RUSII DESCOPERA BAZINUL FLUVIULUI AMUR

RUsII DESCOPERĂ BAZINUL FLUVIULUI AMUR

PRIMELE INFORMAŢII DESPRE AMUR

Iakutsk a devenit punctul de pornire si pentru acei calatori rusi care cautau pamînturi noi spre sud, înaintînd în sus pe afluentii Lenei -Oliokma si Vitim. Curînd ei au trecut peste sirurile de munti care for­meaza cumpana apelor si în fata lor a aparut o noua tara întinsa, si­tuata în bazinul marelui fluviu "silkar" (Amur). Aceasta tara era locuita de dauri, o populatie sedentara înrudita ca limba cu mongolii. înca dinainte vînatorii rusi auzisera de la tungusii de pe Vitim si Oliokma si de la daurii nomazi despre un rîu mare care curge departe spre rasarit prin tara daurilor sedentari unde sînt multe grîne si vite, se întîlnesc sate mari si orase întarite, iar padurile sînt bogate în animale cu blana.

Dintre rusi, primul care a vazut Dauria (dupa cîte stim noi) a fost cazacul Maksim Perfiliev, care în 1636 a fost acolo probabil în recu­noastere. Aceasta tara a mai fost vizitata si de alti rusi, de pilda, vîna-torul Averkiev, a carui relatare a ajuns pîna la noi. El a mers pîna ^^a confluenta rîurilor silka si Argun, adica tocmai pîna în locul unde ^ de fapt Amurul. A fost prins de localnici si dus la "cnezii" lor. ce l-au interogat, i-au dat drumul fara sa-i faca nici un rau, ba chiar schimbat marfurile gasite la el - margele marunte si vîrfuri de pentru sageti - pe blanuri de samur.

EXPEDIŢIA LUI POIARKOV ÎN DAURIA sI CĂLĂTORIA PE AMUR

Zvonurile despre bogatiile din Dauria se înmulteau 10510w2224k . Se ^sP}ⁱⁿ^_urrlb asemenea ca în aceasta tara ar exista mine de argint, cupru si P-^1 si ca ea ar fi aproape de China. In sfîrsit, în 1643 Piotr Golovin, P

RUsII DESCOPERĂ BAZINUL FLUVIULUI AMUR

tnr din Iakutek, a trimis spre _guvernf°;_{n detasamen}t de 132 de >&■ înarmat cu un tun, sub co-oazaci " _{fului de} cancelarie Vasili ^nJci Poiarkov. Detasamentu-£>^ttr° _aualaturat vreo cincisprezece ^1ul -\«ri voluntari. Scopul expeditiei .^vinti sa strânga iasakul, "sa caute ^eI^pni noi care nu platesc înca ia-^ sa gaseasca zacaminte de argint ^Sarnkale neferoase (cupru si plumb). ^s1 ît va fi cu putinta sa orga-

pe

pe cît Szeze extractia lor.

Poiarkov a plecat în Dauna pe _{un a}lt drum decît cel urmat înaintea _lui de vînatorii rusi. Din Iakutsk, de­tasamentul a coborît pe Lena pîna la Aldan, iar apoi a urcat pe Aldan si pe rîurile din bazinul lui - Uciur si Gonam. Alegerea acestei cai arata ca rusii cunosteau destul de bine regiunile de la sud de Iakutsk, poate din informatiile obtinute de la lo­calnici.

Gonamul este navigabil numai pe aproximativ 200 km de la varsare, caci mai sus încep cataractele. Oa­menii lui Poiarkov au trebuit sa care vasele pe uscat aproape la fie­care cataracta. Or, pe Gonam ele sînt

în numar de peste 40, fara a le socoti pe cele marunte. Cînd au început gerurile si rîul a înghetat, detasamentul înca nu ajunsese la cumpana apelor dintre bazinul Lenei si cel al Amurului. Poiarkov a lasat o parte din oamenii sai la iernat pe Gonam cu vasele si cu proviziile, iar el în­sesi, cu un detasament de 90 de oameni, a pornit cu saniile peste muntii Stanovoi si a ajuns la izvoarele rîului Zeia.

Rusii ajunsesera în tara "plugarilor", în Dauria. Pe malurile rîului ^eia ei au întîlnit sate cu case spatioase din lemn, bine construite, avînd erestrele acoperite cu hîrtie impregnata cu grasime. Daurii aveau rezerve grîne, leguminoase si alte produse agricole, multe vite si pasari do- ' ?* ^purtau îmbracaminte din tesaturi de matase si bumbac. Ma-

t> paturile de bumbac, obiectele metalice si alte produse le capatau i     ^{a> în scilimbul} blanurilor. Tot cu blanuri plateau tribut manciu-tru a⁰¹"' ^Poiarkov a cerut daurilor sa plateasca iasak tarului Rusiei. Pen-Paza °^{easta a lu}at ca "amânati" (ostatici) oameni de vaza, i-a tinut sub °blig_e¹~^a ?^us *ⁿ lanturi si i-a tratat cu cruzime, pentru ca acestia sa-si ^mai repede compatriotii sa-i satisfaca cererile. De la "amânati"

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

si de la alti dauri prizonieri rusii au obtinut informatii mai exact
bre aceasta tara si locuitorii ei, precum si despre Manciuria înv» . ^s*
si China. ^ecitlatâ

Poiarkov a hotarît sa ierneze pe rîul Zeia si a întemeiat o ceft lînga varsarea rîului Umlekan. Pe la mijlocul iernii, însa, proviziile terminat, din satele învecinate se ridicasera toate rezervele si rnai av~^aU de asteptat pîna cînd se va încalzi vremea, cînd se va topi gheata rîuri si vor sosi pe vase proviziile lasate pe Gonam. A început foa Cazacii amestecau în faina scoarta de copaci, se hraneau cu radacin cu animale moarte, se îmbolnaveau si mureau. Daurii din împrejurm? care se refugiasera în paduri, au prins curaj si au organizat cîteva         ^

împotriva cetatuii. Din fericire pentru rusi aceste atacuri au esuat Cîf dauri au fost ucisi si cadavrele lor zaceau în jurul cetatuii. Cazac început sa manînce si cadavrele. Spre sfîrsitul primaverii, cînd au sos't

vasele cu provizii, Poiarkov a hotarît totusi sa mearga mai departe î jos, pe Zeia. Ii ramasesera mai putin de o suta de oameni. Cazacii îna­intau printr-o tara cu o populatie destul de deasa, dar localnicii nu-i lasau sa debarce.

In sfîrsit, detasamentul a ajuns la varsarea Zeiei, a iesit pe Amur si a continuat sa navigheze în jos pîna la gurile rîului Sungari. Aici înce­peau pamânturile unui alt popor sedentar - diucerii - înruditi cu man-ciurienii. Ei traiau în sate destul de mari, cu cîte 70-80 de case, iar ase­zarile lor erau înconjurate de ogoare cultivate cu grîne. Imprudent, Po-iarkov a trimis înainte un grup de cercetasi. Diucerii i-au atacat prin surprindere si i-au macelarit aproape pe toti. Numai doi au izbutit sa se întoarca la detasamentul principal. Acum, lui Poiarkov nu-i mai rama­sesera nici 70 de oameni. Totusi, el a continuat calatoria în jos pe Amur. Dupa cîteva zile s-au ivit corturile "acianilor" sau golzilor (nanaitii). \cestia locuiau în sate mari formate din cîte o suta de iurte sau chiar nai multe. Ei se aflau pe o treapta inferioara de dezvoltare decît daurii si liucerii. Acianii nu cunosteau aproape de loc agricultura; cresterea ani-nalelor era slab dezvoltata la ei, iar pentru deplasari foloseau numai anii trase de cîini. Principala lor îndeletnicire era pescuitul si se hra-leau aproape exclusiv cu peste. îsi faceau haine din pielea pestilor mari ucrata cu maiestrie. Acianii se îndeletniceau si cu vînatoarea; cazacii au azut la ei blanuri de samur si de vulpe.

In tara lor,, marele rîu cotea spre nord-est. Vasele lui Poiarkov s^u avigat timp de doua saptamîni prin acest tinut si, în sfîrsit, pe maluri e ursului inferior al Amurului, rusii au vazut case pe piloti si au întîJD¹ n popor nou. Acestia erau ghiliacii (nivhii), pescari si vînatori, si ^m lapoiati decît acianii la care apucase sa patrunda influenta civilizat¹ îineze. si acestia se deplasau cu ajutorul cîinilor; cazacii au vazut nii ghiliaci un numar urias de cîini: sute, ba chiar mii de animale-^ sscuiau în barci mici facute din scoarta de copaci si ieseau cu ele P¹ i largul marii. Dupa alte doua saptamîni, Poiarkov a ajuns la g^url murului.

_a j_esit _m j       p t

^ intrat în gurile rîului Ulia¹, unde cazacii au întîlnit un popor pe _rt-l cunosteau dinainte, si anume pe tungusi si i-au impus la iasak. Aici s-a oprit Poiarkov la iemat pentru a treia oara.

La începutul primaverii anului 1646, detasamentul a pornit cu sa­niile în sus pe Ulia si a trecut dealurile nu prea înalte care formeaza cumpana apelor între izvoarele Uliei si rîul Maia, care face parte din bazinul Lenei. Apoi, înaintînd pe Maia, Aldan si Lena, el s-a întors pe la mijlocul lunii iunie 1646 la Iakutsk. Pe drum, au pierit 80 de oameni, cei mai multi de foame. S-au întors 52 de oameni.

In timpul acestei expeditii, care a durat trei ani, Poiarkov a stra­batut circa 8 000 km. El a mers pe un drum nou de pe Lena spre Amur si a descoperit rîurile Uciur, Gonam si Zeia. A fost primul care a coborît de la gurile Zeiei pe Amur pîna la mare, a descoperit limanul Amurului si golful Sahalin si a strîns unele informatii despre insula Sahalin². Po­iarkov a fost cel dintii rus care a facut o calatorie, pe deplin confirmata istoric, de-a lungul tarmurilor de sud-vest ale marii Ohotsk si primul care a traversat spre sud partea de vest a acestei mari. Poiarkov a strîns informatii pretioase despre popoarele care locuiau pe Amur - daurii, aiucerii, nanaitii si nivhii - si a cautat sa convinga pe guvernatorii din ow^k- ^C^ t^inuGurile din bazinul Amurului trebuie anexate la Rusia: ..Trebuie sa mergem acolo si sa aducem sub înalta obladuirea tarului pe P ugarii care cultiva grîne si sa-i facem serbi pe vecie, si sa strîngem de la ei ^ sakul, pentru ca astfel maritul domn sa aiba mult venit; caci pe pamîntu-Lf ^ea.Caiesc multi oameni, se gasesc grîne si samuri si tot felul de alte

^^e. si grîne se fac multe si rîurile sînt bogate în peste..."

Actiunea începuta de Poiarkov a fost continuata de Habarov.

Pe

^^{6 vase}^^{e au} ^^ost aruncate de furtuna spre tarmurile unei insule mari. Unii
°^{â at} a fi il Sfîl l        E      îa bbil

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

PRIMA EXPEDIŢII? A LUI HABAROV PE

Erofei Pavlovici Sviatitki era taran do* Veliki Ustiug. Ca si multi"^ concetateni ai sai, el a pleca?)¹ vînatoare peste Ural, si fu între altele, la Mangazeia^⁶' 1628), pe rîul Piasina si ^ f* nisei. In jurul anului 1640 B barov si-a parasit familia si s " statornicit pe Lena, lînga gu^ rîului Kirenga: el a însamîntat un lot de pamînt, a început sa faca negot cu grîne, sare si alte marfuri si s-a îmbogatit repede Dar bogatia lui n-a durat mult! Guvernatorul Piotr Golovindiii Iakutsk i-a luat lui Habarov toate grînele, a predat vistieriei întreprinderea lui de extras sare si 1-a aruncat în temnita. Ha­barov a iesit din închisoare "sarac lipit pamîntului" Dar, spre norocul lui, în 1649 a venit un nou guvernator, Dmitri Frantbekov.

Zvonurile despre expeditia lui Poiarkov se raspîndisera

pîna atunci în toata Siberia rasariteana. Habarov l-na întîlnit pe Frantbekov si 1-a rugat sa-i îngaduie sa organizeze o noua expeditie în Dauna. E adeva­rat ca Habarov nu avea mijloacele necesare sa echipeze o expeditie mare, dar spera ca noul guvernator, lacom de bani (ca si predecesorul sau) nu va scapa prilejul de a se îmbogati din prada obtinuta în Dauria. Asa s-a ti întîmplat. Frantbekov i-a dat lui Habarov pe credit echipament mili­tar al statului si arme (chiar si cîteva tunuri), inventar agricol, iar dⁱⁿ Eondurile sale personale i-a dat lud si altor participanti la expeditie bani, fireste cu dobînzi camataresti. Mai mult decît atît, guvernatorul ^a_P^u. la dispozitia expeditiei vase care apartineau unor vînatori si neguta 3in Iakutsk. Iar cînd Habarov a strîns un detasament de vreo 70 de o _ loeni, guvernatorul 1-a aprovizionat cu grîne, luate tot de la neguta lin Iakutsk. Jefuirea vistieriei statului, samavolniciile si birurile ii^e& 3use de Frantbekov, iar uneori chiar tîlhariile fatise încurajate de s arovocat la Iakutsk "razmerita". Guvernatorul a arestat pe prin^cXP -,razvratiti". Plîngerile si denunturile împotriva lui au început sa ^c

RUsII DESCOPERĂ BAZINUL FLUVIULUI AMUR

Habarov însa apucase sa plece din Iakutsk si sa urce în sus _la M°^scoV?' _e oiiokma, pîn.a la gurile rîului Tunghir. _pe Lena î³ F _t g_erurjie. Mai departe, spre sud, detasamentul a mers cu ^AU-ⁱⁿ us pe Tunghir, a trecut peste ramurile muntilor Stanovik de saniile in ^ primavara anului 1650 a ajuns la rîul Urka, un afluent pe ^ol ^frai Auzind (de la un transfug rus) de înaintarea detasamen-_al .^^rn?y_rji _aU parasit regiunile de pe malul rîului si au plecat într-o tului, da _ecunoscuta. Cuceritorii au patruns într-un oras parasit, bine for-directie _cneazu\_ui" daurilor Lavkai (pe rîul Urka). Acolo au zarit sute tificat j^_c^p^_toare _ fiecare pentru cîte cincizeci sau chiar mai multi de case _Casej_{e erau} luminoase, aveau ferestre mari acoperite cu hârtie °^am^ta în gropi, cazacii au gasit rezerve mari de grîne. ^CerUDe aici Habarov a pornit în jos pe Amur, dar pretutindeni a întîlnit si orasele pustii. In sfîrsit, într-un orasel parasit, cazacii au gasit

fmeie pe care au dus-o la Habarov. Ea a spus ca de cealalta parte a Amurului se afla o tara si mai bogata decât Dauria, unde merg pe rîuri

se mari cu marfuri, ca domnitorul de acolo are o oaste înzestrata cu tunuri si arme de foc. Atunci Habarov a hotarât sa-si lase oamenii (vreo cincizeci) în "oraselul lui Lavkai", iar el s-a întors la Iakutsk si a început sa recruteze" un nou detasament, raspîndind zvonuri exagerate despre bogatiile Dauriei. S-au gasit multi doritori, iar Frantbekov i-a dat din partea sa vreo douazeci de osteni cu trei tunuri.

A DOUA EXPEDIŢIE A LUI HABAROV PE AMUR

In primavara anului 1651, Habarov s-a întors pe Amur cu un deta­sament de peste 200 de oameni. El i-a gasit pe cazacii pe care-i lasase mai jos pe Amur, lînga oraselul întarit Albazin, pe care ei încercasera fara succes sa-1 ia cu asalt. Vazînd ca se apropie un nou detasament mare, daurii au fugit din Albazin. Cazacii au pornit în urmarirea lor, i-au ajuns dupa doua zile, i-au zdrobit, le-au rapit vitele, au luat multi prizo­nieri si o prada bogata. Transformînd Albazinul într-un punct de sprijin, Habarov a întreprins cîteva atacuri pustiitoare asupra satelor din jur, mca neparasite de dauri, si a luat ostatici si prizonieri, în special femei, Pe care le-a împartit oamenilor sai.

, ^ Albazin, Habarov a construit o mica flotila si în vara anului . * .^a Pornit în jos pe Amur. La început cazacii n^au vazut pe malurile _Un ^Ul^^ecît sate arse chiar de locuitori; dar dupa cîteva zile au ajuns la _Ce ,^ora?^{el bi}ne întarit unde se aflau forte considerabile ale daurilor. Dupa _apro^au "^OInbardat cu tunurile, cazacii au luat oraselul cu asalt, omorînd a rarnfl^la^^{V 6}°° ^^{e oameni}- Aici ei au pus mîna pe multe vite. Habarov ^{S Î3}\ ^a°est orasel cîteva saptamâni. El a trimis în toate partile ^{a s}i

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

KALMICII / (MUGALIlVrANGUTI

Harta Siberiei întocmita de Piotr Godunov în 1667 (pe original nordul se afla jos).

abandonata. In augst, dupa ce au trecut de gura rîuluii Zeia, ei au ajuns
la o cetate unde se adunasera multi dauri. Acestia nu se asteptau la
atac si majoritatea erau dusi la o serbare într-un sat vecin. In cetate
ramasesera putini oameni. Cazacii au ocupat-o fara sa întîmpine rezis­
tenta, iar apoi au atacat satul, l-au înconjurat si i-au silit pe dauri sa se
predea si sa se recunoasca supusi ai tarului. Habarov spera sa obtina un
tribut mare, dar daurii n-au dat decît putine blanuri de samur, fag^a
duind sa plateasca toamna iasakul întreg. Se parea ca între dauri si ^ca^
zaci s-au stabilit relatii pasnice. Dar dupa cîteva zile, toti daurii din i
prejurimi au plecat cu familiile lor, parasindu-si casele. Atunci Habar
a dat ordin sa se dea foc cetatii, si-a încarcat detasamentul pe vase si
pornit mai departe, pe Amur în jos.

De la gurile rîului Bureia începeau pamânturile locuite de ,>g°p. j - un popor înrudit cu manciurienii. Ei traiau razletiti, în sate n¹¹ nu puteau sa opuna rezistenta cazacilor care debarcau pe mal si î¹ 1. _te iau. O rezistenta slaba au opus cazacilor si diucerii "plugari", care &^a

BUsII DESCOPERĂ BAZINUL FLUVIULUI AMUR

' - o parte din detasamentul lui Poiarkov, deoarece cazacii lui _nimicisera^ _numerosi si mai bine înarmati, tîabarov         _{ul luni}- _septembrie, expeditia a ajuns pe pamîntul nanai-

^La Habarov s-a oprit într-un sat mare. El a trimis la pescuit pe rîu t^{ilor sl}. _matate din detasamentul sau. Atunci nanaitii, unindu-se cu diu- ?"^S ."'"u atacat pe neasteptate pe rusi, dar au fost înfrânti si s-au ^cerii' ^upa ce au pierdut peste 100 de oameni. Pierderile rusilor au fost retras ^_^ detasamentul trimis la pescuit s-a întors, Habarov a întarit infime-. ^ _{ramas aC}olo la iernat. De aici, din "cetatuia Aciansk" cazacii ^ ^s incursiuni împotriva nanaitilor si strîngeau de la ei iasakul. Tn faceau ^ ^ ^ înfrint un mare detasament manciurian (circa 1 000 de ^mareni) care a încercat sa ia cetatuia cu asalt.

°^a Dar Habarov îsi dadea seama ca nu poate cuceri tara cu micul sau detasament; primavara, dupa ce s-a topit gheata pe Amur, el a parasit cetâtuia Aciansk si a pornit cu vasele pe rîu în sus.

Mai sus de gurile rîului Sungari, în iunie, Habarov a întîlnit pe Amur un detasament rusesc care i-a fost trimis în aju+or; el a continuat totusi sa se retraga, caci auzise ca manciurienii au strîns împotriva lui o oaste mare de circa 6 000 de oameni. Abia la începutul lunii august Habarov s-a oprit în fata gurilor rîului Zeia. De aici, un grup de razvratiti au fugit cu trei vase pe Amur în jos, luînd cu ei arme si praf de pusca. Jefuind si omorînd pe dauri, diuceri si nanai, ei au ajuns pîna la "Ţara ghiliaci­lor" si în vederea strîngerii iasakului au întemeiat acolo o cetatuie. Dar Habarov nu tolera rivali. Tn septembrie, el a coborît pe Amur pîna în tinutul ghiliacilor si a bombardat cetatuia. Razvratitii s-au predat, cu conditia sa li se daruiasca viata si prada jefuita. Habarov "i-a crutat", dar a poruncit sa fie biciuiti (din care cauza multi au murit) si le-a luat întreaga prada.

In tinutul ghiliacilor, Habarov s-a oprit a doua oara la iernat pe Amur. In primavara anului 1653 el s-a întors în Dauria, la gurile rîu­lui Zeia. In tot cursul verii, oamenii sai au navigat în sus si în jos pe Amur, adunînd iasakul de la bastinasi. Tot malul stîng al Amurului a ra-^mas P^ustiu: din ordinul autoritatilor manciuriene, locuitorii au trecut Pe malul drept.