nesti de totdeauna.

Ostasi,

Va ordon:

Treceti Prutul.

Zdrobiti dusmanul din Rasarit si Miaza-Noapte.

Dezrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii vpstri cotropiti..."

Din scrisoarea lui Constantin I.C. Bratianu si luliu Maniu din 19 decembrie 1941 catre maresalul Ion Antonescu privind necesitatea de a se pune capat participarii Rom niei la razboiul din Rasarit

Preocupati de soarta tarii noastre, ne facem datoria sa atragem atentia asupra gravelor pericole ce ne ameninta si asupra masurilor ce credem ca trebuia sa luati ca sa le pre nt mpinati.

Suntem informati ca vreti sa faceti concentrari masive ale armatei noastre, pentru a re ncepe campania mpotriva Rusiei. Ati nceput trimiterea de noi forte spre Marea de Azov...

Sunt doua mari pericole: Rusia st Ungaria. C nd luati sarcina sa distrugeti bolsevismul rusesc intram ntr-o actiune care nu depinde de noi, ci de fortele de care Germania dispune ca sa zdrobeasca armatele rusesti. Daca nu aveti convingerea ca armata germana poate nimici, fara ajutorul c torva divizii rom nesti, armata sovietica declarata nfr nta, nu mai puteti crede n victoria finala a Germaniei. n acest caz se impune cu at t mai mult ca armatele rom ne sa nu mai lupte dincolo de Nistru...

Continuarea razboiului n conditiile de azi nu poate duce la re ntregirea tarii, ci numai la uzarea completa a tarii expusa la pericolul maghiar...

Retrageti trupele din Rusia pe care Germania le poate usor nlocui.

Reconstituiti armata refac nd cadrele si armamentul.

ndreptati situatia economica si financiara a tarii..."

TEM

Caracterizati esenta antidemocratica a guvernarii antonesciene n perioada anilor

Care au fost raporturile rom no-germane n anii celui de-al doilea razboi mondial?

Ilustrati pozitia Rom niei, de alianta cu puterile fasciste, n comparatie cu Ungaria,
Finlanda, Croatia.

Ce urmareau tratativele separate de pace desfasurate de Rom nia n anii 1941-1944?