RUSII IN SIBERIA DE RĂSĂRIT sI DESCOPERIREA MĂRII OHOTSK
EXPEDIŢIA LUI ELISEI BUZA
In 1636, cazacul Elisei Iuriev Buza din Ieniseisk a fost trimis īn fruntea unui detasament de zece oameni pe Angara, spre cursul inferior al Lenei. Cīnd rīul a prins s 545o1420f 59; īnghete, el a reusit sa ajunga, venind de la Ust-Kut, numai pīna la cetatea Oliokminsk, unde a ramas sa ierneze. In acel moment se adunasera la Oliokminsk (īntemeiat īn 1635) cīteva zeci de vīnatori si negutatori. In primavara, cīnd gheata de pe Lena s-a topit, lui Buza i s-au alaturat de bunavoie patruzeci "de voluntari". Cu acest detasament de cincizeci de oameni, Buza a pornit de la gurile Oliok-mei īn jos pe Lena si a iesit īn mare prin bratul apusean. Dupa ce a mers o zi pe mare, el a descoperit pentru a doua oara (dupa Rebrov) gurile marelui rīu Oleniok, unde a īntīlnit tungusi nomazi, a urcat pe acest rīu si le-a impus sa plateasca iasak. Pe Oleniok el a construit o statie de iernat, iar primavara s-a īntors cu sanii trase de reni, pe cursul inferior al Lenei, la varsarea afluentului ei stīng, Molodo.
Informatiile despre calatoriile lui ulterioare sīnt contradictorii. Potrivit unei versiuni (I. Fischer īn "Istoria Siberiei"), dupa ce a construit pe Lena, aproximativ īn dreptul paralelei de 70° latitudine n6rdica, doua corabii, Buza a iesit din nou, īn 1638, īn marea Laptev, de data aceasta prin bratul rasaritean al estuarului Lenei (ca si Perfiriev īnaintea lui) si a navigat pe un vīnt prielnic timp de cinci zile spre est, de-a lungul tarmului, īn cautarea misteriosului "rīu Lama"1. El a ocolit capul Buor-"Qia, iesind īn golful lāna si a ajuns la gurile Ianei ("Ianga"). Buza a Urcat timp de trei satpamīni cu tovarasii sai īn sus pe rīul Iana, unde a īntīlnit la īnceput doar rare asezari ale tungusilor nomazi, dar apoi a aJuns la iakuti si le-a impus plata iasakului. El a strīns multe blanuri °e samur, precum si alte blanuri si a iernat printre iakuti. In anul urma-jor. Buza, de data aceasta cu patru corabii construite īn timpul iernatului, a descoperit īntregul golf Iana: de la gurile Ianei el a mers spre rasarit pīna la "un lac mare" - un golf īntins, aparat dinspre mare de insula larok. In acest golf se varsa rīul Ciondon. Buza a īntīlnit aici un Popor pe care rusii nu-1 cunoscusera pīna atunci - iukaghirii; curīnd
Lam «"^ama" provine de la cuvīntul tungus deformat lamu, care īnseamna mare; "rīul SecQ,a - "rīu maritim"'; acest din urma termen se īntīlneste adesea īn izvoarele.din caldā" S XVII"lea> indicīnd rīurile care se varsa, atīt īn "marea Rece", cīt si īn "marea curg ' « Prima jumatate a secolului al XVII-lea rusii credeau ca dincolo de Lena ge »rīul Lama", un rīu foarte mare, care izvoraste din China.
EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
dupa aceea ei au jucat rol de seama īn īnai ^ rea rusilor spre Asia 7~ |
|
|
|
|
|
|
|
7 |
|
ia nord-est, iar mai tīrziu fīitl lli l Xi |
nord-est, iar mai tīrziu i sfīrsitul secolului al XVlI-iea si spre Kamciatka. Intermediat īntre iukaghiri si straini a W samanul localnic, mituit probabil de Buza. Iukaghirii au acceptat fara nici o rezistenta sa plateasca iasakul si nu l-au īmpiedicat pe Buza sa construiasca pe pamīntul lor o statie de iernat. Buza a trait acolo cel putin doi ani si īn 1642 s-a īntors la Iakutsk.
|
i^mm Buza Moskvitfn (639 "~""si tovarasii lui 0 400km |
|
murile urmate de Rebrov, Buza, Moskvitin le tovarasii de drum ai acestuia din urma. |
Potrivit unei alte versiuni (N. N. OgloblinŢ, Buza ar fi pornit īn 1637 de la gurile Lenei spre rasarit, dar nu a ajuns pe mare pīna la varsarea Ianei, ci numai pīna la gurile rīului Omoloi (care se varsa īn estuarul Buorhaia), unde 1-a prins īnghetul. Atunci, īmpreuna cu tovarasii sai, "au facut sanii pe
au mers mai departe; ei aveau si plase si marfuri, dar aici au parasit 1 pentru a pleca pe drumul de sanii". De la gurile rīului Omoloi, ei ners timp de opt saptamīni "peste Kamen pīna la īnaltimile de pe .", adica peste masivul Kular pīna la cursul superior al Ianei. Totusi, īn timpul peregrinarilor sale care au durat cinci sau sase ani. i a strabatut aproape īntregul curs al Lenei, īn afara de portiunea rioara (mai sus de gurile Kutei), a descoperit (pentru a doua oara) i rīuri mari - Oleniok si Iana si a navigat de-a lungul celei mai mari [ a tarmului sudic al marii Laptev.
In jurul anului 1642 niste rusi necunoscuti au descoperit la vest de iok marele rīu Anabar. In acel timp era cunoscut si rīul Hatanga1', urmare, rusii strabatusera tot litoralul sudic al marii Laptev, de la riga pīna la Ciondon.
DESCOPERIREA CURSULUI SUPftRIOR AL IANEI sI A RĪURILOR INDIGHIRKA sI ALAZEIA
Concomitent cu Elisei Buza, adica īn 1638, un alt detasament de trei-de cazaci, sub comanda lui Posnik Ivanov-Gubar, a pornit pe uscat
Cursul superior al acestui rīu a fost descoperit mult mai devreme, to i131
CALATORII RUsI IN SIBERIA DE RĂSĂRIT
t k spre cursul superior al Ianei. Ivanov-Gubar si
īnsotitorii sai pornit P ^ īntīlnit primele asezari ale iakutilor. Iakutii din aceasta |
|
a |
a por ^ īntīlnit primele asezari ale iakutilor. Iakutii din aceasta
Verhoian ^ .^ ^^ rusilor nici o rezistenta si le-au dat iasakul īn blanuri regiune ^ ^mp ce au iernat pe Iana, rusii au strīns unele date despre d- ^"turile si oamenii din rasarit, si anume despre "Ţara iukaghirilor pamint^ jncjighir". In vara anului 1639, Posnik a pornit calare mai de-^e f6 īnaintīnd spre rasarit, pe rīul Tuostah (afluent din dreapta al ? ■na Aceasta legenda "era confirmata" de povestirile gresit interpretate ale locuitorilor de pe tarm care vizitau unele insule. Ostenii si vīnatorii sperau sa gaseasca pe aceasta "insula mare" si blanuri de pret (vulpi polare), si oase" de pret (colti de mamut), si limbi de nisip pe care traiesc īn numar mare morsele, care dau "dinti de peste" (colti de morse), tot atīt
de pretiosi.
La īnceputul iernii anului 1644, Staduhin a īntemeiat pe cursul inferior al Kolīmei, unde traiau iukaghirii, īn fata varsarii afluentului ei Bol-soi Aniui (Marele Aniui), prima statie ruseasca de iernat pentru strīn-gerea iasakului, si anume Nijne-Kolīmsk. Acum aceasta statie a devenit baza de pornire pentru īnaintarea rusilor: pe mare, spre rasarit, de-a lungul tarmurilor Siberiei de nord-est, iar pe rīurile din bazinul Kolīmei, spre sud, catre marea "Lamu" (Ohotsk).
ĪNAINTAREA RUsILOR SPRE IZVOARELE LENEI sI SPRE BAIKAL
In deceniul al cincilea al secolului al XVII-lea, rusii care se
aflau īn
cetatea
"Bratsk" (buriata) Verholensk, au aflat despre "bogatul lac" Bai
kal.
In regiunea Baikalului traiau buriatii, care la īnceputul secolului
al
XVII-lea
ajungeau chiar pīna la Tomsk. De la ei au aflat rusii ca regiu
nea
Iacului Baikal este bogata īn minereu de argint. In 1643, capetenia
1
6 RaZ^C* ^ur^a^
Ivanov a explorat primul drumul de la Verholensk pīna
rīti
a P*n
detasamentul sau, īn
afara de cazaci, mai faceau parte
t va negutatori si vīnatori. El a ajuns pe malul apusean al lacului Baikal a Paralela de 53° latitudine nordica, dincolo de Maloe more (marea p , ~ UI} g°lf al Baikalului), a descoperit insula Olhon. Ivanov i-a silit
""atii din regiunea Baikal sa aduca iasak la cetatea Verholensk. nise" if"1 īn ace*asi timp a fost trimis spre Baikal un detasament din Ie-nor(jS ' SUo comanda hatmanului Vasili Kolesnikov. El a ajuns pe malul Ca a . lacului si a īntemeiat īn aceasta regiune o cetate. O parte dintre gU] t^1, leniseīsk, sub comanda lui Ivan Pohabov, au pornit de-a lun-ului apusean si au ajuns la sud-vest de Baikal. si ei au pretins * Or iasakul. Acestia au refuzat īnsa sa plateasca a doua oara: "cum a ~ spuneau ei - ca de la acelasi cīrmuitor sa vina la noi de doua
EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
ori oameni? ... Ne
bat nevestele, ne iau īn robie copiii, ne rapesc v't Kolesnikov, care īi trata cu cruzime pe buriati, a
obtinut prin |
ps gs g pa i
In 1647, Kolesnikov s-a īntors la Ieniseisk, cu un iasak evaluat la o ^ de ruble. El a anuntat ca a trimis patru cazaci cu calauze tunguse sa c t6 minereu de argint īn Ţara mongolilor si ca acolo un "cneaz" cu cei 20 nnn de oameni ai sai, a acceptat de bunavoie supusenia rusa.
In 1648, un detasament rus comandat de Ivan Galkin a parcurs dru mul de-a lungul malului rasaritean al lacului Baikal pīna la rīul Barati" zin. La aproximativ 50 km mai sus de varsarea rīului a fost īntemeiat" cetatea Barguzin. Rusii īnsa s-au consolidat definitiv īn regiunea Baika-lului, ceva mai tīrziu, dupa īntemeierea Irkutskului. Pohabov a īntemeiat o statie de iernat pentru strīngerea iasakului mai īntīi (īn 1652) pe insulita Diaci, īn apropierea gurilor rīului Irkut (afluent din stīnga al Angarei) Apoi (īn 1661), pe malul drept al Angarei, īn fata gurilor rīului Irkut a fost īntemeiata o cetate care curīnd s-a transformat īn orasul Irkutsk. īn secolul al XVIII-lea acest oras devenise centrul dominatiei rusesti īn Siberia de rasarit.
IVAN MOSKVITIN sI DESCOPERIREA MĂRII OHOTSK
In perioada 1630-1640 rusii au īnaintat din Iakutsk īn cautarea unor
toi pamīnturi, nu numai spre sud si nord - īn sus si īn jos pe Lena -
:i si īn linie dreapta spre rasarit, determinati īn parte de zvonurile vagi
:a acolo s-ar īntinde "marea Calda". Drumul cel mai scurt peste munti
lin Iakutsk spre oceanul Pacific a fost descoperit de un grup de cazaci
Jin detasamentul hatmanului Dmitri Kopīlov din Tomsk. In 1636 el a
>ornit din Tomsk spre rasarit, prin Iakutsk. Urmīnd drumurile pe apa,
explorate īnainte de alti calatori, detasamentul lui Kopīlov a coborīt pe
.jena pīna la Aldan si apoi, timp de cinci saptamīni, a urcat īn sus pe
cest rīu, mult mai sus de varsarea rīului Maia, afluent din dreapta aJ
Jidanului. Oprindu-se pe Aldan, Kopīlov a īntemeiat acolo cetatea "Bu-
ansk" si a trimis mai departe pentru explorarea bazinului rīului Maia,
nca necunoscut, pe cazacul Ivan Iurievid Moskvitin din Tomsk, cu un
lic detasament de treizeci de oameni. Printre ei se afla si un cazac ava
akutsk - Nehorosko Ivanovici Kolobov1.
Moskvitin a coborīt timp de opt zile pe Aldan īnapoi, pīna la var-irea rīului Maia. In cursul urmatoarelor sase saptamīni, detasamen iu a īnaintat īncet si cu bagare de seama īn sus pe rīul Maia, cerceti ilea pe care s-ar putea trece mai usor din valea lui peste munti, ainc e care se afla "īntinsa mare-ocean, careia īn'limba tungusa i se spu
īn
ianuarie 1646, Kolobov a .prezentat o "istorisire" despre perioada cīt a s ^ detasamentul lui Moskvitin, care reprezinta cel mai de
seama document īn legatu scoperirea marii Ohotsk.
CALATORII RUsI IN SIBERIA DE RĂSĂRIT
M kvitin a
gjgg drumul care mergea īn sus pe rīul Iudoma, cel L,afliu' .
afiUent dinspre nord-est al rīului Maia. Pe Iudoma el a
urcat mai mare aguri (Ianki)
si dupa ce le-a ocolit, a ajuns la ludomski Krest pīna la
P | scurta si usoara peste muntii Djugdjur,
care despart aici rīu-_ treC bazinul Lenei de rīurile
oare curg spre "marea-ocean". Drumul rile ^e Iudoma a
durat o saptamīna.
tn sus p ^e ludomski Krest curgeau spre rasarit, catre mare, mai multe ci Cazacii au pornit pe unul din ele, cel mai sudic, unul dintre rīuri mi '^uiui ulia: "Am iesit pe rīul Ulia, la izvoarele lui, si pe acest izvoare ^ ^ ^ ^ cu un stmg Am calatorit opt zile si opt nopti pe riu ne."r-u iar apoi am facut o lodie si am mers cinci zile si cinci nopti - M mare". Asadar, pentru aceasta ultima portiune de drum - de la "Tmski Krest pīna la mare - a mai fost nevoie de doua saptamāni,' ntregul drum de la gurile rīului Maia pīna la "marea-ocean" a fost atut printr-o regiune care nu mai fusese explorata niciodata, īn a mai mult de doua luni. Astfel, īn 1639 rusii au ajuns Ic extremitatea 'asariteana a Asiei, la marea Ohotsk īn partea de nord-vest a oceanului
Pe rīul Ulia, unde traiau lamutii (evenii) īnruditi cu tungusii, Mosk-vitin a īntemeiat o statie de iernat si de acolo a trimis pentru explorarea litoralului doua grupuri de cazaci.
Grupul de nord, īnaintīnd spre rasarit (nu s-a stabilit daca a mers pe uscat sau pe mare), a cercetat partial tarmul nordic al marii pīna la rīul Taui, care se varsa īn estuarul cu acelasi nume. Grupul de sud, īnaintīnd spre sud-vest pe mare, a explorat tarmul apusean al marii pīna la rīul Uda, care se varsa īn estuarul Uda. In acest chip, cazacii din detasamentul lui Moskvitin au cunoscut, fireste īn linii generale, cea mai mare parte a litoralului marii nou-descoperite, de la estuarul Uda pīna la estuarul Taui, adica (aproximativ) īntre 55°' latitudine nordica, 136° longitudine estica si 59°5' latitudine nordica, 150° longitudine estica.
Ambele grupuri trimise īn recunoastere au descoperit gurile multor nuri, printre care Ohota, care nu este nici cel mai mare si nici cu debitul cel mai mare de apa. Totusi, marea descoperita si partial explorata f oamenii lui Moskvitin, pe care rusii au denumit-o īntīi "Lamu", a capatat mai tīrziu denumirea de marea Ohotsk, poate dupa rīul Ohota, ar mai probabil dupa cetatea Ohotsk, īntemeiata īn apropiere de gurile cestui rīu, caci portul ei a devenit īn secolul al XVIII-lea o baza pen-u imPortante expeditii maritime.
|
d . ^ Ptea de jos a rīului de pe insule "ghiliacii sedentari |
Mo k- re^iunea gurilor rīului Uda, grupul sudic al detasamentului lui pOpQ a obtinut de la localnici informatii despre "rīul Amur", despre si d* . ^ Partea de jos a rīului de pe insule - "ghiliacii sedentari"
|
l ?> care "traiesc īn gospodarii, au grīne, ca ji, tac vin, tes si torc dupa obiceiul rusilor" (Kolobov). sosirea aC<^easi " istorisire" Kolobov spune ca cu putin timp īnainte de rii - .ru?"Or au venit cu barcile la gurile Udei oameni barbosi - dau-'āciune. aii UC^S vreo cinci sute de ghiliaci. " si i-au īnvins prin īnse-cīte opt 6l -aU "asezat īn barci la vīsle muieri, iar ei īnsisi cīte o suta sau zeci stateau culcati īntre muierile acelea si cīnd au ajuns la ghi- |
?Unl barho?i" tai daii ī i it i
t98 EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
iaci au
iesit din barci si i~au batut. . ." Tungusii de pe Uda
a
"de la ei pe mare nu-i departe pīna la oamenii aceia
barbosi"." (Jac
u fost la locul bataliei, au gasit barcile
parasite acolo si le-au ars ?
e īncalzeasca. a
Mai departe īn "istorisirea" lui Kolobov exista un pasaj neclar dat loc la interpretari diferite: "Iar ei nu s--au dus la acestia (dauri^ nare din pricina ca locurile pe acolo sīnt pustii si se spune ca e foa aci nu e peste īn rīuri. Iar gurile Amurului le-au vazut dincolo de e nisip de pe tarm ..." Dupa cum sustin unii cercetatori, mai ati, cazacii n-au mers pe mare mai departe de estuarul Uda, iar dupa" lta versiune ar fi ajuns la o limba de pamīnt dincolo de care au vazut urile Amurului (limanul Amurului?). Aceasta problema a ramas deo amdata nelamurita.
De la varsarea rīului Uda, grupul de sud a mers pe mare īnapoi spre jd-est pīna la gurile micului rīu Aidoma, a iernat acolo, iar la sfīrsitul mii ("īn timpul postului mare") s-a īntors la statia de iernat a lui Mosk-itin de la gurile rīului Ulia.
Oamenii lui Moskvitin au trait pe coastele marii Ohotsk, "socotind
drumurile, doi ani". Kolobov relateaza ca pe malurile rīurilor din noile
nuturi descoperite "se gasesc samuri, fiare de tot felul, iar īn rīuri sīnt
snumarati pesti, atīt de mari cum nu exista īn toata Siberia si sīnt
;a de multi ca daca bagi navodul, nici nu poti sa-1 mai tragi afara..."
In vara anului 1641, Moskvitin cu detasamentul sau s-a īntors pe :elasi drum la Iakutsk, cu o prada bogata: el a predat vistieriei "unspre-oe patruzeciuri [440 de blanuri de samur] . . . iar pe atunci un patruzeci -etuia patru sute de ruble". Blanurile de samur au fost aduse la Mos-■va īn anul urmator de Elisei Buza, care se afla atunci la Iakutsk si easta este ultima stire despre remarcabilul calator din Siberia de rasarit.
Despre soarta ulterioara a luiDmitri Kopīlov si Ivan Moskvitin nu stie decīt ca guvernatorul din Iakutsk i-a lasat sa plece la Tomsk..
EXPEDIŢIA LUI ALEKSEI FILIPPOV
In 1646 a plecat din Iakutsk spre marea Ohotsk un detasament de zaci din care facea parte si Aleksei Filippov. Cazacii au mers pe dru-ul lui Ivan Moskvitin, de-a lungul rīurilor din bazinul Lenei, apoi Pe ia pīna la varsare si de acolo, de-a lungul tarmului marii, spre nord-st, pīna la gurile rīului Ohota. In 1648, Filippov si tovarasii sai - ^ :al peste douazeci de oameni - au calatorit pe un vas cu pīnze o zi s1 noapte, de la rīul Ohota, spre rasarit, pīna la "capul Kamenīi" (penin-la Lisianski, situata la 59° 15' latitudine nordica, 146° longitudine es~ a) unde au descoperit uriase concentrari de morse: "se īntindeau mor-e pe o distanta de doua verste si chiar mai mult". De acolo - tot dup :i si o noapte - ei au ajuns īn baia Motīkleia (līnga tarmul apusean <* uarului Taui), ocolind, prin urmare, mica peninsula Hmitevsk. Eiauv ; īn apropiere de baia Motīkleia mai multe insule īn mare - Spafarie l lan si poate ca si insula muntoasa mai īndepartata Zavialov sau P
|
CALATORII RUsI IN SIBERIA DE RĂSĂRIT . mai īndepartata si muntoasa Koni (unde se afla un vīrf de t1 |
|
in t 1548 n»^v si toVarasii lui au trait trei ani "pe rīul acela nou Motī- varsa dinspre apus īn baia Motīkleia) printr t |
^v si tos "p
. « friulet care se varsa dinspre apus īn baia Motīkleia) printre "tun-ei-aH diferite neamuri", care erau mai mult de cinci sute de oameni; gusi de cu eij faj. n_au putut sa-i biruiasca "pentru ca pe aici traiesc oa-au lupta ^ .^ ostenii sīnt putini". In anul 1652, Filippov s-a īntors cu Tl?enl tovarasi la Iakutsk si a povestit acolo despre expeditia sa pe mare cītiva calatorie a rusilor, dovedita prin documente, de-a lungul tarmu-"".^rdic al marii Ohotsk - si despre regiunea bogata īn morse.
STA.DUHIN DESCOPERĂ ĪNTREGUL LITORAL CONTINENTAL AL MĂRII OHOTSK
Vasili Vlasiev, "fiu de boier", numit īn regiunea Kolīma īn 1649, a trimis un detasament alcatuit din osteni si vīnatori departe spre sud-est, catre izvoarele rīurilor Bolsoi Aniui sau Malīi Aniui pentru a impune la iasak pe "strainii" īnca nesupusi. Detasamentul a ajuns pīna la ei si i-a. biruit. Ostaticii prinsi aratau ca dincolo de "Kamen" (povīrnisurile de nord-est ale muntilor Kolīma) este un rīu care curge spre sud-est catre mare - Anadīr si ca "el se apropie mult de izvoarele Aniuiului". La Nij-ne-Kolīmsk s-a strīns imediat un grup de vīnatori. Ei l-au rugat pe Vlasiev sa-i lase sa plece "īn locurile noi de pe rīul Anadīr de dincolo de munti pentru a gasi noi oameni pe care sa-i impuna la iasak si sa-i aduca sub īnalta obladuire a tarului". Vlasiev i-a trimis pe Anadīr sub comanda lui Semion Motora. Mihail Staduhin a hotarīt de asemenea sa exploreze noile pamīnturi. Pe cursul superior al rīului Anadīr, Motora s-a īntīlnit eu Semion Dejnev (vezi capitolul urmator). Ei au plecat mai departe īmpreuna, iar Staduhin venea īn urma lor si-i jefuia pe iukaghirii care dadusera iasak lui Dejnev. El 1-a ajuns din urma pe Dejnev si īntre ei a izbucnit o cearta.
"Nu faci bine - i-a spus Dejnev lui Staduhin - ca omori strainii pe capete". "Acesti oameni nu platesc iasakul - a raspuns celalalt - iar daca pot sa-1 plateasca, du-te la ei, cheama-i afara din cetate si ia iasakul Pentru tar". Dejnev a cautat sa-i convinga pe iukaghiri sa vina fara teama si sa dea iasakul. Atunci unul din ei a īnceput sa scoata din iurta blanuri de samur. "Lui Staduhin i s-au aprins ochii cīnd a vazut cum ia «jsi^ samiJriij s-a repezit, la el, i-a smuls blana din mīna si a īnceput m . , easca- Dupa aceasta, Dejnev a socotit ca e mai bine sa se afle cīt ma* departe de Staduhin"1.
cīt si HP^ ce.i~a
īnfrīnt pe iukaghirii de pe Anadīr si a luat atīt de la ei
tut s+S
rivalii sai - Dejnev si Motora - cīte
blanuri de samur a pu-
cu 'ski-U n a ^recut
m timpul iernii pe un drum de uscat, īn sanii si
(Ohot~ w\1'
^6 r^ ^en^na care
curge spre sud si se varsa īn marea "Lamu"
si pe
i " acest rīu, el a īntīlnit un popor nou: "malurile sīnt golase
e traiesc multi oameni carora le
spune "koriaci". De pe Penjinar
s ^\7-'
■ S o 1 o v i o v, Istoria Rusiei, voi. 12, ed. rusa, cap. 5.
EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
~ |
Staduhin a cotit spre vest īnaintat pīna la rīul qu ("Iziga"), care se varsa de a, menea īn marea Ohotsk. a.ci el a construit o corabie si a vigat īn timpul verii de-a na~ gul īntregului tarm
|
Vase cu pinze īn Siberia (desen din secolul al XVII-lea). |
marii Lamu, pīna la rīul Ohota unde a gasit o cetate ruseasca Pe drum el a patruns īn gurii rīului Taui si i-a impus la iasak pe lamutii (evenii) din partea locului. De pe Ohota, Staduhin s-a īntors la Iakutsk pe drumul cel mai scurt dinspre vest (pe rīurile Ulia, Maia si Aldan) pe care, dupa cum stim, rusii īl cunosteau de mai bine de zece
ani.
Cu patru ani īnainte de Staduhin, īn 1645, Vasili Danilovici Poiarkov efectuat prima calatorie pe apa de-a lungul coastei continentale sudice marii Ohotsk; oamenii lui Moskvitin īn 1640 si Filippov īn 1648 au na-sat de-a lungul tarmurilor de vest si nord-vest. Staduhin īnsa a mers -a lungul īntregii coaste de nord-est (īn afara de golful Penjina), de la rile rīului Ghijiga pīna la estuarul Taui. Dar tarmurile rasaritene ale irii Ohotsk īnca nu erau cunoscute rusilor, cu toate ca vesti despre imciatka au īnceput sa le parvina prin iukaghiri si koriaci.
|
