RUSII IN SIBERIA DE RĂSĂRIT sI DESCOPERIREA MĂRII OHOTSK
EXPEDIŢIA LUI ELISEI BUZA
In 1636, cazacul Elisei Iuriev Buza din Ieniseisk a fost trimis în fruntea unui detasament de zece oameni pe Angara, spre cursul inferior al Lenei. Cînd rîul a prins s 545o1420f 59; înghete, el a reusit sa ajunga, venind de la Ust-Kut, numai pîna la cetatea Oliokminsk, unde a ramas sa ierneze. In acel moment se adunasera la Oliokminsk (întemeiat în 1635) cîteva zeci de vînatori si negutatori. In primavara, cînd gheata de pe Lena s-a topit, lui Buza i s-au alaturat de bunavoie patruzeci "de voluntari". Cu acest detasament de cincizeci de oameni, Buza a pornit de la gurile Oliok-mei în jos pe Lena si a iesit în mare prin bratul apusean. Dupa ce a mers o zi pe mare, el a descoperit pentru a doua oara (dupa Rebrov) gurile marelui rîu Oleniok, unde a întîlnit tungusi nomazi, a urcat pe acest rîu si le-a impus sa plateasca iasak. Pe Oleniok el a construit o statie de iernat, iar primavara s-a întors cu sanii trase de reni, pe cursul inferior al Lenei, la varsarea afluentului ei stîng, Molodo.
Informatiile despre calatoriile lui ulterioare sînt contradictorii. Potrivit unei versiuni (I. Fischer în "Istoria Siberiei"), dupa ce a construit pe Lena, aproximativ în dreptul paralelei de 70° latitudine n6rdica, doua corabii, Buza a iesit din nou, în 1638, în marea Laptev, de data aceasta prin bratul rasaritean al estuarului Lenei (ca si Perfiriev înaintea lui) si a navigat pe un vînt prielnic timp de cinci zile spre est, de-a lungul tarmului, în cautarea misteriosului "rîu Lama"1. El a ocolit capul Buor-"Qia, iesind în golful lâna si a ajuns la gurile Ianei ("Ianga"). Buza a Urcat timp de trei satpamîni cu tovarasii sai în sus pe rîul Iana, unde a întîlnit la început doar rare asezari ale tungusilor nomazi, dar apoi a aJuns la iakuti si le-a impus plata iasakului. El a strîns multe blanuri °e samur, precum si alte blanuri si a iernat printre iakuti. In anul urma-jor. Buza, de data aceasta cu patru corabii construite în timpul iernatului, a descoperit întregul golf Iana: de la gurile Ianei el a mers spre rasarit pîna la "un lac mare" - un golf întins, aparat dinspre mare de insula larok. In acest golf se varsa rîul Ciondon. Buza a întîlnit aici un Popor pe care rusii nu-1 cunoscusera pîna atunci - iukaghirii; curînd
Lam «"^ama" provine de la cuvîntul tungus deformat lamu, care înseamna mare; "rîul SecQ,a - "rîu maritim"'; acest din urma termen se întîlneste adesea în izvoarele.din caldâ" S XVII"lea> indicînd rîurile care se varsa, atît în "marea Rece", cît si în "marea curg ' « Prima jumatate a secolului al XVII-lea rusii credeau ca dincolo de Lena ge »rîul Lama", un rîu foarte mare, care izvoraste din China.
EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
 |
|||||||||||
 |
|||||||||||
 |
|||||||||||
 |
|||||||||||
 |
|||||||||||
 |
|||||||||||
 |
|||||||||||
 |
|||||||||||
dupa aceea ei au jucat rol de seama în înai ^ rea rusilor spre Asia 7~ |
|
|
|
|
|
|
|
7 |
|
ia nord-est, iar mai tîrziu fîitl lli l Xi |
nord-est, iar mai tîrziu i sfîrsitul secolului al XVlI-iea si spre Kamciatka. Intermediat între iukaghiri si straini a W samanul localnic, mituit probabil de Buza. Iukaghirii au acceptat fara nici o rezistenta sa plateasca iasakul si nu l-au împiedicat pe Buza sa construiasca pe pamîntul lor o statie de iernat. Buza a trait acolo cel putin doi ani si în 1642 s-a întors la Iakutsk.
|
i^mm Buza Moskvitfn (639 "~""si tovarasii lui 0 400km |
|
murile urmate de Rebrov, Buza, Moskvitin le tovarasii de drum ai acestuia din urma. |
Potrivit unei alte versiuni (N. N. OgloblinŢ, Buza ar fi pornit în 1637 de la gurile Lenei spre rasarit, dar nu a ajuns pe mare pîna la varsarea Ianei, ci numai pîna la gurile rîului Omoloi (care se varsa în estuarul Buorhaia), unde 1-a prins înghetul. Atunci, împreuna cu tovarasii sai, "au facut sanii pe
au mers mai departe; ei aveau si plase si marfuri, dar aici au parasit 1 pentru a pleca pe drumul de sanii". De la gurile rîului Omoloi, ei ners timp de opt saptamîni "peste Kamen pîna la înaltimile de pe .", adica peste masivul Kular pîna la cursul superior al Ianei. Totusi, în timpul peregrinarilor sale care au durat cinci sau sase ani. i a strabatut aproape întregul curs al Lenei, în afara de portiunea rioara (mai sus de gurile Kutei), a descoperit (pentru a doua oara) i rîuri mari - Oleniok si Iana si a navigat de-a lungul celei mai mari [ a tarmului sudic al marii Laptev.
In jurul anului 1642 niste rusi necunoscuti au descoperit la vest de iok marele rîu Anabar. In acel timp era cunoscut si rîul Hatanga1', urmare, rusii strabatusera tot litoralul sudic al marii Laptev, de la riga pîna la Ciondon.
DESCOPERIREA CURSULUI SUPftRIOR AL IANEI sI A RÎURILOR INDIGHIRKA sI ALAZEIA
Concomitent cu Elisei Buza, adica în 1638, un alt detasament de trei-de cazaci, sub comanda lui Posnik Ivanov-Gubar, a pornit pe uscat
Cursul superior al acestui rîu a fost descoperit mult mai devreme, to i131
CALATORII RUsI IN SIBERIA DE RĂSĂRIT
t k spre cursul superior al Ianei. Ivanov-Gubar si
însotitorii sai pornit P ^ întîlnit primele asezari ale iakutilor. Iakutii din aceasta |
|
a |
a por ^ întîlnit primele asezari ale iakutilor. Iakutii din aceasta
Verhoian ^ .^ ^^ rusilor nici o rezistenta si le-au dat iasakul în blanuri regiune ^ ^mp ce au iernat pe Iana, rusii au strîns unele date despre d- ^"turile si oamenii din rasarit, si anume despre "Ţara iukaghirilor pamint^ jncjighir". In vara anului 1639, Posnik a pornit calare mai de-^e f6 înaintînd spre rasarit, pe rîul Tuostah (afluent din dreapta al ? ■na Aceasta legenda "era confirmata" de povestirile gresit interpretate ale locuitorilor de pe tarm care vizitau unele insule. Ostenii si vînatorii sperau sa gaseasca pe aceasta "insula mare" si blanuri de pret (vulpi polare), si oase" de pret (colti de mamut), si limbi de nisip pe care traiesc în numar mare morsele, care dau "dinti de peste" (colti de morse), tot atît
de pretiosi.
La începutul iernii anului 1644, Staduhin a întemeiat pe cursul inferior al Kolîmei, unde traiau iukaghirii, în fata varsarii afluentului ei Bol-soi Aniui (Marele Aniui), prima statie ruseasca de iernat pentru strîn-gerea iasakului, si anume Nijne-Kolîmsk. Acum aceasta statie a devenit baza de pornire pentru înaintarea rusilor: pe mare, spre rasarit, de-a lungul tarmurilor Siberiei de nord-est, iar pe rîurile din bazinul Kolîmei, spre sud, catre marea "Lamu" (Ohotsk).
ÎNAINTAREA RUsILOR SPRE IZVOARELE LENEI sI SPRE BAIKAL
In deceniul al cincilea al secolului al XVII-lea, rusii care se
aflau în
cetatea
"Bratsk" (buriata) Verholensk, au aflat despre "bogatul lac" Bai
kal.
In regiunea Baikalului traiau buriatii, care la începutul secolului
al
XVII-lea
ajungeau chiar pîna la Tomsk. De la ei au aflat rusii ca regiu
nea
Iacului Baikal este bogata în minereu de argint. In 1643, capetenia
1
6 RaZ^C* ^ur^a^
Ivanov a explorat primul drumul de la Verholensk pîna
rîti
a P*n
detasamentul sau, în
afara de cazaci, mai faceau parte
t va negutatori si vînatori. El a ajuns pe malul apusean al lacului Baikal a Paralela de 53° latitudine nordica, dincolo de Maloe more (marea p , ~ UI} g°lf al Baikalului), a descoperit insula Olhon. Ivanov i-a silit
""atii din regiunea Baikal sa aduca iasak la cetatea Verholensk. nise" if"1 în ace*asi timp a fost trimis spre Baikal un detasament din Ie-nor(jS ' SUo comanda hatmanului Vasili Kolesnikov. El a ajuns pe malul Ca a . lacului si a întemeiat în aceasta regiune o cetate. O parte dintre gU] t^1, leniseîsk, sub comanda lui Ivan Pohabov, au pornit de-a lun-ului apusean si au ajuns la sud-vest de Baikal. si ei au pretins * Or iasakul. Acestia au refuzat însa sa plateasca a doua oara: "cum a ~ spuneau ei - ca de la acelasi cîrmuitor sa vina la noi de doua
EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
 |  |
ori oameni? ... Ne
bat nevestele, ne iau în robie copiii, ne rapesc v't Kolesnikov, care îi trata cu cruzime pe buriati, a
obtinut prin |
ps gs g pa i
In 1647, Kolesnikov s-a întors la Ieniseisk, cu un iasak evaluat la o ^ de ruble. El a anuntat ca a trimis patru cazaci cu calauze tunguse sa c t6 minereu de argint în Ţara mongolilor si ca acolo un "cneaz" cu cei 20 nnn de oameni ai sai, a acceptat de bunavoie supusenia rusa.
In 1648, un detasament rus comandat de Ivan Galkin a parcurs dru mul de-a lungul malului rasaritean al lacului Baikal pîna la rîul Barati" zin. La aproximativ 50 km mai sus de varsarea rîului a fost întemeiat" cetatea Barguzin. Rusii însa s-au consolidat definitiv în regiunea Baika-lului, ceva mai tîrziu, dupa întemeierea Irkutskului. Pohabov a întemeiat o statie de iernat pentru strîngerea iasakului mai întîi (în 1652) pe insulita Diaci, în apropierea gurilor rîului Irkut (afluent din stînga al Angarei) Apoi (în 1661), pe malul drept al Angarei, în fata gurilor rîului Irkut a fost întemeiata o cetate care curînd s-a transformat în orasul Irkutsk. în secolul al XVIII-lea acest oras devenise centrul dominatiei rusesti în Siberia de rasarit.
IVAN MOSKVITIN sI DESCOPERIREA MĂRII OHOTSK
In perioada 1630-1640 rusii au înaintat din Iakutsk în cautarea unor
toi pamînturi, nu numai spre sud si nord - în sus si în jos pe Lena -
:i si în linie dreapta spre rasarit, determinati în parte de zvonurile vagi
:a acolo s-ar întinde "marea Calda". Drumul cel mai scurt peste munti
lin Iakutsk spre oceanul Pacific a fost descoperit de un grup de cazaci
Jin detasamentul hatmanului Dmitri Kopîlov din Tomsk. In 1636 el a
>ornit din Tomsk spre rasarit, prin Iakutsk. Urmînd drumurile pe apa,
explorate înainte de alti calatori, detasamentul lui Kopîlov a coborît pe
.jena pîna la Aldan si apoi, timp de cinci saptamîni, a urcat în sus pe
cest rîu, mult mai sus de varsarea rîului Maia, afluent din dreapta aJ
Jidanului. Oprindu-se pe Aldan, Kopîlov a întemeiat acolo cetatea "Bu-
ansk" si a trimis mai departe pentru explorarea bazinului rîului Maia,
nca necunoscut, pe cazacul Ivan Iurievid Moskvitin din Tomsk, cu un
lic detasament de treizeci de oameni. Printre ei se afla si un cazac ava
akutsk - Nehorosko Ivanovici Kolobov1.
Moskvitin a coborît timp de opt zile pe Aldan înapoi, pîna la var-irea rîului Maia. In cursul urmatoarelor sase saptamîni, detasamen iu a înaintat încet si cu bagare de seama în sus pe rîul Maia, cerceti ilea pe care s-ar putea trece mai usor din valea lui peste munti, ainc e care se afla "întinsa mare-ocean, careia în'limba tungusa i se spu
în
ianuarie 1646, Kolobov a .prezentat o "istorisire" despre perioada cît a s ^ detasamentul lui Moskvitin, care reprezinta cel mai de
seama document în legatu scoperirea marii Ohotsk.
CALATORII RUsI IN SIBERIA DE RĂSĂRIT
M kvitin a
gjgg drumul care mergea în sus pe rîul Iudoma, cel L,afliu' .
afiUent dinspre nord-est al rîului Maia. Pe Iudoma el a
urcat mai mare aguri (Ianki)
si dupa ce le-a ocolit, a ajuns la ludomski Krest pîna la
P | scurta si usoara peste muntii Djugdjur,
care despart aici rîu-_ treC bazinul Lenei de rîurile
oare curg spre "marea-ocean". Drumul rile ^e Iudoma a
durat o saptamîna.
tn sus p ^e ludomski Krest curgeau spre rasarit, catre mare, mai multe ci Cazacii au pornit pe unul din ele, cel mai sudic, unul dintre rîuri mi '^uiui ulia: "Am iesit pe rîul Ulia, la izvoarele lui, si pe acest izvoare ^ ^ ^ ^ cu un stmg Am calatorit opt zile si opt nopti pe riu ne."r-u iar apoi am facut o lodie si am mers cinci zile si cinci nopti - M mare". Asadar, pentru aceasta ultima portiune de drum - de la "Tmski Krest pîna la mare - a mai fost nevoie de doua saptamâni,' ntregul drum de la gurile rîului Maia pîna la "marea-ocean" a fost atut printr-o regiune care nu mai fusese explorata niciodata, în a mai mult de doua luni. Astfel, în 1639 rusii au ajuns Ic extremitatea 'asariteana a Asiei, la marea Ohotsk în partea de nord-vest a oceanului
Pe rîul Ulia, unde traiau lamutii (evenii) înruditi cu tungusii, Mosk-vitin a întemeiat o statie de iernat si de acolo a trimis pentru explorarea litoralului doua grupuri de cazaci.
Grupul de nord, înaintînd spre rasarit (nu s-a stabilit daca a mers pe uscat sau pe mare), a cercetat partial tarmul nordic al marii pîna la rîul Taui, care se varsa în estuarul cu acelasi nume. Grupul de sud, înaintînd spre sud-vest pe mare, a explorat tarmul apusean al marii pîna la rîul Uda, care se varsa în estuarul Uda. In acest chip, cazacii din detasamentul lui Moskvitin au cunoscut, fireste în linii generale, cea mai mare parte a litoralului marii nou-descoperite, de la estuarul Uda pîna la estuarul Taui, adica (aproximativ) între 55°' latitudine nordica, 136° longitudine estica si 59°5' latitudine nordica, 150° longitudine estica.
Ambele grupuri trimise în recunoastere au descoperit gurile multor nuri, printre care Ohota, care nu este nici cel mai mare si nici cu debitul cel mai mare de apa. Totusi, marea descoperita si partial explorata f oamenii lui Moskvitin, pe care rusii au denumit-o întîi "Lamu", a capatat mai tîrziu denumirea de marea Ohotsk, poate dupa rîul Ohota, ar mai probabil dupa cetatea Ohotsk, întemeiata în apropiere de gurile cestui rîu, caci portul ei a devenit în secolul al XVIII-lea o baza pen-u imPortante expeditii maritime.
|
d . ^ Ptea de jos a rîului de pe insule "ghiliacii sedentari |
Mo k- re^iunea gurilor rîului Uda, grupul sudic al detasamentului lui pOpQ a obtinut de la localnici informatii despre "rîul Amur", despre si d* . ^ Partea de jos a rîului de pe insule - "ghiliacii sedentari"
|
l ?> care "traiesc în gospodarii, au grîne, ca ji, tac vin, tes si torc dupa obiceiul rusilor" (Kolobov). sosirea aC<^easi " istorisire" Kolobov spune ca cu putin timp înainte de rii - .ru?"Or au venit cu barcile la gurile Udei oameni barbosi - dau-'âciune. aii UC^S vreo cinci sute de ghiliaci. " si i-au învins prin înse-cîte opt 6l -aU "asezat în barci la vîsle muieri, iar ei însisi cîte o suta sau zeci stateau culcati între muierile acelea si cînd au ajuns la ghi- |
?Unl barho?i" tai daii î i it i
t98 EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
iaci au
iesit din barci si i~au batut. . ." Tungusii de pe Uda
a
"de la ei pe mare nu-i departe pîna la oamenii aceia
barbosi"." (Jac
u fost la locul bataliei, au gasit barcile
parasite acolo si le-au ars ?
e încalzeasca. a
Mai departe în "istorisirea" lui Kolobov exista un pasaj neclar dat loc la interpretari diferite: "Iar ei nu s--au dus la acestia (dauri^ nare din pricina ca locurile pe acolo sînt pustii si se spune ca e foa aci nu e peste în rîuri. Iar gurile Amurului le-au vazut dincolo de e nisip de pe tarm ..." Dupa cum sustin unii cercetatori, mai ati, cazacii n-au mers pe mare mai departe de estuarul Uda, iar dupa" lta versiune ar fi ajuns la o limba de pamînt dincolo de care au vazut urile Amurului (limanul Amurului?). Aceasta problema a ramas deo amdata nelamurita.
De la varsarea rîului Uda, grupul de sud a mers pe mare înapoi spre jd-est pîna la gurile micului rîu Aidoma, a iernat acolo, iar la sfîrsitul mii ("în timpul postului mare") s-a întors la statia de iernat a lui Mosk-itin de la gurile rîului Ulia.
Oamenii lui Moskvitin au trait pe coastele marii Ohotsk, "socotind
drumurile, doi ani". Kolobov relateaza ca pe malurile rîurilor din noile
nuturi descoperite "se gasesc samuri, fiare de tot felul, iar în rîuri sînt
snumarati pesti, atît de mari cum nu exista în toata Siberia si sînt
;a de multi ca daca bagi navodul, nici nu poti sa-1 mai tragi afara..."
In vara anului 1641, Moskvitin cu detasamentul sau s-a întors pe :elasi drum la Iakutsk, cu o prada bogata: el a predat vistieriei "unspre-oe patruzeciuri [440 de blanuri de samur] . . . iar pe atunci un patruzeci -etuia patru sute de ruble". Blanurile de samur au fost aduse la Mos-■va în anul urmator de Elisei Buza, care se afla atunci la Iakutsk si easta este ultima stire despre remarcabilul calator din Siberia de rasarit.
Despre soarta ulterioara a luiDmitri Kopîlov si Ivan Moskvitin nu stie decît ca guvernatorul din Iakutsk i-a lasat sa plece la Tomsk..
EXPEDIŢIA LUI ALEKSEI FILIPPOV
In 1646 a plecat din Iakutsk spre marea Ohotsk un detasament de zaci din care facea parte si Aleksei Filippov. Cazacii au mers pe dru-ul lui Ivan Moskvitin, de-a lungul rîurilor din bazinul Lenei, apoi Pe ia pîna la varsare si de acolo, de-a lungul tarmului marii, spre nord-st, pîna la gurile rîului Ohota. In 1648, Filippov si tovarasii sai - ^ :al peste douazeci de oameni - au calatorit pe un vas cu pînze o zi s1 noapte, de la rîul Ohota, spre rasarit, pîna la "capul Kamenîi" (penin-la Lisianski, situata la 59° 15' latitudine nordica, 146° longitudine es~ a) unde au descoperit uriase concentrari de morse: "se întindeau mor-e pe o distanta de doua verste si chiar mai mult". De acolo - tot dup :i si o noapte - ei au ajuns în baia Motîkleia (lînga tarmul apusean <* uarului Taui), ocolind, prin urmare, mica peninsula Hmitevsk. Eiauv ; în apropiere de baia Motîkleia mai multe insule în mare - Spafarie l lan si poate ca si insula muntoasa mai îndepartata Zavialov sau P
|
CALATORII RUsI IN SIBERIA DE RĂSĂRIT . mai îndepartata si muntoasa Koni (unde se afla un vîrf de t1 |
|
in t 1548 n»^v si toVarasii lui au trait trei ani "pe rîul acela nou Motî- varsa dinspre apus în baia Motîkleia) printr t |
^v si tos "p
. « friulet care se varsa dinspre apus în baia Motîkleia) printre "tun-ei-aH diferite neamuri", care erau mai mult de cinci sute de oameni; gusi de cu eij faj. n_au putut sa-i biruiasca "pentru ca pe aici traiesc oa-au lupta ^ .^ ostenii sînt putini". In anul 1652, Filippov s-a întors cu Tl?enl tovarasi la Iakutsk si a povestit acolo despre expeditia sa pe mare cîtiva calatorie a rusilor, dovedita prin documente, de-a lungul tarmu-"".^rdic al marii Ohotsk - si despre regiunea bogata în morse.
STA.DUHIN DESCOPERĂ ÎNTREGUL LITORAL CONTINENTAL AL MĂRII OHOTSK
Vasili Vlasiev, "fiu de boier", numit în regiunea Kolîma în 1649, a trimis un detasament alcatuit din osteni si vînatori departe spre sud-est, catre izvoarele rîurilor Bolsoi Aniui sau Malîi Aniui pentru a impune la iasak pe "strainii" înca nesupusi. Detasamentul a ajuns pîna la ei si i-a. biruit. Ostaticii prinsi aratau ca dincolo de "Kamen" (povîrnisurile de nord-est ale muntilor Kolîma) este un rîu care curge spre sud-est catre mare - Anadîr si ca "el se apropie mult de izvoarele Aniuiului". La Nij-ne-Kolîmsk s-a strîns imediat un grup de vînatori. Ei l-au rugat pe Vlasiev sa-i lase sa plece "în locurile noi de pe rîul Anadîr de dincolo de munti pentru a gasi noi oameni pe care sa-i impuna la iasak si sa-i aduca sub înalta obladuire a tarului". Vlasiev i-a trimis pe Anadîr sub comanda lui Semion Motora. Mihail Staduhin a hotarît de asemenea sa exploreze noile pamînturi. Pe cursul superior al rîului Anadîr, Motora s-a întîlnit eu Semion Dejnev (vezi capitolul urmator). Ei au plecat mai departe împreuna, iar Staduhin venea în urma lor si-i jefuia pe iukaghirii care dadusera iasak lui Dejnev. El 1-a ajuns din urma pe Dejnev si între ei a izbucnit o cearta.
"Nu faci bine - i-a spus Dejnev lui Staduhin - ca omori strainii pe capete". "Acesti oameni nu platesc iasakul - a raspuns celalalt - iar daca pot sa-1 plateasca, du-te la ei, cheama-i afara din cetate si ia iasakul Pentru tar". Dejnev a cautat sa-i convinga pe iukaghiri sa vina fara teama si sa dea iasakul. Atunci unul din ei a început sa scoata din iurta blanuri de samur. "Lui Staduhin i s-au aprins ochii cînd a vazut cum ia «jsi^ samiJriij s-a repezit, la el, i-a smuls blana din mîna si a început m . , easca- Dupa aceasta, Dejnev a socotit ca e mai bine sa se afle cît ma* departe de Staduhin"1.
cît si HP^ ce.i~a
înfrînt pe iukaghirii de pe Anadîr si a luat atît de la ei
tut s+S
rivalii sai - Dejnev si Motora - cîte
blanuri de samur a pu-
cu 'ski-U n a ^recut
m timpul iernii pe un drum de uscat, în sanii si
(Ohot~ w\1'
^6 r^ ^en^na care
curge spre sud si se varsa în marea "Lamu"
si pe
i " acest rîu, el a întîlnit un popor nou: "malurile sînt golase
e traiesc multi oameni carora le
spune "koriaci". De pe Penjinar
s ^\7-'
■ S o 1 o v i o v, Istoria Rusiei, voi. 12, ed. rusa, cap. 5.
EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE
 |
|||||
 |  |
||||
~ |
Staduhin a cotit spre vest înaintat pîna la rîul qu ("Iziga"), care se varsa de a, menea în marea Ohotsk. a.ci el a construit o corabie si a vigat în timpul verii de-a na~ gul întregului tarm
|
Vase cu pinze în Siberia (desen din secolul al XVII-lea). |
marii Lamu, pîna la rîul Ohota unde a gasit o cetate ruseasca Pe drum el a patruns în gurii rîului Taui si i-a impus la iasak pe lamutii (evenii) din partea locului. De pe Ohota, Staduhin s-a întors la Iakutsk pe drumul cel mai scurt dinspre vest (pe rîurile Ulia, Maia si Aldan) pe care, dupa cum stim, rusii îl cunosteau de mai bine de zece
ani.
Cu patru ani înainte de Staduhin, în 1645, Vasili Danilovici Poiarkov efectuat prima calatorie pe apa de-a lungul coastei continentale sudice marii Ohotsk; oamenii lui Moskvitin în 1640 si Filippov în 1648 au na-sat de-a lungul tarmurilor de vest si nord-vest. Staduhin însa a mers -a lungul întregii coaste de nord-est (în afara de golful Penjina), de la rile rîului Ghijiga pîna la estuarul Taui. Dar tarmurile rasaritene ale irii Ohotsk înca nu erau cunoscute rusilor, cu toate ca vesti despre imciatka au început sa le parvina prin iukaghiri si koriaci.
|
